Lecția 13. Pășind dincolo de zona noastră de confort

Text de memorizat: „Și în Sabatul următor a venit aproape întreaga cetate să audă cuvântul lui Dumnezeu.” (Fapte 13:44)

„Nimeni nu va putea spune când sau în ce direcție se vor realiza mișcările (efectele) Duhului lui Dumnezeu, nici prin cine se va manifesta acesta... Vor fi mii care vor fi convertiți la adevăr într-o zi, care în ceasul al unsprezecelea văd și recunosc adevărul și mișcările Duhului lui Dumnezeu...”—The Ellen G. White 1888 Materials, p. 754, 755.

Recomandare pentru studiu: Istoria faptelor apostolilor, p. 169-179 engl. (cap. 17, Vestitori ai evangheliei; cap.18, Predicând între păgâni).

Duminică 20 iunie

1. LUMINĂ PENTRU CEI DIN ÎNTUNERIC

a. Din Pafos, de pe insula Cipru — până mult dincolo de Perga (pe coasta sudică a Mediteranei din Turcia de azi) — unde mergeau Pavel și tovarășii săi ca misionari în ziua de Sabat? Fapte 13: 13, 14 (foarte departe de orașul sirian care poartă același nume, despre care se vorbește în Fapte 11).

Fapte 13:13, 14: „Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim. Din Perga, și-au urmat drumul înainte și au ajuns la Antiohia din Pisidia. În ziua Sabatului, au intrat în sinagogă și au șezut jos.”

„Pavel și tovarășii săi au continuat călătoria lor, mergând spre Perga, în Pamfilia. Călătoria lor a fost trudnică; întâlneau greutăți și privațiuni, și erau înconjurați de pericole din toate părțile. În orașele și cetățile prin care treceau, și de-a lungul drumurilor singuratice, ei erau înconjurați de pericole văzute și nevăzute. Însă Pavel și Barnaba învățaseră să se încreadă în puterea lui Dumnezeu de a aduce eliberare. Inimile lor erau pline de dragoste aprinsă pentru sufletele care piereau. Ca păstori credincioși în căutarea oilor pierdute, ei nu se gândeau deloc la propriul lor confort și la comoditate. Uitându-se pe ei înșiși, ei nu se clătinau când erau obosiți, flămânzi sau când sufereau de frig. Ei aveau în vedere un singur obiectiv — salvarea celor care se depărtaseră de staul.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 169 engl. (cap. 17, Vestitori ai evangheliei).

b. Ce s-a întâmplat cu Ioan Marcu în acest timp? Fapte 12:25; 13:5, 13.

Fapte 12:25: „Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luând cu ei pe Ioan, zis și Marcu.”

Fapte 13:5, 13: „Ajunși la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan. (13) Pavel și tovarășii lui au pornit cu corabia din Pafos și s-au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan s-a despărțit de ei și s-a întors la Ierusalim.”

Luni 21 iunie

2. EVREI ȘI NEAMURI ÎN SABAT

a. Ce oportunitate i s-a oferit lui Pavel în sinagoga din Antiohia, și ce putem învăța din felul în care se aplică aceasta astăzi? Fapte 13:15.

Fapte 13:15: „După citirea Legii și a Prorocilor, fruntașii sinagogii au trimis să le zică: „Fraților, dacă aveți un cuvânt de îndemn pentru norod, vorbiți.”

„Puteți avea oportunitatea de a vorbi în alte biserici. Când folosiți aceste ocazii, amintiți-vă cuvintele Salvatorului: ‚Fiți de aceea înțelepți ca șerpii, și fără răutate ca porumbeii.’ Nu stârniți răutatea vrăjmașului prezentând cuvântări denunțătoare. Astfel veți închide ușile pentru intrarea adevărului. Mesaje bine alcătuite trebuie prezentate. Împiedicați orice exprimare aspră. În cuvinte și fapte fiți înțelepți spre mântuire, reprezentându-L pe Hristos tuturor celor cu care veniți în legătură. Să vadă toți că picioarele voastre sunt încălțate cu pregătirea evangheliei păcii și a bunăvoinței față de oameni. Minunate sunt rezultatele pe care le vom vedea, dacă intrăm în lucrare îmbibați cu Spiritul lui Hristos. Ne va veni ajutor în nevoia noastră, dacă vom duce înainte lucrarea în neprihănire, îndurare și dragoste. Adevărul va triumfa, și va repurta victoria.”—Evanghelizarea, p. 563, 564 engl. (cap. 17, Lucrând pentru clasele speciale, subcap. Predicatorii altor confesiuni).

„Lucrătorii credincioși, temători de Dumnezeu, serioși, să își ascundă viața cu Hristos în Dumnezeu, să se roage și să lucreze pentru predicatorii onești care au fost educați să interpreteze greșit Cuvântul vieții.”—Ibid., p. 562 engl. (cap. 17, Lucrând pentru clasele speciale, subcap. Predicatorii altor confesiuni).

„Predicatorii și oamenii înțelepți ai lumii trebuie să fie testați de lumina adevărului prezent. Solia îngerului al treilea trebuie să fie prezentată înaintea lor în mod judicios, în adevărata ei demnitate.”—Ibid., p. 563 engl. (cap. 17, Lucrând pentru clasele speciale, subcap. Predicatorii altor confesiuni).

b. Când Pavel a relatat istoria națiunii iudaice și i-a introdus cu gingășie în solia lui Hristos — toate bazându-se pe pasaje biblice împlinite — care a fost apelul său la final? Fapte 13:38-41.

Fapte 13:38-41: „Să știți dar, fraților, că în El vi se vestește iertarea păcatelor, și oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ați putut fi iertați prin Legea lui Moise. Astfel, luați seama să nu vi se întâmple ce se spune în proroci: ‘Uitați-vă, disprețuitorilor, mirați-vă și pieriți, căci în zilele voastre am să fac o lucrare pe care n-o veți crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.’”

c. Cum au fost atinse diferite inimi în acel Sabat rodnic? Fapte 13:42, 43.

Fapte 13:42, 43: „Când au ieșit afară, neamurile i-au rugat să le vorbească și în Sabatul viitor despre aceleași lucruri. Și după ce s-a împrăștiat adunarea, mulți din iudei și din prozeliții evlavioși au mers după Pavel și Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei și-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu.”

„[Fapte 13:38, 39 citat.] Spiritul lui Dumnezeu a însoțit cuvintele care au fost rostite, și inimi au fost atinse.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 172 engl. (cap. 17, Vestitori ai evangheliei).

Marți 22 iunie

3. O BĂTĂLIE SPIRITUALĂ

a. Ca urmare a mesajului despre adevărul prezent dat de Pavel în Sabat, atât iudeilor cât și neamurilor, ce s-a întâmplat următorul Sabat? Fapte 13:44. Ce reacție geloasă a urmat după această revărsare de entuziasm? Fapte 13:45.

Fapte 13:44: „În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.”

Fapte 13:45: „Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel și-l batjocoreau.”

b. În cele din urmă ce a fost Pavel constrâns să declare — și cu ce rezultat? Fapte 13:46-49. Ce trebuie să învățăm din scopul său?

Fapte 13:46-49: „Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă, dar, fiindcă voi nu-l primiți și singuri vă judecați nevrednici de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. Căci așa ne-a poruncit Domnul: ‘Te-am pus ca să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.’” Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta și preamăreau Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau rânduiți să capete viața veșnică au crezut. Cuvântul Domnului se răspândea în toată țara.”

„[Neamurile] s-au bucurat foarte mult că Hristos i-a recunoscut drept copii ai lui Dumnezeu, și cu inimi recunoscătoare ei au ascultat cuvintele predicate. Cei care au crezut erau zeloși în a comunica altora solia evangheliei, și astfel ‚cuvântul lui Dumnezeu a fost vestit în întreaga regiune.’ ...

Îndreptându-se către neamuri în Antiohia Pisidiei, Pavel și Barnaba nu au încetat să mai lucreze pentru evrei în altă parte, oriunde li se oferea o ocazie favorabilă de a fi ascultați. Mai târziu, în Tesalonic, în Corint, în Efes și în alte centre importante, Pavel și tovarășii săi de lucru au predicat atât iudeilor cât și neamurilor evanghelia. Însă energiile lor erau de acum în principal îndreptate spre clădirea împărăției lui Dumnezeu în teritoriile păgâne, între oamenii care avuseseră doar puțină sau nicio cunoștință despre adevăratul Dumnezeu și despre Fiul Său.”— Istoria faptelor apostolilor, p. 173-175 engl. (cap. 17, Vestitori ai evangheliei).

c. Care a fost următoarea tactică a celor invidioși? Fapte 13:50. Cum au răspuns credincioșii — și ce cuvinte ale Stăpânului lor au făcut posibil acest lucru? Fapte 13:51, 52; Matei 5:11, 12.

Fapte 13:50: „Dar iudeii au întărâtat pe femeile cucernice cu vază și pe fruntașii cetății, au stârnit o prigonire împotriva lui Pavel și Barnaba și i-au izgonit din hotarele lor.”

Fapte 13:51, 52: „Pavel și Barnaba au scuturat praful de pe picioare împotriva lor și s-au dus în Iconia, în timp ce ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.”

Matei 5:11, 12: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.”

„Când cineva prezintă dragostea lui Hristos și frumusețea sfințeniei, el îi atrage departe de împărăția lui Satan pe supușii acesteia, și prințul răului este stârnit să i se împotrivească. Persecuția și reproșurile îi așteaptă pe toți cei care sunt pătrunși de Spiritul lui Hristos. Caracterul persecuției se schimbă cu timpul, însă principiul — spiritul care stă la baza acesteia — este același care i-a ucis pe aleșii lui Dumnezeu începând din zilele lui Abel.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 29 engl. (cap. 2, Fericirile).

Miercuri 23 iunie

4. ICONIA

a. De ce poate fiecare dintre noi să fie inspirat de rezultatele dobândite în timpul vizitei misionare la Iconia? Fapte 14:1.

Fapte 14:1: „În Iconia, Pavel și Barnaba au intrat în sinagoga iudeilor și au vorbit în așa fel că o mare mulțime de iudei și de greci au crezut.”

„Fiecare trebuie să învețe de la Marele Învățător, și trebuie să comunice apoi ceea ce a învățat. Dumnezeu a dat fiecăruia dintre solii Săi o lucrare individuală. Există o diversitate de daruri, însă toți lucrătorii trebuie să se armonizeze, adaptându-se, controlați de influența sfințitoare a Duhului Sfânt. Pe măsură ce fac cunoscută evanghelia salvării, mulți vor fi convinși și convertiți de puterea lui Dumnezeu. Instrumentul uman este ascuns cu Hristos în Dumnezeu, și Hristos li se pare ca cel mai important între zece mii, Cel cu totul frumos.”—Istoria faptelor apostolilor, p. 274, 275 engl. (cap. 26, Apolo în Corint).

b. De ce nu ar trebui să fim descurajați de ceea ce a urmat imediat după succesul din Iconia? Fapte 14:2; Psalm 69:7-9.

Fapte 14:2: „Dar iudeii care n-au crezut au întărâtat și au răzvrătit sufletele neamurilor împotriva fraților.”

Psalmii 69:7-9: „Căci pentru Tine port eu ocara și îmi acoperă fața rușinea. Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele. Căci râvna Casei Tale mă mănâncă și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.”

„Nu a fost niciodată cineva care să umble între oameni și să fie mai crud batjocorit decât Fiul omului. El a fost luat în derâdere și batjocorit pentru ascultarea Sa neabătută de la principiile legii sfinte a lui Dumnezeu. Ei L-au urât fără motiv. Cu toate acestea El a stat calm în fața vrăjmașilor Săi, declarând că reproșul este o parte a moștenirii creștinului, sfătuindu-și urmașii cum să întâmpine săgețile răutății, poruncindu-le să nu cadă de oboseală sub persecuție.

În timp ce bârfa poate înnegri reputația, ea nu poate păta caracterul. Acela este în păstrarea (grija, paza) lui Dumnezeu. Atâta timp cât noi nu consimțim la păcat, nu există nicio putere, fie umană sau satanică, ce să poată aduce vreo pată asupra sufletului. Un om a cărui inimă este ancorată în Dumnezeu este același în ora celor mai presante încercări ale sale și a celor mai descurajatoare circumstanțe, ca atunci când era în prosperitate, când lumina și favoarea lui Dumnezeu păreau a fi asupra sa. Cuvintele sale, motivele sale, acțiunile sale pot fi reprezentate greșit și falsificate, însă pe el nu îl deranjează, pentru că el are interese mai mari în joc...

Hristos este familiarizat cu tot ceea ce este înțeles greșit și reprezentat greșit de către oameni. Copiii Săi își pot permite să aștepte cu răbdare calmă și încredere, indiferent cât de mult sunt denigrați și disprețuiți.”— Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 32 engl. (cap. 2, Fericirile).

Joi 24 iunie

5. DRAGOSTEA MANIFESTATĂ DE HRISTOS

a. Cum au reușit apostolii să topească o mare parte din prejudecata care îi întâmpina din cauza zvonurilor malițioase (răutăcioase)? Fapte 14:3, 4.

Fapte 14:3, 4: „Totuși au rămas destul de multă vreme în Iconia și vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său și îngăduia să se facă semne și minuni prin mâinile lor. Mulțimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, alții cu apostolii.”

„Prin intermediul rapoartelor false și exagerate [evreii invidioși, necredincioși] au condus autoritățile să se teamă că întreaga cetate era în pericol de a fi incitată la insurecție (răsculare). Ei au declarat că un număr mare se adăugau apostolilor și au sugerat că aceasta se întâmpla cu scopuri tainice și periculoase.

Ca urmare a acestor acuzații ucenicii au fost aduși în repetate rânduri în fața autorităților; însă apărarea lor era atât de clară și de rațională, încât o influență puternică se exercita în favoarea lor. Deși magistrații aveau prejudecăți contra lor prin afirmațiile false pe care le auziseră, ei nu îndrăzneau să îi condamne. Nu puteau decât să recunoască faptul că învățăturile lui Pavel și Barnaba tindeau să facă din oameni niște cetățeni virtuoși, supuși legii, și că morala și ordinea în cetate s-ar îmbunătăți dacă adevărurile învățate de apostoli erau acceptate.” —Istoria faptelor apostolilor, p. 178 engl. (cap. 18, Predicând evanghelia între păgâni).

b. Ce au fost în cele din urmă nevoiți să facă apostolii? Fapte 14:5-7; Matei 10:23.

Fapte 14:5-7: „Neamurile și iudeii, în învoire cu mai-marii lor, s-au pus în mișcare, ca să-i batjocorească și să-i ucidă cu pietre. Pavel și Barnaba au înțeles lucrul acesta și au fugit în cetățile Licaoniei: Listra și Derbe, și în ținutul de primprejur. Și au propovăduit Evanghelia acolo.”

Matei 10:23: „Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta. Adevărat vă spun că nu veți isprăvi de străbătut cetățile lui Israel până va veni Fiul omului.”

„Prieteni ai apostolilor, deși necredincioși, i-au avertizat despre intențiile răutăcioase ale iudeilor, și i-au îndemnat să nu se expună în mod nenecesar furiei mulțimii, ci să fugă să își scape viețile. Ca urmare, Pavel și Barnaba s-au depărtat în taină de Iconia, lăsându-i pe credincioși să continue lucrarea singuri pentru un timp. Însă în niciun caz nu și-au luat un rămas-bun final; ei intenționau să se întoarcă după ce se domolise agitația, și să finalizeze lucrarea începută.”— Ibid., p. 179 engl. (cap.18, Predicând evanghelia între păgâni).

Vineri 25 iunie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum pot eu, asemenea lui Ioan Marcu, să fiu tentat să mă dau înapoi din fața greutăților?

2. De ce ar trebui să mă rog pentru oportunități similare cu cele găsite de Pavel în Antiohia?

3. Asemenea neamurilor care s-au bucurat de evanghelie, cât de mulți vor face în curând același lucru?

4. Când sunt confruntat cu defăimări nedrepte, ce ar trebui să îmi amintesc întotdeauna?

5. De ce pot fi inspirat de iubirea atât de cuprinzătoare arătată de apostoli?