Lecţia 7. Plăgile a şasea şi a şaptea

„Iată, eu vin ca un hoţ. Ferice de cine veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea.” (Apocalipsa 16:15).

„Nu va mai fi nici un timp de încercare viitor în care să se pregătească pentru veşnicie. În viaţa aceasta trebuie să ne îmbrăcăm cu haina neprihănirii lui Hristos. Aceasta este singura noastră ocazie de a ne forma caractere pentru căminul pe care Hristos l-a pregătit pentru acei care ascultă de poruncile Sale.” Parabolele lui Hristos, pg. 319. (eng.)

Recomandare pentru studiu: Comentarii biblice ale AZS, [Comentariile E. G.
White], vol. 7, pg. 983. (eng.) (Comentariile Apocalipsa, cap. 16).

Duminică 8 noiembrie
1. PLAGA A ŞASEA

a. Ce va avea loc atunci când îngerul al şaselea îşi varsă potirul? Cine sunt acele spirite care ies din gurile balaurului, fiarei şi a proorocului mincinos? Apocalipsa 16:12-14.

Al şaselea a vărsat potirul lui peste rîul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat ca să fie pregătită calea împăraţilor care au să vină din Răsărit. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului şi din gura fiarei şi din gura proorocului mincinos, trei duhuri necurate care semănau cu nişte broaşte. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii pămîntului întreg ca să-i strîngă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic. (Apocalipsa 16:12-14).

b. În ce se desfată Satana şi îngerii săi? Unde îi vor strânge „duhurile de draci” pe „împăraţii pământului” şi pe oamenii din întreaga lume? Ioel 3:9-14; Apocalipsa 14:20; 16:16.

Vestiţi aceste lucruri printre neamuri: pregătiţi războiul! Treziţi pe viteji! Să se apropie şi să se suie, toţi oamenii de război! Fiarele plugurilor voastre prefaceţi-le în săbii, şi cosoarele în suliţe! Cel slab să zică: "Sunt tare!" Grăbiţi-vă şi veniţi, toate neamurile de primprejur, şi strîngeţi-vă! Acolo coboară, Doamne, pe vitejii Tăi. Să se scoale neamurile, şi să se suie în valea lui Iosafat! Căci acolo voi şedea să judec toate neamurile de primprejur. Puneţi mîna pe secere, căci secerişul este copt! Veniţi şi călcaţi cu picioarele, căci linurile sunt pline, şi tocitorile dau peste ele! Căci mare este răutatea lor! Vin grămezi-grămezi în valea judecăţii, căci ziua Domnului este aproape, în valea judecăţii. lume? (Ioel 3:9-14).
Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate, şi din teasc a ieşit sînge, pînă la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii. (Apocalipsa 14:20).
Duhurile cele rele i-au strîns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. (Apocalipsa 16:16).

„Satan se desfată în război, pentru că excită cele mai rele patimi ale sufletului şi apoi îşi trage în veşnicie victimele cufundate în viciu şi sânge. Este scopul lui acela de a incita naţiunile la război unele împotriva altora.” Marea Luptă, pg. 589.
„Patru îngeri puternici reţin puterile acestui pământ până când servii lui Dumnezeu sunt pecetluiţi pe frunţile lor. Naţiunile lumii sunt gata de conflict; dar ele sunt ţinute în frâu de către îngeri. Când această putere restrângătoare este îndepărtată, va veni un timp de necaz şi strâmtorare. Instrumente mortale de razboi vor fi inventate. Vapoare, cu încărcătura lor vie, vor fi înmormântate în marele adânc. Toţi acei care nu au spiritual adevărului se vor uni sub conducerea agenţilor satanici. Dar ei trebuie să fie păziţi sub control până când va veni vremea pentru marea bătălie de la Armaghedon.” Maranata, pg. 257.

Luni 9 noiembrie
2. BĂTĂLIA DE LA ARMAGHEDON SE ÎNCHEIE

a. Ce se va întâmpla cu cei răi care sunt nimiciţi de strălucirea venirii lui Isus? Ieremia 25:32, 33; Apocalipsa 19:17, 18.

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: "Iată, nenorocirea merge din popor în popor, şi o mare furtună se ridică de la marginile pămîntului. Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pămîntului pînă la celălalt; nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pămînt. (Ieremia 25:32, 33).
Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: "Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să mîncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!" (Apocalipsa 19:17, 18).

„Curând morţii şi muribunzii vor fi pretutindeni în jurul nostru. Am văzut că unii vor fi atât de împietriţi, încât să batjocorească judecăţile lui Dumnezeu. Atunci cei omorâţi de Domnul vor fi de la un capăt al pământului până la celălalt; ei nu vor fi plânşi, strânşi şi nici îngropaţi; dar mirosul lor greu va ieşi de pe faţa întregului pământ. Numai acei care au sigiliul viului Dumnezeu vor fi adăpostiţi de furtuna mâniei care va cădea curând pe capetele acelora care au respins adevărul.” The Present Truth, 1 septembrie 1849.
„Cei răi au fost nimiciţi şi trupurile lor moarte zăceau pe suprafaţa lui. Mânia lui Dumnezeu în cele şapte plăgi de pe urmă au venit asupra locuitorilor pământului, determinându-i să-şi roadă limbile de durere şi să-L blesteme pe Dumnezeu.” Experienţe şi viziuni, pg. 289. (eng.)

b. Întrucât Domnul i-a descoperit lui Ioan ultimul mare conflict, ce avertisment ne dă El? Apocalipsa 16:15; 22:12. Când va ajunge să se sfârşească bătălia de la Armaghedon?

"Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!" (Apocalipsa 16:15).
Iată, Eu vin curînd şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. (Apocalipsa 22:12).

„După descrierea lui Ioan din Apocalipsa 16 a acelei puteri făcătoare de minuni care urma să strângă lumea la ultimul mare conflict, se renunţă la simboluri şi trâmbiţa mai dă încă o dată un sunet desluşit: ‚Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cine veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea’ [Apocalipsa 16:15]. După păcătuirea lui Adam şi a Evei, ei erau goi, pentru că hainele de lumină şi siguranţă se depărtaseră de la ei. Lumea va fi uitat mustrarea şi avertismentele lui Dumnezeu, la fel ca şi locuitorii lumii din timpul lui Noe; la fel cum au procedat şi locuitorii Sodomei. Ei s-au trezit cu toate planurile şi născocirile nelegiuirii; dar deodată ploaia de foc a venit din ceruri şi i-a mistuit pe locuitorii nelegiuiţi.” Manuscript Releases, Vol. 14, pg. 96, 97.
„Împăratul împăraţilor se coboară pe nor, învăluit în foc aprins. Cerurile sunt înfăşurate ca un sul, pământul tremură înaintea Lui şi orice munte şi insulă sunt mutate din locul lor... Glumele batjocoritoare au încetat. Buzele mincinoase sunt aduse la tăcere. Ciocnirea armelor, tumultul bătăliei, ‚cu zgomot de confuzie şi haine tăvălite în sânge’ (Isaia 9:5), au încetat.” Marea Luptă, pg. 641, 642. (eng.)

Marţi 10 noiembrie
3. CUTREMURUL ŞI GRINDINA

a. Ce anunţ vine de la tronul lui Dumnezeu când îngerul al şaptelea îşi revarsă potirul şi ce se întâmplă în natură? Apocalipsa 16:17, 18.

Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: "S-a isprăvit!" Şi au urmat fulgere, glasuri tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pămînt, aşa de tare, cum de cînd este omul pe pămînt, n-a fost un cutremur aşa de mare. (Apocalipsa 16:17, 18).

„La miezul nopţii Dumnezeu Îşi manifestă puterea pentru eliberarea poporului Său. Soarele apare, strălucind în puterea sa. Semne şi minuni urmează unele după altele în succesiune rapidă. Cei răi privesc cu spaimă şi uimire la scenă, în vreme ce cei neprihăniţi privesc cu o bucurie solemnă semnele eliberării lor. Orice lucru în natură pare ieşit din făgaşul său. Râurile încetează să mai curgă. Nori negri şi grei se ridică şi se ciocnesc unul de celălalt. În mijlocul cerurilor înfuriate există un loc clar de slavă de nedescris, de unde vine glasul lui Dumnezeu asemenea sunetului multor ape, zicând: ‚S-a sfârşit’ (Apocalipsa 16:17). Acel glas cutremură cerurile şi pământul. Are loc un cutremur puternic.” Marea Luptă, pg. 636, 637. (eng.)

b. Ce fenomene vor fi văzute când este revărsată plaga a şaptea?Amos 8:9; Apocalipsa 16:20; Isaia 24:19, 20. Când are loc cutremurul, ce eveniment cheie are loc? Daniel 12:2.

În ziua aceea, zice Domnul Dumnezeu, voi face să asfinţească soarele la amiază, şi voi întuneca pămîntul ziua în amiaza mare. (Amos 8:9).
Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit. Apocalipsa (16:20).
Pămîntul se rupe, pămîntul se sfărîmă, pămîntul se crapă; pămîntul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică. (Isaia 24:19, 20).
Mulţi din cei ce dorm în ţărîna pămîntului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. (Daniel 12:2).

„Cerul se deschidea şi se închidea şi era în agitaţie. Munţii se cutremurau asemenea unei trestii în vânt şi aruncau pretutindeni stânci colţuroase. Marea fierbea ca un vas şi arunca pietre la ţărm. Şi când Dumnezeu a anunţat ziua şi ceasul venirii lui Isus şi a prezentat legământul veşnic cu poporul Său, El rostea o propoziţie şi apoi făcea o pauză, în timp ce cuvintele se rostogoleau pe pământ. Israelul lui Dumnezeu stătea cu ochii îndreptaţi în sus, ascultând cuvintele aşa cum veneau din gura lui Iehova şi se rostogoleau pe pământ asemenea unor tunete mari. Era o solemnitate grozavă.” Experienţe şi viziuni, pg. 285, 286. (eng.)
„Mormintele sunt deschise şi ‚mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului... învie, unii pentru viaţă veşnică şi unii pentru ocară şi ruşine veşnică. (Daniel 12:2). Toţi acei care au murit în credinţa în solia îngerului al treilea ies din mormânt glorificaţi, pentru a auzi legământul lui Dumnezeu de pace cu acei care au ţinut legea Lui. ‚şi cei ce L-au străpuns’ (Apocalipsa 1:7), acei care au batjocorit şi luat în râs agoniile de moarte ale lui Hrisots, şi cei mai violenţi împotrivitori ai adevărului Său şi ai poporului Său sunt înviaţi să-L vadă în slava Sa şi să vadă cinstea acordată celor credincioşi şi ascultători.” Marea luptă, pg. 637. (eng.)

Miercuri 11 noiembrie
4. O SÂNDA BABILONULUI

a. Ce se va întâmpla cu Babilonul mistic, „mama desfrânatelor” când Dumnezeu Îşi aminteşte de el? Apocalipsa 16:19.

Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mîniei Lui. (Apocalipsa 16:19).

„Dumnezeu Și-a amintit de Babilonul cel mare ‚pentru a-i da paharul cu vinul mâniei Sale’.” Marea Luptă, pg. 637. (eng.)
„În capitolul şaptesprezece din Apocalipsa este prezisă nimicirea tuturor bisericilor care se corup prin devoţiune idolatră în serviciul papalităţii, acei care au băut din vinul curviei sale. [Apocalipsa 17:1-4 citat.] „Astfel este reprezentată puterea papală care cu toată înşelăciunea nelegiuirii, prin atracţie exterioară şi etalare strălucită amăgeşte toate neamurile, promiţând, la fel cum a făcut Satan cu primii noştri părinţi, toate lucrurile bune acelor care primeau semnul său şi tot răul acelora care se împotriveau înşelăciunilor sale.” CBNT, vol. 7, pg. 983.

b. Care este marele păcat de care era învinuit Babilonul, „mama desfrânatelor”? Apocalipsa 17:3-6.

Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie şezînd pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. ţinea în mînă un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: "Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pămîntului." Şi am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sîngele sfinţilor şi de sîngele mucenicilor lui Isus. Cînd am văzut-o, m-am mirat minune mare.( Apocalipsa 17:3-6).

„Puterea care timp de atât de multe secole au păstrat dominaţia despotică asupra monarhilor creştinătăţii este Roma. Culoarea de purpură şi stacojiu, aurul, pietrele preţioase şi perlele arată în mod viu mărimea şi pompa mai mult decât regească manifestată de trufaşul scaun al Romei. Şi despre nici o altă putere nu se putea declara atât de adevărat că este ‚îmbătată de sângele sfinţilor’ ca acea biserică ce i-a persecutat cu o asemenea cruzime pe urmaşii lui Hristos. Babilonul este de asemenea învinuit cu păcatul unei legături nelegiuite cu ‚împăraţii pământului’. Prin îndepărtarea de Domnul şi o alianţă cu păgânii, biserica iudaică a ajuns o desfrânată; şi Roma, stricându-se într-un mod asemănător prin căutarea sprijinului puterilor lumeşti, primeşte o condamnare asemănătoare.” Marea Luptă, pg. 382. (eng.)

Joi 12 noiembrie
5. „S-A SFÂRŞIT ”

a. Cu ce va culmina plaga a şaptea? Apocalipsa 16:21.

O grindină mare, ale cărei boabe cîntăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare. (Apocalipsa 16:21).

b. La sfârşitul plăgii a şaptea, ce eveniment foarte important şi glorios va avea loc? Matei 24:30; Apocalipsa 1:7.

Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pămîntului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. (Matei 24:30).
Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea, şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pămîntului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin. (Apocalipsa 1:7).

„Curând apare la răsărit un nor mic şi negru, cam cât o jumătate de palmă de om. Este norul care Îl înconjoară pe Mântuitorul şi care pare la distanţă să fie învăluit în întuneric. Poporul lui Dumnezeu ştie că acesta este semnul Fiului omului. În tăcere solemnă, ei privesc la el cum se apropie de pământ, devenind tot mai luminos şi mai glorios, până când este un nor mare şi alb, dedesubt având o slavă asemenea unui foc mistuitor şi deasupra lui curcubeul legământului. Isus călăreşte ca un cuceritor puternic. Nemaifiind acum un ‚Om al durerii,’ ca să bea din paharul amar al ruşinii şi vaiului, El vine, biruitor în cer şi pe pământ, pentru a-i judeca pe vii şi pe morţi.” Marea Luptă, pg. 640, 641. (eng.)
„Acei care au luat în râs pretenţia Lui de a fi Fiul lui Dumnezeu sunt acum fără cuvinte. Acolo este trufaşul Irod care a batjocorit titlul Său regal şi a poruncit soldaţilor batjocoritori să-L încoroneze rege. Acolo sunt oamenii care cu mâini lipsite de pioşenie au pus asupra Lui roba purpurie, pe fruntea Lui sfântă coroana de spini şi în mâna Lui care nu se împotriveasceptrul de batjocură şi se plecau înaintea Lui într-o batjocură blasfemiatoare. Oamenii care L-au lovit şi scuipat pe Prinţul vieţii se întorc acum de la privirea Lui străpungătoare şi caută să fugă de slava copleşitoare a prezenţei Sale. Acei care au bătut cuiele prin mâinile şi picioarele Sale, soldatul care l-a împuns în coapsă, privesc aceste semne cu spaimă şi mustrare de conştiinţă.” Ibid., pg. 643. Vineri 13 noiembrie

Întrebări recapitulative şi de meditaţie

a. Cine îi va strânge pe împăraţii pământului şi ai întregii lumi într-un singur loc?
b. Când va începe şi se va sfârşi bătălia de la Armaghedon?
c. Ce eveniment important are loc la începutul plăgii a şaptea, când Dumnezeu va spune: „S-a făcut”?
d. Ce se înţelege prin „Babilon” şi care va fi răsplata sa?
e. Ce eveniment glorios încheie cele şapte plăgi?