Lecţia 12. Datoria noastrăfaţă de suferinzi

„Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.” (Iacov 1:27).

„Când neamurile sunt strânse înaintea [lui Hristos şezând pe tronul Său glorios], vor fi doar două clase şi destinul lor veşnic va fi determinat de ceea ce au făcut sau au neglijat să facă pentru El în persoana celor săraci şi suferinzi.” Hristos, Lumina lumii, pg. 637.

Studiu recomandat: Hristos, lumina lumii, pg. 637-641. Duminică 13 septembrie

1. IDENTI FICÂNDU -NE CU HRISTOS

a. D escrieţi unul dintre cele mai bune moduri de a ne identifica cu Hristos. Matei 25:35-40.

„Isus le spusese ucenicilor Săi că urma să fie urâţi de toţi oamenii, să fie persecutaţi şi întristaţi. Mulţi aveau să fie alungaţi din căminurile lor şi aduşi la sărăcie. Mulţi aveau să fie în necazuri prin boală sau lipsă. Mulţi aveau să fie aruncaţi în temniţă. Tuturor acelora care şi-au pierdut prietenii sau căminul pentru El, El le promisese în această viaţă de o sută de ori mai mult. Acum El a asigurat o binecuvântare specială tuturor care aveau să slujească fraţilor lor. În toți cei ce care sufăr pentru numele Meu, a zis Isus, voi trebuie să Mă recunoaşteţi pe Mine. Trebuie să le slujiţi lor cum Mi-aţi sluji Mie. Aceasta este dovada că sunteţi ucenicii Mei.” Ibid., pg. 637, 638.

b. În ce constă religia curată şi neîntinată? Iacov 1:27.

Luni 14 septembrie

2. LUMINA LUMII STRĂLUCIND ÎN ÎNTUNERIC

a. C are era principala ocupaţie a lui Hristos câtă vreme a fost în lume? Faptele Apostolilor 10:38.

b. C um doreşte Hristos să lase să strălucească lumina Lui prin noi? Isaia 58:7,8,10; 1 Petru 2:15; Galateni 6:9.10.

„Lucrarea credincioasă este mai acceptabilă înaintea lui Dumnezeu decât cea mai zeloasă şi mai sfântă pretinsă închinare. A lucra împreună cu Hristos, aceasta este adevărata închinare. Rugăciunile, îndemnurile şi vorbirea sunt roade ieftine, care sunt legate în mod frecvent; dar roadele care sunt manifestate în fapte bune, în grija pentru cei nevoiaşi, pentru orfani şi văduve, sunt roade veritabile şi cresc natural într-un copac bun.

Religia curată şi neîntinată înaintea Tatălui este aceasta: ‚A vizita pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi a se ţine nepătaţi de lume’ (Iacov 1:27). Faptele bune sunt roada pe care Hristos ne cere s-o aducem: cuvinte amabile, fapte de bunăvoinţă, de consideraţie duioasă faţă de săraci, de cei în nevoie şi de suferinzi. Când inimile simpatizează cu inimile împovărate de descurajare şi durere, când mâna dă celor nevoiaşi, când cei goi sunt îmbrăcaţi, când străinul este binevenit pe un scaun în camera voastră de zi şi într-un loc în inima voastră, îngerii vin foarte aproape şi o coardă de răspuns răsună în ceruri. Fiecare act de dreptate, milă şi bunăvoinţă crează melodie în ceruri. Tatăl, de pe tronul Său, îi priveşte pe acei care fac aceste acte de îndurare şi îi consideră comoara Sa cea mai preţioasă. ‚Şi ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu.’ (Maleahi 3:17). Fiecare faptă de milostivire faţă de cei nevoiaşi şi suferinzi este considerată ca fiind făcută lui Isus. Când ajutaţi celor săraci, când aveţi milă faţă de cei suferinzi şi apăsaţi, şi când vă înduraţi de orfan, voi vă aduceţi într-o relaţie mai apropiată cu Isus.” Testimonies, vol. 2, pg. 21. (Cap. A făptui pentru Hristos).

c. C um îi va binecuvânta Domnul pe acei care practică religia curată şi neîntinată? Isaia 58:11.

Marţi 15 septembrie

3. DIFERENŢE IMPORTANTE DE RECUNOSCUT

a. C um ar trebui să-i mustrăm pe acei care-şi irosesc timpul? 2 Tesaloniceni 3:10-15.

„Cuvântul lui Dumnezeu declară că dacă cineva nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce. (2 Tesaloniceni 3:10). Domnul nu cere omului care lucrează din greu să-i susţină pe alţii în lenevie. La mulţi este o irosire de timp, o lipsă de efort, care duce la sărăcie şi lipsă. Dacă aceste greşeli nu sunt corectate de către acei care se îngăduie în ele, tot ce poate fi făcut pentru ei ar fi asemenea punerii unei comori într-o geantă găurită. Totuşi există şi o sărăcie inevitabilă şi noi trebuie să manifestăm duioşie şi compasiune faţă de aceia care sunt nenorociţi.” Parabolele lui Hristos, pg. 247.

Nici o persoană, bogată sau săracă, nu poate proslăvi pe Dumnezeu printr-o viaţă de indolenţă. Tot capitalul pe care-l au mulţi săraci este timpul şi puterea fizică, şi acestea sunt adesea irosite în iubirea de uşurătate şi în inactivitate nepăsătoare, aşa încât ei nu au nimic de adus Domnului lor în zecimi şi daruri. Dacă bărbaţilor creştini le lipseşte înţelepciunea de a lucra cel mai bine şi de a-şi folosi în mod judicios puterile fizice şi mentale, ei ar trebui să aibă blândeţea şi umilinţa de a accepta sfatul fraţilor lor, pentru ca judecata lor mai bună să le suplinească propriile deficienţe. Mulţi săraci, care sunt acum mulţumiţi să nu facă nimic pentru binele semenilor lor şi pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, ar putea face mult dacă ar dori. Ei sunt responsabili înaintea lui Dumnezeu pentru capitalul lor de putere fizică, la fel cum este bogatul pentru capitalul său financiar.” Testimonies, vol. 3, pg. 396 (Cap. Zecimi și daruri).

b. În timp ce unii au nevoie de mustrare, alţii au de fapt nevoie de ajutor. Explicaţi diferenţa între cei care pretind a suferi şi suferinzii neajutoraţi. 1 Tesaloniceni 5:14,15; Evrei 13:1-3.

„S-ar putea să greşim făcând daruri săracilor, care nu sunt o binecuvântare pentru ei, conducându-i să simtă că ei nu trebuie să se străduiască şi să practice economia, deoarece alţii nu le vor permite să sufere. Noi nu ar trebui să aprobăm indolenţa sau să încurajăm obiceiuri de mulţumire de sine, oferind mijloace pentru indulgenţă. În vreme ce săracii vrednici nu ar trebui să fie neglijaţi, toţi ar trebui să fie învăţaţi, pe cât posibil, să se ajute singuri.” Historical Sketches, pg. 293.

Miercuri 16 septembrie

4. MAREA NOASTRĂ NEVOIE : RELIGIAPRACTICĂ

a. C e spune Biblia despre acei care sunt mai interesaţi de cunoştinţe teoretice decât de religia practică? Iacov 2:14-17; 1 Ioan 3:17,18.

b. C um priveşte Domnul formalismul zelos în lipsa religiei practice? Isaia 58:2,3,5.

„[Isaia 58:1-4 citat]... Casa lui Iacob, în timpul în care această avertizare i-a fost dată lui Isaia, părea să fie un popor foarte zelos, căutându-L zilnic pe Dumnezeu şi desfătându-se în cunoaşterea căilor Sale; dar în realitate ei erau plini de încredere de sine încumetată. Ei nu umblau în adevăr. Bunătatea, mila şi iubirea nu erau practicate. În timp ce prezentau o aparenţă de căinţă pentru păcatele lor, ei cultivau mândria şi avariţia. Chiar în timpul când manifestau o asemenea umilinţă exterioară, ei pretindeau o muncă grea din partea acelora care le erau subordonaţi sau erau angajaţi de ei. Ei puneau mare preţ pe tot binele pe care îl făcuseră, şi un foarte mic preţ pe serviciile altora. Ei dispreţuiau şi asupreau pe săraci. Şi postul lor le dădea doar o părere mai înaltă cu privire la propria lor bunătate.

Sunt păcate de acelaşi caracter în mijlocul nostru astăzi, şi ele aduc mustrarea lui Dumnezeu asupra bisericii Sale. Oriunde se găsesc asemenea păcate, este nevoie de perioade de post şi rugăciune; dar acestea trebuie să fie însoţite de pocăinţă sinceră şi reformă hotărâtă.” Comentarii Biblice, V.T. vol. 4, pg. 240, 241.

c. C e provocare şi încurajare vine atât la mulţi dintre cei care se luptă cu sărăcia cât și la acei care caută să le servească în cel mai bun mod posibil? Psalmii 112:5-9.

„Sunt o mulţime de familii sărace pentru care nu se poate face nici o lucrare misionară mai bună decât să fie ajutate în cultivarea pământului şi să fie învăţate cum să-l facă să le producă cele necesare traiului.” Pe urmele Marelui Medic, pg. 166.

„Când deschideţi uşa voastră faţă de cei nevoiaşi şi suferinzi ai lui Hristos,voi spuneţi „bun venit” îngerilor nevăzuţi. Voi invitaţi tovărăşia fiinţelor cereşti. Ele aduc o atmosferă sfântă de bucurie şi pace. Ele vin cu laude pe buzele lor şi o coardă de răspuns este auzită în ceruri. Fiecare faptă de milostivire produce cântare acolo. Tatăl, de pe tronul Său, îi numără pe lucrătorii neegoişti în rândul celor mai preţioase comori ale Sale.” Hristos, Lumina lumii, pg. 473.

Joi 17 septembrie

4. HRISTOS SE IDENTI FICĂ CU CEI SUFERINZI

a. C um Se identifică Hristos cu suferinzii Săi? Ce le va spune El acelora care i-au neglijat? Matei 25:41-45.

„Celor bogaţi Dumnezeu le-a dat bogăţie pentru ca ei să poată uşura şi mângâia pe copiii Săi care sufăr; dar prea adesea ei sunt indiferenţi faţă de nevoile altora. Ei se simt superiori fraţilor lor săraci. Ei nu se pun în locul sărmanului. Ei nu înţeleg ispitele şi luptele săracilor şi mila moare din inimile lor.” Hristos, Lumina lumii, pg. 473.

b. C e experienţă, istorisită de sora E. G. White, ar trebui să ne trezească responsabilitatea?

„Cunosc persoane care fac o înaltă mărturisire, ale căror inimi sunt atât de prinse în iubire de sine şi egoism, încât nu pot aprecia ceea ce scriu [în ajutorarea săracilor în nevoie, a orfanilor şi a celor fără tată]. Toată viaţa lor au gândit şi au trăit numai pentru eu. Pentru ei nici nu se pune problema a face un sacrificiu pentru a face bine altora, a se dezavantaja pe sine pentru a-I avantaja pe alţii. Ei nu au nici cea mai vagă idee cu privire la faptul că Dumnezeu cere aceasta de la ei. Eul este idolul lor.” Testimonies, vol. 2, pg. 23.

c. Ce va spune Hristos acelora care şi-au deschis inimile şi mâinile faţă de El în persoana celor săraci şi suferinzi? Matei 25:34.

Vineri 18 septembrie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. C e binecuvântare a asigurat Hristos tuturor acelora care aveau să slujească fraţilor lor în nevoie?

b. Ce binecuvântări sunt făgăduite în Isaia 58:11?

c. Cine are nevoie de mustrare? Şi cine are nevoie într-adevăr de ajutor?

d. Ce reformă este necesară în lucrarea de binefacere a acelora care se pregătesc pentru a doua venire a lui Hristos?

e. În marea zi a judecăţii, Hristos face referire la lucrarea pe care am făcut-o sau am neglijat s-o facem pentru El. Explicaţi.