Evanghelia veșnică

Solia Evangheliei
    Când umilii păstori de pe câmpiile Betleemului au fost impresionaţi de strălucirea slavei Domnului care îi înconjurase în timp ce îşi priveau turmele în timpul nopţii, temerile lor au fost liniştite de glasul îngerilor Domnului care au spus: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă aduc veşti bune, care vor fi o mare bucurie pentru tot poporul. Căci astăzi vi s-a născut, în cetatea lui David, un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” Luca 2:10, 11.
    Cuvintele „veşti bune” provin dintr-un singur cuvânt grecesc tradus în alte părţi prin „Evanghelie”, aşa că putem citi, pe bună dreptate, solia îngerului astfel: „Iată, vă aduc Evanghelia marii bucurii, care va fi pentru tot poporul”. Prin urmare, în acel anunţ al îngerilor către păstori învăţăm câteva lucruri importante.
    1. Evanghelia este o solie care aduce bucurie. „Împărăţia lui Dumnezeu este… neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” Hristos este uns cu „untdelemnul bucuriei”, iar El dă „untdelemnul bucuriei în locul întristării”.
    2. Este o solie a mântuirii din păcat. Căci înainte de acest moment, acelaşi înger a prezis lui Iosif naşterea acestui copil şi a spus: „Îi vei pune numele Isus, căci El va mântui pe poporul Său din păcatele lui.” Matei 1:21.
    3. Este ceva ce are în vedere pe toţi – „care va fi pentru tot poporul”. „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 3:16.
    Aceasta este o asigurare suficientă pentru toţi, dar ca să accentueze faptul că cei săraci au drepturi egale în Evanghelie cu cei bogaţi, primul anunţ al naşterii lui Hristos a fost dat oamenilor cu cele mai umile ocupaţii ale vieţii. Veştile pline de bucurie nu au fost spuse prima dată marilor preoţi şi scribilor, nici nobililor, ci păstorilor. De aceea, Evanghelia nu este dincolo de înţelegerea celor needucaţi. Hristos Însuşi a fost născut şi a crescut într-o sărăcie adâncă, El a predicat Evanghelia celor săraci, iar „oamenii obişnuiţi L-au auzit cu bucurie”. Marcu 12:37. Dacă Evanghelia a fost prezentată astfel oamenilor obişnuiţi, care formează majoritatea întregii lumi, nu există îndoială că ea este o solie mondială.

„Dorinţa tuturor naţiunilor”
    Dar, cu toate că Evanghelia este în primul rând pentru săraci, ea nu reprezintă ceva mediocru şi ruşinos. Hristos a devenit sărac pentru ca noi să devenim bogaţi. Marele apostol care a fost ales să dea solia regilor şi marilor bărbaţi ai pământului, a spus în legătură cu speranţa sa de a vizita marea capitală a lumii: „Mie nu îmi este ruşine de Evanghelia lui Hristos, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care va crede.” Romani 1:16. Singurul lucru căutat de oameni este puterea. Unii o caută prin intermediul bogăţiei, alţii prin intermediul politicii, alţii prin învăţătură, alţii în diferite alte moduri, dar indiferent de acţiunea în care se angajează oamenii, obiectivul este acelaşi – vreun tip de putere. Există în inima fiecărui om o nelinişte, o dorinţă nesatisfăcută, pusă acolo de către Dumnezeu Însuşi. Ambiţia nesăbuită care conduce pe unii să calce în picioare pe semenii lor, lupta neîncetată pentru bogăţie şi cercul nesăbuit al plăcerilor în care cad mulţi, toate sunt străduinţe zadarnice pentru a satisface această dorinţă arzătoare.
    Dumnezeu nu a pus în inima omenească o dorinţă pentru vreunul din aceste lucruri, ci căutarea lor este o pervertire a acelei dorinţe pe care El a sădit-o în sufletul omului. El doreşte ca omul să aibă puterea Sa, dar nici unul dintre lucrurile pe care le caută oamenii în mod obişnuit nu oferă puterea lui Dumnezeu. În consecinţă, nici unul din aceste lucruri nu satisface omul. Oamenii pun o limită a cantităţii de bogăţie pe care o vor acumula, deoarece cred că atunci când acea limită va fi atinsă, vor fi satisfăcuţi; dar când limita fixată a fost atinsă, sunt la fel de nesatisfăcuţi ca oricând; de aceea, continuă să caute satisfacţie acumulând bogăţie, fără să realizeze că dorinţa inimii nu poate fi împlinită în acest fel.
    Cel care a sădit dorinţa este singurul capabil să o împlinească. Dumnezeu este arătat în Hristos, iar Hristos este într-adevăr „dorinţa tuturor naţiunilor” (Hagai 2:7), cu toate că sunt atât de puţini cei care cred că doar în El există odihnă perfectă şi satisfacţie. Fiecărui muritor nesatisfăcut i se face invitaţia:     „Gustaţi şi vedeţi că Domnul este bun; binecuvântat este omul care se încrede în El. Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci nu există nici o lipsă pentru cei ce se tem de ei.” Psalmul 34:8, 9. „Cât de preţioasă este bunătatea Ta iubitoare, Dumnezeule! Fiii oamenilor se refugiază la umbra aripilor Tale. Ei vor fi satisfăcuţi din abundenţă cu bogăţia casei Tale, iar Tu îi vei face să bea din râul plăcerilor Tale.” Psalmul 36:7, 8, R.V.
    Ceea ce oamenii vor în această lume este puterea şi tocmai puterea este ceea ce Domnul vrea ca ei să aibă. Dar puterea pe care o caută ei i-ar ruina, pe când puterea pe care El doreşte ca ei să o aibă este puterea care îi va salva. Evanghelia aduce tuturor oamenilor această putere şi ea nu reprezintă nimic mai puţin decât puterea lui Dumnezeu. Ea este pentru toţi, dacă o vor accepta. Să studiem pentru un timp natura acestei puteri, deoarece atunci când am descoperit-o, vom avea înaintea noastră întreaga Evanghelie.

Puterea Evangheliei
    În viziunea pe care discipolul cel iubit a avut-o despre timpul chiar de dinaintea venirii Domnului, solia Evangheliei care pregăteşte oamenii pentru acest eveniment este astfel descrisă:
„Şi am văzut un alt înger care zbura în mijlocul cerului, având de predicat Evanghelia veşnică celor care locuiesc pe pământ, fiecărei naţiuni, fiecărui neam, fiecărei limbi şi fiecărui popor, spunând cu glas tare: ‚Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a sosit ceasul judecăţii Lui şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor.’” Apocalipsa 14:6, 7.
    Aici ni se prezintă clar faptul că predicarea Evangheliei constă în predicarea lui Dumnezeu drept Creator al tuturor lucrurilor şi chemarea oamenilor de a I se închina ca atare. Aceasta corespunde cu ceea ce am citit din epistola către romani, că Evanghelia „este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire”. Ceea ce este puterea lui Dumnezeu învăţăm puţin mai înainte, unde apostolul, vorbind despre păgâni, spune:
    „Ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu se manifestă în ei, căci Dumnezeu le-a arătat. Căci lucrurile Lui invizibile sunt clar văzute de la crearea lumii, fiind înţelese prin lucrurile făcute, puterea Lui veşnică şi divinitatea Sa.” Romani 1:19, 20. Adică, de la crearea lumii încoace, oamenii au putut vedea puterea lui Dumnezeu, dacă şi-ar folosi simţurile, căci este uşor de priceput în lucrurile pe care le-a făcut. Creaţia arată puterea lui Dumnezeu. Astfel, puterea lui Dumnezeu este putere creatoare. Şi de vreme ce Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, înseamnă că Evanghelia este manifestarea puterii creatoare de a mântui oamenii din păcat.
    Dar am învăţat că Evanghelia reprezintă vestea bună a mântuirii prin Hristos. Evanghelia constă în predicarea lui Hristos şi El răstignit. Apostolul spune: „Căci Hristos nu m-a trimis să botez, ci să predic Evanghelia, nu cu înţelepciunea cuvintelor, pentru ca nu cumva predicarea crucii lui Hristos să fie făcută fără efect. Căci predicarea crucii este nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiţi, ea este puterea lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 1:17, 18.
    Mai departe: „Noi predicăm pe Hristos răstignit, care pentru iudei este o piatră de poticnire, pentru greci -  o nebunie; dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, Hristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.” 1 Corinteni 1:23, 24. Şi de aceea a spus apostolul: „Eu, fraţilor, când am venit la voi, nu am venit cu elocvenţa vorbirii sau a înţelepciunii, dându-vă mărturia lui Dumnezeu. Căci nu am avut de gând să ştiu altceva între voi decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit.” 1 Corinteni 2:1, 2.
Predicarea lui Hristos şi El răstignit înseamnă predicarea puterii lui Dumnezeu şi de aceea înseamnă predicarea Evangheliei, căci Evanghelia este puterea lui Dumnezeu. Iar acest lucru este în armonie cu gândul că predicarea Evangheliei înseamnă prezentarea lui Dumnezeu drept Creator, căci puterea lui Dumnezeu este putere creatoare, iar Hristos este Cel prin care toate lucrurile au fost create. Nimeni nu Îl poate predica pe Hristos fără să Îl predice ca fiind Creator. Toţi trebuie să Îl onoreze pe Fiul aşa cum Îl onorează pe Tatăl. Orice predicare ce eşuează în a face proeminent faptul că Isus Hristos este Creatorul tuturor lucrurilor nu este predicarea Evangheliei.

Creaţie şi răscumpărare
    „La început era Cuvântul; şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ceea ce a fost făcut n-a fost făcut fără El… Şi Cuvântul a fost făcut trup şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr.” Ioan 1:1-14. „Prin El au fost create toate lucrurile care sunt în cer şi pe pământ, vizibile şi invizibile, fie că sunt tronuri, domnii, stăpâniri sau puteri; toate lucrurile au fost create prin El şi pentru El; El este înainte de toate lucrurile şi prin El consistă toate lucrurile.” Coloseni 1:16, 17.
    Să acordăm mai multă atenţie ultimului text şi să vedem cum creaţia şi răscumpărarea se întâlnesc în Hristos. În versetele treisprezece şi paisprezece citim că Dumnezeu „ne-a eliberat de puterea întunericului şi ne-a transferat în împărăţia dragului Său Fiu, în care avem răscumpărarea prin sângele Lui, chiar iertarea păcatelor.” Şi apoi, după ce menţionează în treacăt cine este Hristos, apostolul ne spune cum anume avem răscumpărarea prin sângele Său. Acesta este motivul: „Căci prin El au fost create toate lucrurile” etc. Versiunea Revizuită şi de asemenea alte versiuni, oferă o traducere mai literală: „Căci în El au fost create toate lucrurile… şi El este înainte de toate lucrurile şi în El consistă toate lucrurile.”
    Astfel, predicarea Evangheliei veşnice este predicarea lui Hristos, puterea creatoare a lui Dumnezeu, singura prin care mântuirea poate veni. Puterea prin care Hristos mântuieşte oamenii din păcat este puterea prin care a creat toate lumile. Avem răscumpărarea prin sângele Său; predicarea crucii este predicarea puterii lui Dumnezeu; iar puterea lui Dumnezeu este puterea care creează; de aceea crucea lui Hristos are în ea putere creatoare. Cu siguranţă, este putere suficientă pentru toţi. Nu e de mirare că apostolul a exclamat: „Să mă ferească Dumnezeu să mă laud cu altceva în afară de crucea Domnului nostru Isus Hristos.” Galateni 6:14.

Taina lui Dumnezeu
    Pentru unii este posibil să fie un gând nou acela conform căruia creaţia şi răscumpărarea reprezintă aceeaşi putere; pentru fiecare este şi întotdeauna trebuie să fie o taină. Evanghelia însăşi este o taină. Apostolul Pavel dorea rugăciunile fraţilor pentru ca elocvenţa să-i fie dată, „pentru a face cunoscută taina Evangheliei”. Efeseni 6:19. În altă parte el spune că a fost făcut un slujitor al Evangheliei după darul harului lui Dumnezeu, dat lui prin lucrarea eficientă a puterii Lui, pentru ca „să predice printre neamuri bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos şi ca să-i facă pe toţi să vadă care este părtăşia tainei care a fost ascunsă de la începutul lumii în Dumnezeu, care a creat toate lucrurile prin Isus Hristos”. Efeseni 3:8, 9. Aici vedem din nou că taina Evangheliei este taina creaţiei.
    Taina a fost descoperită apostolului prin revelaţie. Cum a fost descoperită lui învăţăm din epistola către Galateni, unde spune: „Dar vă mărturisesc, fraţilor, că Evanghelia pe care am predicat-o nu este de la vreun om. Pentru că nici nu am primit-o, nici nu am învăţat-o de la om, ci prin revelaţia lui Isus Hristos.” Apoi, el face lucrurile şi mai precise, spunând: „Dar când I-a plăcut lui Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele mamei mele şi m-a chemat prin harul Său, să Îl descopere pe Fiul Său în mine, ca să Îl predic printre păgâni, nu am discutat numaidecât cu carnea sau sângele”. Galateni 1:11, 12, 15, 16.

    Să rezumăm ultimele puncte.
1. Evanghelia este o taină.
2. Este o taină care se face cunoscută prin revelaţia lui Isus Hristos.
3. Nu doar că Isus Hristos i-a revelat-o, ci el a fost făcut să cunoască taina prin revelaţia lui Isus Hristos în el. Mai întâi Pavel a trebuit să cunoască Evanghelia pentru a putea să o predice altora; şi singurul fel în care putea să o cunoască era acela de a-L avea pe Hristos descoperit în El. Prin urmare, concluzia este că Evanghelia înseamnă descoperirea lui Isus Hristos în oameni.
    Această concluzie este clar prezentată de către apostol în alt loc, în care spune că a fost făcut un slujitor „după hotărârea lui Dumnezeu care mi-a fost dată mie pentru voi, ca să împlinesc Cuvântul lui Dumnezeu, chiar taina care a fost ascunsă timp de veacuri şi de generaţii, dar care acum este arătată sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu le-a făcut cunoscut care sunt bogăţiile slavei acestei taine printre neamuri, care este Hristos în voi speranţa slavei”. Coloseni 1:25-27.
    Astfel suntem pe deplin asiguraţi că Evanghelia înseamnă manifestarea lui Hristos în oameni. Sau, mai degrabă, Evanghelia este Hristos în oameni, iar predicarea ei înseamnă arătarea posibilităţii locuirii lui Hristos în oameni. Acest lucru este în conformitate cu afirmaţia îngerului, că vor pune lui Isus numele Emanuel, „care tălmăcit înseamnă ‚Dumnezeu cu noi’” (Matei 1:23) şi de asemenea cu afirmaţia apostolului că taina lui Dumnezeu este Dumnezeu manifestat în trup. Când îngerii au făcut cunoscut păstorilor naşterea lui Isus, s-a anunţat că Dumnezeu a venit la om în trup; şi când s-a spus că aceste veşti bune vor fi pentru tot poporul,   s-a descoperit că taina locuirii lui Dumnezeu în trup omenesc urma să fie arătată tuturor oamenilor şi repetată în toţi cei care Îl vor crede.

Acum să rezumăm tot ce am învăţat până acum.
    1. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire. Mântuirea este doar prin puterea lui Dumnezeu şi oriunde se găseşte puterea lui Dumnezeu, există mântuire.
    2. Hristos este puterea lui Dumnezeu.
    3. Dar mântuirea lui Hristos vine prin cruce, de aceea crucea lui Hristos este puterea lui Dumnezeu.
    4. Astfel, predicarea lui Hristos şi El răstignit înseamnă predicarea Evangheliei.
    5. Puterea lui Dumnezeu este puterea care creează toate lucrurile. De aceea, predicarea lui Hristos şi El răstignit, ca putere a lui Dumnezeu, înseamnă predicarea puterii creatoare a lui Dumnezeu folosită pentru mântuirea oamenilor.
    6. Aceasta este aşa pentru că Hristos este Creatorul tuturor lucrurilor.
    7. Nu doar atât, ci în El au fost create toate lucrurile. El este Cel întâi născut din toată creaţia; când El a fost născut, „în zilele veşniciei”, toate lucrurile au fost realmente create, deoarece toată creaţia este în El. Substanţa întregii creaţii şi puterea prin care toate lucrurile urmau să apară erau în Hristos. Aceasta este doar o afirmaţie a tainei pe care doar mintea lui Dumnezeu o poate cuprinde.
    8. Taina Evangheliei este Dumnezeu manifestat în trup omenesc. Hristos pe pământ este „Dumnezeu cu noi”. Astfel, Hristos locuind în inimile oamenilor prin credinţă înseamnă toată plinătatea lui Dumnezeu în ei.
    9. Iar aceasta nu înseamnă nimic mai puţin decât puterea creatoare a lui Dumnezeu lucrând în oameni prin Hristos Isus, pentru mântuirea lor. „Dacă este cineva în Hristos, este o nouă creaţie.”       2 Corinteni 5:17. „Noi suntem lucrarea Lui, creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune.” Efeseni 2:10.
Toate acestea sunt indicate de către apostol când spune că a predica bogăţiile nepătrunse ale lui Hristos înseamnă a-i face pe toţi să vadă „care este părtăşia tainei, care de la începutul lumii a fost ascunsă în Dumnezeu, care a creat toate lucrurile prin Isus Hristos.”

Un rezumat
    În următoarea porţiune din Scriptură avem detaliile acestei taine foarte bine rezumate:
„Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu toate binecuvântările spirituale în locurile cereşti în Hristos, în conformitate cu alegerea noastră în El înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără vină înaintea Lui în dragoste, predestinându-ne pentru adopţie prin Isus Hristos pentru El, după buna plăcere a voii Lui, spre lauda slavei harului Său, în care ne-a acceptat în Preaiubitul Său. În care avem răscumpărarea prin sângele Său, iertarea păcatelor, în conformitate cu bogăţiile harului Său, care abundă către noi în toată înţelepciunea şi priceperea, făcându-ne cunoscută taina voii Sale, în conformitate cu buna plăcere pe care Şi-a propus-o în El Însuşi, ca din voia Sa, la împlinirea timpului, El să poată strânge într-unul toate lucrurile în Hristos , atât cele din cer, cât şi cele de pe pământ; în El, în care noi am obţinut o moştenire, fiind mai dinainte hotărâţi, după scopul Celui care lucrează toate lucrurile după sfatul voii Sale, ca să fim spre lauda slavei Lui, noi, care am crezut întâi în Hristos; în care şi voi aţi crezut după ce aţi auzit Cuvântul Adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, în care de asemenea după ce aţi crezut aţi fost sigilaţi cu Spiritul Sfânt făgăduit, care este garanţia moştenirii noastre până la răscumpărarea stăpânirii câştigate, spre lauda slavei Lui. De aceea, eu nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, menţionându-vă în rugăciunile mele, pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea Spiritul înţelepciunii şi revelaţiei în cunoaşterea Lui, luminându-vă ochii înţelegerii pentru ca să puteţi cunoaşte speranţa chemării Lui şi bogăţiile moştenirii Lui în sfinţi şi care este măreţia nespusă a puterii Lui faţă de noi care credem, în conformitate cu lucrarea puterii Sale tari pe care a lucrat-o în Hristos când L-a înviat din moarte şi L-a pus la dreapta Sa în locurile cereşti.” Efeseni 1:3-20.
Acum vom observa diferitele puncte ale acestei afirmaţii.
    1. În Hristos ni s-au dat toate binecuvântările. „El, care nu a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da împreună cu El pe gratis toate lucrurile?”. Romani 8:32.
    2. Darul tuturor lucrurilor în Hristos este în conformitate cu faptul că El ne-a ales înainte de întemeierea lumii pentru ca în El să obţinem sfinţenia. „Căci Dumnezeu nu ne-a numit spre mânie, ci ca să obţinem mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos.” 1 Tesaloniceni 5:9.
    3. În acea alegere, destinul determinat pentru noi este acela de a fi fii.
    4. Prin urmare, El ne-a acceptat în Preaiubitul Său.
    5. În Preaiubitul avem răscumpărarea prin sângele Lui.
    6. Toate acestea înseamnă arătarea faţă de noi a tainei, şi anume, că la împlinirea vremii El va strânge într-o singură casă toate lucrurile în Isus Hristos, atât cele din cer, cât şi cele de pe pământ.
    7. Acesta fiind scopul exact al lui Dumnezeu, înseamnă că în Hristos am obţinut deja o moştenire, căci Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze scopul voii Sale.
    8. Toţi cei care cred în Hristos sunt sigilaţi cu Spiritul Sfânt, care este numit Spiritul Sfânt al făgăduinţei, deoarece este siguranţa acestei moşteniri promise.
    9. Acest sigiliu al Spiritului Sfânt este garanţia moştenirii noastre până la răscumpărarea stăpânirii câştigate. „Nu întristaţi Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care sunteţi sigilaţi pentru ziua răscumpărării.” Efeseni 4:30.
    10. Cei care au Spiritul ca sigiliu, cunosc care sunt bogăţiile slavei moştenirii, adică, slava moştenirii viitoare devine a lor acum, prin Spiritul.
Vedem că Evanghelia presupune o moştenire; de fapt, taina Evangheliei este chiar stăpânirea moştenirii, deoarece în El am obţinut o moştenire. Acum să vedem cum este prezentat acest lucru în Romani 8. Nu vom cita tot pasajul, ci doar îl vom rezuma.
    Cei care au Spiritul Sfânt al făgăduinţei sunt fiii lui Dumnezeu: „căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Spiritul lui Dumnezeu, sunt fiii lui Dumnezeu”. Dar, dacă suntem copii, suntem în mod necesar moştenitori, moştenitori ai lui Dumnezeu deoarece suntem copii de Dumnezeu. Şi dacă suntem moştenitori ai lui Dumnezeu, suntem comoştenitori cu Isus Hristos. Singurul lucru mai presus de toate pe care Hristos doreşte să-l ştim este că Tatăl ne-a iubit pe noi aşa cum L-a iubit pe El.
Dar ce moştenim împreună cu Hristos? – Oh, toată creaţia, pentru că Tatăl L-a făcut pe El „moştenitor al tuturor lucrurilor” (Evrei 1:2) şi a spus că „cel care va birui va moşteni toate lucrurile”. Apocalipsa 21:7. Iar acest lucru este arătat de ceea ce urmează în Romani 8. Acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar slava fiilor lui Dumnezeu nu a apărut încă. Hristos era Fiul lui Dumnezeu, totuşi nu a fost recunoscut de către lume; „de aceea lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut pe El”. 1 Ioan 3:1. Având Spiritul noi suntem în posesia „bogăţiilor slavei moştenirii”, iar acea slavă va fi revelată în noi la timpul cuvenit, într-o măsură care depăşeşte cu mult suferinţele prezente.
    „Căci aşteptarea creaţiei este pentru descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci creaţia a fost supusă deşertăciunii, nu din voia ei, ci datorită Celui care a supus totul în speranţa că şi creaţia însăşi va fi eliberată din robia stricăciunii spre libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu. Pentru că ştim că toată creaţia geme şi suferă împreună până acum. Şi nu doar atât, ci şi noi, care avem primele roade ale Spiritului, chiar şi noi gemem, aşteptând adopţia noastră, răscumpărarea trupului nostru.” Romani 8:19-23.
Prin creaţie, omul a fost un fiu al lui Dumnezeu, dar prin păcat a devenit un copil al mâniei, un copil al lui Satan, de la care el cere supunere. Dar prin harul lui Dumnezeu în Hristos, cei care cred sunt făcuţi fii ai lui Dumnezeu şi primesc Spiritul Sfânt. Astfel, ei sunt sigilaţi până la răscumpărarea stăpânirii câştigate, adică, întreaga creaţie, care aşteaptă răscumpărarea ei când slava va fi descoperită în fiii lui Dumnezeu.


- The Present Truth, 7 mai 1896