Lecția 11. Privilegiul rugăciunii

Verset de memorat: „Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” (Matei 6:6)

Lectură recomandată: Calea către Hristos, capitolul 11, pp. 93–104. 

„Rugăciunea este deschiderea inimii către Dumnezeu ca unui prieten. Nu pentru că ar fi necesar să-I facem cunoscut lui Dumnezeu ce suntem, ci pentru a ne face capabili să-L primim. Rugăciunea nu-L coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne ridică pe noi la El.” — Calea către Hristos, p. 93 (cap. 11). 

DUMINICĂ, 6 SEPTEMBRIE

1. MARELE IMPLORATOR   

a. Ca Fiu al omului, ce a considerat Isus necesar? Luca 5:16; Marcu 6:46 

Luca 5:16: „Iar El Se ducea în locuri pustii și Se ruga.“ 

Marcu 6:46: „După ce Și-a luat rămas-bun de la norod, S-a dus în munte ca să Se roage.“ 

„Priviți la Fiul lui Dumnezeu plecat în rugăciune înaintea Tatălui Său! Deși este Fiul lui Dumnezeu, El Își întărește credința prin rugăciune și, prin comuniunea cu cerul, își adună putere pentru a rezista răului și pentru a sluji nevoilor oamenilor. Ca Frate mai mare al neamului nostru, El cunoaște nevoile celor care, înconjurați de slăbiciuni și trăind într-o lume de păcat și ispită, doresc totuși să-I slujească. El știe că solii pe care îi trimite sunt oameni slabi și supuși greșelii; dar tuturor celor care se predau pe deplin în slujba Sa le promite ajutor divin. Exemplul Său este o asigurare că rugăciunea stăruitoare și perseverentă către Dumnezeu, în credință — credință care duce la o dependență deplină de Dumnezeu și la o consacrare totală lucrării Sale — va aduce oamenilor ajutorul Duhului Sfânt în lupta împotriva păcatului.” — Slujitorii Evangheliei, p. 511 (secțiunea 12, Cuvinte finale, subcap. Putere pentru slujire). 

b. Cum este practica lui Hristos de a se ruga, un exemplu pentru noi? Marcu 1:35; Luca 6:12. 

Marcu 1:35: „A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.“ 

Luca 6:12: „În zilele acelea, Isus S-a dus în munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.“ 

„Isus Însuși, pe când trăia printre oameni, era adesea în rugăciune.” — Calea către Hristos, p. 93 (cap. 11). 

LUNI, 7 SEPTEMBRIE 

2. RUGĂCIUNEA LUI HRISTOS  

a. Cum i-a învățat Isus pe ucenicii Săi să se roage? Luca 11:1–4 

Luca 11:1-4: „Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii lui.” El le-a zis: „Când vă rugați, să ziceți: ‘Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi și ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă și noi iertăm oricui ne este dator, și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău.’ “ 

„Când Isus era pe pământ, El i-a învățat pe ucenicii Săi cum să se roage. Le-a spus să-și prezinte nevoile zilnice înaintea lui Dumnezeu și să arunce asupra Lui toate grijile lor. Iar asigurarea pe care le-a dat-o că cererile lor vor fi ascultate este o asigurare și pentru noi… 

El este un frate în slăbiciunile noastre, «ispitit în toate lucrurile ca și noi»; dar, fiind fără păcat, natura Sa se dădea înapoi de la rău; El a îndurat lupte și chinuri ale sufletului într-o lume a păcatului. Natura Sa omenească făcea din rugăciune o necesitate și un privilegiu. El găsea mângâiere și bucurie în comuniunea cu Tatăl Său. Și dacă Mântuitorul oamenilor, Fiul lui Dumnezeu, a simțit nevoia rugăciunii, cu cât mai mult ar trebui muritorii slabi și păcătoși să simtă nevoia unei rugăciuni stăruitoare și continue.” — Calea către Hristos, pp. 93, 94 (cap. 11). 

b. Cum descrie Biblia devoțiunea lui Hristos și de ce era aceasta atât de importantă? Isaia 50:4; Evrei 2:10; 5:7–9 

Isaia 50:4: „Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezește în fiecare dimineață, El Îmi trezește urechea, să ascult cum ascultă niște ucenici.“ 

Evrei 2:10: „Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor.“ 

Evrei 5:7-9: „El este Acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte și fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, măcar că era Fiu, a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Și, după ce a fost făcut desăvârșit, S-a făcut pentru toți cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veșnice.“ 

„În natura Sa omenească, El simțea nevoia de putere de la Tatăl Său. Avea locuri alese pentru rugăciune. Îi plăcea să aibă comuniune cu Tatăl Său în singurătatea muntelui. Prin această practică, sufletul Său omenesc și sfânt era întărit pentru îndatoririle și încercările zilei. Mântuitorul nostru Se identifică cu nevoile și slăbiciunile noastre, deoarece El a devenit un rugător stăruitor, un rugător nocturn, cerând noapte de noapte de la Tatăl Său noi rezerve de putere, pentru a ieși întărit și reînnoit, pregătit pentru datorie și încercare. El este exemplul nostru în toate lucrurile.” — Mărturii pentru Comunitate, vol. 2, pp. 201, 202 (cap. Suferințele lui Hristos). 

„Am văzut că niciunul din douăzeci de tineri nu știe ce este religia trăită prin experiență. Ei își slujesc lor înșiși și totuși pretind că sunt slujitori ai lui Hristos; dar dacă vraja care este asupra lor nu va fi ruptă, vor realiza curând că partea călcătorului de lege este a lor. În ceea ce privește lepădarea de sine sau sacrificiul de dragul adevărului, ei au găsit o cale mai ușoară de a le ocoli. Cât despre rugăciunea stăruitoare, cu lacrimi și strigăte puternice către Dumnezeu pentru harul Său iertător și pentru puterea de a rezista ispitelor lui Satan, ei au considerat că nu este necesar să fie atât de serioși și de zeloși; se pot descurca bine și fără aceasta. Hristos, Împăratul slavei, mergea adesea singur în munți și în locuri pustii pentru a-Și revărsa înaintea Tatălui cererile sufletului; dar omul păcătos, în care nu este nicio putere, crede că poate trăi fără atâta rugăciune.” — Ibid., vol. 1, pp. 504, 505 (cap. 86). 

MARȚI, 8 SEPTEMBRIE

3. PRIVILEGIUL RUGĂCIUNII   

a. Cum ne-a descoperit Isus atitudinea Tatălui Său față de nevoile omului? Matei 6:6; 7:7–11 

Matei 6:6: „Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” 

Matei 7:7-11: „Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide. Cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un pește, să-i dea un șarpe? Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!“ 

„Tatăl nostru ceresc așteaptă să reverse asupra noastră plinătatea binecuvântării Sale. Este privilegiul nostru să bem din belșug din izvorul iubirii nemărginite. Ce uimitor este că ne rugăm atât de puțin! Dumnezeu este gata și doritor să asculte rugăciunea sinceră a celui mai umil dintre copiii Săi, și totuși există o mare reticență din partea noastră de a face cunoscute lui Dumnezeu nevoile noastre.” — Calea către Hristos, p. 94 (cap. 11). 

„Dumnezeu este prea înțelept ca să greșească și prea bun ca să rețină vreun lucru bun de la cei ce umblă în neprihănire. De aceea, nu vă temeți să vă încredeți în El, chiar dacă nu vedeți imediat răspunsul la rugăciunile voastre. Sprijiniți-vă pe promisiunea Sa sigură: «Cereți și vi se va da.» ” — Ibid., p. 96. 

b. Ce împiedică rugăciunile noastre să fie ascultate de Domnul? Psalmi 66:18; Proverbe 28:13

Psalmi 66:18: „Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.“ 

Proverbe 28:13: „Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.“ 

„Mintea noastră poate fi îndreptată spre Dumnezeu; putem medita la lucrările Sale, la îndurările Sale și la binecuvântările Sale; dar aceasta nu înseamnă, în sensul deplin al cuvântului, a avea comuniune cu El. Pentru a avea comuniune cu Dumnezeu, trebuie să avem ceva de spus despre viața noastră reală.” — Ibid., p. 93. 

„Ce pot gândi îngerii cerului despre bietele ființe omenești neajutorate, supuse ispitelor, când inima lui Dumnezeu, plină de iubire infinită, tânjește după ele, gata să le dea mai mult decât pot cere sau gândi, iar ele se roagă atât de puțin și au atât de puțină credință? Îngerii iubesc să se plece înaintea lui Dumnezeu; iubesc să fie aproape de El. Ei consideră comuniunea cu Dumnezeu cea mai mare bucurie; totuși copiii de pe pământ, care au atât de multă nevoie de ajutorul pe care numai Dumnezeu îl poate da, par mulțumiți să umble fără lumina Duhului Său și fără părtășia prezenței Sale. 

Întunericul celui rău îi învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea. Ispitele șoptite ale vrăjmașului îi atrag la păcat; și toate acestea pentru că nu folosesc privilegiile pe care Dumnezeu li le-a dat prin rânduiala divină a rugăciunii.” — Ibid., p. 94. 

„Dacă păstrăm nelegiuirea în inimile noastre, dacă ne agățăm de vreun păcat cunoscut, Domnul nu ne va asculta; dar rugăciunea sufletului pocăit și zdrobit este întotdeauna primită. Când toate greșelile cunoscute sunt îndreptate, putem crede că Dumnezeu va răspunde cererilor noastre. Meritul nostru nu ne va recomanda niciodată înaintea lui Dumnezeu; vrednicia lui Isus este cea care ne va salva, sângele Său este cel care ne va curăți; totuși avem o lucrare de făcut, împlinind condițiile acceptării.” — Ibid., p. 95. 

MIERCURI, 9 SEPTEMBRIE 

4. RUGĂCIUNEA CARE BIRUIE  

a. Care sunt elementele importante ale rugăciunii biruitoare, în contrast cu rugăciunea slabă și ineficientă? Evrei 11:6; Marcu 11:24

Evrei 11:6: „Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.“ 

Marcu 11:24: „De aceea vă spun că, orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.“ 

„Când nu primim chiar lucrurile pe care le-am cerut, în momentul în care le cerem, trebuie totuși să credem că Domnul aude și că va răspunde rugăciunilor noastre. Suntem atât de supuși greșelii și atât de limitați în înțelegere, încât uneori cerem lucruri care nu ar fi o binecuvântare pentru noi, iar Tatăl nostru ceresc, în iubirea Sa, răspunde rugăciunilor noastre dându-ne ceea ce va fi spre cel mai mare bine al nostru, ceea ce noi înșine am dori dacă, având o vedere luminată divin, am putea vedea lucrurile așa cum sunt în realitate. Când rugăciunile noastre par că nu primesc răspuns, trebuie să ne prindem de promisiune; căci timpul răspunsului va veni cu siguranță și vom primi binecuvântarea de care avem cea mai mare nevoie.” — Calea către Hristos, p. 96 (cap. 11). 

b. Pentru ca rugăciunea noastră să fie ascultată de Domnul, ce spirit trebuie să avem? Matei 6:12; Marcu 11:25, 26 

Matei 6:12: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm gre-șiților noștri.“ 

Marcu 11:25-26: „Și, când stați în picioare de vă rugați, să iertați orice aveți împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greșelile voastre. Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greșelile voastre.” “ 

„Când venim să cerem milă și binecuvântare de la Dumnezeu, trebuie să avem în inimile noastre un spirit de iubire și iertare. Cum putem să ne rugăm: «Iartă-ne greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri» (Matei 6:12) și totuși să păstrăm un spirit neiertător? Dacă ne așteptăm ca rugăciunile noastre să fie ascultate, trebuie să-i iertăm pe alții în același mod și în aceeași măsură în care sperăm să fim iertați.” — Ibid., p. 97 (Sublinierea autorului). 

c. Ce putem învăța din rugăciunea lui Ilie pentru ploaie? 1 Împărați 18:41–45 

1 Împăraţilor 18:41-45: „Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă și bea, căci se aude vuiet de ploaie.” Ahab s-a suit să mănânce și să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului și, plecându-se la pământ, s-a așezat cu fața între genunchi și a zis slujitorului său: „Suie-te și uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat și a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de șapte ori: „Du-te iarăși.” A șaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te și spune lui Ahab: ‘Înhamă și coboară-te, ca să nu te oprească ploaia’.” Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul și a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car și a plecat la Izreel.“ 

„Slujitorul privea în timp ce Ilie se ruga. De șase ori s-a întors de la locul de observație spunând: Nu este nimic, nici nor, nici semn de ploaie. Dar profetul nu s-a descurajat. El a continuat să-și cerceteze viața pentru a vedea unde nu L-a onorat pe Dumnezeu, și-a mărturisit păcatele și astfel a continuat să-și smerească sufletul înaintea lui Dumnezeu, așteptând un semn că rugăciunea lui a fost ascultată. Pe măsură ce își cerceta inima, i se părea că este tot mai mic, atât în propria sa apreciere, cât și în ochii lui Dumnezeu. I se părea că el nu este nimic și că Dumnezeu este totul; iar când a ajuns la punctul de a renunța la sine, agățându-se de Mântuitorul ca singura lui putere și neprihănire, răspunsul a venit.” — Comentarii Biblice AZȘ, vol. 2, p. 1035 (1 Regi, cap. 19). 

JOI, 10 SEPTEMBRIE

5. STĂRUINȚA ÎN RUGĂCIUNE   

a. Ce sfat important dau apostolii cu privire la rugăciune? 1 Petru 4:7; Filipeni 4:6 

1 Petru 4:7: „Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii.“ 

Filipeni 4:6: „Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.“ 

„Există o nevoie de stăruință în rugăciune; să nu vă împiedice nimic. Faceți orice efort pentru a menține deschisă comuniunea dintre Isus și sufletul vostru. Căutați orice ocazie de a merge acolo unde se obișnuiește a se face rugăciune. Cei care caută cu adevărat comuniunea cu Dumnezeu vor fi văzuți la adunările de rugăciune, credincioși în împlinirea datoriei lor și serioși și dornici să culeagă toate binecuvântările pe care le pot primi. Ei vor folosi orice ocazie pentru a se așeza acolo unde pot primi razele luminii cerești.” — Calea către Hristos, p. 98 (cap. 11)

b. Asemenea oricărui părinte, ce așteaptă Domnul ca fiii Săi să facă? Luca 11:10, 13; Ioan 14:13, 14 

Luca 11:10, 13: „Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găsește și celui ce bate, i se deschide. Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer!” 

Ioan 14:13-14: „Și orice veți cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.“ 

„ «În Numele Meu», i-a îndemnat Hristos pe ucenicii Săi să se roage. În numele lui Hristos, urmașii Săi trebuie să stea înaintea lui Dumnezeu. Prin valoarea jertfei făcute în favoarea lor, ei sunt de valoare înaintea Domnului. Datorită neprihănirii lui Hristos care le este atribuită, ei sunt socotiți prețioși. De dragul lui Hristos, Domnul îi iartă pe cei care se tem de El. El nu vede în ei ticăloșia păcătosului; El recunoaște în ei asemănarea Fiului Său, în care ei cred.” — Hristos, Lumina lumii, p. 667. 

„Nu există timp sau loc în care să fie nepotrivit să înălțăm o cerere către Dumnezeu. Nimic nu ne poate împiedica să ne ridicăm inimile în spiritul unei rugăciuni stăruitoare. În mulțimea de pe stradă, în mijlocul unei întâlniri de afaceri, putem înălța o cerere către Dumnezeu și putem cere călăuzire divină, așa cum a făcut Neemia când și-a prezentat cererea înaintea împăratului Artaxerxe. O cămăruță de comuniune poate fi găsită oriunde ne-am afla.” — Calea către Hristos, p. 99 (cap. 11). 

VINERI, 11 SEPTEMBRIE 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. Ce exemplu de statornicie în rugăciune a fost dat tuturor credincioșilor? 

2. Ce profeție arată importanța rugăciunii în fiecare dimineață? 

3. Care este o condiție necesară pentru o rugăciune eficientă? 

4. De ce trebuie să continuăm să ne rugăm în timp ce așteptăm răspunsul? 

5. Descrieți ce înseamnă să ne rugăm în numele lui Isus.