Lecţia 3. Probleme de biruit (I)

„Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele” (Iacov 3:16).

„Fie că recunoaştem sau nu, noi suntem ispravnici, înzestraţi de Dumnezeu cu talente şi privilegii şi aşezaţi în această lume pentru a face lucrarea indicată de El.”—Educaţia, pg. 137, engl. [cap. Principii şi metode în afaceri].

Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol. 5, pg. 242–248, engl. [cap. Unitatea creştină].

Duminică 15 ianuarie

1. INVIDIE ŞI PĂCATE ASEMĂNĂTOARE

a. Explicaţi originea mândriei, invidiei şi ambiţiei pentru poziţie - şi rezultatele ei amare. Isaia 14:12–15.

Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei, mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.” Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile mormântului! (Isaia 14:12–15).

„Cele ce l-au îndemnat pe Lucifer să se plângă de guvernarea lui Dumnezeu şi să caute să răstoarne ordinea care era stabilită în ceruri au fost mândria şi ambiţia. De la căderea sa, obiectivul lui a fost de a insufla în minţile oamenilor acelaşi spirit de invidie şi nemulţumire, aceeaşi ambiţie după poziţie şi onoare.” – Patriarhi şi Profeţi, pg. 403, engl. [cap. Răzvrătirea lui Core].

b. Descrieţi o minte firească – un candidat la moartea a doua? 1 Corinteni 3:3; Romani 8:6, 7; Iacov 3:14, 15.

…pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? (1 Corinteni 3:3).

Şi umblarea după lucrurile firii pământeşti este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace. Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună. (Romani 8:6, 7).

Dar, dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească. (Iacov 3:14, 15).

„Dacă îţi deschizi inima pentru invidie şi bănuieli rele, Spiritul Sfânt nu poate rămâne cu tine. Caută plinătatea care este în Hristos.” – Testimonies, vol. 8, pg. 191, engl. [cap. Poveri pe care Dumnezeu nu le-a dat].

c. Cum îţi influenţează invidia personalitatea şi starea de bine? Iov 5:2; Proverbele 14:30; 27:4.

Nebunul piere ucis de mânia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui. (Iov 5:2).

O inimă liniştită este viaţa trupului, dar pizma este putrezirea oaselor. (Proverbele 14:30).

Furia este fără milă şi mânia năvalnică, dar cine poate sta împotriva geloziei? (Proverbele 27:4).

„Omul invidios împrăştie otravă oriunde merge, înstrăinând prieteni şi stârnind ură şi răscoală împotriva lui Dumnezeu şi a omului. El caută să fie considerat cel mai bun şi cel mai mare, fără a depune eforturi eroice de lepădare de sine pentru a atinge ţinta perfecţiunii sale, ci rămânând acolo unde se află şi diminuând meritul cuvenit eforturilor altora.” – Idem, vol. 5, pg. 56, engl. [cap. O mărturie importantă].

Luni 16 ianuarie

2. LĂCOMIE

a. În ce sens duce lăcomia la încălcarea legii lui Dumnezeu? Exodul 20:17. Ce învăţăm despre acest păcat din experienţa lui Acan? Iosua 7:20–26.

Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău. (Exodul 20:17).

Acan a răspuns lui Iosua şi a zis: „Este adevărat că am păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lui Israel şi iată ce am făcut: am văzut în pradă o manta frumoasă de Şinear, două sute de sicli de argint şi o placă de aur în greutate de cincizeci de sicli; le-am poftit şi le-am luat; iată, sunt ascunse în pământ în mijlocul cortului meu, şi argintul este pus sub ele.” Iosua a trimis nişte oameni, care au alergat în cort; şi iată că lucrurile erau ascunse în cortul lui Acan, şi argintul era sub ele. Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus lui Iosua şi tuturor copiilor lui Israel şi le-au pus înaintea Domnului. Iosua şi tot Israelul împreună cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa de aur, pe fiii şi fiicele lui Acan, boii lui, măgarii, oile, cortul lui şi tot ce era al lui; şi i-au suit în valea Acor. Iosua a zis: „Pentru ce ne-ai nenorocit? Şi pe tine te va nenoroci Domnul azi.” Şi tot Israelul i-a ucis cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre şi au ridicat peste Acan un morman mare de pietre, care se vede până în ziua de azi. Şi Domnul S-a întors din iuţimea mâniei Lui. Din pricina acestei întâmplări s-a dat până în ziua de azi locului aceluia numele de valea Acor. (Iosua 7:20–26).

„Păcatul fatal care a condus la ruina lui Acan îşi are rădăcina în lăcomie, unul din cele mai obişnuite şi din cele privite cu cea mai mare uşurătate dintre păcate. În timp ce alte abateri sunt descoperite şi pedepsite, cât de rar violarea celei de-a zecea porunci atrage după sine condamnare. Enormitatea acestui păcat şi rezultatele lui teribile sunt lecţiile din istoria lui Acan. Lăcomia este un rău cu o dezvoltare treptată. Acan nutrise lăcomia de câştig până când aceasta a devenit un obicei, legându-l în lanţuri aproape imposibil de sfărâmat. În timp ce nutrea răul, el ar fi putut fi umplut de groază la gândul aducerii unui dezastru asupra lui Israel; dar percepţiile sale au fost înăbuşite de păcat şi când ispita a venit, el a căzut ca pradă uşoară. Nu se săvârşesc încă păcate asemănătoare în faţa avertizărilor atât de solemne şi explicite? Şi nouă ni se interzice la fel de direct să îngăduim lăcomia, precum nu i s-a îngăduit lui Acan să-şi însuşească prada din Ierihon. Dumnezeu a declarat aceasta ca fiind idolatrie. Suntem avertizaţi: ‘Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona’ (Matei 6:24). ‘Luaţi seama şi păziţi-vă de lăcomie’ (Luca 12:15, engl.). ‘Nici să nu fie pomenită între voi’ (Efeseni 5:3). Avem înaintea noastră osânda înfricoşătoare a lui Acan, Iuda, Anania, Safira. Înaintea tuturor acestora, o avem pe cea a lui Lucifer, ‘fiul dimineţii’, care râvnind o poziţie mai înaltă, a pierdut pentru totdeauna strălucirea şi fericirea cerului. Şi încă, în ciuda tuturor acestor avertismente, lăcomia abundă.” – Patriarhi şi Profeţi, pg. 496, 497, engl. [cap. Căderea Ierihonului].

b. Care ar trebui să fie relaţia noastră cu acei care sunt conduşi de lăcomie? Efeseni 5:5; 1 Corinteni 5:11.

Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. (Efeseni 5:5).

Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. (1 Corinteni 5:11).

c. Care alţi păcătoşi alături de persoanele lacome nu vor fi lăsaţi să intre în împărăţia cerurilor ? 1 Corinteni 6:10

…nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:10).

Marţi 17 ianuarie

3. AVARIŢIE

a. Din moment ce invidia şi lăcomia îşi au originea în inimă, ce urmează? Iov 5:2, 4, 5.

Nebunul piere ucis de mânia lui, prostul moare ucis de aprinderea lui. (Iov 5:2).

Fiii lui n-au noroc, sunt călcaţi în picioare la poartă, şi nimeni nu-i scapă! Secerişul lui este mâncat de cei flămânzi, care vin să-l ia chiar şi din spini, şi averile lui sunt înghiţite de oameni însetaţi. (Iov 5:4, 5).

„Scripturile descriu condiţia lumii chiar înainte de cea de-a doua venire a lui Hristos. Apostolul Iacov descrie avariţia şi asuprirea care vor domina. El spune ‘Ascultaţi acum voi, bogaţilor!...V-aţi strâns comori pentru zilele din urmă. Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului sabaot. Aţi trăit pe pământ în plăceri şi în desfătări. V-aţi săturat inimile chiar într-o zi de măcel. Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit, care nu vi se împotrivea.’ (Iacov 5:1-6). Aceasta este o descriere a ceea ce există astăzi. Prin fiecare formă de asuprire şi silnicie, oamenii îngrămădesc bogăţii colosale, în timp ce strigătele omenirii înfometate se înalţă înaintea lui Dumnezeu.” – Parabolele Domnului Hristos, pg. 170, engl. [cap. Nu va face Dumnezeu dreptate aleşilor Săi?].

b. Ce se întâmplă adesea când bogăţia este reţinută în mod egoist de către posesorii ei avizi? Eclesiastul 5:13.

Este un mare rău pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor. (Eclesiastul 5:13).

c. Cum descoperă oamenii răi ceea ce este în inima şi mintea lor? Psalmii 10:3.

Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul. (Psalmii 10:3).

„Oamenii, în orbirea lor, se fălesc cu progres şi cultură uimitoare; dar înaintea ochiului Omniscienţei sunt dezvăluite vina şi depravarea lăuntrică. Privitorii cereşti văd pământul plin de violeţă şi nelegiuire. Bogăţia este obţinută prin orice fel de jefuire, nu numai jefuire faţă de oameni, ci faţă de Dumnezeu. Oamenii folosesc mijloacele Sale pentru a-şi satisface propriul egoism. Orice lucru, pe care pun stăpânire, este făcut să slujească lăcomiei lor. Avariţia şi senzualitatea predomină. Oamenii nutresc atributele primului mare înşelător. Ei l-au acceptat pe el ca dumnezeu şi au devenit plini de spiritul său.” – Testimonies, vol. 6, pg. 14, 15, engl. [cap. Lucrarea pentru acest timp].

Miercuri 18 ianuarie

4. MÂNDRIE

a. Conceptul de mândrie este de o înaltă însemnătate în lume. Cum descrie Scriptura mândria? Proverbele 16:5.

Orice inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită. (Proverbele 16:5).

b. Ce va face Domnul celui mândru? Proverbele 15:25; 16:18, 19; Luca 18:14. Descrieţi ce i-a fost arătat servei Domnului cu privire la sfârşitul celui mândru.

Domnul surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei. (Proverbele 15:25).

Mândria merge înaintea pieirii, şi trufia merge înaintea căderii. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri. (Proverbele 16:18, 19).

Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:14).

„Am văzut că Dumnezeu urăşte mândria şi că toţi cei mândri şi toţi cei ce fac răul vor fi ca miriştea şi ziua care vine îi va arde complet.” – Testimonies, vol. 1, pg. 132, engl. [cap. Asemănarea cu lumea].

c. În loc de mândrie, ce se poate vedea în viaţa ispravnicului credincios? Iacov 4:6.

Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. De aceea zice Scriptura: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi. (Iacov 4:6).

„Toţi cei care studiază viaţa lui Hristos şi practică învăţătura Sa vor deveni asemenea lui Hristos. Influenţa lor va fi ca a Sa. Ei vor manifesta tărie de caracter. Ei sunt statornici în credinţă şi nu vor fi biruiţi de rău din cauza vanităţii şi mândriei. Ei caută să umble pe calea umilă a ascultării, făcând voia lui Dumnezeu. Caracterul lor exercită o influenţă care dă mărturie pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu şi a curăţiei vindecătoare a

lucrării Sale. ...

În aceste suflete complet convertite, lumea are un martor despre puterea sfinţitoare a adevărului asupra caracterului uman. Prin ele Hristos face de cunoscut lumii caracterul şi voinţa Sa. În vieţile copiilor lui Dumnezeu este descoperită binecuvântarea slujirii Domnului, şi opusul este văzut în acei care nu ţin poruncile Sale. Linia de demarcaţie este distinctă. Toţi cei care ascultă poruncile lui Dumnezeu sunt păstraţi de puterea Sa măreaţă în mijlocul influenţelor corupătoare ale călcătorilor legii Sale. De la cel mai de jos subiect până la cel mai înalt în poziţiile adevărului, ei sunt păstraţi de puterea lui Dumnezeu prin credinţă pentru salvare.” – Evanghelizarea, pg. 315, 316, engl. [cap. IX, Întâmpinând prejudecăţi şi împotrivire].

Joi 19 ianuarie

5. IUBIREA DE BANI

a. La ce te va duce iubirea de bani? 1 Timotei 6:10; Eclesiastul 5:10.

Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. (1 Timotei 6:10).

Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune! (Eclesiastul 5:10).

„Biblia nu condamnă nici un om pentru că este bogat, dacă şi-a dobândit bogăţiile cinstit. Nu banii, ci dragostea de bani este rădăcina tuturor relelor. Dumnezeu este Cel care dă omului putere pentru a câştiga bogăţie; şi în mâinile celui căruia acţionează ca ispravnic al lui Dumnezeu, folosind mijloacele sale neegoist, bogăţia este o binecuvântare, atât pentru posesor, cât şi pentru lume. Dar mulţi, absorbiţi de interesele lor faţă de comori lumeşti, devin insensibili la cerinţele lui Dumnezeu şi la nevoile semenilor lor. Ei adaugă casă lângă casă şi teren lângă teren; ei îşi umplu casele lor cu articole de lux, în timp ce peste tot în jurul lor sunt fiinţe umane în sărăcie şi ticăloşie, în boală şi moarte. Acei care în felul acesta îşi dau vieţile lor slujirii de sine, dezvoltă în ei înşişi nu atributele lui Dumnezeu, ci atributele celui rău.” – Divina vindecare, pg. 212, 213, engl. [cap. Lucrarea pentru cei bogaţi].

b. Care este prioritatea numărul unu în viaţa fiecărui ispravnic credincios? 1 Corinteni 2:2; Matei 6:33; Luca 9:25.

Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos, şi pe El răstignit. (1 Corinteni 2:2).

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33).

Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi? (Luca 9:25).

„Când păcătosul ajunge la cruce şi priveşte în sus la Cel care a murit ca să-l salveze, el se poate bucura cu o bucurie deplină; pentru că păcatele sale sunt iertate. Îngenunchind la cruce, el ajunge la cel mai înalt loc pe care omul poate să-l atingă.” – The Review and Herald, 29 aprilie 1902.

Vineri 20 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum îţi va influenţa invidia isprăvnicia?

2. Ce fel de legături ar trebui să ai cu persoanele care nu urmează principiile isprăvniciei creştine?

3. Care este rezultatul trăirii unei vieţi lacome?

4. Care este fundamentul în deciziile tale cu privire la chestiuni financiare?

5. Explicaţi pericolul de a deveni preocupaţi de bunurile materiale.