Familii pentru Hristos

   Trăim în timpul sfârşitului. Semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune, declară că venirea lui Hristos este aproape. Zilele în care trăim sunt solemne şi importante. Spiritul lui Dumnezeu este retras treptat dar sigur, de pe pământ. Plăgi şi judecăţi cad deja peste dispreţuitorii harului lui Dumnezeu. Nenorocirile de pe uscat şi de pe ape, starea agitată a societăţii, alarmele de război sunt de rău augur. Ele prezic evenimente în curs de apropiere, de cea mai mare însemnătate. Instrumentele răului îşi unesc forţele şi se consolideazã. Ele se fortifică pentru ultima şi marea criză. T9 p.11

 În de acord cu Biblia, în ultimul timp, problema părinţi- copii va deveni acută până la extrem. În pofida mulţimilor de cărţi, a seminarelor şi a pliadelor de experţi, soţi şi soţii continuă să se înstrăineze unul de celălalt, părinţii se îndepărtează de copii şi copiii de părinţi. „Să ştiţi că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie...” 2 Tim. 3:1-2 Planul lui Satana este de a nimici instituţia sfântă a căminului şi pentru a avea succes, el foloseşte diferite metode şi mijloace.

 Trãim într-un veac stricat. Este un timp în care Satana pare să aibă aproape un control perfect asupra sufletelor care nu sunt pe deplin consacrate lui Dumnezeu. De aceea, este o foarte mare răspundere care apasă asupra părinţilor şi a tutorilor care au de crescut copii. Părinţii şi-au luat răspunderea să dea naştere acestor copii; şi acum, care este datoria lor? Este oare aceea să-i lase să crească aşa cum pot şi cum vor ei? Daţi-mi voie să vă spun că aceşti părinţi au o răspundere grea . Dieta şi Hrana p.244

   „... Marea mişcare de reformaţiune trebuie să se înceapă prin a vesti taţilor, mamelor şi copiilor, principiile legii lui Dumnezeu. Când li se prezintă cerinţele legii şi bărbaţii şi femeile sânt convinşi de datoria lor de a le da ascultare, arătaţi-le şi răspunderea de a se decide, nu numai pentru ei înşişi, ci şi pentru copii lor. Arătaţi-le că ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu este unica noastră siguranţă în faţa relelor care târăsc lumea spre pierzare. Părinţii dau copiilor lor un exemplu fie de ascultare sau neascultare. Prin exemplu şi învăţătura lor, în cele mai multe cazuri se decide soarta veşnică a familiilor lor. În viaţa viitoare, copiii vor fi aceea ce părinţii au făcut din ei.

   Dacă părinţii ar putea fi făcuţi să-şi dea seama de rezultatele umblării lor şi ar putea vedea cum, prin exemplu şi învăţătura lor au făcut să dăinuiască şi să sporească puterea păcatului sau puterea dreptăţii, atunci cu siguranţă ar avea loc o schimbare. Mulţi ar rupe-o cu tradiţia şi cu obiceiul.

   Întipăriţi în conştiinţa părinţilor datoriile solemne, care au fost neglijate atât de mult timp. Religiunea noastră în familie este marea noastră speranţă şi luminează perspectivele pentru convertirea întregii familii.”   T6  p.119

   Alături de fiinţele îngereşti, familia omenească, făcută după chipul lui Dumnezeu, este cea mai nobilă dintre lucrările Sale create. - RH 3 decembrie 1908

Cercul familiei, o şcoală. În înţelepciunea Sa, Dumnezeu a plănuit ca familia să fie cel mai mare mijloc de educaţie dintre toate. În cămin trebuie începută educaţia copilului. Aici este prima lui şcoală. Aici, avându-i pe părinţii săi ca profesori, el trebuie să înveţe lecţiile care urmează să-l îndrume pe tot parcursul vieţii - lecţii cu privire la respect, ascultare, bun simţ, stăpânire de sine. Educaţia primită în cămin reprezintă o putere decisivă spre bine sau spre rău. În multe privinţe, aceasta se dă fără vorbe şi în mod treptat, însă, dacă sunt puse în aplicare în direcţia cea bună, ele devin o putere însemnată de partea adevărului şi a neprihănirii. Dacă copilul nu este educat în mod corespunzător aici, Satana îl va educa prin mijloacele alese de el. Cât de importantă este atunci şcoala din cămin? Consideraţi cercul familiei ca o şcoală de instruire, în care să vă pregătiţi copiii pentru îndeplinirea datoriilor lor în cămin, în societate şi în biserică. CA p.182

Formarea caracterului. În formarea caracterului nici o influenţă nu are un rol mai mare decât influenţa căminului” Ed. p.273

Formarea de obiceiuri bune, corecte, va lăsa impresii asupra minţii şi caracterului copiilor şi ei vor putea pune în practică lucruri bune. Este mare lucru să aduci aceşti copii sub directa influenţă a Duhului lui Dumnezeu, crescându-i în învăţătura şi mustrarea Domnului. Formarea de obiceiuri bune şi a unui spirit potrivit va necesita eforturi serioase în Numele şi tăria lui Isus. FE p.268

   Părinţii nu trebuie să îngăduie ca îndatoririle de serviciu, obiceiurile şi preceptele lumeşti sau moda să aibă o putere dominantă asupra lor şi astfel să-şi neglijeze copiii în pruncie şi să dea greş în a oferi copiilor lor o educaţie corespunzătoare, pe măsură ce anii trec. Un motiv important pentru care există atât de mult rău în lumea de azi este acela că părinţii nu îşi ocupă mintea cu ceea ce este cel mai important - cum să se pregătească, cu răbdare şi bunătate, pentru lucrarea de educare a copiilor lor pe calea Domnului. Dacă ar putea fi dată cortina la o parte, am vedea cât de mulţi copii, care au pornit în lumea largă, au fost pierduţi datorită neglijării educaţiei de către părinţi. Părinţi, vă puteţi permite ca aceasta să fie şi experienţa voastră? Nu trebuie să existe vreo activitate mai importantă, care să vă reţină să dedicaţi copiilor voştri tot timpul care este necesar pentru a-i face să înţeleagă ce înseamnă sş asculţi şi să te încrezi în Domnul pe deplin... Şi ce veţi culege ca răsplată pentru efortul vostru? Copiii voştri vor fi mereu alături de voi, dorind să pună umărul şi să coopereze cu voi în lucrurile pe care voi le sugeraţi. Veţi vedea că munca va fi uşurată. CA p.183-184

Influienţa căminului.

Fericirea familiilor şi a comunităţilor depinde de influenţele căminului. Interesele veşnice depind de îndeplinirea exactă a datoriilor acestei vieţi. Lumea nu are atât de multă nevoie de minţi mari cât de oameni buni care vor fi o binecuvântare în căminele lor. T4 p.522

   „Restatornicirea şi ridicarea omenirii începe în cămin. Lucrarea părinţilor stă la temelia oricărei altei lucrări. Societatea se compune din familii şi ea este ceea ce fac capii de familie din ea. Bunăstarea societăţii, succesul comunităţii, prosperitatea naţiunii depind de influenţele căminului. ” MM p.349

   „Căminul este fortăreaţa comunităţii. La început căminul a fost comunitate şi în acelaşi timp şi stat. Se intenţionase ca el să cuprindă toată organizaţia societăţii. Oamenii au făcut de atunci şi alte organizaţii, cum sânt cârmuirile în stat, în biserică, în afaceri şi în societate; dar căminul rămâne mai departe nucleul, centrul, siguranţa stabilităţii oricărei altei instituţii.” A.W. Spalding, in Bible Truth Series. No.7

   „Misiunea căminului se extinde dincolo de membrii acestuia. Căminul creştin trebuie să fie o pildă vie, care să ilustreze perfecţiunea adevăratelor principii ale vieţii. Dacă membrii lui sunt amabili, binevoitori, este un cămin de creştini care exercită o influenţă spre bine. Alţii vor observa rezultatele şi-i vor urma exemplul. Sub influenţa harului divin, un astfel de cămin devine un loc de odihnă pentru călătorii obosiţi şi trudiţi.

   Cea mai mare dovadă a puterii creştinismului, care poate fi prezentată lumii, este o familie ordonată şi disciplinată. Aceasta va recomanda adevărul mai mult decât orice, pentru că este o dovadă vie a puterii acestuia asupra inimii. Cel mai bun test pentru creştinismul unui cămin este caracterul format prin influenţa Sa. Faptele vorbesc mai bine decât cea mai bună mărturisire de credinţă.” CA p.27-28

   „ ... Isus a dus pe ascultătorii Săi înapoi la instituirea căsătoriei aşa cum a fost rânduită la creaţiune. El s-a referit la acele zile binecuvântate din Eden, când Dumnezeu a spus că toate lucrurile sânt foarte bune. Atunci au avut originea atât căsătoria cât şi Sabatul - două instituţii pentru slava lui Dumnezeu şi binele omenirii... Acum, ca şi în zilele lui Hristos, stările din societate prezintă un contrast trist faţă de idealul ceresc al acestei legături sfinte. ” CM p.100

    „Câmpul acesta al familiei a fost în chip ruşinos neglijat de mulţi şi este timpul să fie prezentate resurse şi remedii divine, pentru ca această stare rea de lucruri să fie corectată. Ce scuză pot prezenta aşa-zişii urmaşi a lui Hristos pentru neglijenţa de a-i forma pe copiii lor pentru lucrarea Lui?

      Dumnezeu intenţionează ca familiile de pe pământ să fie un simbol al familiei din cer. Familiile creştine, alcătuite şi conduse în armonie cu planul lui Dumnezeu, sunt uneltele cele mai cu succes pentru formarea caracterului creştin şi pentru înaintarea lucrării Sale.

      Daca părinţii doresc să vadă o altă stare de lucruri în familiile lor, ei trebuie să se consacre cu totul lui Dumnezeu şi să conlucreze cu El în lucrarea prin care poare să aibă loc o transformare în căminele lor.

      Când propriile noastre familii sunt ceea ce ar trebui să fie, nu se va îngădui copiilor noştri să crească în lenevie şi nepăsare faţă de cerinţele lui Dumnezeu cu privire la cei lipsiţi din jurul lor. Ca moştenire a Domnului, ei vor fi calificaţi să îndeplinească lucrarea acolo unde se găsesc. O lumină va străluci din astfel de familii şi se va da pe faţă în sprijinirea celor neştiutori, conducându-i la izvorul la toată ştiinţa. Se va exercita o influenţă care va fi o putere pentru Dumnezeu şi adevărul Său. ” T4 p.431   

 Altarul familiar

O tensiune ca niciodată mai înainte a fost văzută punând stăpânire pe lume. În distracţii, în câştigarea de bani, în lupta pentru putere, chiar în lupta pentru existenţă se găseşte o forţă teribilă care cuprinde trupul, mintea şi sufletul. În mijlocul acestei goane înnebunitoare, Dumnezeu vorbeşte. El ne porunceşte să venim la o parte şi să stăm în comuniune cu El: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Domnul.” Educaţia p.218

    „ Dacă a fost vreodată un timp când fiecare cămin să fie un cămin al rugăciunii, acum este acel timp. Şi totuşi, în acest timp de pericol grozav unii care mărturisesc a fi creştini nu au altar familial. Ei nu-L onorează pe Dumnezeu în căminul lor; ei nu-i învaţă pe copiii lor să-L iubească şi să se teamă de El.”   Îndrumarea Copilului, p.402                                                                                                                         

    „ În multe cazuri altarul de seară şi de dimineaţă este doar puţin mai mult decât o simplă formă, o repetare monotonă şi plicticoasă a unor fraze în care spiritul de recunoştinţă sau sentimentul de nevoie nu-şi află exprimarea. Domnul nu acceptă un asemenea serviciu. Dar El nu va dispreţui cererile unei inimi umile şi ale duhului smerit. Deschiderea inimilor noastre faţă de Tatăl nostru ceresc, recunoaşterea dependenţei noastre totale, exprimarea nevoilor noastre, omagiul iubirii recunoscătoare - aceasta este adevărata rugăciune.

     În fiecare familie ar trebui să existe un timp stabilit pentru închinarea de dimineaţă şi de seară. Cât de potrivit este pentru părinţi să-şi strângă copiii în jurul lor înainte de micul dejun şi să-I mulţumească Tatălui ceresc pentru protecţia Lui din timpul nopţii şi să-L roage pentru ajutor, îndrumarea şi paza Sa în timpul zilei! Cât de potrivit este de asemenea când vine seara ca părinţii şi copiii să se adune încă odată înaintea Lui şi să-I mulţumească pentru binecuvântările zilei care a trecut!” Ibid 403-404

    „Copiii trebuie învăţaţi să respecte şi să trateze cu reverenţă ceasul rugăciunii. Înainte de a pleca de acasă, întreaga familie trebuie adunată împreună, iar tatăl, sau mama în absenţa tatălui, trebuie să se roage cu stăruinţă ca Dumnezeu să fie cu ei pe parcursul zilei.” T3 p.398

    „ La altarul familial să participe şi copiii. Toţi să-şi aducă Biblia şi fiecare să citească un verset sau două. Apoi să se cânte o cântare cunoscută, urmată de rugăciune. În familie nu-şi au locul rugăciunile lungi şi pentru obiecte îndepărtate. Ele fac ca ora de rugăciune să fie plicticoasă, când de fapt, ar trebui să fie privită ca un privilegiu şi o binecuvântare. Faceţi ca ocazia să fie plină de interes şi bucurie.”   T6 p.357

    „ Părinţii trebuie să facă din religia Domnului Hristos un lucru atractiv prin voioşia lor, curtoazia lor creştină şi împreuna lor simţire duioasă, plină de milă; totuşi, ei trebuie să fie hotărâţi în a cere respect şi ascultare.” CA p.297

 Dragi părinţi „v-aţi gândit în mod serios şi cu rugăciune la datoria pe care o aveţi faţă de copiii pe care v-aţi luat responsabilitatea de a-i aduce în lume? V-aţi gândit dacă aceşti copii primesc de la voi o educaţie şi o disciplină care să-i facă să-L onoreze pe creatorul lor în zilele tinereţii lor? V-aţi gândit la faptul că, dacă daţi greş în a-i învăţa să vă respecte, ca tată şi mamă, şi să se supună autorităţii voastre, îi educaţi pentru a-L dezonora pe Dumnezeu? De fiecare dată când le îngăduiţi să calce în picioare autoritatea voastră şi voinţa lor să vă controleze, voi hrăniţi un defect pe care îl vor purta cu ei în toată experienţa vieţii lor”. T5 p.341

   Responsabilităţi părinteşti pe care nimeni altcineva nu le poate lua asupra lui. Părinţi, voi aveţi responsabilităţi pe care nimeni altcineva nu le poate lua în locul vostru. Cât timp trăiţi, veţi da socoteală lui Dumnezeu pentru felul cum mergeţi pe calea Lui... Părinţii care se angajează în lucrarea lui Dumnezeu, care îşi dau seama cât de mult depind copiii de ei, în formarea caracterului lor, vor da un exemplu sigur de urmat copiilor lor. Taţii şi mamele sunt răspunzători pentru sănătatea, vigoarea şi dezvoltarea caracterului copiilor lor. Nimănui altcuiva nu trebuie lăsată această lucrare. Devenind părinţi, vă revine sarcina de a coopera cu Domnul pentru a-i educa după principii sănătoase. Cât de trist este că mulţi părinţi au părăsit răspunderile date lor de Dumnezeu faţă de copiii lor şi vor ca nişte străini să le poarte în locul lor! Ei vor ca alţii să lucreze în locul lor pentru copiii lor şi să-i scutească de sarcina pe care o au. Mulţi dintre cei care acum se vaită de îndărătnicia copiilor lor ar trebui să se învinovăţească doar pe ei înşişi. Aceştia să deschidă Biblia şi să vadă ce cere Dumnezeu de la ei, ca părinţi şi veghetori. Să-şi preia îndatoririle neglijate de mult timp. Ei trebuie să se umilească şi să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu pentru neglijenţa lor de a fi urmat sfaturile Sale în creşterea copiilor lor. Ei trebuie să-şi schimbe propria lor cale şi să urmeze Biblia cu stricteţe şi cu grijă, ca fiind călăuza şi sfătuitorul lor. CA  p.188

În educarea copiilor voştri, nu lăsaţi marile adevăruri ale Bibliei pe seama şcolii de Sabat şi a predicatorului, presupunând cş ei vor face lucrarea pe care voi neglijaţi sã o faceţi. Biblia nu este atât de sacră şi sublimă pentru a nu fi deschisă zilnic şi studiată cu sârguinţă. Adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu trebuie puse în legătură cu acele lucruri care sunt considerate a fi mici în viaţă. Dacă sunt privite în mod corespunzător, ele vor da strălucire vieţii obişnuite, oferind motive pentru ascultare şi principii pentru formarea unui caracter drept. CA p.189

   Nu este suficient ca să-i îmbrăcaţi şi să-i hrăniţi; voi trebuie să tindeţi spre a le dezvolta facultăţile mintale şi a le umple inimile cu lumina adevărului. Dar cât de des se pierde din vedere frumuseţea spirituală în faţa năzuinţei după bunăstarea şi strălucire exterioară. Scumpi părinţi, nu vă conduceţi după părerile lumii, să nu vă puneţi ca scop să ajungeţi la asemănarea şi la nivelul ei? T7 p.66 

 Părtăşie . Unii părinţi nu-şi înţeleg copiii şi nici nu se străduiesc să-i cunoască sau să se apropie de ei. Adesea există o mare distanţă între părinţi şi copii. „Nu am timp”, spune tata, „nu am timp să mă dedic educaţiei copiilor mei, nu am timp pentru plăceri sociale şi de familie.” Atunci nu ar trebui să ei asupra ta răspunderile unei familii. Răpindu-le timpul care de drept le aparţine, tu îi lipseşti de educaţia pe care ar trebui să o primească din partea ta. Dacă ai copii, ai de făcut o lucrare, împreună cu mama, în ceea ce priveşte formarea caracterului lor.

    Multe mame se vaită : „Nu am timp să fiu cu copiii mai.” Atunci, de dragul lui Hristos, petreceţi mai puţin timp în pregătirea îmbrăcămintei. Mai degrabă neglijaţi împodobirea voastră în vestimentaţie. Faceţi şi primiţi mai puţine vizite. Nu mai gătiţi la nesfârşit atâtea feluri de mâncare... Însă niciodată, niciodată nu vă neglijaţi copiii. Ce aveţi voi mai de preţ decât copiii voştri? Nu lăsaţi ca ceva să se interpună între voi şi cel mai mare bine al copiilor voştri.

    Împovărate de multe griji, mamele simt uneori că nu-şi mai pot lua timp şi, cu răbdare, să-i înveţe pe cei mici şi să le dăruiască iubire şi afecţiune. Însă ele trebuie să nu uite că, dacă copiii nu găsesc în părinţii lor şi în căminul lor ceea ce ar trebui să le satisfacă dorinţa după afecţiune şi prietenie, ei vor căuta aceasta în alte locuri, unde atât dezvoltarea lor mintală, cât şi caracterul pot fi puse în pericol.

     Dacă părinţii ar căuta să afle care sunt simţămintele copiilor şi ceea ce este în inima lor, acest lucru ar fi un mare beneficiu pentru ei. Copiilor mici le place compania şi rareori se bucură să fie singuri. Ei tânjesc după iubire şi duioşie. Ei gândesc că ceia ce le place lor place şi mamei şi este normal ca ei să meargă la ea cu micile lor bucurii şi necazuri. Mama nu trebuie să rănească inimile lor sensibile, tratând cu indiferenţă lucrurile care, deşi pentru ea sunt fără însemnătate, pentru ei sunt de mare importanţă. Pentru ei, simpatia şi aprobarea ei sunt foarte preţioase. O privire aprobatoare, un cuvânt de încurajare sau de laudă vor fi ca raza de soare în inimile lor, adesea aducându-le fericire pentru o zi întreagă.

    Dedicaţi-le copiilor câteva din orele voastre libere; prindeţi-vă cu ei la lucru şi în jocurile lor şi câştigaţi-le încrederea. Împrieteniţi-vă cu ei. Părinţii trebuie să-şi petreacă serile în familie. Lăsaţi deoparte grijile şi ocupaţiile lucrului zilei.

   Puterea exemplului. Părinţilor, astăzi îi vedeţi pe copiii voştri aşa cum i-aţi educat, cum i-aţi învăţat şi îndreptat în viaţă! Nu e cazul să vă mâniaţi pe ei, e cazul să atrageţi atenţie asupra voastră, la priorităţile şi la viaţa voastră. „ Părinţii au mâncat aguridă, şi copiilor li s-au sterpezit dinţii”. Ez. 18:2

   „Când copiii voştri cresc neiubiţi şi neiubitori în caracter, când dau pe faţă o hotărâtă lipsă de respect şi o tendinţă spre necredinţă, voi acuzaţi credinţa pe care o mărturisiţi pentru că nu a fost în stare să-i salveze. Culegeţi ceia ce aţi semănat - rezultatul iubirii egoiste, o iubire a lumii şi neglijarea mijloacelor harului.

    Părinţii care sunt buni şi politicoşi în cămin, dar şi categorici şi hotărâţi în acelaşi timp, vor vedea aceleaşi trăsături de caracter manifestate în copiii lor. Dacă sunt drepţi, cinstiţi şi onorabili, copiii lor vor fi exact la fel, asemănându-se lor în aceste particularităţi. Dacă sunt respectuoşi şi se închină lui Dumnezeu, copiii lor, instruiţi în acelaşi fel, de asemenea, nu vor uita să-I slujească. T5 p.337

    Părinţilor, dacă voi nu reuşiţi să daţi copiilor voştri educaţia pe care Dumnezeu v-a poruncit s-o daţi prin învăţătură şi exemplu veţi trebui să răspundeţi în faţa lui Dumnezeu pentru urmări. Aceste urmări nu se vor limita numai la copiii voştri, ele vor străbate în decursul generaţiilor. CA p.173

Toleranţa unor obiceiuri greşite. Mulţi părinţi au îngăduit copiilor lor să-şi formeze obiceiuri greşite, lucru care se poate vedea de-a lungul vieţii. Acest păcat zace asupra părinţilor. Aceşti copii pot pretinde că sunt creştini; totuşi, fără o lucrare specială a harului asupra inimii lor şi o deplină reformă a vieţii, obiceiurile lor din trecut vor fi văzute de-a lungul întregii lor experienţe, iar ei vor da pe faţă exact acel caracter pe care părinţii lor l-au tolerat să şi-l formeze.

   Copilului nu trebuie să i se îngăduie să înveţe binele şi răul la întâmplare, cu ideea că într-un timp, în viitor, binele va predomina, iar răul nu-şi va mai exercita influenţa. Răul va creşte mai repede decât binele. Este posibil ca după mulţi ani răul pe care l-au acumulat să fie eradicat; însă cine îndrăzneşte să-şi asume acest risc? Timpul este scurt. Este mai uşor şi mult mai sigur să semănaţi sămânţa cea bună, curată, în inimile copiilor voştri decât să smulgeţi după aceea buruienele. Impresiile care se fac asupra minţii copilului sunt greu de şters. Cât de important este atunci ca aceste impresii să fie bune, pentru ca însuşirile maleabile ale copilului să fie conduse în direcţia cea bună. CA p.201

   Puneţi o strajă peste apetit; învăţaţi-i pe copiii voştri şi prin exemplu, şi prin precepte să folosească o dietă simplă. Învăţaţi-i să fie sârguitori, nu doar ocupaţi, ci angajaţi în muncă utilă. Căutaţi să treziţi sensibilitatea morală. Învăţaţi-i că Dumnezeu are pretenţii de la ei chiar din anii cei mai fragezi ai copilăriei lor. Spuneţi-le că la fiecare pas sunt de înfruntat stricăciuni morale, că au nevoie să vină la Isus şi să se predea Lui trup şi suflet şi că în El vor găsi tăria de a rezista fiecărei ispite. Ţineţi înaintea minţii lor faptul că nu au fost creaţi numai pentru a-şi face lor înşile pe plac, ci pentru a fi uneltele Domnului pentru scopuri nobile. Când ispitele îi împing pe cărările îngăduinţei egoiste, când Satana caută să-L ascundă pe Dumnezeu dinaintea ochilor lor, învăţaţi-i să privească la Isus cu rugăciunea: "Salvează-mă, Doamne, ca să nu fiu biruit". Îngeri se vor aduna în jurul lor ca răspuns la rugăciune şi îi vor conduce pe cărări sigure.

   Hristos nu S-a rugat ca ucenicii Săi sã fie luaţi din lume, ci să fie păziţi de rău - să poată fi feriţi, ca să nu cedeze ispitelor pe care aveau să le întâlnească la fiecare pas. Aceasta este o rugăciune care ar trebui înălţată de fiecare tată şi mamă. Însă ar trebui ei să se roage lui Dumnezeu în favoarea copiilor lor şi apoi să-i lase pe aceştia să facă ce poftesc? Dieta şi Hrana p.246

Îngăduirea de sine. Puterea pe care o are Satana asupra tinerilor din acest veac este înfricoşătoare. Dacă minţile copiilor noştri nu sunt bine echilibrate prin principiile religioase, moralitatea lor se va degrada prin exemplele vicioase cu care vin în contact. Cea mai mare primejdie a tinerilor vine dintr-o lipsă de stăpânire de sine. Părinţii îngăduitori nu-i învaţă tăgăduirea de sine pe copiii lor. Chiar mâncarea pe care o pun înaintea acestora este de o aşa natură, încât irită stomacul. Starea de excitare produsă în felul acesta este transmisă creierului şi, ca rezultat, sunt stârnite pasiunile. Nu se poate repeta niciodată prea des că orice este introdus în stomac nu afectează numai trupul, ci, în cele din urmă, şi mintea. Hrana grea şi stimulativă inflamează sângele, excită sistemul nervos şi, prea adesea, slăbeşte percepţia morală, astfel încât raţiunea şi conştiinţa sunt învinse de pornirile senzuale. Este dificil şi adesea aproape imposibil pentru cineva care este necumpătat în dietă să exercite răbdarea şi autocontrolul. De aici rezultă importanţa deosebită de a nu îngãdui copiilor ale căror caractere sunt încă neformate să primească altceva în afară de hrană sănătoasă şi nestimulativă. Din iubire a trimis Tatăl nostru ceresc lumina reformei sănătăţii, pentru a ne păzi de relele care rezultă din îngăduirea neîngrădită a apetitului. Dieta şi Hrana p.244

1.      Prea îngăduitori.

 Discutaţi despre exemplul lui Eli în calitate de părinte. Evidenţiaţi părţile pozitive şi negative.

   „Eli nu şi-a condus familia după principiile pe care le dăduse Dumnezeu pentru cârmuirea familiei. El ţinea cont de propriile sale păreri. Tatăl duios trecuse cu vederea greşelile şi păcatele fiilor în copilărie, amăgindu-se cu gândul că pornirile lor rele se vor pierde de la sine cu trecerea vremii. Şi astăzi mulţi săvârşesc aceiaşi greşeală. Ei cultivă tendinţe greşite în copii şi se scuză, spunând : „Sunt prea mici pentru a fi pedepsiţi. Aşteptaţi până se fac mai mari ca să li se poată înfăţişa lucrurile în aşa fel, casă priceapă”. Astfel, obiceiurile rele sunt lăsate să prindă putere până când ajung trăsături de caracter care sunt toată viaţa un blestem pentru ei şi care vor fi reproduse în alţii”. PP p.598

2.      Prea severi.

 „Mulţi părinţi stârnesc furtuni prin lipsa lor de stăpânire de sine. În loc să le ceară frumos copiilor un anumit lucru, ei le poruncesc pe un ton cicălitor şi în acelaşi timp pe buzele lor sunt cuvinte de critică şi de ocară, pe care copiii nu le merită. Părinţilor, o astfel de purtare faţă de copiii voştri le distruge optimismul şi ambiţia. Ei fac ceea ce le porunciţi voi nu din dragoste, ci pentru că nu îndrăznesc să facă altfel. Nu fac din inimă acel lucru. Pentru ei este sclavie, şi nu plăcere şi aceasta îi conduce adesea să nu vă asculte în totalitate, ceea ce vă sporeşte şi mai mult iritabilitatea, iar pentru ei situaţia devine şi mai rea. Îi apucă un spirit de „nu-mi pasă”, iar plăcerea şi bucuria pe care ar trebui să le găsească acasă le vor căuta în altă parte, departe de părinţi. Ei se amestecă printre cei de pe stradă şi ajung curând tot aşa de răi ca şi aceştia”. T1 .398

Părinţii să se apropie de copiii lor. Unii părinţi nu îşi înţeleg copiii şi nici nu se străduiesc să-i cunoască sau să se apropie de ei. Adesea există o mare distanţă între părinţi şi copii. Dacă părinţii ar căuta sã afle care sunt simţămintele copiilor şi ceea ce este în inima lor, acest lucru ar fi un mare beneficiu pentru ei. Tatăl şi mama trebuie să lucreze împreună în deplină armonie. Ei trebuie să devină prieteni ai copiilor lor. Părinţii trebuie să cerceteze care este cea mai bună şi cea mai sigură cale de a câştiga iubirea şi încrederea copiilor lor, pentru a-i putea călăuzi pe calea cea dreaptă. Ei trebuie să reflecte strălucirea soarelui iubirii asupra celor din cămin. CA p.190

    Nici o barieră de răceală sau rezervă nu trebuie îngăduită între părinţi şi copii. Părinţii să se apropie de copiii lor, căutând să înţeleagă gusturile şi mentalitatea lor, să pătrundă în simţămintele lor şi să-i determine să spună ce au pe suflet.

    Crescuţi sub aripile unui cămin înţelept şi iubitor, copiii nu vor mai avea dorinţa de a hoinări în alte părţi, în căutarea de plăceri şi tovărăşii. Răul nu-i va atrage. Spiritul care predomină în căminul lor le va modela caracterul; ei îşi vor forma obiceiuri şi principii care vor constitui o puternică apărare împotriva ispitelor în clipa în care vor părăsi adăpostul părintesc şi îşi vor ocupa locul în lume. CA cap.30

   Părinţi, faceţi-i pe copii să vadă că îi iubiţi şi veţi face tot ce vă stă în putere pentru a-i face fericiţi. Dacă veţi face astfel, restricţiile necesare, pe care le impuneţi, vor avea mai multă greutate asupra lor. Călăuziţi-i pe copiii voştri cu duioşie şi milă, fără a uita că "îngerii lor văd necontenit faţa Tatălui Meu care este în ceruri." Dacă doriţi ca îngerii să facă pentru copiii voştri lucrarea dată lor de Dumnezeu, colaboraţi cu ei, făcându-vă partea voastră.

„Cea dintâi lucrare a creştinilor este să fie uniţi în familie. Cu cât membrii unei familii sunt mai uniţi în lucrarea lor în cămin, cu atât mai înălţătoare şi favorabilă va fi influenţa pe care tatăl şi mama, fiii şi fiicele o vor exercita în afara căminului”. CA p.33

   „Căminul trebuie să fie centrul celor mai curate şi mai înalte afecţiuni. Pacea, armonia, afecţiunea şi fericirea ar trebui să fie cultivate cu perseverenţă în fiecare zi, până când aceste lucruri preţioase rămân în inima acelor care compun familia. Planta iubiri trebuie cultivată cu atenţie, altfel va muri”. CA p.179

   „Există numai o singură cale de a ajunge adevărata fericire şi aceasta este prin a permite Domnului Isus să intre în inimă. Numai prezenţa lui Hristos poate face pe bărbaţi şi femei fericiţi. Hristos poate preface toate apele obişnuite ale vieţii în vin ceresc. Căminul devine atunci ca un paradis de fericire; familia devine un simbol minunat al familiei din ceruri”. PCCF p.69