Lecţia 3. Un toiag înmugurit cu migdale

NOTĂ INTRODUCTIVĂ:„Dumnezeu a coborat indurător pentru a da oştirii lui Israel o altă dovadă, una menită să le corecteze judecata pervertită.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pg. 305.

a. In timpurile Vechiului Testament, pentru ce era toiagul un simbol?

Psalmii 110:2 "Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: ,,Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi!``"

Isaia 11:1-4 "Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. 2. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. 3. Plăcerea lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfăţişare, nici nu va hotărî după cele auzite, 4. ci va judeca pe cei săraci cu dreptate, şi va hotărî cu nepărtinire asupra nenorociţilor ţării; va lovi pământul cu toiagul cuvântului Lui, şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel rău."

Ieremia 51:19 "Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor, este Numele Lui."

b. In condiţiile in care fiecare conducător din Israel trebuia să prezinte un toiag, in ce fel a identificat Dumnezeu in mod specific conducerea lui Aaron?

Numeri 17:1-4, 6, 7 "Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: 2. „Vorbeşte copiilor lui Israel, şi ia de la ei un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege din partea căpeteniilor lor, după casele părinţilor lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui; 3. şi să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi; căci va fi câte un toiag de fiecare căpetenie a caselor părinţilor lor. 4. Să le pui în cortul întâlnirii, înaintea mărturiei, unde Mă întâlnesc cu voi. 6. Moise a vorbit copiilor lui Israel; şi toate căpeteniile lor i-au dat câte un toiag, fiecare căpetenie câte un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor. 7. Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în cortul mărturiei."

„Prin indrumare divină, fiecare seminţie a pregătit un toiag şi a scris pe el numele seminţiei. Numele lui Aaron era pe cel al lui Levi. Toiegele au fost puse in tabernacol, ‚inaintea mărturiei’.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 410.

c. Ce minune specifică trebuia să-l identifice pe reprezentantul ales de Dumnezeu pentru preoţie şi care era menirea acestei minuni?

Numeri 17:5, 8, 9 "Bărbatul pe care-l voi alege, va fi acela al cărui toiag va înflori, şi voi pune capăt dinaintea Mea cârtirilor pe care le ridică împotriva voastră copiii lui Israel.” 8. A doua zi, când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise, şi copsese migdale. 9. Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele, şi le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă şi să-şi ia fiecare toiagul lui."

Luni 13 octombrie
2. UN MEMORIAL SIMBOLIC ŞI PROFEŢIE

Numeri 17:10-13 "Domnul a zis lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei, şi să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiţi, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cвrtirilor lor, şi să nu moară.” 11. Moise a făcut aşa; a făcut întocmai după porunca pe care i-o dăduse Domnul. 12. Copiii lui Israel au zis lui Moise: „Iată că murim, pierim, pierim cu toţii! 13. Oricine se apropie de cortul Domnului, moare. Va trebui oare să murim cu toţii?”"

„[Făcand ca toiagul lui Aaron să inmugurească şi să rodească migdale], Dumnezeu … a făcut o minune care a fost suficientă pentru a aduce la tăcere plangerile israeliţilor şi care urma să fie o mărturie permanentă cu privire la faptul că Dumnezeu pusese preoţia asupra lui Aaron. Toate schimbările remarcabile in toiag au avut loc intr-o noapte, pentru a-i convinge că Dumnezeu făcuse o distincţie clară intre Aaron şi restul copiilor lui Israel. După această minune a puterii divine, autoritatea preoţiei nu a mai fost pusă la indoială. Acest toiag minunat a fost păstrat pentru a fi arătat in mod frecvent oamenilor, pentru a le reaminti de trecut, pentru a-i impiedica de la a murmura şi a mai pune vreodată la indoială cui ii aparţinea de drept preoţia. După ce copiii lui Israel au fost pe deplin convinşi de greşeala lor in acuzarea pe nedrept a lui Moise şi Aaron, aşa cum făcuseră, ei au văzut fosta lor răzvrătire in adevărata ei lumină şi s-au inspăimantat. Ei ‚i-au vorbit lui Moise, zicand: Iată că murim, pierim; pierim cu toţii’ (Numeri 17:12). In cele din urmă ei sunt nevoiţi să creadă adevărul nebinevenit că soarta lor era aceea de a muri in pustie. După ce au crezut că a fost intradevăr Domnul acela care le spusese că nu vor intra in ţara făgăduită, ci vor muri, ei au recunoscut că Moise şi Aaron aveau dreptate şi că ei păcătuiseră impotriva Domnului, răzvrătindu-se impotriva autorităţii lor. Ei au mărturisit de asemenea faptul că Core şi cei care pieriseră impreună cu el, erau păcătoşi impotriva Domnului şi că suferiseră pe bună dreptate mania lui.” – The Spirit of Prophecy, vol. 1, pg. 305, 306.

b. Cine este Marele nostru Preot in sanctuarul ceresc?

Evrei 8:1-5 "Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, 2. ca slujitor al Locului prea sfвnt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. 3. Orice mare preot este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. 4. Dacă ar fi pe pămвnt, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. 5. Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: "Ia seama", i s-a zis, "să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte"."

Evrei 9:3,4 "după perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema "Locul prea sfânt". 4. El avea un altar de aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron, care înfrunzise, şi tablele legământului."

„Marele păstor, priveşte in jos din sanctuarul ceresc asupra oilor păşunii Lui.” – Fundamentele educaţiei creştine, pg. 279.
„Acum este timpul cand Domnul testează caracterul, cantărind valoarea morală in cantarul sanctuarului. O, să căutăm aurul curăţit in foc, să căutăm haina albă a neprihănirii lui Hristos, pentru ca să nu ni se vadă ruşinea goliciunii noastre şi să ne ungem ochii cu alifia cerească pentru ochi, pentru ca să putem deosebi lucrarea lui Dumnezeu.” – The Review and Herald, 28 iulie 1891.

Marţi 14 octombrie
3. O LUCRARE DE PREGĂTIRE

a. Ce lucrare a fost făcută de către Ioan Botezătorul inainte de prima venire a lui Hristos?

Matei 3:2 "El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”"

Ioan 3:27-30 "Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer. 28. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. 29. Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină. 30. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez."

„In acest veac, chiar inainte de a doua venire a lui Hristos pe norii cerului, trebuie să fie făcută o lucrare asemenea celei a lui Ioan. Dumnezeu cheamă oameni care vor pregăti un popor să stea in marea zi a Domnului. Solia care preceda lucrarea publică a lui Hristos a fost: ‚Pocăiţi-vă, vameşilor şi păcătoşilor; pocăiţi-vă fariseilor şi saducheilor; ‚pocăiţi-vă, căci impărăţia cerurilor este aproape’ (Matei 3:2). Ca popor care credem in venirea lui Hristos in curand, avem de dus o solie: ‚Pregăteşte-te să intalneşti pe Dumnezeul tău’ (Amos 4:12). Solia noastră trebuie să fie la fel de directă cum a fost solia lui Ioan. El i-a mustrat pe impăraţi pentru nelegiuirea lor. In ciuda faptului că viaţa lui a fost pusă in pericol, el n-a ezitat să proclame cuvantul lui Dumnezeu. Şi lucrarea noastră in acest veac trebuie să fie făcută cu aceeaşi credincioşie.” – Testimonies, vol.8, pg. 262.

b. Ce lucrare trebuie făcută in aceste zile de incheiere a istoriei pămantului?

Isaia 58:1 ""Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă, şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!"

Amos 4:12 "De aceea îţi voi face astfel, Israele, " şi fiindcă îţi voi face astfel, pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău, Israele!"

„Fără argumente elaborate sau teorii subtile, Ioan şi-a declarat mesajul. Surprinzător şi sever, totuşi plin de speranţă, glasul său a fost auzit din pustie: ‚Pocăiţi-vă căci impărăţia cerurilor este aproape’ (Matei 3:2). Cu o nouă putere ciudată, ea a mişcat oamenii. Intreaga naţiune a fost mişcată. Mulţimi s-au ingrămădit in pustie… Pentru a da o asemenea solie ca cea a lui Ioan, trebuie să avem o experienţă spirituală ca a lui. Aceeaşi lucrare trebuie făcută in noi. Trebuie să-L privim pe Dumnezeu, şi privindu-L, să pierdem eul din vedere. „Ioan avea din fire greşelile şi slăbiciunile obişnuite omenirii; dar atingerea iubirii divine il transformase. Cand, după inceperea lucrării lui Isus,  ucenicii lui Ioan au venit la el cu plangerea că toţi oamenii Il urmau pe noul Invăţător, Ioan a arătat cat de clar inţelegea relaţia sa cu Mesia, şi cat de bucuros ii spunea bun venit Unuia pentru care pregătise calea.” – Slujitorii evangheliei, pg. 46-48.

Miercuri 15 octombrie
4. EXPERIENŢĂ PERSONALĂ

a. Ce fel de experienţă trebuie să avem pentru a putea da o solie bine definită, la fel ca Ioan Botezătorul?

Isaia 57:15 "Căci aşa vorbeşte Cel Prea Înalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt. ,Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite, şi să îmbărbătez inimile zdrobite."

Ioan 1:29 "A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!"

„Ioan se ridicase la inălţimea tăgăduirii de sine. El nu a căutat să-i atragă pe oameni la sine, ci să le inalţe gandurile tot mai sus, pană cand ele aveau să se oprească asupra Mielului lui Dumnezeu. El insuşi a fost doar un glas, un strigăt in pustie. Acum el a acceptat cu bucurie liniştea şi obscuritatea, pentru ca ochii tuturor să poată fi indreptaţi spre Lumina vieţii. Acei care sunt credincioşi chemării lor ca soli ai lui Dumnezeu nu vor căuta onoare pentru sine. Iubirea de eu va fi inghiţită de iubirea pentru Hristos. Ei vor recunoaşte că este lucrarea lor aceea de a proclama, asemenea lui Ioan Botezătorul: ‚Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatullumii’ (Ioan 1:29). Ei Il vor inălţa pe Isus şi cu El omenirea va fi inălţată şi ea.” – Testimonies, vol. 8, pg. 263.

b. Cum a manifestat Ioan tăgăduire de sine cand a auzit că mulţi dintre urmaşii săi merseseră după Isus?

Ioan 3:22-30 " După aceea Isus, şi ucenicii Lui, a venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi boteza. 23. Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim, pentru că acolo erau multe ape; şi oamenii veneau ca să fie botezaţi. 24. Căci Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă. 25. Între ucenicii lui Ioan şi între un Iudeu, s-a iscat o neânţelegere cu privire la curăţire. 26. Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan, şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oameni se duc la El.” 27. Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer. 28. Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis înaintea Lui. 29. Cine are mireasă, este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este deplină. 30. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez."

„Sufletul profetului [Ioan] s-a golit de sine şi a fost umplut de lumina divină. In cuvinte care erau aproape perechea cuvintelor lui Hristos Insuşi, el a dat mărturie cu privire la slava Mantuitorului. ‚Cel ce vine de sus’, zicea el, ‚este deasupra tuturor: cel ce este de pe pămant este pămantesc şi vorbeşte lucrurile de pe pămant; Acela care vine din cer este mai presus de toţi… Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu: căci Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură’ (Ioan 3:31, 34). „Urmaşii lui Hristos urmează să aibă parte de această slavă a lui Hristos. Mantuitorul putea să spună: ‚Eu nu caut voia Mea proprie, ci voia Tatălui, care M-a trimis’ (Ioan 5:30). ‚Şi,’ a spus Ioan, ‚Tatăl nu-I dă Duhul cu măsură.’ Tot astfel este cu urmaşii lui Hristos. Noi putem primi din lumina cerului doar cand suntem dispuşi să fim goliţi de eu. Putem discerne caracterul lui Dumnezeu şi să-L acceptăm pe Hristos prin credinţă, doar cand acceptăm să aducem fiecare gand in supunere faţă de Hristos. Tuturor acelora care fac aceasta, Duhul Sfant le este dat fără măsură. In Hristos ‚locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Şi voi sunteţi intregi in El’ (Coloseni 2:9,10).” – Testimonies, vol. 8, pg. 263-264.

Joi 16 octombrie
5. CORE MODERNI

a. Deşi profeţia indică faptul că oameni asemenea lui Core vor exista in ultimele zile, ce caută Dumnezeu de la adevăraţii Săi străjeri?

2 Timotei 4:1-4 "Te rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea lui Hristos Isus, care are să judece viii şi morţii, şi pentru arătarea şi Împărăţia Sa: 2. propovăduieşte Cuvântul, stăruie asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura. 3. Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci оi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. 4. Îşi vor оntoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite."

„[2 Timotei 4:3,4 citat.] Apostolul [Pavel] nu se referă aici la acei care sunt nereligioşi pe faţă, ci la pretinşii creştini care se ghidează după inclinaţie şi devin astfel robiţi de eu. Unii ca aceştia sunt dispuşi să asculte doar de acele invăţături care nu le mustră păcatele şi care nu le osandesc umblarea lor iubitoare de plăceri. Ei sunt ofensaţi de cuvintele clare ale servilor credincioşi ai lui Hristos şi aleg invăţători care ii laudă şi ii măgulesc. Şi intre pretinşii predicatori sunt unii care predică părerile oamenilor in locul cuvantului lui Dumnezeu. Necredincioşi incredinţării lor, ei ii abat pe acei care privesc spre ei pentru indrumare spirituală.” – Istpria faptele apostolilor, pg. 394.

b. Dand mustrarea necesară, cu ce fel de impotrivire s-au confruntat atat Isus, cat şi apostolii?  Cum este aceasta astăzi in legătură cu Spiritul Profeţiei?

Ioan 8:40 "Dar acum căutaţi să Mă omorâţi, pe Mine, un om, care v-am spus adevărul, pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut."

2 Petru 2:1-3 "În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. 2. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău. 3. În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează."

Iuda 11 "Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!"

Apocalipsa 12:17 "Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos."

Apocalipsa 19:10 "Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.”)"

„[Pavel] a fost pus pentru apărarea bisericii. El trebuia să vegheze pentru suflete ca unul care urma să dea socoteală lui Dumnezeu şi să nu observe el rapoartele cu privire la starea de anarhie şi disensiune? Cu siguranţă; şi mustrarea pe care le-a trimis-o a fost scrisă in la fel de mare măsură sub inspiraţia Duhului lui Dumnezeu, cum au fost toate epistolele sale. Dar cand au venit aceste mustrări, unii nu au vrut să se corecteze. Ei au luat poziţia că Dumnezeu nu le vorbise prin Pavel, că el le dăduse doar părerea lui ca om şi ei priveau propria lor judecată ca fiind la fel de bună ca aceea a lui Pavel. La fel este cu mulţi din poporul nostru care s-au abătut de la vechile pietre de hotar şi care au urmat propriei lor judecăţi. Ce uşurare mare ar fi pentru unii ca aceştia dacă şi-ar putea aduce la tăcere conştiinţa cu crezul că lucrarea mea nu este de la Dumnezeu. Dar necredinţa voastră nu va schimba datele problemei. Voi sunteţi deficitari in caracter, in experienţă morală şi religioasă. Inchideţi-vă ochii faţă de fapte dacă doriţi, dar aceasta nu vă face nici măcar cu o părticică mai desăvarşiţi. Singurul remediu este acela de a fi spălaţi in sangele Mielului. Dacă veţi căuta să abateţi sfatul lui Dumnezeu pentru a vi se potrivi vouă, dacă slăbiţi increderea poporului lui Dumnezeu in mărturiile pe care El li le-a trimis, voi vă răzvrătiţi impotriva lui Dumnezeu cu aceeaşi siguranţă ca şi Core, Datan şi Abiram.” – Testimonies, vol. 5, pg. 63.

Vineri 17 octombrie
INTREBĂRI DE RCAPITULARE ŞI DE MEDITAŢIE

a. Cum a rezolvat Dumnezeu in mod miraculos disputa cu privire la conducerea in biserică?
b. Unde a fost pus toiagul lui Aaron, ca amintire pentru generaţiile viitoare?
c. In spiritul lui Ilie şi Ioan Botezătorul, ce lucrarea trebuie făcută inainte de venirea lui Hristos?
d. Descrieţi caracterul solilor pe care Dumnezeu doreşte să-i folosească in aceste ultime zile dificile?
e. Care este astăzi cea mai clară manifestare a conducerii lui Core?

„Cele mai bune eforturi ale celui mai bland om de pe pămant nu putea să stingă nesupunerea [iudeilor]. Interesul neegoist al lui Moise a fost răsplătit cu gelozie, suspiciune şi calomnie. Viaţa lui umilă de păstor era mult mai paşnică şi fericită decat poziţia lui prezentă ca pastor al acelei mari adunări de spirite turbulente. Geloziile lor lipsite de raţiune erau mai greu de ţinut in frau decat lupii sălbatici ai pustiei. Dar Moise n-a indrăznit să-şi aleagă propria lui cale şi să facă aşa cum i-ar fi plăcut. El a lăsat toiagul de păstor la porunca lui Dumnezeu şi a primit in locul său un toiag de putere. El nu a indrăznit să lase jos acest sceptru şi să se retragă din poziţia lui pană cand Dumnezeu avea să-l elibereze.” – Testimonies, vol. 3, pg. 337.

„Predicatorii evangheliei fac uneori mult rău prin permiterea ca ingăduinţa faţă de cei rătăcitori să degenereze in tolerarea păcatelor şi participarea la ele. Astfel ei sunt conduşi să scuze şi să minimalizeze ceea ce Dumnezeu condamnă şi după o vreme ei devin atat de orbiţi incat să-i laude chiar pe acei pe care Dumnezeu le porunceşte să-i mustre. Acela care şi-a tocit percepţiile spirituale prin ingăduinţă spirituală faţă de cei pe care Dumnezeu ii condamnă, vor comite curand un păcate mai mare prin severitate şi asprime faţă de cei pe care Dumnezeu ii aprobă.” – Istoria faptelor apostolilor, pg. 594.

„Nu poate fi dată nici o dovadă mai puternică cu privire la puterea amăgitoare a lui Satan decat că mulţi care sunt astfel conduşi de el se amăgesc singuri crezand că se află in serviciul lui Dumnezeu. Cand Core, Datan şi Abiram s-au răzvrătit impotriva autorităţii lui Moise, ei credeau că se impotrivesc doar unui conducător omenesc, unui om ca ei, şi au ajuns să creadă că făceau un serviciu lui Dumnezeu. Dar respingand unealta aleasă de Dumnezeu, ei L-au respins pe Hristos; ei au insultat Duhul lui Dumnezeu. Tot astfel, in zilele lui Hristos, cărturarii şi bătranii care mărturiseau un mare zel pentruonoarea lui Dumnezeu, L-au răstignit pe Fiul Său. Acelaşi spirit există incă in inimile acelora care au pornit să-şi urmeze propria lor dorinţă in opoziţie faţă de voia lui Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pg. 657.