Lecția 5. Privind Mielul

„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fă- rădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți” (Isaia 53:5).

„Priviți, o, priviți la crucea de la Calvar; priviți victima regească suferind în dreptul vostru.” – That I May Know Him, pg. 65.

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pg. 200-215, engl. (rom. cap. Suferințele lui Hristos).

 

Duminică 23 octombrie

1. LIMBA ÎNVĂȚĂTORULUI

a. Cum putem vorbi altora asemenea lui Isus? Isaia 50:4, 5.

 Isaia 50:4 Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să ştiu să înviorez cu vorba pe cel doborât de întristare. El Îmi trezeşte, în fiecare dimineaţă, El Îmi trezeşte urechea, să ascult cum ascultă nişte ucenici. 5 Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, şi nu M-am împotrivit, nici nu M-am tras înapoi.

„În mod natural noi suntem centrați asupra eului și încrezuți. Dar când învățăm lecțiile pe care Hristos dorește să le învățăm, devenim părtași ai naturii Sale; de atunci încolo noi trăim viața Sa. Exemplul minunat al lui Hristos, gingășia fără egal cu care El a pătruns sentimentele altora, plângând cu cei care plângeau, bucurându-se cu cei care se bucurau, trebuie să aibă o influență adâncă asupra caracterului tuturor celor care Îl urmează în sinceritate. ... „Peste tot în jurul nostru sunt suflete bolnave. Aici și acolo, oriunde le putem găsi. Să cercetăm acești suferinzi și să spunem un cuvânt la vreme potrivită pentru a le alina inimile. Să fim întotdeauna canale prin care să se reverse apele înviorătoare ale compasiunii.

„În toate asocierile noastre ar trebui să reținem faptul că în experiența altora există capitole sigilate de privirea muritorilor. Pe paginile memoriei sunt istorii triste care sunt păzite cu sfințenie de ochii curioși. Există bătălii puternice, înregistrate demult în circumstanțe de încercare, poate probleme în viața de cămin care slăbesc zi de zi curajul, încrederea și credința. Cei care duc lupta vieții în condiții foarte nefavorabile pot fi întăriți și încurajați de micile atenții care costă doar un efort iubitor. Pentru aceștia, strângerea de mână binevoitoare, din inimă, venită de la un prieten adevărat face mai mult decât aurul sau argintul. Cuvintele de amabilitate sunt la fel de bine primite ca zâmbetul îngerilor.” – Pe urmele Marelui Medic, pg. 157, 158, engl. (rom. cap. Dând învățătură și vindecând).

 

Luni 24 octombrie

2. O SCENĂ DE CONTEMPLAT

a. Care au fost câteva din lucrurile pe care Hristos le-a suferit pentru noi? De ce a făcut aceasta? Isaia 50:6; 52:13-15.

 Isaia 50:6 Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.
Isaia 52:13 Iată, Robul Meu va propăşi; Se va sui, Se va ridica, Se va înălţa foarte sus. 14 După cum pentru mulţi a fost o pricină de groază atât de schimonosită Îi era faţa, şi atât de mult se deosebea înfăţişarea Lui de a fiilor oamenilor 15 tot aşa, pentru multe popoare va fi o pricină de bucurie; înaintea Lui împăraţii vor închide gura, căci vor vedea ce nu li se mai istorisise, şi vor auzi ce nu mai auziseră.

„Fiul slăvit al lui Dumnezeu... a suportat insulta, batjocora și abuzul rușinos, până când «atât de schimonosită Îi era fața și atât de mult se deosebea înfățișarea Lui de a fiilor oamenilor» (Isaia 52:14). Cine poate înțelege dragostea care este prezentată aici! Oștile îngerești Îl priveau cu mirare și durere cum El care fusese Maiestatea cerului și care purtase coroana de slavă, purta acum cununa de spini, o victimă sângerândă în fața mâniei unei gloate înfuriate, expus nebuniei demente de mânia lui Satan. Priviți Suferindul răbdător! Pe capul Său este cununa de spini. Sângele Său curge din fiecare rană. Toate acestea drept consecință a păcatului! Nimic nu l-ar fi putut determina pe Hristos să părăsească onoarea și maiestatea Sa din ceruri și să vină într-o lume păcătoasă, pentru a fi neglijat, disprețuit și respins de cei pe care a venit să îi salveze și, în final, să sufere pe cruce, decât dragostea veșnică, răscumpărătoare, care întotdeauna va rămâne un mister.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 2, pg. 207, engl. (rom. cap. Suferințele lui Hristos).

„Mândria și adorarea de sine nu pot înflori în sufletul care ține proaspete în memorie scenele de la Calvar.” – Hristos Lumina Lumii, pg. 661, engl. (rom. cap. În amintirea Mea).

b. Descrieți înfățișarea lui Isus după cum fost prezisă de profetul Isaia. Isaia 53:2. De ce se întorc mulți de la înfățișarea Sa simplă?

 Isaia 53:2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

„Asociațiile lumești atrag și orbesc simțurile, astfel încât pietatea, temerea de Dumnezeu, credincioșia și loialitatea nu au nicio putere de a menține omul statornic. Viața umilă, modestă a lui Hristos pare cu totul neatractivă. Pentru mulți care pretind a fi fii și fiice ale lui Dumnezeu, Isus, Maiestatea cerului, este ca «un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire.»” – Căminul Advent, pg. 461, engl. (rom. cap. Prietenii sănătoase și prietenii nesănătoase).

„Profeția a prezis că Hristos avea să apară ca un Lăstar dintr-un pământ uscat [Isaia 53:2, 3 citat.] Acest capitol trebuie studiat. El Îl prezintă pe Hristos ca Mielul lui Dumnezeu. Cei care sunt înălțați de mândrie, ale căror suflete sunt pline de vanitate, trebuie să privească la acest tablou al Răscumpărătorului și să se umilească în praf. Întregul capitol trebuie încredințat memoriei. Influența sa va supune și va umili sufletul întinat de păcat și îngâmfat de înălțare de sine.” – The Youth`s Instructor, 20 decembrie 1900.

 

Marți 25 octombrie

3. DISPREȚUIT ȘI RESPINS

a. Cum răspund mulți dragostei lui Isus? Isaia 53:3. Ce a purtat El pentru noi? Versetele 4, 5.

 Isaia 53:3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.

Isaia 53:4 Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit. 5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.

„Prin sacrificiu nemărginit și suferință inexprimabilă, Răscumpărătorul nostru a pus răscumpărarea la îndemâna noastră. El a fost în această lume dezonorat și necunoscut, pentru ca prin condescendența Sa minunată și umilința Sa, să poată înălța omul pentru a primi onorurile veșnice și bucuriile nemuritoare din curțile cerești. În timpul celor treizeci de ani de viață pe pământ, inima Sa a fost chinuită de agonie inimaginabilă. Cărarea de la staul la Calvar a fost umbrită de mâhnire și durere. El a fost un om al durerilor, obișnuit cu suferința, îndurând asemenea suferință încât nicio limbă umană nu o poate descrie. El ar fi putut spune cu adevărat: «Priviți și vedeți dacă este vreo durere ca durerea mea» (Plângeri 1:12). Urând păcatul cu o ură desăvârșită, El a strâns, totuși, la sufletul Său păcatele întregii lumi. Lipsit de vinovăție, El a purtat pedeapsa vinovaților. Inocent, S-a oferit, totuși, ca înlocuitor al călcătorului de Lege. Vina fiecărui păcat apăsa cu greutatea ei asupra sufletului divin al Răscumpărătorului lumii. Gândurile rele, cuvintele rele, faptele rele ale fiecărui fiu și ale fiecărei fiice a lui Adam, au adus pedeapsă asupra Lui Însuși; pentru că El devenise înlocuitorul omului. Deși vina păcatului nu era a Sa, duhul Său a fost zdrobit și rănit de nelegiuirile oamenilor și El care nu cunoștea păcatul, a devenit păcat pentru noi, pentru ca noi să putem fi făcuți neprihănire a lui Dumnezeu în El.” – Solii Alese, vol. 1, pg. 322.

„Cât de puțini au o idee a chinului care a zdrobit inima Fiului lui Dumnezeu în timpul celor treizeci de ani ai vieții Sale pe pământ.” – That I May Know Him, pg. 66.

„Fiul lui Dumnezeu a fost respins și disprețuit de dragul nostru. Poți tu, în lumina deplină a crucii, privind prin ochii credinței suferințele lui Hristos, să vorbești despre poveștile tale de văicăreală și întristările tale? Poți tu să nutrești răzbunare față de vrăjmașii inimii în timp ce rugăciunea lui Hristos vine de pe buzele Sale palide și tremurânde pentru cei care-l defăimau, pentru ucigașii Săi – «Tată, iartă-i; căci nu știu ce fac» (Luca 23:34)? ...

„Nu trebuie să ne dăm înapoi de la adâncimile umilinței la care a fost supus Fiul lui Dumnezeu pentru ca noi să fim ridicați din degradare și din robia păcatului la un loc la dreapta Sa. ...Este momentul cel mai potrivit să ne devotăm puținele ore prețioase rămase din timpul nostru de probă pentru a ne spăla hainele caracterului nostru și a le albi în sângele Mielului, ca să putem fi parte din acea grupă îmbrăcată în alb care va sta în apropierea marelui tron alb.” – Ibid., pg. 65. 30 Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, octombrie - decembrie 2016

 

Miercuri 26 octombrie

4. VICTIMA CARE NU SE PLÂNGE

a. Ce trebuie să învățăm din modul în care a răspuns Isus abuzului acumulat asupra Sa în timpul crucificării Sale? Isaia 53:6-9; 1 Petru 2:19-24.

 Isaia 53:6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. 7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. 8 El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? 9 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.

1Petru 2:19 Căci este un lucru plăcut, dacă cineva, pentru cugetul lui faţă de Dumnezeu, suferă întristare, şi suferă pe nedrept. 20 În adevăr, ce fală este să suferiţi cu răbdare să fiţi pălmuiţi, când aţi făcut rău? Dar dacă suferiţi cu răbdare, când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este plăcut lui Dumnezeu. 21 Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. 22 El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug. 23 Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. 24 El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.

„Trebuie să ne așezăm în locul nostru potrivit în căință umilă la piciorul crucii. Putem învăța lecțiile blândeții și umilinței minții, în timp ce urcăm pe Muntele Calvar și, privind la cruce, Îl vedem pe Mântuitorul nostru în agonie, pe Fiul lui Dumnezeu murind, Cel Drept pentru cel nedrept. Priviți-L pe Cel care putea convoca legiuni de îngeri în sprijinul Său printr-un cuvânt, un subiect al batjocorii și distracției, al ocării și urii. El Se dă pe Sine ca jertfă pentru păcat. Când a fost ocărât, nu a amenințat; când a fost acuzat în mod fals, nu Și-a deschis gura. El se roagă pe cruce pentru ucigașii Săi. El moare pentru ei. Plătește un preț infinit pentru fiecare din ei. Nu ar pierde pe niciunul care a fost cumpărat cu un preț atât de mare. El se lasă să fie lovit și biciuit fără niciun murmur. Și această victimă care nu se plânge este Fiul lui Dumnezeu. Tronul Său este veșnic și împărăția Sa nu va avea sfârșit.” – That I May Know Him, pg. 65.

„În umanitatea Sa, Hristos a fost încercat prin ispite cu atât mai mari, cu energie cu atât de mult mai mare decât a fost încercat omul de cel rău, cu cât natura Sa a fost mai mare decât cea a omului. Acesta este misterul adânc al adevărului, că Hristos este legat de omenire prin cele mai sensibile simpatii. Lucrările rele, gândurile rele, cuvintele rele ale fiecărui fiu și ale fiecărei fiice a lui Adam, apasă asupra sufletului divin. Păcatele omului au adus pedeapsă asupra Sa, pentru că El devenise înlocuitorul omului și a luat asupra lui Însuși păcatele lumii.” – Ibid., pg. 66.

b. Care a fost scopul cerului prin întruparea lui Hristos? Isaia 53:10.

 Isaia 53:10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

„Maiestatea cerului nu S-a mulțumit pe Sine. Tot ce a făcut, El a făcut pentru salvarea omului. Egoismul sub toate formele sale era mustrat în prezența Sa. El Și-a însușit natura noastră ca să poată suferi în locul nostru, aducând sufletul Său o jertfă pentru păcat. El a fost lovit de Dumnezeu și zdrobit pentru a salva omul de la nenorocirea pe care o merita pentru călcarea Legii lui Dumnezeu. Prin lumina strălucind de la cruce, Hristos Și-a propus să atragă toți oamenii la El. Inima Sa umană tânjea pentru rasa umană. Brațele Sale erau deschise pentru a-i primi și El i-a invitat pe toți să vină la El. Viața Sa pe pământ a fost una de continuă lepădare de sine și umilință” – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pg. 418, engl. (rom. cap. Colegiul nostru). Lecţii biblice pentru Şcoala de Sabat, octombrie - decembrie 2016 31

 

Joi 27 octombrie

5. HRANĂ PENTRU GÂNDURI

a. Ce L-a inspirat pe Hristos să sufere o moarte atât de rușinoasă? Isaia 53:11, 12.

 Isaia 53:11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. 12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

„Răscumpărătorul adorabil ... nu a murit ca un erou în ochii lumii, plin de onoruri, asemenea oamenilor în luptă. El a murit ca un criminal condamnat, suspendat între ceruri și pământ – a murit de o moarte înceată a rușinii, expus sarcasmelor și ocărilor mulțimii decăzute, plină de crime, depravate! ... „Toată această umilință a Maiestății cerurilor era pentru omul vinovat, condamnat. El a mers mai jos și mai jos în umilința Sa, până când nu exista adâncime mai mare pe care o putea ajunge, cu scopul de a ridica omul din întinarea sa morală. Toate acestea au fost pentru tine.” – That I May Know Him, pg. 68.

b. Ce trebuie să ne determine să luăm în considerare această coborâre minunată? Evrei 2:3, 14, 15.

Evrei 2:3 cum vom scăpa noi, dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, 14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, 15 şi să izbăvească pe toţi aceia, care prin frica morţii erau supuşi robiei toată viaţa lor.

„Oricât de păcătos, oricât de vinovat poți fi, tu ești chemat, ești ales. «Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi» (Iacov 4:8). Nimeni nu va fi forțat să vină la Isus împotriva voinței sale. Maiestatea cerului, singurul Fiu de drept al Dumnezeului adevărat și viu, a deschis calea pentru tine să poți veni la El, dându-Și viața drept jertfă pe crucea de la Calvar. Dar în timp ce El a suferit toate acestea pentru tine, El este prea curat, prea drept să privească nelegiuirea. Dar chiar aceasta ar trebui să nu te rețină departe de El; pentru că El spune: «Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși» (Marcu 2:17)” – Fundamentals of Christian Education, pg. 251, 252.

 

Vineri 28 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce avem de învățat pentru a fi mai mult decât o binecuvântare pentru alții?

2. Care va fi efectul asupra noastră, dacă memorăm Isaia 53?

3. În timp ce privim suferințele lui Isus pe cruce, ce nu vom putea face?

4. De ce a rămas Isus tăcut pe cruce, cu excepția faptului că se ruga pentru vrăjmașii Săi?

5. Cum putem să ne arătăm aprecierea față de ceea ce a făcut Isus pentru noi?