Lectia 2. Glasul din pustie

 

„Un glas strigă: «Pregătiți în pustie calea Domnului, neteziți în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!»” (Isaia 40:3)

„Lucrarea noastră de vestire a celei de-a doua veniri a lui Hristos este asemănătoare cu cea a lui Ioan Botezătorul, premergătorul lui Hristos la prima Sa venire. Noi trebuie să proclamăm lumii solia «Marea zi a Domnului este aproape.» «Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău.» Trebuie să facem mai mult decât am făcut până acum.” – Reflecting Christ, pg. 201.

Recomandare pentru studiu: 8 T., pg. 9-13, engl. (rom. cap. Lucrarea noastră).

Duminică 2 octombrie
1. SPERANŢĂ PENTRU CEL DESCURAJAT

a. Care este una din cele mai îndrăgite solii pe care Isaia a fost îndrumat vreodată să le scrie? Isaia 40:1, 2.

Isaia 40:1 Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru. 2 Vorbiţi bine Ierusalimului, şi strigaţi-i că robia lui s-a sfârşit, că nelegiuirea lui este ispăşită; căci a primit din mâna Domnului de două oricât toate păcatele lui.

„Îndurarea conținută în legământul Său L-a condus pe Dumnezeu să intervină în favoarea poporului Său Israel, după ce fuseseră sever pedepsiți în fața vrăjmașilor lor. Israel alesese să umble în propria sa înțelepciune și neprihănire în locul înțelepciunii și neprihănirii lui Dumnezeu și, ca rezultat, națiunea fusese ruinată. Dumnezeu le-a îngăduit să sufere sub un dublu jug, ca ei să poată fi umiliți și să se pocăiască. Dar în disperarea și captivitatea lor, iudeii nu au fost lăsați într-o stare fără speranță. Au fost încurajați că prin această umilință aveau să fie aduși să-L caute pe Domnul. Dumnezeu i-a dat lui Isaia o solie pentru acest popor: [Isaia 40:1, 2 citat].

„Când iudeii au fost împrăștiați din Ierusalim, în mijlocul lor erau tineri bărbați și femei care erau statornici principiului ca o stâncă, bărbați și femei care nu urmaseră o cale care să-L facă pe Domnul să Se rușineze a-i numi poporul Său. Aceștia s-au întristat în inimă pentru apostazia pe care nu o puteau preveni. Acești oameni inocenți trebuia să sufere cu cei vinovați; dar Dumnezeu avea să le dea putere suficientă pentru fiecare zi. Acestora le-a fost trimisă solia de încurajare. Speranța națiunii stătea în acei tineri și acele tinere care aveau să-și păstreze integritatea.” – Comentarii Biblice, Isaia 40.

Luni 3 octombrie
2. UN MESAGER PREZIS

a. Prin ce descriere a profețit Isaia despre Ioan Botezătorul? Isaia 40:3; Luca 3:2-4. În ce sens urma să fie Ioan „glasul din pustie”?

Isaia 40:3 Un glas strigă: Pregătiţi în pustie calea Domnului, neteziţi în locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru!

Luca 3:2 şi în zilele marilor preoţi Ana şi Caiafa, Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie. 3 Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor, 4 după cum este scris în cartea cuvintelor prorocului Isaia: Iată glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.

„Profetului Ioan i-a fost desemnată o mare lucrare, dar nu exista nicio școală pe pământ pe care să o poată frecventa. Învățătura sa trebuia să fie obținută departe de orașe, în pustie.” –

b. Ce l-a făcut capabil pe Ioan, asemenea lui Isaia și Ilie înaintea sa, să stea fără teamă înaintea poporului în realizarea lucrării sale de o viață? Isaia 33:17; 6:5.

Isaia 33:17 Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.

Isaia 6:5 Atunci am zis: Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!

„Ioan nu se simțea suficient de puternic să reziste marii presiuni a ispitei pe care avea să o întâmpine în societate. El se temea ca nu cumva caracterul său să fie modelat după obiceiurile predominante ale iudeilor și a ales pustia ca școală pentru el, în care mintea sa putea fi educată și disciplinată corespunzător din marea carte a naturii lui Dumnezeu. În pustie, Ioan putea mai ușor să renunțe la eu și să-și aducă sub control apetitul, și să se îmbrace în conformitate cu simplitatea naturală. Și nu era nimic în pustie care avea să-i distragă mintea de la meditație și rugăciune. Satan avea acces la Ioan, chiar și după ce el a închis orice cale care-i stătea în putință prin care să intre. Dar obiceiurile sale de viață erau atât de curate și naturale, încât el putea discerne vrăjmașul și avea putere de spirit și decizie a caracterului ca să-i reziste.” – Ibid.

„Sub îndrumarea Duhului divin, [Ioan] a studiat sulurile profeților. Zi și noapte, Hristos era studiul său, meditația sa, până când mintea, inima, și sufletul au fost umplute de viziunea glorioasă.

„El L-a privit pe Împărat în frumusețea Sa și eul a fost pierdut din vedere. El privea maiestatea sfințeniei și știa că este ineficient și nevrednic. Solia lui Dumnezeu era ceea ce trebuia să vestească el. Prin puterea lui Dumnezeu și prin neprihănirea Sa putea el să reziste. El era gata să înainteze ca sol al Cerului, fără a fi descurajat de oameni, pentru că privise la Divinitate. El putea sta fără teamă în prezența monarhilor pământești, pentru că se plecase tremurând înaintea Regelui regilor.” – Slujitorii Evangheliei, pg. 54, engl. (rom. cap. O învățătură pentru timpul nostru).

Marți 4 octombrie
3. NIVELÂND DRUMURILE

a. Cum a rezumat înțeleptul starea căzută a omenirii? Eclesiastul 1:15. Cu toate acestea, ce solie de speranță a adus Ioan Botezătorul, în armonie cu profeția lui Isaia? Isaia 40:4; Luca 3:5.

Eclesiastul 1:15 Ce este strâmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

Isaia 40:4 Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate, coastele să se prefacă în câmpii, şi strâmtorile în vâlcele!

Luca 3:5 Orice vale va fi astupată, orice munte şi orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strâmbe vor fi îndreptate, şi drumurile zgrunţuroase vor fi netezite.

„Tot ceea ce putea face Dumnezeu în favoarea omului a fost făcut. Fiecare nevoie a fost anticipată; s-au luat măsuri pentru fiecare dificultate, fiecare urgență. Locurile strâmbe au fost făcute drepte, locurile accidentate au fost netezite și, prin urmare, nimeni nu va fi scuzat în ziua judecății dacă a nutrit necredință și s-a împotrivit lucrărilor Duhului Sfânt.” – Principii fundamentale ale Educației Creștine, pg. 251.

b. În ultimele zile, cum trebuie să permitem Duhului Sfânt să lucreze prin noi în moduri pe care nici nu ni le-am imaginat vreodată ca fiind posibile? Isaia 40:5; Luca 3:6.

Isaia 40:5 Atunci se va descoperi slava Domnului, şi în clipa aceea orice făptură o va vedea; căci gura Domnului a vorbit.

Luca 3:6 Şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu.

„Domnul i-a dat [lui Ioan Botezătorul] solia sa. S-a dus el la preoți și conducători și i-a întrebat dacă poate proclama această solie? – Nu, Dumnezeu l-a pus departe de ei, ca să nu poată fi influențat de spiritul și învățătura lor. El era glasul celui care strigă în pustie [Isaia 40:3-5 citat.]. Aceasta este adevărata solie care trebuie să fie dată poporului nostru; suntem aproape de încheierea timpului și solia este: Curățiți calea Împăratului; strângeți pietrele; ridicați un standard pentru popor. Poporul trebuie să fie trezit. Nu este timp acum să strigăm pace și siguranță.” – Solii Alese, vol. 1, pg. 410.

„Cei care au aptitudini speciale să lucreze pentru necredincioși în locurile înalte, la fel de bine ca în locurile joase ale vieții. Cercetați cu sârguință sufletele care pier... Lăsați ca lumina voastră să strălucească în raze atât de clare, de constante, încât nimeni să nu se poată ridica la judecată și să spună: „De ce nu mi-ai spus despre acest adevăr? De ce nu ți-a păsat de sufletul meu?”...

„Atunci noi să fim sârguincioși în distribuirea de literatură care a fost pregătită cu grijă pentru utilizare în mijlocul celor care nu sunt de credința noastră. Să profităm din plin de fiecare ocazie pentru a atrage atenția celor necredincioși. Să punem literatura în fiecare mână care o va primi. Să ne consacrăm pentru proclamarea soliei: «Pregătiți calea Domnului, faceți un drum drept în pustie pentru Dumnezeul nostru» (Isaia 40:3, engl.)!... Acum este ziua responsabilității noastre.” – Sfaturi despre isprăvnicie, pg. 189, 190.

Miercuri 5 octombrie
4. SMERENIA SĂ NU FIE DESCONSIDERATĂ

a. Ce principiu independent de timp arată cum poate Dumnezeu să încununeze cu succes chiar și cele mai mici eforturi ale celor care caută cu sinceritate să promoveze cauza Sa? Zaharia 4:9, 10.

Zaharia 4:9 Mâinile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta, şi tot mâinile lui o vor isprăvi; şi veţi şti dacă Domnul oştirilor m-a trimis la voi. 10 Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? Aceşti şapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâna lui Zorobabel. Aceşti şapte sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul.

„Calea lumii constă în a începe cu pompă și mândrie. Calea lui Dumnezeu este de a face din ziua lucrurilor mici începutul triumfului glorios al adevărului și neprihănirii. Uneori El își antrenează lucrătorii aducându-i în descurajare și aparentă cădere. Dar scopul Său este ca ei să învețe să stăpânească dificultățile.

„Dacă ei vor menține cu statornicie începutul încrederii lor până la sfârșit, Dumnezeu va curăți calea. Pentru ei va apărea succesul pe măsură ce se luptă împotriva dificultăților. Înaintea spiritului cutezător și credinței neclintite a lui Zorobabel, munți mari de greutăți vor deveni o câmpie; și cel ale cărui mâini au pus temelia, chiar «mâinile lui o vor isprăvi.» «El va pune piatra cea mai însemnată în vârful Templului, în mijlocul strigătelor de: `Îndurare, îndurare cu ea!` » (Zaharia 4:9, 7).” – Profeți și regi, pg. 595, engl. (rom. cap. Nici prin putere, nici prin tărie).

b. Prin ce mijloace putem coopera cu Dumnezeu pentru a lumina locuitorii acestei planete întunecate? Zaharia 4:6.

Zaharia 4:6 Atunci el a luat din nou cuvântul, şi mi-a zis: Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, şi sună astfel: Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!

„Domnul va lucra în această ultimă lucrare într-un mod foarte diferit de ordinea lucrurilor obișnuite și într-un mod care va fi contrar oricărui plan omenesc. Vor fi în mijlocul nostru unii care vor dori întotdeauna să controleze lucrarea lui Dumnezeu, să dicteze fiecare mișcare care trebuie făcută când lucrarea înaintează sub îndrumarea îngerului care se alătură celui de al treilea înger, în solia care trebuie dată lumii. Dumnezeu va folosi căi și mijloace prin care se va vedea că El preia frâiele în propriile Sale mâini. Lucrătorii vor fi surprinși de mijloacele simple pe care El le va folosi pentru a realiza și a perfecționa lucrarea neprihănirii Sale.” – Mărturii pentru predicatori, pg. 300, engl. (rom. cap. Folosirea judecății personale).

c. Cum reflectă solia pe care suntem chemați să o purtăm, prima parte a soliei lui Ioan Botezătorul? Matei 3:2; Luca 3:8-14.

Matei 3:2 El zicea: Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.

Luca 3:8 Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: Avem pe Avraam ca tată! Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. 9 Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun, este tăiat şi aruncat în foc. 10 Noroadele îl întrebau, şi ziceau: Atunci ce trebuie să facem? 11 Drept răspuns, el le zicea: Cine are două haine, să împartă cu cine n-are nici una; şi cine are de mâncare, să facă la fel. 12 Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: Învăţătorului, noi ce trebuie să facem? 13 El le-a răspuns: Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi. 14 Nişte ostaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: Dar noi ce trebuie să facem? El le-a răspuns: Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.

„[Matei 3:2 citat.] Chiar aceeași solie trebuie dată astăzi lumii prin publicațiile editurilor noastre.” – Mărturii pentru comunitate, vol. 7, pg. 139, engl. (rom. cap.

Scopul lui Dumnezeu cu casele noastre de editură).

Joi  6 octombrie
5. NICIUNUL MAI MARE DECÂT IOAN BOTEZĂTORUL

a. Explicați scopul învățăturii lui Ioan. Matei 3:4-12.

Matei 3:4 Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. 5 Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; 6 şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. 7 Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? 8 Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră. 9 Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Avem ca tată pe Avraam! Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. 10 Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc. 11 Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. 12 Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.

„Hristos a prezentat aceeași solie pe care a prezentat-o Ioan. [Matei 4:17 citat.] Dar în timp ce Ioan a predicat în pustie, lucrarea lui Hristos a fost făcută în mijlocul poporului. Pentru ca El să ajungă la păcătoși, acolo unde erau ei, El a înconjurat rasa umană cu brațul Său omenesc cel mare, în timp ce brațul Său divin s-a prins de tronul Celui Infinit, unind omul finit cu Dumnezeul infinit și conectând pământul cu cerul.” – The Review and Herald, 15 august 1899.

 

b. Ce poruncă a prezentat Ioan înaintea lui Irod și care a fost rezultatul? Marcu 6:17-29. Ce a spus Isus despre Ioan? Luca 7:28.

Marcu 6:17 Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan, şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă. 18 Şi Ioan zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău! 19 Irodiada avea necaz pe Ioan, şi voia să-l omoare. Dar nu putea, 20 căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea, şi, când îl auzea, de multe ori sta în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere. 21 Totuşi a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua naşterii, şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oştii şi fruntaşilor Galileii. 22 Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat, şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da. 23 Apoi a adăugat cu jurământ: Orice-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea. 24 Fata a ieşit afară, şi a zis mamei sale: Ce să cer? Şi mama sa i-a răspuns: Capul lui Ioan Botezătorul. 25 Ea s-a grăbit să vină îndată la Împărat, şi i-a făcut următoarea cerere: Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul. 26 Împăratul s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu. 27 A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă, 28 l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale. 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul, şi l-au pus într-un mormânt.

Luca 7:28 Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.

„Irod a fost mișcat în timp ce asculta mărturiile puternice, directe, ale lui Ioan și, cu interes adânc, a întrebat ce trebuie să facă pentru a deveni ucenicul său. Ioan știa faptul că el era pe punctul de a se căsători cu soția fratelui său, în timp ce soțul ei trăia încă și i-a spus cu credincioșie lui Irod că acest lucru nu era legitim. Irod nu era dispus să facă vreun sacrificiu. El s-a căsătorit cu soția frate lui său și prin influența ei l-a prins pe Ioan și l-a pus în închisoare, intenționând totuși să-l elibereze... Curând Ioan a fost decapitat, prin influența soției lui Irod. Am văzut că ucenicii cei mai umili care Îl urmau pe Isus, care erau martori la minunile Sale și care auzeau cuvintele de încurajare ce ieșeau de pe buzele Lui, erau mai mari decât Ioan Botezătorul; adică, ei au fost mai înălțați și mai onorați și au avut mai multă plăcere în viețile lor.” – Experiențe și Viziuni, pg. 154, 155, engl.

Vineri 7 octombrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce speranță oferă Dumnezeu tuturor celor care se supun sub nuiaua Sa disciplinei Sale?

2. Ce trebuie să învățăm din grija lui Ioan cu privire la mediul în care trăia el?

3. Cum poate fi literatura noastră de un folos special pentru timpurile în care trăim?

4. De ce ne va surprinde Dumnezeu prin modul în care va ilumina lumea?

5. Care sunt câteva lucruri pe care trebuie să le învățăm din viața și slujirea lui Ioan Botezătorul?