Conţinut

Umblând cu Isus

Lecția 6. Credința și acceptarea

Verset de memorat: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne.” (Ezechiel 36:26)

Lectură recomandată: Calea către Hristos, capitolul 6, pp. 49–55.

„Nu puteți ispăși păcatele voastre din trecut; nu vă puteți schimba inima și nu vă puteți sfinți singuri. Dar Dumnezeu promite să facă toate acestea pentru voi prin Hristos.” — Calea către Hristos, p. 51 (cap. 6).

DUMINICĂ, 2 AUGUST

1. IERTARE ȘI PACE

a. Care este minunata făgăduință a lui Dumnezeu privind iertarea și pacea? 1 Ioan 1:9.

1 Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.“

„Înțelegi că viața ți-a fost plină de egoism și păcat. Dorești însă din toată inima să fii iertat, să fii curățit, eliberat. Armonia cu Dumnezeu, asemănarea cu El: ce poți face pentru a le obține?

Ceea ce îți trebuie însă este pacea: iertarea, pacea și iubirea cerului în suflet. Banii nu o pot cumpăra, mintea nu o poate procura, iar înțelepciunea nu poate ajunge până la ea; prin propriile tale eforturi nu vei putea niciodată nădăjdui s-o obții. Dar Dumnezeu ți-o oferă în dar, „fără bani și fără plată.” (Isaia 55:1) Depinde numai de tine dacă vei dori să întinzi doar mâna și s-o prinzi.” — Calea către Hristos, p. 49 (cap. 6).

b. Care este o altă făgăduință importantă care va transforma întreaga ființă într-un om nou, în armonie cu Dumnezeu? Ezechiel 36:26

Ezechiel 36:26: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne.“

„Ți-ai mărturisit păcatele și te-ai hotărât să le îndepărtezi din inima ta. Te-ai hotărât să te predai cu totul lui Dumnezeu. Mergi acum la El și roagă-L să te spele de păcate și să-ți dea o inimă nouă. Apoi crede că El face acest lucru, pentru că a făgăduit. Aceasta este lecția pe care Domnul Hristos a dat-o când a fost pe pământ, și anume că orice dar pe care Dumnezeu ni-l făgăduiește trebuie să credem că îl vom primi cu adevărat și că este al nostru.” — Idem, pp. 49, 50. [Sublinierea autorului.]

LUNI, 3 AUGUST

2. VIAȚĂ PRIN HRISTOS

a. Ce i-a spus Isus paraliticului de la Betesda să facă și ce putem învăța din această experiență? Ioan 5:1–9

Ioan 5:1-9: „După aceea era un praznic al iudeilor; și Isus S-a suit la Ierusalim. În Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare, numită în evreiește Betesda, care are cinci pridvoare. În pridvoarele acestea zăceau o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, care așteptau mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora, din când în când, în scăldătoare și tulbura apa. Și cel dintâi care se cobora în ea, după tulburarea apei, se făcea sănătos, orice boală ar fi avut. Acolo se afla un om bolnav de treizeci și opt de ani. Isus, când l-a văzut zăcând și fiindcă știa că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?” „Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa și, până să mă duc eu, se coboară altul înaintea mea.” „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ți patul și umblă.” Îndată omul acela s-a făcut sănătos, și-a luat patul și umbla. Ziua aceea era o zi de Sabat.“

„Să ne întoarcem la istoria paraliticului de la Betesda. Sărmanul suferind era fără niciun ajutor; timp de treizeci și opt de ani el nu-și folosise picioarele. Cu toate acestea, Domnul i-a spus: „Scoală-te, ridică-ți patul și umblă”. (Ioan 5:8) Bolnavul ar fi putut spune Domnului: „Doamne, dacă ai să mă faci sănătos atunci am să fac ceea ce-mi spui Tu”. Dar nu, el a crezut în cuvântul Domnului Hristos, a crezut că a fost vindecat și imediat a pornit să se ridice; el a voit să meargă și a mers. El a acționat la cuvântul Domnului Hristos, și Dumnezeu I-a dat puterea necesară. El a fost pe deplin vindecat.” — Calea către Hristos, p. 50 (cap. 6).

„Isus nu-i dăduse nicio asigurare de ajutor divin. Omul ar fi putut începe să se îndoiască și să-și piardă singura ocazie de vindecare. Dar el a crezut cuvântul lui Hristos și, acționând pe baza lui, a primit putere.

Prin aceeași credință, noi putem primi vindecare spirituală. Prin păcat, am fost despărțiți de viața lui Dumnezeu. Sufletele noastre sunt paralizate. Prin noi înșine nu suntem mai capabili să trăim o viață sfântă decât era omul neputincios capabil să umble. Sunt mulți care își recunosc neputința și tânjesc după acea viață spirituală care îi va aduce în armonie cu Dumnezeu; ei se străduiesc în zadar să o obțină. În disperare, ei strigă: «O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?» (Romani 7:24). Să privească în sus acești oameni descurajați și luptători! Mântuitorul Se pleacă asupra celor răscumpărați prin sângele Său, spunând cu duioșie și milă de nespus: «Vrei să te faci sănătos?» El vă îndeamnă să vă ridicați în sănătate și pace.” — Hristos, Lumina lumii, p. 203 (cap. 21).

b. Ce îi este făgăduit păcătosului prin Hristos? 2 Cronici 7:14; Osea 14:4

2 Cronici 7:14: „Dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.“

Osea 14:4: „Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor, îi voi iubi cu adevărat! Căci mânia Mea s-a abătut de la ei!“

„Tu nu poți face ispășire pentru păcatele din trecut. Nu-ți poți schimba inima și nici nu te poți face singur sfânt. Dar Dumnezeu făgăduiește că va face toate acestea pentru tine, prin Domnul Isus Hristos. Crezi această făgăduință. Îți mărturisești păcatele și te predai lui Dumnezeu. Voiești să-L servești. În măsura în care faci acest lucru, în aceeași măsură Dumnezeu va împlini față de tine Cuvântul Său. Dacă crezi făgăduința - crezi că ești iertat și curățit - Dumnezeu îndeplinește aceasta; ești vindecat, așa cum Domnul Hristos a dat paraliticului puterea de a umbla în clipa în care acesta a crezut că a fost vindecat. Tot așa se va întâmpla și cu tine, dacă crezi acest lucru.

Nu aștepta să simți că ai fost făcut sănătos, ci spune: „Eu cred acest lucru; și este așa nu pentru că simt aceasta, ci pentru că Dumnezeu a făgăduit.” ” — Calea către Hristos, p. 51. [Sublinierea autorului.] (cap. 6)

MARȚI, 4 AUGUST

3. ACCEPTAȚI ÎN CEL PREAIUBIT

a. Când Isus este acceptat ca Mântuitor, ce se întâmplă cu păcatele din trecut? Romani 3:24, 25; 5:1, 9, 10

Romani 3:24-25: „Și sunt socotiți neprihăniți, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Și arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu,“

Romani 5:1, 9-10: „Deci, fiindcă suntem socotiți neprihăniți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos... Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.“

„Orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea”. (Marcu 11:24) Există o condiție pentru împlinirea acestei făgăduințe, și anume ca noi să ne rugăm în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Dar voia lui Dumnezeu este tocmai ca El să ne curețe de orice păcat, să ne facă copii ai Săi și să ne facă în stare să trăim o viață sfântă. Astfel, noi ne putem ruga pentru aceste binecuvântări și să credem că le-am primit, mulțumind lui Dumnezeu pentru că le-am primit. Este privilegiul nostru acela de a merge la Domnul Hristos pentru a fi curățiți și a sta apoi înaintea legii fără ocară sau remușcări.” — Calea către Hristos, p. 51. [Sublinierea autorului.] (cap. 6)

b. Ce poziție are credinciosul înaintea lui Dumnezeu? Romani 8:1

Romani 8:1: „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.“

„Deși viața creștinului va fi caracterizată prin smerenie, ea nu trebuie să fie marcată de tristețe și depreciere de sine. Este privilegiul fiecăruia să trăiască astfel încât Dumnezeu să-l aprobe și să-l binecuvânteze. Nu este voia Tatălui nostru ceresc să fim mereu sub condamnare și întuneric. Nu este o dovadă de adevărată smerenie să umblăm cu capul plecat și cu inima plină de gânduri despre sine. Putem merge la Isus, putem fi curățiți și putem sta înaintea Legii fără rușine și fără remușcare.” — Tragedia veacurilor, p. 477 (cap. 27).

„Când ne predăm pe deplin lui Dumnezeu și credem pe deplin, sângele lui Hristos ne curăță de orice păcat. Conștiința poate fi eliberată de condamnare. Prin credință în sângele Său, toți pot fi făcuți desăvârșiți în Hristos Isus. (…) Nu trebuie să fim preocupați de ceea ce cred Hristos și Dumnezeu despre noi, ci de ceea ce crede Dumnezeu despre Hristos, Înlocuitorul nostru. Sunteți primiți în Cel Preaiubit.” — Solii alese, vol. 2, pp. 32, 33 (Repetarea fanatismului timpuriu).

c. Ce schimbare ar trebui să fie recunoscută de toți cei care au intrat în această relație de legământ cu Dumnezeu? 1 Petru 1:18, 19; 1 Corinteni 6:19, 20; Galateni 3:26

1 Petru 1:18-19: „Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.“

1 Corinteni 6:19-20: „Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.“

Galateni 3:26: „Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus.“

„De aici înainte nu mai suntem ai noștri, pentru că am fost cumpărați cu un preț. (1 Petru 1:18, 19 citat). Prin acest simplu act al credinței în Dumnezeu, Duhul Sfânt a dat naștere unei vieți noi în inima ta. Ești asemenea unui copil nou-născut în familia lui Dumnezeu, și El te iubește așa cum iubește pe Fiul Său.” — Calea către Hristos, pp. 51, 52 (cap. 6).

MIERCURI, 5 AUGUST

4. UMBLÂND CU HRISTOS

a. Cum ar trebui să se poarte credinciosul? Coloseni 2:6

Coloseni 2:6: „Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El,“

„Acum, pentru că te-ai predat astfel Domnului Hristos, să nu te dai înapoi, să nu te îndepărtezi de El, ci zi de zi să spui: „Eu sunt al lui Hristos; m-am consacrat în totul Lui”. Roagă-L să-ți dea Duhul Său Sfânt și să te păstreze în harul Său. După cum, predându-te lui Dumnezeu și crezând în El, devii copilul Său, tot astfel trebuie să și trăiești în El. Apostolul Pavel spune: „Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El”. (Coloseni 2, 6).

Unii înclină să creadă că trebuie să fie puși la probă, că trebuie să dovedească Domnului că s-au schimbat înainte ca să poată cere binecuvântările Sale. Dar ei pot să ceară chiar acum binecuvântările lui Dumnezeu. Ei trebuie să aibă harul Său, Spiritul lui Hristos, care să-i ajute în neputința lor; sau altfel nu vor rezista răului. Isus dorește ca noi să venim la El așa cum suntem, păcătoși, neputincioși, neajutorați. Să venim la El cu toată slăbiciunea noastră, cu toată nesocotința și păcătoșenia noastră și să cădem în pocăință la picioarele Sale. Este slava Sa aceea de a ne cuprinde în brațele iubirii Sale, de a ne lega rănile și de a ne curăți de orice întinăciune.” — Calea către Hristos, p. 52 (cap. 6).

b. Ce măsuri sunt prevăzute pentru greșelile făcute în procesul de învățare? 1 Ioan 2:1, 2

1 Ioan 2:1-2: „Copilașilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiți. Dar, dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispășire pentru păcatele noastre; și nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.“

„Dă la o parte orice bănuială că făgăduințele lui Dumnezeu n-ar fi pentru tine. Ele sunt pentru fiecare păcătos care se pocăiește. Puterea și harul au fost date prin Domnul Hristos spre a fi duse de îngerii slujitori fiecărui suflet credincios. Nimeni nu este așa de păcătos încât să nu găsească putere, curăție și neprihănire în Hristos, care a murit pentru el. El așteaptă să-l dezbrace de hainele pătate și mânjite de păcat și să-i îmbrace cu hainele neprihănirii. El le face păcătoșilor oferta de a trăi, de a nu muri.” — Ibid., pp. 52, 53.

c. Explicați cum suntem întăriți pe acest drum. 1 Ioan 1:7; Galateni 5:16, 17, 25

1 Ioan 1:7: „Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.“

Galateni 5:16-17, 25: „Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești. Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți... Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul.“

„Cei care umblă pe căile înțelepciunii sunt, chiar și în necaz, plini de bucurie; căci Acela pe care Îl iubește sufletul lor umblă, nevăzut, alături de ei. La fiecare pas înainte, ei deslușesc tot mai clar atingerea mâinii Lui; la fiecare pas, raze tot mai strălucitoare de slavă de la Cel Nevăzut le luminează cărarea; iar cântările lor de laudă, ridicându-se pe o notă tot mai înaltă, se înalță pentru a se uni cu cântările îngerilor înaintea tronului.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 140 (cap. 6).

JOI, 6 AUGUST

5. IUBIREA RĂSCUMPĂRĂTOARE A TATĂLUI

a. Care sunt condițiile pentru a fi primiți de Dumnezeu? Isaia 55:7; 44:22

Isaia 55:7: „Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.“

Isaia 44:22: „Eu îți șterg fărădelegile ca un nor și păcatele, ca o ceață: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.”

„Dumnezeu nu Se poartă cu noi așa cum se poartă oamenii mărginiți unii cu alții. Gândurile Lui sunt gânduri de milă, iubire și cea mai tandră compasiune.” — Calea către Hristos, p. 53 (cap. 6).

„Oricine, care, sub mustrarea lui Dumnezeu, își va smeri sufletul prin mărturisire și pocăință, așa cum a făcut David, poate fi sigur că există speranță pentru el. Oricine va primi prin credință făgăduințele lui Dumnezeu, va găsi iertare. Domnul nu va lepăda niciodată un suflet cu adevărat pocăit.” — Patriarhi și Profeți, p. 726 (cap. 71).

b. Care este adevărata atitudine a Tatălui nostru ceresc față de toți cei care au rătăcit? Ezechiel 18:32; Luca 15:18–20

Ezechiel 18:32: „Căci Eu nu doresc moartea celui ce moare”, zice Domnul Dumnezeu. „Întoarceți-vă dar la Dumnezeu și veți trăi!”“

Luca 15:18-20: „Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu și-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta și nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.»’ Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult.“

„Satan este gata să răpească binecuvântatele asigurări ale lui Dumnezeu. El dorește să ia din suflet orice licărire de nădejde și orice rază de lumină; dar nu trebuie să-i îngădui să facă acest lucru. Nu pleca urechea la ispititor, ci spune: „Domnul Hristos a murit pentru ca eu să pot trăi. El mă iubește și dorește să nu pier… Parabola spune cum avea să fie primit fiul risipitor: (Luca 15:18-20 citat).

Dar chiar și această parabolă, oricât de plăcută și mișcătoare este ea, totuși nu poate exprima mila de necuprins a Tatălui nostru ceresc. Domnul declară prin profetul Său: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea te-am atras cu bunătate plină de dragoste.” (Ieremia 31:3, engl.). În timp ce păcătosul este încă departe de casa Tatălui, cheltuindu-și averea într-o țară străină, inima Tatălui se topește de dor după el; și orice dorință de întoarcere la Dumnezeu trezită în suflet nu este decât chemarea plină de căldură a Duhului Său, îmbiind, rugând și atrăgând pe fiul rătăcitor spre inima iubitoare a Tatălui.” — Calea către Hristos, pp. 53, 54 (cap. 6).

VINERI, 7 AUGUST

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce pătrunde în sufletul celui ale cărui păcate sunt iertate?

2. De ce a putut paraliticul de la Betesda să meargă dintr-odată?

3. Când Îl acceptăm pe Hristos ca Mântuitor, ce făgăduință ne aparține?

4. Care este secretul unei umblări biruitoare cu Hristos?

5. Descrieți contrastul dintre răutatea lui Satan și iubirea răscumpărătoare a Tatălui.