Lecția 5. O succesiune de împărății

VERSET DE MEMORAT: „Iar vedenia despre serile și diminețile de care s-a vorbit este adevărată; tu însă pecetluiește vedenia, căci se referă la multe zile” (Daniel 8:26). 

Recomandare pentru studiu: Tragedia veacurilor, pag. 423–432 (cap. 24: În Sfânta Sfintelor). 

„Fiecare națiune… a avut perioada ei de încercare; fiecare a eșuat, slava i-a apus, puterea i s-a dus.” — Profeți și regi, p. 535 (cap. 51). 

DUMINICĂ, 26 APRILIE 

1. BERBECUL DEVINE PUTERNIC  

a. Spre sfârșitul supremației Babilonului, ce a văzut Daniel? Daniel 8:1, 2. 

Daniel 8:1-2: „În anul al treilea al domniei împăratului Belșațar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte. Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa, în ținutul Elam, și, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai.“ 

b. Descrieți comportamentul primei fiare care a apărut pe scenă și a devenit puternică. Daniel 8:3, 4. 

Daniel 8:3-4: „Am ridicat ochii, m-am uitat și iată că într-un râu stătea un berbec și avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt și cel mai înalt a crescut cel din urmă. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia și a ajuns puternic.“ 

c. Cum a interpretat îngerul berbecul pe care îl văzuse Daniel? Daniel 8:19, 20. 

Daniel 8:19-20: „Apoi mi-a zis: „Iată, îți arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta privește vremea sfârșitului. Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații mezilor și perșilor.“

„În vedenia profetului, [Dumnezeu] este văzut doborând un conducător puternic și ridicând un altul. El este descoperit ca monarhul universului, pe cale să-Și stabilească împărăția Sa veșnică — Cel Îmbătrânit de zile, Dumnezeul cel viu, Sursa întregii înțelepciuni, Conducătorul prezentului și Descoperitorul viitorului.” — Comentariile Biblice AZS [Comentariile E. G. White], vol. 4, p. 1166 (Daniel cap. 1). 

„Din ridicarea și căderea națiunilor, așa cum sunt prezentate clar în cărțile lui Daniel și Apocalipsa, trebuie să învățăm cât de neînsemnată este gloria exterioară și lumească. Babilonul, cu toată puterea și splendoarea lui — așa cum lumea nu a mai văzut vreodată de atunci — putere și splendoare care, pentru oamenii din acea vreme, păreau atât de stabile și durabile — cât de complet au dispărut! Ca ‘floarea ierbii’, s-a veștejit. La fel a pierit împărăția medo-persană, și împărățiile Greciei și Romei. Și la fel piere tot ceea ce nu-L are pe Dumnezeu ca temelie.” — Profeți și regi, p. 548 (cap. 44). 

LUNI, 27 APRILIE 

2. ȚAPUL „PUTERNIC DE TOT”  

a. Ce nouă putere s-a ridicat ca să provoace Medo-Persia? Daniel 8:5, 21. 

Daniel 8:5, 21: „Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un țap de la apus și a cutreierat toată fața pământului, fără să se atingă de el; țapul acesta însă avea un corn mare între ochi... 21Țapul însă este împărăția Greciei, și cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat.“ 

b. Descrieți puterea cuceritoare a împăratului acestui nou imperiu. Daniel 8:6, 7. 

Daniel 8:6-7: „A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând în râu și s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec și i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui.“ 

„Puterea exercitată de fiecare conducător pe pământ este dăruită de cer; și de modul în care el folosește această putere depinde succesul său. Fiecăruia îi este adresat cuvântul Veghetorului divin: ‘Te-am încins, măcar că nu M-ai cunoscut’ (Isaia 45:5). Și fiecăruia i se aplică cuvintele rostite odinioară lui Nebucadnețar, care conțin o lecție de viață: ‘Rupe legăturile păcatelor tale prin dreptate și nelegiuirile tale prin îndurare față de cei săraci, ca să ți se prelungească fericirea’ (Daniel 4:27). „A înțelege aceste lucruri — a înțelege că ‘dreptatea înalță un neam’, că ‘tronul se întărește prin dreptate’ și ‘se sprijină prin bunătate’ (Proverbele 14:34; 16:12; 20:28); a recunoaște lucrarea acestor principii în manifestarea puterii Celui care ‘răstoarnă și ridică împărați’ (Daniel 2:21) — aceasta înseamnă a înțelege filozofia istoriei. 

„Numai în Cuvântul lui Dumnezeu este arătat limpede acest adevăr. Aici se descoperă că tăria națiunilor, ca și a indivizilor, nu stă în oportunitățile sau avantajele care par să le facă invincibile; nu stă în mărimea cu care se laudă. Ea se măsoară prin fidelitatea cu care împlinesc scopul lui Dumnezeu.” — Educație, p. 174, 175 (subcap. Istoria și profeția). 

c. Ce s-a întâmplat cu imperiul grec atunci când a devenit foarte puternic, la apogeul carierei lui Alexandru cel Mare? Daniel 8:8, 22. 

Daniel 8:8, 22: „Țapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari, în cele patru vânturi ale cerurilor... 22Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt sunt patru împărății care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere.“ 

„‘Cel încet la mânie’, spune înțeleptul, ‘prețuiește mai mult decât cel viteaz, și cine își stăpânește duhul prețuiește mai mult decât cine cucerește cetăți’. Bărbatul sau femeia care își păstrează echilibrul minții atunci când este ispitit să-și dea frâu liber pasiunii se află mai sus în ochii lui Dumnezeu și ai îngerilor cerești decât cel mai renumit general care a condus vreodată o armată în luptă și victorie. Un împărat vestit a spus pe patul de moarte: ‘Dintre toate cuceririle mele, una singură îmi aduce mângâiere acum, și aceea este cucerirea pe care am obținut-o asupra propriului meu temperament nestăpânit.’ Alexandru și Cezar au găsit [că le era] mai ușor să cucerească o lume decât să se cucerească pe ei înșiși. După ce au biruit națiune după națiune, au căzut — unul ‘victimă a neînfrânării’, celălalt ‘a unei ambiții nebune’.” — Îndrumarea copilului, p. 95, 96 (Alte lecții de bază, Controlul de sine). 

MARȚI, 28 APRILIE 

3. „NESPUS DE MARE”  

a. Ce nouă putere este descrisă ca preluând conducerea imperiului grec divizat? Daniel 8:9, 23. 

Daniel 8:9, 23: „Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit și spre țara cea minunată... 23La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat fără rușine și viclean.“

b. Descrieți acțiunile Romei — atât păgâne, cât și papale — pe care Daniel le-a văzut în viziune. Daniel 8:10–12, 24. 

 

Daniel 8:10-12, 24: „S-a înălțat până la oștirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oștirea aceasta și din stele și le-a călcat în picioare. S-a înălțat până la căpetenia oștirii, i-a smuls jertfa necurmată și i-a surpat locul locașului său celui sfânt. Oastea a fost pedepsită din pricina păcatului săvârșit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul la pământ și a izbutit în ce a început... 24El va fi tare, dar nu prin puterea lui însuși; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti în tot ce va începe, va nimici pe cei puternici și chiar pe poporul sfinților.“ 

„Papismul devenise despotul lumii. Regi și împărați se plecau înaintea decretelor pontifului roman. Destinele oamenilor, atât pentru timpul de față, cât și pentru veșnicie, păreau a fi sub controlul lui… Dar ‘amiaza papalității era miezul nopții lumii…’. Secole întregi, Europa nu a făcut niciun progres în știință, arte sau civilizație. O paralizie morală și intelectuală se așternuse peste creștinătate.” — Tragedia veacurilor, p. 60 (cap. 3). 

„Așa cum a fost prezis prin profeție, puterea papală a aruncat adevărul la pământ. Legea lui Dumnezeu a fost călcată în pulbere, în timp ce tradițiile și obiceiurile oamenilor au fost înălțate. Bisericile aflate sub dominația papalității au fost constrânse de timpuriu să cinstească duminica drept zi sfântă. În mijlocul erorilor și superstițiilor răspândite, mulți, chiar dintre adevărații copii ai lui Dumnezeu, au fost atât de derutați încât, deși păzeau Sabatul, se abțineau de la lucru și în ziua de duminică. Dar aceasta nu i-a mulțumit pe conducătorii papali. Ei au cerut nu doar ca duminica să fie sfințită, ci și ca Sabatul să fie profanat; și i-au condamnat în termenii cei mai aspri pe aceia care îndrăzneau să-i arate onoare. Numai fugind de sub puterea Romei putea cineva să asculte de legea lui Dumnezeu în pace.” — Tragedia veacurilor, p. 65 (cap. 4). 

c. În ciuda metodelor sale viclene, cum urma să fie adusă această putere la sfârșit? Daniel 8:25. 

Daniel 8:25: „Din pricina propășirii lui și izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa, va pierde pe mulți oameni care trăiau liniștiți și se va ridica împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omenești.“ 

„În mijlocul întunericului care s-a așternut asupra pământului în lunga perioadă a supremației papale, lumina adevărului nu a putut fi stinsă cu totul. În fiecare epocă au existat martori ai lui Dumnezeu — oameni care au păstrat credința în Hristos ca singur mijlocitor între Dumnezeu și om, care au ținut Biblia ca singura regulă de viață și care au sfințit adevăratul Sabat. Cât de mult le datorează lumea acestor oameni nu va ști niciodată posteritatea. Ei au fost etichetați drept eretici, intențiile lor au fost ponegrite, caracterul lor denigrat, scrierile lor suprimate, denaturate sau mutilate. Totuși, ei au rămas neclintiți și, din generație în generație, au păstrat credința în puritatea ei, ca o moștenire sfântă pentru generațiile viitoare.” — Tragedia veacurilor, p. 61 (cap. 4). 

MIERCURI, 29 APRILIE 

4. CELE 2300 DE ZILE  

a. Ce conversație a auzit Daniel cu privire la durata de timp acoperită de evenimentele viziunii și ce urma să se întâmple la sfârșitul acestei perioade? Daniel 8:13, 14. 

Daniel 8:13-14: „Am auzit pe un sfânt vorbind și un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: „În câtă vreme se va împlini vedenia despre desființarea jertfei necurmate și despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaș și oștirea?” Și el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi curățit!”“ 

b. Ce eveniment antitipic era prefigurat de curățirea sanctuarului, așa cum era ilustrată în legea ceremonială și prezisă în viziunea lui Daniel? Leviticul 23:27–32; 16:33, 34. 

Leviticul 23:27-32: „În ziua a zecea a acestei a șaptea luni, va fi Ziua Ispășirii: atunci să aveți o adunare sfântă, să vă smeriți sufletele și să aduceți Domnului jertfe mistuite de foc. Să nu faceți nicio lucrare în ziua aceea, căci este Ziua Ispășirii, când trebuie făcută ispășire pentru voi înaintea Domnului Dumnezeului vostru. Oricine nu se va smeri în ziua aceea va fi nimicit din poporul lui. Pe oricine va face în ziua aceea vreo lucrare oarecare, îl voi nimici din mijlocul poporului lui. Să nu faceți nicio lucrare atunci. Aceasta este o lege veșnică pentru urmașii voștri, în toate locurile în care veți locui. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, și să vă smeriți sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiți Sabatul vostru.“ 

Leviticul 16:33-34: „Să facă ispășire pentru Locul Preasfânt, să facă ispășire pentru cortul întâlnirii și pentru altar și să facă ispășire pentru preoți și pentru tot poporul adunării. Aceasta să fie pentru voi o lege veșnică: o dată pe an, să se facă ispășire pentru copiii lui Israel, pentru păcatele lor.” Aaron a făcut întocmai cum poruncise lui Moise Domnul.“ 

„În sistemul tipic, care era o umbră a jertfei și a preoției lui Hristos, curățirea sanctuarului era ultima slujbă săvârșită de marele preot în ciclul anual al slujirii. Era lucrarea de încheiere a ispășirii — o înlăturare sau îndepărtare a păcatului din Israel. Ea prefigura lucrarea finală din slujirea Marelui nostru Preot în ceruri, prin care păcatele poporului Său, înregistrate în cărțile cerești, sunt îndepărtate sau șterse.” — Tragedia veacurilor, p. 352 (cap. 19).

„Așa cum odinioară păcatele poporului erau puse prin credință asupra jertfei pentru păcat și, prin sângele ei, transferate simbolic asupra sanctuarului pământesc, tot astfel, în noul legământ, păcatele celor pocăiți sunt puse prin credință asupra lui Hristos și transferate în realitate asupra sanctuarului ceresc. Și așa cum curățirea tipică a celui pământesc se făcea prin înlăturarea păcatelor care îl întinaseră, tot astfel curățirea reală a celui ceresc se va împlini prin îndepărtarea sau ștergerea păcatelor care sunt înregistrate acolo. Dar înainte ca aceasta să poată avea loc, trebuie să aibă loc o cercetare a cărților de rapoarte , pentru a se determina cine, prin pocăința de păcat și credința în Hristos, sunt îndreptățiți la beneficiile ispășirii Sale. Curățirea sanctuarului implică, deci, o lucrare de cercetare — o lucrare de judecată. Această lucrare trebuie să aibă loc înainte de venirea lui Hristos pentru a-Și răscumpăra poporul; căci, atunci când El vine, răsplata Sa este cu El, ca să dea fiecăruia după faptele lui (Apocalipsa 22:12).” — Tragedia veacurilor, pp. 421, 422 (cap. 23). 

c. Ce a spus îngerul cu privire la profeția despre cele 2300 de zile? Daniel 8:26 (compară cu versetul 14). 

Daniel 8:26: „Iar vedenia cu serile și diminețile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluiește vedenia aceasta, căci este cu privire la niște vremuri îndepărtate.” („...căci va fi pentru multe zile”, trad. KJV) 

Daniel 8:14: „Şi el mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaşva fi curăţit!” 

JOI, 30 APRILIE 

5. O VEDENIE ÎNȚELEASĂ NUMAI ÎN PARTE  

a. Ce misiune a primit îngerul Gabriel de îndeplinit pentru Daniel? Daniel 8:15–18. 

Daniel 8:15-18: „Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta și căutam s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfățișarea unui om. Și am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat și a zis: „Gavrile, tâlcuiește-i vedenia aceasta!” El a venit atunci lângă locul unde eram și, la apropierea lui, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Fii cu luare aminte, fiul omului, căci vedenia privește vremea sfârșitului!” Pe când îmi vorbea el, am căzut cu fața la pământ leșinat. El m-a atins și m-a așezat iarăși în picioare în locul în care mă aflam.“ 

„Gabriel, îngerul care ocupă locul următor în rang după Fiul lui Dumnezeu, a venit cu mesajul divin la Daniel. Tot Gabriel, ‘îngerul Său’, a fost trimis de Hristos să descopere iubitului Ioan viitorul; și o binecuvântare este rostită asupra celor care citesc, aud cuvintele profeției și păzesc lucrurile scrise în ea (Apocalipsa 1:3).” — Hristos, Lumina lumii, p. 234 (cap. 23).

b. Deși i s-a oferit o explicație detaliată pentru multe alte aspecte, care a fost reacția lui Daniel după ce a auzit despre profeția celor 2300 de zile? Daniel 8:27. 

 

Daniel 8:27: „Eu, Daniel, am stat leșinat și bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, și nimeni nu știa.“ 

„Printr-o altă vedenie, a fost aruncată mai multă lumină asupra evenimentelor viitoare; și la încheierea acestei vedenii Daniel a auzit ‘pe un sfânt vorbind; și un alt sfânt a zis acelui sfânt care vorbea: «Până când va fi vedenia?»’ (Daniel 8:13). Răspunsul dat — ‘Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfântul locaș va fi curățit’ (versetul 14) — l-a umplut de nedumerire. Cu ardoare a căutat înțelesul vedeniei. Nu putea înțelege legătura dintre robia de șaptezeci de ani, prezisă prin Ieremia, și cei două mii trei de sute de ani despre care, în vedenie, îl auzise pe solul ceresc spunând că vor trece până la curățirea sanctuarului lui Dumnezeu. Îngerul Gabriel i-a dat o interpretare parțială; dar, când profetul a auzit cuvintele ‘vedenia… este pentru multe zile’, el a leșinat. ‘Eu, Daniel, am leșinat,’ consemnează el din propria experiență, ‘și am fost bolnav câteva zile; apoi m-am sculat și am făcut slujbele împăratului; eram uimit de vedenie, dar nimeni n-a înțeles-o.’ (Versetele 26, 27).” — Profeți și regi, p. 554 (cap.45). 

VINERI, 1 MAI 

ÎNTREBĂRI PENTRU REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. Ce motive animă adesea cuceririle întreprinse de puterile pământești? 

2. Ce defect de caracter necorectat a dus la frângerea cornului deosebit al țapului? 

3. În ce mod au fost asemănătoare fazele păgână și papală ale Romei? 

4. Ce urma să se întâmple la încheierea celor 2300 de zile? 

5. Ce parte a vedeniei a rămas o taină pentru Daniel când a leșinat?