Lecția 8. Creșterea în Hristos

Verset de memorat: „Să dau celor întristați din Sion, să le dau o cunună împărătească, în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.” (Isaia 61:3)

Lectură recomandată: Calea către Hristos, capitolul 8, pp. 67–75. 

„Ești tot atât de dependent de Domnul Hristos pentru a trăi o viață sfântă, cum este mlădița dependentă de viță pentru a crește și a aduce roadă.” — Calea către Hristos, p. 69 (cap. 8). 

DUMINICĂ, 16 AUGUST 

1. CHEILE CREȘTERII  

a. Cum ilustrează Scriptura dezvoltarea creștină? Isaia 61:3; 1 Petru 2:2; Efeseni 4:14, 15; Marcu 4:26, 27 

Isaia 61:3: „Să dau celor întristați din Sion, să le dau o cunună împărătească, în loc de cenușă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului, o haină de laudă, în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiți terebinți ai neprihănirii, un sad al Domnului, ca să slujească spre slava Lui.” 

1 Petru 2:2: „Și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire.“ 

Efeseni 4:14-15: „Ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire, ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.“ 

Marcu 4:26-27: „El a mai zis: „Cu Împărăția lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânța în pământ; fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânța încolțește și crește fără să știe el cum.“ 

„Toată înțelepciunea și priceperea omului nu sunt în stare să dea viață nici chiar celui mai mic lucru din natură. Numai prin viața pe care Dumnezeu Însuși a dat-o pot trăi atât plantele, cât și animalele. Tot astfel, numai prin viața de la Dumnezeu se naște viața spirituală în inimile oamenilor.” — Calea către Hristos, p. 67 (cap. 8). 

b. Ce ilustrează dependența noastră de Hristos pentru creștere și dezvoltare? Osea 14:5–7; 1 Corinteni 3:6, 7 

Osea 14:5-7: „Voi fi ca roua pentru Israel; el va înflori ca crinul și va da rădăcini ca Libanul. Ramurile lui se vor întinde; măreția lui va fi ca a măslinului și miresmele lui, ca ale Libanului. Iarăși vor locui la umbra lui, iarăși vor da viață grâului, vor înflori ca via și vor avea faima vinului din Liban.“ 

1 Corinteni 3:6-7: „Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească, așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească.“ 

„Prin darul fără egal al Fiului Său, Dumnezeu a înconjurat întreaga lume cu o atmosferă de har la fel de reală ca aerul care înconjoară globul pământesc. Toți cei care aleg să respire această atmosferă dătătoare de viață vor trăi și vor crește până la statura de bărbați și femei în Hristos Isus. 

Așa cum floarea se întoarce spre soare pentru ca razele lui strălucitoare să ajute la desăvârșirea frumuseții și simetriei ei, tot astfel ar trebui și noi să ne întoarcem spre Soarele Neprihănirii, pentru ca lumina cerului să strălucească asupra noastră, iar caracterul nostru să fie dezvoltat după asemănarea lui Hristos.” — Ibid., p. 68. 

LUNI, 17 AUGUST 

2. STAREA NOASTRĂ DE NEPUTINȚĂ  

a. Ce punct important a subliniat Domnul nostru ucenicilor Săi chiar înainte de a-Și încheia lucrarea pe Pământ? Ioan 15:4–7 

Ioan 15:4-7: „Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard. Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da.“

„Mulți consideră că trebuie să facă ceva, să aibă o parte în lucrarea de mântuire. Ei s-au încrezut în Hristos pentru iertarea păcatelor, dar acum încearcă prin propriile eforturi să trăiască o viață neprihănită. Însă orice astfel de efort va eșua. Isus spune: «Despărțiți de Mine nu puteți face nimic.» Creșterea noastră în har, bucuria noastră, utilitatea noastră: toate depind de unirea noastră cu Hristos. Prin comuniunea cu El, zilnic, oră de oră, prin rămânerea în El, numai așa vom putea crește în har. El nu este doar Autorul credinței noastre, ci și Desăvârșitorul ei. Hristos este începutul, sfârșitul și totul pentru noi. El trebuie să fie cu noi nu numai la începutul și la sfârșitul drumului nostru, ci la fiecare pas al căii noastre.” — Calea către Hristos, p. 69 (cap. 7). 

„Dacă ești dispus să înveți blândețea și smerenia inimii în școala lui Hristos, El îți va da cu siguranță odihnă și pace. Este o luptă foarte grea să renunți la propria ta voință și la propria ta cale. Dar, odată învățată această lecție, vei găsi odihnă și pace. Mândria, egoismul și ambiția trebuie învinse; voința ta trebuie să fie înghițită în voința lui Hristos. Întreaga viață poate deveni o continuă jertfă de iubire, fiecare acțiune o manifestare și fiecare cuvânt o exprimare a iubirii. Așa cum viața viței circulă prin tulpină și ciorchine, coboară în fibrele de jos și ajunge până la frunza cea mai de sus, tot astfel harul și iubirea lui Hristos vor arde și vor abunda în suflet, trimițând virtuțile lor în fiecare parte a ființei și pătrunzând fiecare activitate a trupului și a minții.” — Comentarii Biblice AZȘ [Comentarii E. G. White], vol. 5, pp. 1091, 1092 (Matei 11). 

b. Care este secretul creșterii în Hristos? Coloseni 2:6; Evrei 10:38 

Coloseni 2:6: „Astfel dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El.“ 

Evrei 10:38: „Și cel neprihănit va trăi prin credință, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găsește plăcere în el.” 

„Te-ai predat lui Dumnezeu ca să fii cu totul al Lui, să-L slujești și să-L asculți, și L-ai primit pe Hristos ca Mântuitor. Tu nu puteai singur să ispășești păcatele tale sau să-ți schimbi inima; dar, după ce te-ai predat lui Dumnezeu, crezi că El, de dragul lui Hristos, a făcut toate acestea pentru tine. Prin credință ai devenit al lui Hristos și prin credință trebuie să crești în El, oferind și primind. Trebuie să dai totul: inima ta, voința ta, slujirea ta, să te predai Lui pentru a asculta de toate cerințele Sale; și trebuie să primești totul: pe Hristos, plinătatea tuturor binecuvântărilor, ca să locuiască în inima ta, să fie puterea ta, neprihănirea ta, ajutorul tău veșnic, pentru a-ți da putere să asculți.” — Calea către Hristos, pp. 69, 70 (cap. 8). 

MARȚI, 18 AUGUST 

3. CONSACRARE ZILNICĂ  

a. Care este prima datorie a copiilor lui Dumnezeu la începutul fiecărei zile? Psalmi 5:3 

Psalmi 5:3: „Doamne, auzi-mi glasul dimineața! Dimineața, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine și aștept.“ 

„Consacră-te lui Dumnezeu dimineața; fă din aceasta prima ta lucrare. Rugăciunea ta să fie: «Ia-mă, Doamne, ca fiind în întregime al Tău. Îmi așez toate planurile la picioarele Tale. Folosește-mă astăzi în slujba Ta. Rămâi cu mine și fă ca toată lucrarea mea să fie împlinită în Tine.» Aceasta este o lucrare zilnică. În fiecare dimineață, consacră-te lui Dumnezeu pentru ziua aceea. Predă-I toate planurile tale, pentru a fi împlinite sau abandonate, după cum va arăta providența Sa. Astfel, zi de zi, îți poți pune viața în mâinile lui Dumnezeu, iar viața ta va fi modelată tot mai mult după viața lui Hristos.” — Calea către Hristos, p. 70 (cap. 8). 

b. Ce invitație ne adresează Hristos în fiecare zi? Matei 11:28, 29 

Matei 11:28-29: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.“ 

„O viață în Hristos este o viață de odihnă. Poate că nu există extaz al sentimentelor, dar ar trebui să existe o încredere statornică și pașnică. Nădejdea ta nu este în tine însuți; ea este în Hristos. Slăbiciunea ta este unită cu puterea Lui, neștiința ta cu înțelepciunea Lui, fragilitatea ta cu puterea Lui durabilă. De aceea, nu trebuie să privești la tine însuți, nici să lași mintea să se ocupe de sine, ci privește la Hristos. Mintea să se ocupe cu dragostea Lui, de frumusețea și desăvârșirea caracterului Său. Hristos în lepădarea Sa de sine, Hristos în umilința Sa, Hristos în curăția și sfințenia Sa, Hristos în iubirea Sa fără egal — acesta este subiectul contemplării sufletului. Prin faptul că Îl iubești, Îl imiți și depinzi în întregime de El, vei fi transformat după chipul Său.” — Ibid., pp. 70, 71. 

c. Care este cheia pentru a experimenta pacea sufletească? Isaia 26:3, 4; 30:15 

Isaia 26:3-4: „Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. Încredeți-vă în Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este Stânca veacurilor.“ 

Isaia 30:15: „Căci așa vorbește Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: „În liniște și odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate și încredere va fi tăria voastră.” Dar n-ați voit!“ 

„Cei care Îl iau pe Hristos pe cuvânt și își predau sufletele în grija Lui și viețile lor să fie conduse de El, vor găsi pace și liniște. Nimic din lume nu îi poate întrista atunci când Isus îi face fericiți prin prezența Sa. În supunere deplină se află odihnă deplină. … Viața noastră poate părea o încurcătură; dar, atunci când ne încredințăm Marelui Meșter înțelept, El va scoate modelul vieții și al caracterului care va fi spre slava Sa. 

Și, pe măsură ce prin Isus intrăm în odihnă, cerul începe aici. Răspundem invitației Sale: «Veniți, învățați de la Mine» și astfel începem viața veșnică.” — Hristos, Lumina lumii, p. 331 (cap. 34). 

MIERCURI, 19 AUGUST 

4. CONTEMPLAREA AJUTĂ LA SCHIMBARE  

a. Care este rezultatul când lăsăm mintea să se ocupe cu Isus în loc să privească la sine? 2 Corinteni 3:18 

2 Corinteni 3:18: „Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.“ 

„Privind neîncetat la Isus cu ochii credinței, vom fi întăriți. Dumnezeu va face cele mai prețioase descoperiri poporului Său flămând și însetat. Ei vor descoperi că Hristos este un Mântuitor personal. Hrănindu-se din Cuvântul Său, ei descoperă că el este duh și viață. Cuvântul distruge natura firească, pământească, și dăruiește o viață nouă în Hristos Isus. Duhul Sfânt vine în suflet ca un Mângâietor. Prin lucrarea transformatoare a harului Său, chipul lui Dumnezeu este reprodus în ucenic; el devine o făptură nouă. Dragostea ia locul urii, iar inima primește asemănarea divină.” — Hristos, Lumina lumii, p. 391 (cap. 41). 

„Când mintea se ocupă de sine, ea este îndepărtată de la Hristos, izvorul puterii și al vieții. De aceea Satan depune un efort constant pentru a abate atenția de la Mântuitor și pentru a împiedica astfel unirea și comuniunea sufletului cu Hristos. Plăcerile lumii, grijile, nedumeririle și întristările vieții, greșelile altora sau propriile tale greșeli și imperfecțiuni, - spre oricare dintre acestea sau spre toate - va încerca el să îndrepte mintea. Nu te lăsa înșelat de planurile lui. Pe mulți care sunt sinceri și doresc să trăiască pentru Dumnezeu, el îi face prea adesea să se oprească asupra propriilor greșeli și slăbiciuni și astfel, despărțindu-i de Hristos, speră să câștige biruința. Nu trebuie să facem din sine centrul atenției și nici să ne lăsăm pradă îngrijorării și temerii cu privire la faptul dacă vom fi mântuiți. Toate acestea îndepărtează sufletul de Izvorul puterii noastre. Încredințează păstrarea sufletului tău lui Dumnezeu și încrede-te în El. Vorbește și gândește despre Isus. Lasă ca sinele să se piardă în El.” — Calea către Hristos, pp. 71, 72 (cap. 8). 

b. Ce putem învăța din schimbarea care a avut loc în viața ucenicilor după ce au fost cu Hristos în lucrarea misionară zilnică? Faptele Apostolilor 4:13 

Faptele Apostolilor 4:13: „Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan, s-au mirat, întrucât știau că erau oameni necărturari și de rând, și au priceput că fuseseră cu Isus.“ 

„Privindu-L neîncetat [pe Isus], «suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.» (2 Corinteni 3:18). 

Astfel au ajuns primii ucenici să se asemene cu scumpul Mântuitor. Când acei ucenici au auzit cuvintele lui Isus, au simțit nevoia de El. L-au căutat, L-au găsit și L-au urmat. Au fost cu El în casă, la masă, în odaia lor, pe câmp. Au fost cu El ca niște elevi cu învățătorul lor, primind zilnic de pe buzele Lui lecții de adevăr sfânt. Ei priveau la El ca niște slujitori la stăpânul lor, pentru a-și învăța datoria. Acei ucenici erau oameni «supuși acelorași slăbiciuni ca și noi.» (Iacov 5:17). Ei aveau de dat aceeași luptă cu păcatul. Aveau nevoie de același har pentru a trăi o viață sfântă.” — Calea către Hristos, pp. 72, 73 (cap. 8). 

JOI, 20 AUGUST

5. O FĂGĂDUINȚĂ PENTRU NOI   

a. Ce făgăduință minunată a lăsat Isus urmașilor Săi care se confruntă cu provocările unei lumi ostile? Matei 28:20 

Matei 28:20: „Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” 

„Când Hristos S-a înălțat la cer, simțământul prezenței Sale a rămas încă cu urmașii Săi. Era o prezență personală, plină de iubire și lumină. Isus, Mântuitorul, care umblase, vorbise și Se rugase cu ei, care rostise cuvinte de speranță și mângâiere inimilor lor, fusese luat de la ei la cer chiar în timp ce mesajul de pace era încă pe buzele Sale; iar tonurile glasului Său le-au revenit pe când norul de îngeri Îl primea: «Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.» (Matei 28:20).” — Calea către Hristos, pp. 73, 74 (cap. 8). 

b. Ce instrucțiune importantă le-a lăsat Isus ucenicilor pentru ca ei să știe ce să facă în vreme de nevoie? Ioan 16:23, 24; 14:16–18 

Ioan 16:23-24: „În ziua aceea, nu Mă veți mai întreba de nimic. Adevărat, adevărat vă spun că, orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu: cereți și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.“ 

Ioan 14:16-18: „Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteți, căci rămâne cu voi și va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.“ 

„Când se adunau împreună după înălțare, erau nerăbdători să-și prezinte cererile înaintea Tatălui în Numele lui Isus. … Ei ridicau mâna credinței tot mai sus, cu argumentul puternic: «Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi.» (Romani 8:34). Și Ziua Cincizecimii le-a adus prezența Mângâietorului, despre care Hristos spusese că «va fi în voi». Și El mai spusese: «Vă este de folos să Mă duc; căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.» (Ioan 14:17; 16:7). 

De atunci înainte, prin Duhul Sfânt, Domnul Hristos urma să locuiască neîncetat în inimile copiilor Săi. Unirea lor cu El era mai strânsă decât atunci când era personal cu ei. Lumina, dragostea și puterea lui Hristos care locuiau în ei, străluceau prin ei, astfel încât oamenii, văzându-i, «se mirau și recunoșteau că fuseseră cu Isus.» (Faptele Apostolilor 4:13).” — Calea către Hristos, pp. 74, 75 (cap. 8). 

VINERI, 21 AUGUST 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. Dacă procesul nostru de creștere seamănă cu al plantelor, care este motivul pentru care avem nevoie de ajutor din cer? 

2. Așa cum plantele au nevoie de ploaie pentru a crește, de ce avem noi nevoie pentru a crește în Duhul? 

3. De ce este importantă pentru fiecare dintre noi consacrarea zilnică? 

4. De ce dorește Dumnezeu să scoatem sinele din centrul atenției și să ne gândim mereu la Isus? 

5. Ce făgăduință ar trebui să fie o realitate zilnică în viața fiecărui credincios?