Lecția 1. Evanghelia după Ioan

Verset de memorat: „Şi Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan 1:14)

„Din veșnicie, Hristos a fost una cu Tatăl, iar când a luat asupra Sa natura umană, El a fost în continuare una cu Dumnezeu.“ – Solii alese, vol. 1, p. 228 (cap. 29, subcap. Înfruntarea ispitei).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi și profeți, p. 44-51 (cap. 2: Creațiunea), 111-116 engl (cap.9: Săptămâna creațiunii, o săptămână literală).

Duminică 29 decembrie

1. HRISTOS, UNA CU TATĂL 

a. Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre Isus înainte de întruparea Sa? Ioan 1:1,2.

Ioan 1:1, 2: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.”

„Din zilele veșniciei, Domnul Isus Hristos a fost una cu Tatăl; El era „chipul lui Dumnezeu”, chipul măreției și maiestății Sale, „strălucirea slavei Lui”. Şi tocmai pentru a manifesta această slavă a venit El în lumea noastră. Pe acest pământ întunecat de păcat, El a venit să descopere lumina iubirii lui Dumnezeu, pentru a fi „Dumnezeu cu noi”.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 19 (cap. 1, Dumnezeu cu noi).

„Hristos, Cuvântul, singurul Fiu al lui Dumnezeu era una cu veșnicul Tată — una în natură, în caracter și în scop — singura Ființă care putea intra în toate sfaturile și planurile lui Dumnezeu.” – Patriarhi și Profeți, p. 34 (cap. 1: De ce a fost îngăduit păcatul?).

b. Cum era privit Isus de Tatăl și de îngeri? Psalmii 45:6; Isaia 9:6; Evrei 1:3, 6-8.

Psalmii 45:6: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veșnic; toiagul de domnie al Împărăției Tale este un toiag de dreptate.”

Isaia 9:6: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii.”

Evrei 1:3, 6-8: „El, care este oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui și care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curățirea păcatelor și a șezut la dreapta Măririi, în locurile preaînalte”. „Și, când duce iarăși în lume pe Cel Întâi Născut, zice: «Toți îngerii lui Dumnezeu să I se închine!» Și despre îngeri zice: «Din vânturi face îngeri ai Lui, și dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui»; pe când Fiului I-a zis: «Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate.»”.

„Îngerii sunt slujitorii lui Dumnezeu, strălucind de lumina ce se revarsă continuu din prezența Sa, zburând cu toată repeziciunea ca să aducă la îndeplinire voința Sa. Dar Fiul, Unsul lui Dumnezeu, care este « întipărirea Ființei Lui», «oglindirea slavei Lui» și «care ține toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui», are stăpânirea supremă peste tot și peste toate.” – Ibid.

Luni 30 decembrie

2. PROCESUL CREAȚIEI 

a. Cine a creat toate lucrurile? Ioan 1:3, 10; Coloseni 1:15-17; Evrei 1:2

Ioan 1:3, 10: „Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. […] El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.”

Coloseni 1:15-17: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El.”

Evrei 1:2: „La sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile (lumile, BTF).”

„Hristos a fost Cel care a întins cerurile și a pus temeliile pământului. Mâna Lui a fost aceea care a așezat lumile în spațiu și a modelat florile câmpului. «El întărește munții prin tăria Lui.» «A Lui este marea, El a făcut-o.» (Psalmii 65:6; 95:5). El a fost Cel care a umplut pământul cu frumusețe și văzduhul cu cântece. Şi pe toate lucrurile de pe pământ, din văzduh și cer, El a scris mesajul iubirii Tatălui.” – Hristos Lumina Lumii, p. 20 (cap. 1: Dumnezeu cu noi)

b. Descrieți modul în care lumile și universul au fost create. Psalmii 33:6, 9; 104:1-6.

Psalmii 33:6, 9: „Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului și toată oștirea lor, prin suflarea gurii Lui. […] Căci El zice și se face; poruncește și ce poruncește ia ființă.”

Psalmii 104:1-6: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție! Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort. Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale; din nori Îți faci carul și umbli pe aripile vântului. Din vânturi Îți faci soli și din flăcări de foc, slujitori. Tu ai așezat pământul pe temeliile lui și niciodată nu se va clătina. Tu îl acoperiseși cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți.”

„Dumnezeu a vorbit, iar Cuvântul Său a creat lucrarea Sa în lumea naturală. Creația lui Dumnezeu nu este decât un rezervor de mijloace pregătite pentru El ca El să le folosească instantaneu pentru a îndeplini ceea ce Îi place.” – Comentarii Biblice [Comentarii E. G. White], vol. 1, p. 1081 (referința la Geneza cap. 1).

„Când a ieșit din mâna Creatorului său, pământul era deosebit de frumos. Suprafața sa era variat dispusă, cu munți, dealuri și câmpii, intersectate din loc în loc de râuri mari și lacuri încântătoare; dar dealurile și munții nu erau prăpăstioși și accidentați, plini de coborâșuri amețitoare și abisuri înspăimântătoare, așa cum sunt astăzi; vârfurile ascuțite și inegale ale munților pământului erau îngropate sub pământul roditor, care făcea ca pretutindeni să crească o vegetație luxuriantă. Nu existau mlaștini nesănătoase sau pământuri aride. Tufișuri pline de farmec și flori delicate se înfățișau ochilor în orice parte ai fi privit. Înălțimile erau acoperite de copaci mult mai falnici decât cei care există astăzi. Aerul era curat și sănătos, nepoluat de miasme otrăvitoare. Întreaga priveliște întrecea în frumusețe chiar și domeniile ornamentate ale celui mai de seamă palat. Oștile cerești priveau scena cu încântare și se bucurau la vederea minunatelor lucrări ale lui Dumnezeu.” – Patriarhi și Profeți, p. 44 (cap. 2: Creațiunea)

„Biblia nu recunoaște lungi perioade de timp în care pământul să fi evoluat încet din haos. Cu privire la fiecare zi succesivă a creațiunii, raportul sfânt declară că ea consta dintr-o seară și o dimineață, la fel ca toate celelalte zile care au urmat. La terminarea fiecărei zile este dat rezultatul lucrării Creatorului.” – Ibid, p. 112 (cap. 9: Săptămâna creațiunii, o săptămână literală)

Marți 31 decembrie

3. LUMINA UNIVERSULUI 

a. Cine este autorul vieții și al luminii? Cum este acest lucru un beneficiu pentru noi? Ioan 1:4-9; Faptele Apostolilor 17:28.

Ioan 1:4-9: „În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.”

Fapte 17:28: „Căci în El avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: «Suntem din neamul Lui…»”. 

„[Hristos] a fost Acela care vorbise prin toți aceia care, de-a lungul veacurilor, rostiseră pentru om cuvintele lui Dumnezeu. De la El s-au reflectat toate calitățile desăvârșite, care s-au manifestat la cele mai mari și mai nobile suflete ale pământului.” – Educație, p. 73 (subcap. Învățătorul trimis de la Dumnezeu).

„Hristos este «adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume» (Ioan 1:9). După cum prin Hristos fiecare ființă omenească are viață, tot așa fiecare suflet primește prin El câte o rază de lumină divină.” – Ibid, p. 29 (subcap. Legătura educației cu răscumpărarea).

„Puterea lui Dumnezeu este încă exercitată pentru susținerea obiectelor creației Sale. Inima bate și o răsuflare este urmată de alta nu pentru că mecanismul, odată pus în mișcare, continuă să funcționeze prin energia existentă în sine. Fiecare respirație, fiecare bătaie a inimii reprezintă o dovadă a grijii Aceluia în care trăim, ne mișcăm și ne aflăm ființa. De la cea mai neînsemnată insectă până la om, fiecare ființă este dependentă zilnic de providența Sa…

Formidabila putere care lucrează pretutindeni în natură și susține toate lucrurile nu este, așa cum susțin unii oameni de știință, doar un principiu universal, o energie vitală. Dumnezeu este duh; cu toate acestea, El este o Fiinţă personală, căci omul a fost făcut după chipul Său. Ca Persoană, Dumnezeu S-a descoperit în Fiul Său.” – Ibid, p. 131 (subcap. Știința și Biblia)

b. Ce spune Isus despre Sine? Ioan 9:5; 8:12; 3:19; 12:46

Ioan 9:5: „Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.”

Ioan 8:12: „Isus le-a vorbit din nou și a zis: «Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.»”

Ioan 3:19: „Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.”

Ioan 12:46: „Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.”

„În cuvintele: «Eu sunt Lumina lumii», Isus S-a declarat ca fiind Mesia. ....Bătrânul Simeon vorbise despre El, numindu-L «lumina care să lumineze neamurile și slava poporului Tău Israel.» (Luca 2:32). Prin aceste cuvinte, el aplica la Isus o profeție cunoscută de tot Israelul. Prin profetul Isaia, Duhul Sfânt declarase: «Este prea puțin lucru să fii Robul Meu, ca să ridici semințiile lui Iacov și să aduci înapoi rămășițele lui Israel. De aceea, Te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.» (Isaia 49:6). Profeția aceasta era înțeleasă în general ca vorbind despre Mesia și, când Isus a zis: «Eu sunt Lumina lumii», oamenii nu puteau să nu recunoască afirmația Sa că El este Cel Făgăduit.” – Hristos, Lumina Lumii, p. 465 (cap. 51: Lumina lumii)

Miercuri 1 ianuarie

4. DUMNEZEU ESTE CU NOI 

a. Ce a profețit Isaia despre numele lui Hristos? Isaia 7:14. Când a fost împlinită această profeție? Matei 1:22, 23.

Isaia 7:14: „De aceea Domnul Însuși vă va da un semn: ‘Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un fiu și-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).”

Matei 1:22-23: „Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: «Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un Fiu și-I vor pune numele Emanuel», care, tălmăcit, înseamnă: «Dumnezeu este cu noi».”

„De când Isus a venit să locuiască împreună cu noi, știm că Dumnezeu cunoaște încercările noastre și are compasiune pentru noi în suferințele noastre. Fiecare fiu și fiică a lui Adam poate înțelege că divinul nostru Creator este prietenul păcătoșilor. Deoarece în fiecare învățătură despre har, în fiecare făgăduință a bucuriei, în fiecare faptă de iubire, în fiecare atracție divină prezentată în viața Mântuitorului pe pământ, noi vedem pe «Dumnezeu cu noi».” – Hristos, Lumina Lumii, p. 24 (cap. 1: Dumnezeu cu noi).

b. Ce a făcut Isus pentru a ajunge la noi în starea noastră decăzută? Ioan 1:14; Filipeni 2:5-8; Evrei 2:14-18

Ioan 1:14: „Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”

Filipeni 2:5-8: „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.”

Evrei 2:14-18: „Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor. Căci, negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. Și prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.”

„Pentru ca noi să putem cunoaște caracterul Său divin și viața Sa divină, Fiul lui Dumnezeu a îmbrăcat natura noastră și a locuit printre noi. Divinitatea a fost descoperită în natura noastră omenească, slava nevăzută, în formă omenească vizibilă. Oamenii puteau învăța despre cele necunoscute, prin ceva cunoscut, lucrurile cerești au fost descoperite prin cele pământești, Dumnezeu S-a manifestat în asemănarea oamenilor.” – Parabolele Domnului Hristos, p. 17 (cap. 1: Învățături prin parabole)

„Fiul lui Dumnezeu a fost asaltat la fiecare pas de puterile întunericului. După botezul Său, El a fost condus de Duhul către pustie, unde a suferit timp de patruzeci de zile. […] Dacă nu ar fi fost părtaș naturii noastre, El nu ar fi fost ispitit așa cum sunt oamenii. Dacă nu ar fi fost posibil ca El să cadă în ispită, nu ar fi putut să fie ajutorul nostru. A fost o realitate solemnă că Hristos a venit să lupte luptele ca om, în numele omului. Ispitirea și victoria Lui ne spun că omenirea trebuie să copieze Modelul; omul trebuie să devină participant al naturii divine.” – Comentarii Biblice [E. G. White Comments], vol. 5, p. 1082 (referința la Geneza cap. 1).

„Să-Şi păstreze slava acoperită ca un copil al unei rase căzute a reprezentat cea mai severă disciplină la care Prințul vieții s-ar fi putut supune El Însuși. Astfel Şi-a măsurat puterea cu Satan. Cel care fusese exilat din cer a luptat cu disperare pentru stăpânirea Aceluia asupra căruia, în curțile de sus, își manifestase gelozia. Ce luptă! Nu există cuvinte adecvate să o descrie. Dar în viitorul apropiat va fi înțeleasă de cei care vor fi învins prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor.” – Ibid., p 1081, 1082.

Joi 2 ianuarie

5. SCOPUL ÎNTRUPĂRII

a. Ce a venit să facă Isus pentru omenire? Ioan 3:16, 17; Luca 19:10

Ioan 3:16, 17: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.”

Luca 19:10: „Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.”

„Hristos a fost tratat așa cum meritam noi, pentru ca noi să putem fi tratați așa cum merita El. El a fost condamnat pentru păcatele noastre, la care El n-a contribuit cu nimic, pentru ca noi să putem fi îndreptățiți prin neprihănirea Lui, la care noi n-am contribuit cu nimic. El a suferit moartea care era a noastră, ca noi să putem primi viața care era a Lui. „Prin rănile Lui suntem tămăduiți.»“ – Hristos, Lumina Lumii, p. 25 (cap. 1: Dumnezeu cu noi).

b. Cum suntem restaurați prin sacri昀椀ciul lui Hristos? Galateni 4:5-7; Evrei 2:10

Galateni 4:5-7: „Ca să răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: «Ava!», adică «Tată!» Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și, dacă ești fiu, ești și moștenitor, prin Dumnezeu.”

Evrei 2:10: „Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor.”

„Domnul Hristos a făcut un sacrificiu complet, un sacrificiu suficient pentru a salva fiecare fiu și fiecare fiică a lui Adam care dovedește pocăință înaintea lui Dumnezeu, pentru încălcarea Legii Sale, și manifestă credință în Domnul nostru Isus Hristos. […] Hristos este Căpetenia mântuirii noastre și, prin suferințele și prin jertfa Sa, le-a dat tuturor urmașilor Săi un exemplu, că este nevoie de veghere și de rugăciune, precum și de eforturi stăruitoare, din partea lor, dacă vor să reprezinte corect dragostea care era în inima Lui pentru neamul omenesc decăzut.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 664 (cap. Cauza în Vermont)

„Dumnezeu își iubește copiii ascultători. El are o împărăție pregătită, nu pentru cei neloiali, ci pentru copiii Lui pe care i-a testat și încercat într-o lume stricată și coruptă de păcat. În calitate de copii ascultători, noi avem privilegiul relației cu Dumnezeu. «Dacă [sunt] copii», spune El, «atunci [sunt] moștenitori» ai unei moșteniri veșnice. […] Hristos și poporul Său sunt una.” – Comentarii Biblice [E. G. White Comments], vol. 6, p. 1077 (cap. referitor la Romani 8).

Vineri 3 ianuarie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1.Ce natură are Isus din eternitate?

2. Cine a întins cerurile și a pus temeliile pământului?

3. De la cine se emană toată adevărata lumină?

4. Cum este numit Isus în Isaia 7:14?

5. Ce a devenit Isus după ce Și-a asumat natura noastră umană?