Lecţia 3. Originea păcatului

TEXT CHEIE: „Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborat la pămant, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai in inima ta: ‚Mă voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miază-noaptei; mă voi sui pe varful norilor, voi fi ca Cel Prea Inalt“ (Isaia 14:12-14).

NOTĂ INTRODUCTIVĂ: „Păcatul şi-a avut originea in cel care, după Hristos, fusese cel mai onorat de către Dumnezeu şi care stătea ca primul in putere şi slavă intre locuitorii cerului.” - Marea luptă, p. 493 (engl.) (rom. cap. Originea răului).

a. Folosind imaginea regelui Tirului, cum il descrie profetul Ezechiel pe Lucifer?

Ezechiel 28:13,14 “Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.14. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.”

„Lucifer fusese un heruvim acoperitor. El stătuse in lumina prezenţei lui Dumnezeu. El fusese cea mai inălţată dintre fiinţele create, şi fusese primul in a descoperi Universului scopurile lui Dumnezeu.” - Hristos, Lumina lumii, p. 758 (engl.) (rom. cap. S-a sfarşit).
„Deşi toată slava [lui Lucifer] era de la Dumnezeu, acest inger puternic a ajuns să o considere că ii aparţinea lui insuşi. Nemulţumit cu poziţia sa, deşi era onorat mai presus decat oastea cerească, el s-a aventurat să ravnească omagiul ce I se cuvenea doar Creatorului.” - Patriarhi şi profeţi, p. 35 (engl.) (rom. cap. De ce a fost ingăduit păcatul?).

b. Deşi avea deja o poziţie atat de inaltă, care era ambiţia lui Lucifer?

Isaia 14:13,14 “Tu ziceai în inima ta: ,Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei;14. mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.”

„Dacă Lucifer ar fi dorit cu adevărat să fie ca Cel Prea Inalt, el nu şi-ar fi părăsit postul desemnat lui in cer; pentru că Spiritul celui Prea Inalt se manifestă prin slujire neegoistă. Lucifer dorea puterea lui Dumnezeu, dar nu şi caracterul Său. El căuta pentru sine insuşi locul cel mai inalt.” - Hristos, Lumina lumii, p, 435, 436 (engl.) (rom. cap. Cine este cel mai mare?).

a. Ce argument a folosit Lucifer pentru a-i convinge pe ingeri să i se alăture?

Psalm 55:21 “Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul: cuvintele lor sînt mai alunecoase decât untdelemnul, dar când ies ele din gură, sînt nişte săbii.”

„Nemulţumit cu poziţia sa, deşi era onorat mai presus decat oastea cerească, [Lucifer] s-a aventurat să ravnească la omagiul ce I se cuvenea doar Creatorului. In loc de a căuta să Il facă pe Dumnezeu cel dintai in afecţiunile şi credincioşia tuturor fiinţelor create, dorinţa sa a fost de a-şi asigura sieşi slujirea şi loialitatea lor. Şi, ravnind după slava cu care Tatăl cel veşnic Il investise pe Fiul Său, acest prinţ al ingerilor aspira la puterea care era o prerogativă doar a lui Hristos.” - Patriarhi şi profeţi, p. 35 (engl.) (rom. cap. De ce a fost ingăduit păcatul?).
„Discordia pe care comportamentul său o cauzase in cer a fost pusă de Satan pe seama legii şi a guvernării lui Dumnezeu. El declară că tot răul este rezultatul administraţiei divine. Pretinse că scopul său era acela de a imbunătăţi statutele lui Iehova.” - Marea luptă, p. 498 (engl.) (rom. cap. Originea răului).

b. După ce Lucifer a convins o mare parte din ingeri despre nevoia unei schimbări in guvernarea lui Dumnezeu, ce s-a intamplat cu aceşti ingeri?

Apocalipsa 12:4 (prima parte) “Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ.”

„Satan a tras după sine in rebeliunea sa a treia parte din ingeri. Ei s-au întors de la Tatăl şi de la Fiul Său şi s-au unit cu instigatorul rebeliunii.”- Mărturii, vol. 3, p. 115 (engl.) (rom. cap. A lucra printre comunităţi).

„Lucifer a prezentat scopurile lui Dumnezeu intr-o lumină falsă - interpretandu-le greşit şi distorsionandu-le pentru a starni disensiuni şi nemulţumire. el i-a provocat cu viclenie pe ascultătorii săi să dea glas sentimentelor lor; apoi el a repetat expresiile lor cand a slujit scopurilor sale, ca dovadă că îngerii nu erau pe deplin in armonie cu guvernarea lui Dumnezeu. In timp e pretindea pentru sine insuşi a fi perfect loial lui Dumnezeu, recomanda insistent necesitatea unor schimbări in ordinea şi legile cerului, pentru stabilitatea guvernării divine. Astfel, in timp ce lucra să dea naştere la opoziţie faţă de Legea lui Dumnezeu şi să instige cu nemulţumirea sa minţile ingerilor upuşi lui, in mod ostentativ părea a căuta să indepărteze nemulţumirea şi să ii impace cu ordinea cerului pe ingerii nemulţumiţi. In timp ce in secret nstiga discordia şi rebeliunea, făcea, cu o viclenie desăvarşită, să pară că singurul său scop era de a promova loialitatea şi de a păstra armonia şi pacea.” - Patriarhi şi profeţi, p. 38 (engl.) (rom. cap. De ce a fost ingăduit păcatul?).

a.Ce spune Biblia despre Legea lui Dumnezeu? Ce a sugerat Lucifer despre aceasta?

Psalm 19:7 “Legea Domnului este desăvârşită, şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.”

Psalm 111:7,8 “Lucrările mânilor Lui sînt credincioşie şi dreptate; toate poruncile Lui sînt adevărate, întărite pentru vecinicie, făcute cu credincioşie şi neprihănire.”

Romani 7:12 “Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună.”

„Satan deveni indrăzneţ in rebeliunea lui, şi işi exprimă dispreţul faţă de legea Creatorului. Satan nu putea să o sufere. El pretindea că ingerii nu aveau nevoie de lege, ci că trebuiau lăsaţi liberi, să işi urmeze propria lor voie, care avea să ii conducă intotdeauna bine; că acea lege era o limitare a libertăţii lor; şi că a aboli acea lege era unul dintre marile scopuri ale poziţiei pe care o luase.”- Istoria mantuirii, p. 18, 19 (engl.) (rom. cap. Căderea lui Lucifer).
„Satan putea folosi ceva ce Dumnezeu nu putea - flatările şi inşelăciunea. El incercase să falsifice cuvantul lui Dumnezeu şi reprezentase greşit planul Său de guvernare, pretinzand că Dumnezeu nu era drept cand impunea ingerilor legi; că, cerandu-le supunere şi ascultare fiinţelor create de El, căuta doar să fie El inălţat. Era de aceea necesar a demonstra inaintea locuitorilor cerului, şi tuturor lumilor, că guvernarea lui Dumnezeu era dreaptă, şi Legea Sa perfectă. Satan lăsase impresia că el insuşi era cel care căuta să promoveze binele universului.” - Patriarhi şi profeţi, p. 42 (engl.) (rom. cap. De ce a fost ingăduit păcatul?).

b. Ce a spus Isus despre legea lui Dumnezeu? Care este cea mai mare dovadă a faptului că legea lui Dumnezeu nu poate fi schimbată?

Matei 5:17,18 “Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc.18. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pămвntul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.”

Luca 16:17 “Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.”

Psalm 89:34 “nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.”

Iacov 1:17 “orice ni se dă bun şi orice dar desăvвrşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.”

„Moartea iubitului Fiu al lui Dumnezeu pe cruce dovedeşte caracterul neschimbător al legii lui Dumnezeu. Moartea Sa inalţă legea şi o face onorabilă, şi dă dovadă de caracterul ei neschimbător.” - The Signs of the Times, 7 august 1879.
„Purtand vina păcătosului, Hristos nu l-a eliberat pe om de ascultarea de lege; pentru că dacă legea ar fi putut fi schimbată şi abolită, El nu ar fi trebuit să vină in această lume să sufere şi să moară. Chiar faptul că Hristos a murit pentru că aceasta a fost incălcată atestă caracterul neschimbător al Legii Tatălui.” - Ibid., 25 august 1887.
„Rebeliunea lui Satan a fost o lege pentru univers in decursul veacurilor ce au urmat, o mărturie veşnică a naturii şi rezultatelor teribile ale păcatului. Efectele conducerii lui Satan, rezultatele ei asupra oamenilor şi a ingerilor au arătat care sunt in mod obligatoriu roadele neglijării autorităţii divine. Acestea dovedesc faptul că bunăstarea tuturor fiinţelor create de Dumnezeu este strans legată de existenţa guvernării lui Dumnezeu şi a legii Sale.” - Marea luptă, p. 499 (engl.) (rom. cap. Originea răului).

a. Ce a avut loc in cer intre Hristos şi Lucifer, şi care a fost rezultatul?

Apocalipsa 12:7-10 “Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei,8. dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.9. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.”

„Marele uzurpator a continuat să se justifice pană chiar la incheierea controversei. Cand s-a anunţat că impreună cu toţi simpatizanţii săi el trebuie să fie izgonit din locaşurile strălucirii, atunci liderul rebel a declarat deschis, in mod indrăzneţ, dispreţul său faţă de legea Creatorului. El şi-a reafirmat pretenţia că ingerii nu aveau nevoie de control, ci că trebuie să fie lăsaţi să urmeze propriei lor dorinţe, care urma să ii conducă drept. El a denunţat statutele divine ca fiind o ingrădire a libertăţii lor şi a declarat că scopul său era de a asigura abolirea legii; că, eliberate de restricţia aceasta, oştile cerului puteau să intre intr-o stare de existenţă mai inălţată, mai glorioasă.” - Marea luptă, p. 499 (engl.) (rom. cap. Originea răului).
„Alungandu-l pe Satan din cer, Dumnezeu Şi-a declarat dreptatea şi Şi-a menţinut onoarea tronului Său. Dar cand omul a păcătuit cedand inşelăciunilor acestui spirit apostaziat, Dumnezeu a dat dovadă de iubirea Sa renunţand la singurul Său Fiu in favoarea rasei căzute. In lucrarea de ispăşire este ilustrat caracterul lui Dumnezeu. Argumentul puternic al crucii demonstrează intregului univers faptul că modul de comportare ales de Lucifer nu poate fi pus in nici un fel in seama guvernării lui Dumnezeu.”- Ibid., p. 500, 501 (engl.) (rom. cap. Originea răului).

b. Care a fost in realitate scopul atacului lui Lucifer?

Psalmii 45:6 “Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este vecinic; toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.”

Psalmii 89:14 “Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.”

„Satan, plin de ambiţia de inălţare de sine, nu dorea să se supune autorităţii lui Isus şi aducea insinuări contra guvernării lui Dumnezeu.” – Early Writings, p. 145 (engl.).
„Satan a născocit fabule cu care să inşele. El a inceput in cer să se războiască impotriva guvernării lui Dumnezeu, şi, de la căderea sa, el a continuat rebeliunea sa contra legii lui Dumnezeu.” - Mărturii, vol. 1, p. 342 (engl.) (rom. cap. Puterea lui Satan).
„Mandria şi ambiţia au fost cele care l-au manat pe Lucifer să se plangă de guvernarea lui Dumnezeu şi să incerce să răstoarne ordinea stabilită in cer. De la căderea sa, scopul său a fost să infiltreze minţile oamenilor cu acelaşi spirit de invidie şi nemulţumire, cu aceeaşi ambiţie după poziţie şi onoare.” - Patriarhi şi profeţi, p. 403 (engl.) (rom. cap. Răscoala lui Core).

a. Care a fost destinul lui Lucifer şi al urmaşilor săi şi de ce? Care era următorul lui plan?

Apocalipsa12:9 “Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămвnt; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.”

2 Petru 2:4 “Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;”

Iuda 6 “El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.”

1 Petru 5:8 “Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită.”

„Deşi [Lucifer] părăsise poziţia sa ca heruvim acoperitor, totuşi, dacă ar fi fost dispus să se intoarcă la Dumnezeu, recunoscand inţelepciunea Creatorului, şi mulţumit să ocupe locul desemnat lui in marele plan al lui Dumnezeu, el ar fi fost repus in poziţia sa. Dar mandria i-a interzis să se supună. El şi-a apărat cu incăpăţanare propriul său comportament, susţinand că nu ar avea nevoie de nici o pocăinţă şi s-a intărit pe deplin in marea luptă contra Celui ce l-a făcut.” - Marea luptă, p. 496 (engl.) (rom. cap. Originea răului).
„Cand Satan a refuzat să işi exercite influenţa de partea adevărului, cerul nu trebuia să mai fie in continuare căminul său. El a strans in jurul său in rebeliune o armată de ingeri care se deziseră de credincioşia lor. Impreună cu aceşti simpatizanţi el a fost aruncat din cer.” - The Review and Herald, 16 aprilie 1901.

b. Ce a avut loc in cer cand Isus a murit pe cruce? Putea Satan să viziteze cerul după moartea lui Hristos?

Apocalipsa 12:10 „Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.”

Ioan 12:31 „Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.”

„Vărsand sangele Fiului lui Dumnezeu, [Satan] a smuls orice rădăcină de simpatie faţă de el a fiinţelor cereşti. De aici inainte, lucrarea sa era limitată. Orice atitudine şi-ar fi asumat, el nu ii mai putea aştepta pe ingeri cand aceştia se intorceau in curţile cereşti, şi să ii acuze inaintea lor pe fraţii lui Hristos că ar fi imbrăcaţi cu hainele intunecimii şi că acestea sunt manjite de păcat. Ultima legătură de simpatie intre Satan şi lumea cerească a fost ruptă.” - Hristos, Lumina lumii, p. 761 (engl.) (rom. cap. S-a sfarşit).