Conţinut

Elemente fundamentale ale profeției

Lecția 6. Vedenia explicată

VERSET DE MEMORAT: „Să știi dar și să înțelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare.” (Daniel 9:25)

Recomandare pentru studiu: Tragedia veacurilor, pag. 409–422 (cap. 23: Ce este Sanctuarul?)

„Îngerul fusese trimis la Daniel cu scopul expres de a-i explica punctul pe care nu-l înțelesese în vedenia din capitolul opt — declarația referitoare la timp.” — Tragedia veacurilor, p. 326 (cap. 18).

DUMINICĂ, 3 MAI

1. CITIND PENTRU A ÎNȚELEGE

a. În perioada cuceririi Babilonului de către mezi și perși, ce studia Daniel? Daniel 9:1, 2.

Daniel 9:1-2: „În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăția haldeenilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuia să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.“

„În timp ce aceia care rămăseseră credincioși lui Dumnezeu în mijlocul Babilonului Îl căutau pe Domnul și studiau profețiile care prevestiseră eliberarea lor, Dumnezeu pregătea inimile împăraților să arate favoare poporului Său pocăit.” — Comentariile Biblice AZS [Comentariile E. G. White], vol. 4, p. 1172 (Daniel cap. 9).

b. Explicați semnificația profeției pe care o citea Daniel. Ieremia 25:8–14.

Ieremia 25:8-14: „De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor: ‘Pentru că n-ați ascultat cuvintele Mele, iată, voi trimite să aducă toate popoarele de la miazănoapte’, zice Domnul, ‘și voi trimite la robul Meu Nebucadnețar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei țări și împotriva locuitorilor ei, și împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârșire și să facă din ele un pustiu și o pricină de batjocură, niște dărâmături veșnice. Voi face să înceteze între ei strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, huruitul morii și lumina lămpii. Toată țara aceasta va fi o paragină, un pustiu, și neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de șaptezeci de ani. Dar, când se vor împlini acești șaptezeci de ani, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și pe neamul acela’, zice Domnul, ‘pentru nelegiuirile lor; voi pedepsi țara haldeenilor și o voi preface în niște dărâmături veșnice. Voi aduce peste țara aceea toate lucrurile pe care le-am vestit despre ea, tot ce este scris în cartea aceasta, tot ce a prorocit Ieremia despre toate neamurile. Căci neamuri puternice și împărați mari le vor supune și pe ele, și le voi răsplăti după faptele și lucrarea mâinilor lor.’ ”

c. Ce îi îndemna profeția lui Ieremia pe cei din poporul lui Dumnezeu să facă? Ieremia 29:10–14.

Ieremia 29:10-14: „Dar iată ce zice Domnul: ‘De îndată ce vor trece șaptezeci de ani ai Babilonului, Îmi voi aduce aminte de voi și voi împlini față de voi făgăduința Mea cea bună, aducându-vă înapoi în locul acesta. Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. Voi Mă veți chema, și veți pleca; Mă veți ruga, și vă voi asculta. Mă veți căuta, și Mă veți găsi dacă Mă veți căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi’, zice Domnul, ‘și voi aduce înapoi pe prinșii voștri de război; vă voi strânge din toate neamurile și din toate locurile în care v-am izgonit’, zice Domnul, ‘și vă voi aduce înapoi în locul de unde v-am dus în robie.’“

„Scrierile lui Ieremia se aflau la îndemâna [exilaților], și în ele era prezentat în mod clar timpul care trebuia să treacă până la restaurarea lui Israel din Babilon… Rămășiței lui Iuda avea să-i fie arătată favoare, ca răspuns la rugăciunea fierbinte.” — Profeți și regi, p. 552 (cap. 45).

LUNI, 4 MAI

2. RUGĂCIUNEA LUI DANIEL

a. Ce a făcut Daniel ca răspuns la ceea ce a citit? Daniel 9:3.

Daniel 9:3: „Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.“

„Având o credință întemeiată pe făgăduință profetică sigură, Daniel s-a rugat Domnului pentru o împlinire grabnică a acestor promisiuni. El a mijlocit pentru onoarea lui Dumnezeu, ca aceasta să fie păstrată. În cererea sa, el s-a identificat pe deplin cu aceia care nu împliniseră planul divin, mărturisind păcatele lor ca și cum ar fi fost ale lui.” — Profeți și regi, p. 554, 555 (cap. 45).

b. Citind rugăciunea lui Daniel, ce observații putem face despre modul în care s-a smerit și a mijlocit înaintea lui Dumnezeu? Daniel 9:4–19.

Daniel 9:4-19: „M-am rugat Domnului Dumnezeului meu și I-am făcut următoarea mărturisire: „Doamne Dumnezeule mare și înfricoșat, Tu, care ții legământul și dai îndurare celor ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale! Noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire, am fost răi și îndărătnici, ne-am abătut de la poruncile și orânduirile Tale. N-am ascultat pe robii Tăi prorocii, care au vorbit în Numele Tău împăraților noștri, căpeteniilor noastre, părinților noștri și către tot poporul țării. Tu, Doamne, ești drept, iar nouă ni se cuvine astăzi să ni se umple fața de rușine, nouă, tuturor oamenilor lui Iuda, locuitorilor Ierusalimului și întregului Israel, fie ei aproape, fie departe, în toate țările în care i-ai izgonit din pricina fărădelegilor de care s-au făcut vinovați față de Tine! Doamne, nouă ni se cuvine să ni se umple fața de rușine, da, nouă, împăraților noștri, căpeteniilor noastre și părinților noștri, pentru că am păcătuit împotriva Ta! La Domnul Dumnezeul nostru însă sunt îndurarea și iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! N-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le pusese înainte prin robii Săi, prorocii, ci tot Israelul a călcat Legea Ta și s-a abătut astfel ca să n-asculte de glasul Tău. De aceea, ne-au și lovit blestemele și jurămintele scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, pentru că am păcătuit împotriva lui Dumnezeu. El a împlinit astfel cuvintele pe care le rostise împotriva noastră și împotriva căpeteniilor noastre, care ne-au cârmuit, și a adus peste noi o mare nenorocire, așa cum niciodată și nicăieri sub cer nu s-a mai întâmplat o nenorocire ca aceea care a venit acum asupra Ierusalimului. După cum este scris în Legea lui Moise, toată nenorocirea aceasta a venit peste noi, și noi n-am rugat pe Domnul Dumnezeul nostru, nu ne-am întors de la nelegiuirile noastre și n-am luat aminte la adevărul Tău. De aceea, și Domnul a îngrijit ca nenorocirea aceasta să vină peste noi; căci Domnul Dumnezeul nostru este drept în toate lucrurile pe care le-a făcut, dar noi n-am ascultat glasul Lui. Și acum, Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, care ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului prin mâna Ta cea puternică și Ți-ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi: noi am păcătuit, am săvârșit nelegiuire. Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia și urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre și din pricina nelegiuirilor părinților noștri sunt Ierusalimul și poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Fața Ta peste Sfântul Tău Locaș pustiit! Pleacă urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide ochii și privește la dărâmăturile noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îți aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!”“

„Deși Daniel fusese de mult timp în slujba lui Dumnezeu și fusese numit de cer ‘preaiubit’, totuși el s-a prezentat acum înaintea lui Dumnezeu ca un păcătos, stăruind asupra marii nevoi a poporului pe care îl iubea.” — Profeți și regi, p. 555 (cap. 45).

c. Ce anume îl preocupa în mod deosebit pe Daniel? Daniel 9:16, 17.

Daniel 9:16-17: „Dar, Doamne, după toată îndurarea Ta, abate mânia și urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci din pricina păcatelor noastre și din pricina nelegiuirilor părinților noștri sunt Ierusalimul și poporul Tău de ocara tuturor celor ce ne înconjoară. Ascultă dar, acum, Dumnezeul nostru, rugăciunea și cererile robului Tău și, pentru dragostea Domnului, fă să strălucească Fața Ta peste Sfântul Tău Locaș pustiit!“

„Timp de aproape șaptezeci de ani, Israel fusese în robie. Țara pe care Dumnezeu o alesese ca proprietate a Sa fusese dată în mâinile păgânilor. Cetatea iubită, primitoarea luminii cerești, odinioară bucuria întregului pământ, era acum disprețuită și degradată. Templul care găzduise chivotul legământului lui Dumnezeu și heruvimii slavei ce umbreau capacul ispășirii, era în ruine. Însuși locul pe care se afla fusese profanat de picioare nelegiuite. Bărbații credincioși, care cunoșteau slava de altădată, erau copleșiți de durere la vederea pustiirii casei sfinte care îl distinsese pe Israel ca popor ales al lui Dumnezeu. Ei fuseseră martori ai mustrărilor divine din cauza păcatelor poporului. Fuseseră martori ai împlinirii acelor cuvinte. Fuseseră, de asemenea, martori ai făgăduințelor despre favoarea Sa, dacă Israel s-ar fi întors la Dumnezeu și ar fi umblat cu credincioșie înaintea Lui. Pelerini bătrâni, cu părul alb, urcau la Ierusalim să se roage printre ruinele sale. Ei sărutau pietrele cetății și le udau cu lacrimile lor, cerând Domnului să aibă milă de Sion și să o acopere cu slava neprihănirii Sale. Daniel știa că timpul hotărât pentru robia lui Israel era aproape de sfârșit, dar simțea că, doar pentru că Dumnezeu promisese eliberarea, aceasta nu însemna că poporul nu mai avea nimic de făcut. Cu post și pocăință, el L-a căutat pe Domnul, mărturisindu-și propriile păcate și păcatele poporului.” — Comentariile Biblice AZS [Comentariile E. G. White], vol. 4, p. 1172 (Daniel cap. 9).

MARȚI, 5 MAI

3. UN VIZITATOR CERESC

a. Cum a fost întreruptă rugăciunea lui Daniel? Daniel 9:20, 21.

Daniel 9:20-21: „Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel și îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeului meu pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie și m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.“

„Cerul se pleca pentru a auzi rugăciunea fierbinte a profetului. Chiar înainte ca el să-și fi încheiat cererea de iertare și restaurare, mărețul Gabriel i s-a arătat din nou.” — Profeți și regi, p. 556 (cap. 45).

„Gabriel, îngerul care era următorul în rang după Fiul lui Dumnezeu, a venit cu mesajul divin la Daniel… Dumnezeu ne-a oferit aceste lucruri, iar binecuvântarea Sa va însoți studiul respectuos și plin de rugăciune al Scripturilor profetice.” — Hristos, Lumina lumii, p. 234 (cap. 23).

b. Care era scopul vizitei lui Gabriel și cum era aceasta legată de vedenia din capitolul 8? Daniel 9:22, 23.

Daniel 9:22-23: „El m-a învățat, a stat de vorbă cu mine și mi-a zis: „Daniele, am venit acum să-ți luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieșit cuvântul, și eu vin să ți-l vestesc; căci tu ești preaiubit și scump. Ia aminte dar la cuvântul acesta și înțelege vedenia!“

„[Gabriel] i-a atras atenția asupra vedeniei pe care o avusese înainte de căderea Babilonului și de moartea lui Belșațar.” — Profeți și regi, p. 556 (cap. 45).

„Dumnezeu îi poruncise solului Său: ‘Fă-l pe omul acesta să înțeleagă vedenia.’ Acea însărcinare trebuia împlinită. În ascultare de ea, îngerul s-a întors mai târziu la Daniel, spunând: ‘Am venit acum ca să-ți dau pricepere și înțelegere; de aceea, ia aminte la cuvânt și înțelege vedenia.’ (Daniel 8:27, 16; 9:22, 23, 25–27). Existase un punct important în vedenia din capitolul 8 care rămăsese neexplicat, și anume cel referitor la timp — perioada celor 2300 de zile; de aceea îngerul, reluând explicația, se concentrează în principal asupra subiectului timpului.” — Tragedia veacurilor, p. 325 (cap. 18).

c. Ce perioadă de timp urma să fie hotărâtă pentru națiunea iudaică și ce trebuia să se împlinească în acea perioadă? Daniel 9:24.

Daniel 9:24: „Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău și asupra cetății tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispășirea păcatelor, până la ispășirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veșnice, până la pecetluirea vedeniei și a prorociei și până la ungerea Sfântului sfinților.“

„Tema predicării lui Hristos era: ‘S-a împlinit vremea și împărăția lui Dumnezeu este aproape; pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.’ Astfel, mesajul Evangheliei, așa cum a fost dat chiar de Mântuitorul, se întemeia pe profeții. ‘Vremea’ pe care El o declara împlinită era perioada făcută cunoscută lui Daniel de îngerul Gabriel… O zi în profeție reprezintă un an (Numeri 14:34; Ezechiel 4:6). Cele șaptezeci de săptămâni, sau patru sute nouăzeci de zile, reprezintă patru sute nouăzeci de ani.” — Hristos, Lumina lumii, p. 233 (cap. 23).

MIERCURI, 6 MAI

4. ÎNCEPUTUL DESCOPERIT

a. Ce decret regal semnificativ urma să marcheze începutul celor șaptezeci de săptămâni? Daniel 9:25.

Daniel 9:25: „Să știi dar și să înțelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece șapte săptămâni; apoi timp de șaizeci și două de săptămâni, piețele și gropile vor fi zidite din nou, și anume în vremuri de strâmtorare.“

„Porunca de a restaura și de a construi Ierusalimul, așa cum a fost completată prin decretul lui Artaxerxe Longimanus (vezi Ezra 6:14; 7:1, 9, notă marginală), a intrat în vigoare în toamna anului 457 î.Hr. Din acest moment, patru sute optzeci și trei de ani se întind până în toamna anului 27 d.Hr.” — Hristos, Lumina lumii, p. 233 (cap. 23).

b. Descrieți prevederile din decretul care a împlinit această profeție. Ezra 7:11–13, 21–27.

Ezra 7:11-13, 21-27: „Iată cuprinsul scrisorii date de împăratul Artaxerxe preotului și cărturarului Ezra, care învăța poruncile și legile Domnului cu privire la Israel: „Artaxerxe, împăratul împăraților, către Ezra, preotul și cărturarul iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, și așa mai departe: Am dat poruncă să se lase să plece aceia din poporul lui Israel, din preoții și din leviții lui care se află în împărăția mea și care vor să plece cu tine la Ierusalim... 21-27Eu, împăratul Artaxerxe, dau poruncă tuturor vistiernicilor de dincolo de râu să dea îndată lui Ezra, preot și cărturar iscusit în Legea Dumnezeului cerurilor, tot ce vă va cere, până la o sută de talanți de argint, o sută de cori de grâu, o sută de bați de vin, o sută de bați de untdelemn și sare câtă va vrea. Tot ce este poruncit de Dumnezeul cerurilor să se facă întocmai pentru Casa Dumnezeului cerurilor, pentru ca să nu vină mânia Lui asupra împărăției, asupra împăratului și asupra fiilor săi. Vă facem cunoscut că nu puteți pune nici bir, nici dare, nici vamă de trecere peste niciunul din preoți, din leviți, din cântăreți, din ușieri, din slujitorii Templului și din slujitorii acestei Case a lui Dumnezeu. Și tu, Ezra, după înțelepciunea lui Dumnezeu pe care o ai, pune judecători și dregători care să facă dreptate la tot poporul de dincolo de râu, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tău și fă-le cunoscute celor ce nu le cunosc. Oricine nu va păzi întocmai Legea Dumnezeului tău și legea împăratului să fie osândit la moarte, la surghiun, la o gloabă sau la temniță.” Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul părinților noștri, care a pregătit inima împăratului ca să slăvească astfel Casa Domnului la Ierusalim“.

„Domnul… a mișcat inima împăratului, astfel încât Ezra a căpătat trecere înaintea lui. Împăratul i-a pus în mâini mijloace din belșug pentru rezidirea templului și a făcut posibil ca iudeii să se întoarcă.” — Comentariile Biblice AZS [Comentariile E. G. White], vol. 3, p. 1134 (Ezra, cap. 7).

c. Ce a mai prezis profeția despre lucrarea de slujire a lui Mesia? Daniel 9:26 (prima parte), 27 (prima parte).

Daniel 9:26 (p.p.), 27 (p.p.): „După aceste șaizeci și două de săptămâni, Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic. ... 27El va face un legământ trainic cu mulți timp de o săptămână ….”“

„Conform profeției, această perioadă urma să ajungă până la Mesia, Cel Uns. În anul 27 d.Hr., Isus, la botezul Său, a primit ungerea Duhului Sfânt și, la scurt timp după aceea, Și-a început lucrarea. Atunci a fost proclamat mesajul: ‘S-a împlinit vremea.’

Apoi, a spus îngerul: ‘El va întări legământul cu mulți timp de o săptămână [șapte ani].’ Timp de șapte ani după ce Mântuitorul Și-a început lucrarea, Evanghelia urma să fie predicată în mod special iudeilor: timp de trei ani și jumătate de către Hristos Însuși, iar apoi de către apostoli. ‘La jumătatea săptămânii El va face să înceteze jertfa și darul de mâncare.’ (Daniel 9:27). În primăvara anului 31 d.Hr., Hristos, adevărata jertfă, a fost adus pe Golgota. Atunci catapeteasma templului s-a rupt în două, arătând că sfințenia și semnificația serviciului jertfelor încetaseră. Venise vremea ca jertfele și darurile pământești să înceteze.

Acea ‘săptămână’ — șapte ani — s-a încheiat în anul 34 d.Hr. Atunci, prin uciderea cu pietre a lui Ștefan, iudeii și-au pecetluit definitiv respingerea Evangheliei; ucenicii, risipiți din cauza persecuției, ‘au mers pretutindeni vestind Cuvântul.’ (Faptele Apostolilor 8:4).” — Hristos, Lumina lumii, p. 233 (cap. 23).

JOI, 7 MAI

5. CELE ȘAPTEZECI DE SĂPTĂMÂNI ÎMPLINITE

a. Ce tragedie urma să se petreacă după încheierea celor 490 de ani? Daniel 9:26 (u.p.), 27 (u.p.); Luca 21:20.

Daniel 9:26-27: „... Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea și Sfântul Locaș, și sfârșitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ține până la sfârșit și împreună cu el și pustiirile. … 27dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare și pe aripa urâciunilor idolești va veni unul care pustiește, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.”

Luca 21:20: „Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, să știți că atunci pustiirea lui este aproape.”

„Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu față de Ierusalim nu a făcut decât să-i întărească pe iudei în împietrirea și nepocăința lor… În orbirea și încumetarea lor blasfematoare, plină de îndrăzneală, conducătorii lor declarau public că nu se temeau că Ierusalimul va fi distrus, căci era cetatea lui Dumnezeu. Pentru a-și întări mai ferm influența, au mituit profeți mincinoși care să proclame — chiar în timp ce legiunile romane asediau templul — că poporul trebuia să aștepte eliberarea de la Dumnezeu. Până la sfârșit, mulțimile s-au agățat de credința că Cel Preaînalt va interveni pentru înfrângerea vrăjmașilor lor. Dar Israel respinsese ocrotirea divină și acum nu mai avea apărare. Nefericit Ierusalim! sfâșiat de lupte interne, sângele copiilor săi, vărsat de mâinile fraților lor, roșind străzile lui, în timp ce armatele străine dărâmau fortificațiile și măcelăreau pe luptătorii lui!” — Tragedia veacurilor, p. 28–29 (cap. 1).

b. Cunoscând acum această primă parte a perioadelor profetice, ce putem identifica? Daniel 8:14; 9:24.

Daniel 8:14: „Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit!”“

„Până aici, fiecare specificație a profeției s-a împlinit în mod uimitor, iar începutul celor șaptezeci de săptămâni este stabilit fără îndoială în anul 457 î.Hr., iar încheierea lor în anul 34 d.Hr. Pornind de la aceste date, nu este greu de stabilit sfârșitul celor 2300 de zile. Cele șaptezeci de săptămâni — 490 de zile — fiind ‘tăiate’ din cele 2300, au rămas 1810 zile. După sfârșitul celor 490 de zile, cele 1810 urmau să se mai împlinească. Din anul 34 d.Hr., 1810 ani se întind până în 1844. Prin urmare, cele 2300 de zile din Daniel 8:14 se încheie în anul 1844. La expirarea acestei mari perioade profetice, conform mărturiei îngerului lui Dumnezeu, ‘sfântul Locaș va fi curățit.’ Astfel, timpul curățirii sanctuarului… a fost indicat în mod clar.” — Tragedia veacurilor, p. 328 (cap. 18).

VINERI, 8 MAI

ÎNTREBĂRI PENTRU REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Deși era profet el însuși, ce dorea Daniel cu ardoare să înțeleagă?

2. De ce s-a inclus Daniel în rugăciunile de pocăință pentru păcatele din trecut ale lui Israel?

3. Cum știm cu certitudine că Daniel 9 dezleagă misterul din Daniel 8?

4. Explicați evenimentul care a marcat începutul profeției de 490 de ani.

5. Descrieți distrugerea Ierusalimului, așa cum au prevestit-o Daniel și Isus.