Lecția 13. Bucurându-ne în Domnul

Verset de memorat: „Bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui.” (1 Petru 4:13)

Lectură recomandată: Calea către Hristos, capitolul 13, pp. 115–126. 

„Domnul dorește ca toți fiii și fiicele Sale să fie fericiți, liniștiți și ascultători.” — Calea către Hristos, p. 124 (cap. 13).

DUMINICĂ, 20 SEPTEMBRIE  

1. PURTĂTORI DE LUMINĂ  

a. Ce responsabilitate a spus Isus că au ucenicii Săi în această lume? Matei 5:13–16 

Matei 5:13-16: „Voi sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni. Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.“ 

„Creștinii sunt așezați ca purtători de lumină pe calea spre cer. Ei trebuie să reflecte lumii lumina care strălucește asupra lor de la Hristos. Viața și caracterul lor trebuie să fie astfel încât, prin ei, alții să dobândească o concepție corectă despre Hristos și despre slujirea Sa.” — Calea către Hristos, p. 115 (cap. 13). 

b. Ce trebuie să fie credincioșii pentru toți oamenii? Ioan 17:18, 23; 2 Corinteni 5:20

Ioan 17:18, 23: „Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume. Eu în ei și Tu în Mine... pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.“ 

2 Corinteni 5:20: „Noi dar, suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!“ 

„Prin fiecare dintre copiii Săi Domnul Hristos trimite câte o epistolă lumii. Dacă ești urmaș al Domnului Hristos, atunci prin tine El trimite o epistolă familiei, localității și străzii unde locuiești. Domnul Hristos locuind în tine dorește să vorbească inimilor acelora care nu-L cunosc. Poate că ei nu citesc Sfânta Scriptură sau n-au ajuns să audă vocea Lui care le vorbește de pe paginile ei; poate ei nu văd dragostea lui Dumnezeu manifestată în lucrările Sale. Dar dacă ești un adevărat reprezentant al Domnului Hristos, atunci este posibil ca prin tine ei să poată fi conduși să înțeleagă ceva din bunătatea Lui și să fie câștigați ca să-L iubească și să-I slujească.” — Ibid., p. 115. 

c. Doar cum este posibil să împlinim această misiune? 2 Corinteni 3:2–5 

2 Corinteni 3:2-5: „Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe niște table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne. Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. Nu că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu“ 

LUNI, 21 SEPTEMBRIE 

2. BUNĂTATEA LUI DUMNEZEU  

a. Care este cea mai înaltă demonstrație a dragostei lui Dumnezeu față de copiii Săi? Ioan 3:16; Romani 5:6–10 

Ioan 3:16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.“ 

Romani 5:6-10: „Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiți. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva, dar pentru binefăcătorul lui poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.“ 

„Când începem să punem la îndoială iubirea lui Dumnezeu și nu ne încredem în făgăduințele Lui, atunci îl dezonorăm și întristăm pe Duhul Său Sfânt. Cum s-ar simți o mamă dacă copiii ei s-ar plânge tot mereu de ea, ca și când ea n-ar avea gânduri bune față de ei, deși eforturile întregii ei vieți au fost închinate creșterii și mângâierii lor? Dacă copiii s-ar îndoi de iubirea ei, atunci inima ei ar fi zdrobită. Cum s-ar simți oare un părinte dacă ar fi tratat astfel de copiii săi? Cum ne privește oare Tatăl nostru ceresc atunci când dăm pe față neîncredere față de iubirea Lui care L-a determinat să dea pe unicul Său Fiu ca noi să trăim prin El? Apostolul Pavel scrie: «El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El toate lucrurile?» (Romani 8, 32). Cu toate acestea, cât de mulți sunt aceia care, dacă nu prin cuvintele lor, atunci prin faptele lor spun că «Domnul n-a spus lucrurile acestea pentru mine. Poate că El iubește pe altcineva, dar nu mă iubește pe mine»!” — Calea către Hristos, pp. 118, 119 (cap. 13). 

b. Ce dovedește că Dumnezeu dorește să le dea copiilor Săi toate lucrurile? Romani 8:32 

Romani 8:32: „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?“ 

„Voi, cei care vă simțiți cei mai nevrednici, nu vă temeți să vă încredințați lui Dumnezeu cazul vostru. Când S-a dat pe Sine în Hristos pentru păcatul lumii, El a luat asupra Sa cazul fiecărui suflet. «El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?» (Romani 8:32). Nu va împlini El cuvântul plin de har dat pentru încurajarea și întărirea noastră? 

Hristos nu dorește nimic mai mult decât să răscumpere moștenirea Sa de sub stăpânirea lui Satan.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 174 (cap. 14). 

c. Cum poate această dragoste să se reflecte în noi? 1 Ioan 4:9–12 

1 Ioan 4:9-12: „Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi și dragostea Lui a ajuns desăvârșită în noi.“ 

„Lucrătorii creștini care au succes în eforturile lor trebuie să-L cunoască pe Hristos; iar pentru a-L cunoaște trebuie să cunoască dragostea Sa. În cer, capacitatea lor ca lucrători este măsurată după abilitatea lor de a iubi așa cum a iubit Hristos și de a lucra așa cum a lucrat El. 

«Să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul», scrie apostolul. Desăvârșirea caracterului creștin este atinsă atunci când impulsul de a ajuta și a binecuvânta pe alții izvorăște în mod constant din interior. Atmosfera acestei iubiri care înconjoară sufletul credinciosului îl face o mireasmă de viață spre viață și face posibil ca Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea lui.” — Faptele Apostolilor, p. 551 (cap. 54). 

MARȚI, 22 SEPTEMBRIE

3. ÎNCERCĂRILE LUI HRISTOS   

a. Ce a caracterizat viața lui Hristos în lucrarea Sa pentru mântuirea oamenilor? Isaia 53:10, 7 

Isaia 53:10, 7: „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință… Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui. … Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.“ 

„Viața Lui [Hristos] a fost una de continuă jertfire de sine. Nu a avut o casă în această lume, decât în măsura în care bunătatea prietenilor I-a oferit adăpost ca unui călător. El a venit să trăiască pentru noi viața celui mai sărac și să umble și să lucreze printre cei nevoiași și suferinzi. Nerecunoscut și necinstit, El mergea dintr-o parte în alta printre oamenii pentru care făcuse atât de mult.” — Slujitorii Evangheliei, pp. 42, 43 (secț. subcap. Hristos, Exemplul nostru). 

„Lacrimile Fiului lui Dumnezeu nu erau pentru Sine, deși știa bine încotro Îl conduceau pașii. Înaintea Lui se afla Ghetsimani, scena agoniei Sale apropiate. Poarta Oilor era, de asemenea, în fața Lui, prin care timp de secole fuseseră conduse victimele pentru jertfă și care urma să se deschidă și pentru El când avea să fie «dus ca un miel la tăiere» (Isaia 53:7). Nu departe era Calvarul, locul răstignirii. Pe calea pe care Hristos urma curând să pășească avea să cadă groaza unei mari întunecimi când urma să Își dea sufletul ca jertfă pentru păcat. Totuși, nu contemplarea acestor scene a aruncat umbra asupra Lui în acel ceas de bucurie. Nicio presimțire a suferinței Sale supraomenești nu a întunecat acel spirit altruist. El plângea pentru miile condamnate ale Ierusalimului — pentru orbirea și nepocăința celor pe care venise să-i binecuvânteze și să-i salveze.” — Tragedia veacurilor, p. 18 (cap. 1). 

b. În suferințele și încercările Sale, ce i-a dat lui Isus curajul să-Și ducă lucrarea la capăt? Isaia 53:11; Evrei 12:2 

Isaia 53:11: „Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.“ 

Evrei 12:2: „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.“ 

„Rezultatul luptei Mântuitorului cu puterile întunericului este bucurie pentru cei răscumpărați, răsunând spre slava lui Dumnezeu de-a lungul întregii veșnicii. Și atât de mare este valoarea sufletului, încât Tatăl este mulțumit de prețul plătit; iar Hristos Însuși, privind roadele marii Sale jertfe, este satisfăcut.” — Tragedia veacurilor, p. 652 (cap. 40). 

„Se spune adesea că Isus a plâns, dar că nu a fost văzut niciodată zâmbind. Mântuitorul nostru a fost într-adevăr un Om al durerilor și obișnuit cu suferința, pentru că Și-a deschis inima față de toate necazurile oamenilor. Dar, deși viața Sa a fost plină de lepădare de sine și umbrită de durere și grijă, spiritul Său nu a fost zdrobit. Fața Lui nu purta o expresie de tristețe sau nemulțumire, ci una de liniște pașnică. Inima Lui era un izvor de viață, iar oriunde mergea aducea odihnă și pace, bucurie și veselie.” — Calea către Hristos, p. 120 (cap. 13).

JOI, 23 SEPTEMBRIE

4. BUCURAȚI-VĂ ÎN MIJLOCUL ÎNCERCĂRILOR  

a. Când ispita îl confruntă pe credincios, ce este oferit pentru ca el să poată birui în acest război spiritual? Efeseni 6:11–18 

Efeseni 6:11-18: „Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit totul. Stați gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii, având picioarele încălțate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luați scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău. Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri. Vegheați la aceasta cu toată stăruința și rugăciune pentru toți sfinții“ 

„Toți au încercări; dureri greu de suportat, ispite greu de biruit. Nu spuneți necazurile voastre semenilor voștri, ci aduceți totul înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Faceți-vă o regulă de a nu rosti niciodată un cuvânt de îndoială sau de descurajare. Puteți face mult pentru a lumina viața altora și pentru a le întări eforturile prin cuvinte de speranță și de încurajare sfântă.” — Calea către Hristos, pp. 119, 120 (cap. 13). 

b. De ce oscilează mulți între credință și îndoială atunci când sunt ispitiți și încercați? Ce ar trebui să facă? Matei 14:28–31; Iacov 1:2 

Matei 14:28-31: ”„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape!” „Vino!”, i-a zis Isus. Petru a coborât din corabie și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut și, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat și i-a zis: „Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”“ 

Iacov 1:2: „Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări.“

„Sunt multe suflete curajoase care sunt puternic apăsate de ispită, aproape gata să cedeze în lupta cu sine și cu puterile răului. Nu descurajați un astfel de om în lupta lui grea. Încurajați-l prin cuvinte curajoase și pline de speranță, care să-l îndemne să meargă mai departe pe calea lui. Astfel, lumina lui Hristos poate străluci prin voi. «Niciunul dintre noi nu trăiește pentru sine.» (Romani 14:7). Prin influența noastră inconștientă, alții pot fi încurajați și întăriți, sau pot fi descurajați și îndepărtați de Hristos și de adevăr. 

Sunt mulți care au o idee greșită despre viața și caracterul lui Hristos. Ei cred că El era lipsit de căldură și de seninătate, că era sever, aspru și lipsit de bucurie. În multe cazuri, întreaga experiență religioasă este colorată de aceste concepții întunecate.” — Ibid., p. 120. 

c. Cum este calea celui neprihănit luminoasă chiar și în mijlocul încercărilor? Proverbe 4:18; Filipeni 4:4 

Proverbe 4:18: „Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.“ 

Filipeni 4:4: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!“ 

„Drumul poate fi aspru și urcușul abrupt; pot exista capcane la dreapta și la stânga; poate că trebuie să îndurăm oboseală în călătoria noastră; când suntem obosiți și dorim odihnă, poate că trebuie totuși să lucrăm mai departe; când suntem slăbiți, poate că trebuie să luptăm; când suntem descurajați, trebuie totuși să sperăm; dar cu Hristos ca ghid al nostru nu vom eșua să ajungem în cele din urmă la cerul dorit. Hristos Însuși a mers pe drumul aspru înaintea noastră și a netezit calea pentru picioarele noastre. 

Și de-a lungul întregului drum abrupt care duce la viața veșnică sunt izvoare de bucurie care îi înviorează pe cei obosiți.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 140 (cap. 6: Strâmtă este poarta...). 

JOI, 24 SEPTEMBRIE

5. RĂSPLATA ȘI BUCURIA NOASTRĂ   

a. Ce făgăduință a lui Isus ar trebui să ne dea motiv de bucurie și de laudă pentru Tatăl nostru ceresc? Isaia 41:10; Luca 12:32; 1 Petru 4:13

Isaia 41:10: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.“ 

Luca 12:32: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția.“ 

1 Petru 4:13: „Dimpotrivă, bucurați-vă, întrucât aveți parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucurați și să vă veseliți și la arătarea slavei Lui.“ 

„Nu este voia lui Dumnezeu ca poporul Său să fie apăsat de griji. Dar Domnul nostru nu ne înșală. El nu ne spune: «Nu vă temeți; nu există pericole pe calea voastră.» El știe că există încercări și pericole și se poartă cu noi în mod deschis. El nu plănuiește să-Și scoată poporul dintr-o lume de păcat și rău, ci îi îndreaptă spre un refugiu care nu dă greș niciodată.” — Calea către Hristos, pp. 122, 123 (cap. 13). 

b. Numiți câteva alte făgăduințe minunate de pace și bucurie pe care le-a dat Isus. Ioan 14:1–3, 27; 15:11; 16:20 

Ioan 14:1-3, 27: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc... Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.” 

Ioan 15:11: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină.“ 

Ioan 16:20: „Adevărat, adevărat vă spun că voi veți plânge și vă veți tângui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.“ 

„Nu putem să nu privim înainte spre noi dificultăți în conflictul care urmează, dar putem privi atât la ceea ce a trecut, cât și la ceea ce va veni și să spunem: «Până aici Domnul ne-a ajutat.» «Puterea ta să țină cât zilele tale.» (Deuteronom 33:25). Încercarea nu va depăși puterea care ne va fi dată pentru a o suporta. Atunci să ne începem lucrarea chiar acolo unde o găsim, crezând că orice ar veni, ne va fi dată putere proporțională cu încercarea.

Și, în curând, porțile cerului se vor deschide pentru a-i primi pe copiii lui Dumnezeu, iar de pe buzele Împăratului slavei va cădea asupra urechilor lor binecuvântarea ca cea mai bogată muzică: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți împărăția care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.» (Matei 25:34). … 

Având în vedere moștenirea glorioasă care poate fi a lui, «ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?» (Matei 16:26). … Sufletul răscumpărat și curățit de păcat, cu toate puterile lui nobile consacrate slujirii lui Dumnezeu, este de o valoare nespus de mare; și este bucurie în cer, în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor sfinți, pentru un suflet răscumpărat — o bucurie care se exprimă în cântări de biruință sfântă.” — Ibid., pp. 125, 126. 

VINERI, 25 SEPTEMBRIE 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. Cum vor ajunge la adevăr toți oamenii, chiar și cei care nu cunosc Biblia? 

2. Cum își demonstrează Domnul dragostea Sa nemărginită față de oameni? 

3. Care a fost sursa de siguranță a lui Isus când a înfruntat suferința și moartea? 

4. Ce trebuie să ne amintim atunci când ne confruntăm cu încercări? 

5. În viața de zi cu zi, ce ar trebui să fie mereu în mintea credinciosului?