Lecția 12. Părăsit de prieteni și dușmani

„Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.” (Marcu 14:50).

„[Fiul lui Dumnezeu] a fost îndurerat, a fost disprețuit și respins, un om al durerii și obișnuit cu suferința. Maiestatea cerului a trebuit să părăsească locul lucrării Sale din nou și din nou deoarece Satan Îi zdrobea călcâiul și în cele din urmă răutatea lui Satan și-a atins puterea maximă atunci când acesta a inspirat și a controlat mințile oamenilor răi ca să-L răstignească.” — Christ Triumphant, p. 248.

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, p. 698-715 (cap. Înaintea lui Ana și a curții de judecată a lui Caiafa).

Duminică 13 decembrie

1. TRĂDAT DE UN PRIETEN

a. Cum L-a trădat Iuda pe Isus? Marcu 14:10, 11, 43-46.

Marcu 14:10, 11, 43-46: „Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă, ca să le vândă pe Isus. Când au auzit ei lucrul acesta, s-au bucurat și i-au făgăduit bani. Și Iuda căuta un prilej nimerit ca să-L dea în mâinile lor... (43-46) Și îndată, pe când vorbea El încă, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și împreună cu el a venit o mulțime de oameni cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă, de cărturari și de bătrâni. Vânzătorul le dăduse semnul acesta: „Pe care-L voi săruta, Acela este; să-L prindeți și să-L duceți sub pază.” Când a venit Iuda, s-a apropiat îndată de Isus și I-a zis: „Învățătorule!” Și L-a sărutat mult. Atunci, oamenii aceia au pus mâna pe Isus și L-au prins.”

 „Cazul lui Iuda mi-a fost prezentat ca o lecție pentru toți. Iuda a fost cu Hristos de-a lungul întregii perioade a slujirii publice a Mântuitorului. El a avut tot ceea ce Hristos ar fi putut să-i dea. Dacă el și-ar fi folosit capacitățile cu cea mai serioasă sârguință, el și-ar fi putut spori talentele. Dacă ar fi căutat să fie o binecuvântare, în loc de a fi un om care punea la îndoială critica și era egoist, Domnul l-ar fi folosit pentru înaintarea împărăției Sale. Dar Iuda era un speculant. El gândea că poate să coordoneze finanțele bisericii și prin istețimea sa în afaceri, să obțină câștig. El era cu inima împărțită. El iubea lauda lumii. El refuza să renunțe la lume pentru Hristos. El nu și-a legat niciodată interesele veșnice de Hristos. El avea o religie superficială și de aceea el L-a speculat pe Stăpânul său și L-a trădat preoților, fiind pe deplin convins că Hristos nu va îngădui să fie prins.” — Comentarii biblice ale AZȘ [Comentarii E. G. White], vol. 5, p. 1101, 1102. (Matei cap. 26)

b. Cum a fost profețit acest lucru? Psalmii 41:9.

Psalmii 41:9: „Chiar și acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, ridică și el călcâiul împotriva mea.”

 Luni 14 decembrie

2. PĂRĂSIT DE UN PRIETEN APROPIAT

a. Când Isus le-a zis ucenicilor că toți se vor poticni din cauza Lui, ce a insistat Petru? Ce detalii suplimentare i-a oferit Isus? Marcu 14:27-31.

Marcu 14:27-31: „Isus le-a zis: „În noaptea aceasta, toți veți avea un prilej de poticnire, pentru că este scris: ,Voi bate Păstorul, și oile vor fi risipite.’ Dar, după ce voi învia, voi merge înaintea voastră în Galileea.” Petru i-a zis: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea.” Și Isus i-a zis: „Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Dar Petru I-a zis cu și mai multă tărie: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, tot nu mă voi lepăda de Tine.” Și toți ceilalți au spus același lucru.”

b. Cum s-au împlinit cuvintele lui Isus? Marcu 14:66-72.

Marcu 14:66-72: „Pe când stătea Petru jos în curte, a venit una din slujnicele marelui preot. Când a văzut pe Petru încălzindu-se, s-a uitat țintă la el și i-a zis: „Și tu erai cu Isus din Nazaret!” El s-a lepădat și a zis: „Nu știu, nici nu înțeleg ce vrei să zici.” Apoi a ieșit în pridvor. Și a cântat cocoșul. Când l-a văzut slujnica, a început iarăși să spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este unul dintre oamenii aceia.” Și el s-a lepădat din nou. După puțină vreme, cei ce stăteau acolo au zis iarăși lui Petru: „Nu mai încape îndoială că ești unul din oamenii aceia, căci ești galileean și graiul tău seamănă cu al lor.” Atunci, el a început să se blesteme și să se jure: „Nu cunosc pe Omul acesta despre care vorbiți!” Îndată a cântat cocoșul a doua oară. Și Petru și-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Isus: „Înainte ca să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Și, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.”

„Petru L-a urmat pe Domnul său după ce a fost trădat. El era neliniștit să vadă ce se va întâmpla cu Isus. Dar când a fost acuzat că era unul dintre ucenicii Săi, teama pentru propria sa siguranță, l-a condus să declare că el nu-L cunoștea pe acel om. Ucenicii erau remarcați pentru puritatea limbajului lor și Petru, ca să îi convingă pe acuzatorii săi că nu era unul dintre ucenicii lui Hristos, a negat acuzația de trei ori cu blesteme și jurăminte.” — Experiențe și viziuni, p. 169 (cap. Judecarea lui Hristos).

„Când cântatul cocoșului i-a amintit de cuvintele lui Hristos, surprins și șocat de ceea ce tocmai făcuse, s-a întors și a privit la Stăpânul lui. În acel moment, Hristos a privit la Petru și dincolo de privirea aceea îndurerată, în care erau amestecate milă și dragoste față de el, Petru s-a înțeles pe sine însuși. El a ieșit afară și a plâns cu amar. Acea privire a lui Hristos, i-a frânt inima. Petru a ajuns la punctul de cotitură și s-a pocăit cu amar de păcatul lui. Privirea lui Hristos, i-a asigurat iertarea.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 152, 154 (cap. Doi închinători).

c. Cum au exprimat scriitorii Vechiului Testament acest sentiment de abandonare? Psalmii 88:8 (prima parte); 69:8; Iov 19:13, 14. De ce a îngăduit Isus acest lucru?

Psalmii 88:8 p.p.: „Ai îndepărtat de la mine pe toți prietenii mei...”

Psalmii 69:8: „Am ajuns un străin pentru frații mei și un necunoscut pentru fiii mamei mele.”

Iov 19:13, 14: „A depărtat pe frații mei de la mine, și prietenii mei s-au înstrăinat de mine. Rudele mele m-au părăsit, și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.”

„Ca să-i salveze pe păcătoși, Hristos a părăsit căminul Său din cer și a venit pe pământ ca să sufere și să moară. Pentru aceasta a trudit El și a agonizat și s-a rugat, până când, cu inima frântă și părăsit de cei pe care venise să îi salveze, El Și-a dat viața pe Calvar.” — The Sanctified Life, p. 82.

„Nimic altceva decât iubirea veșnică, răscumpărătoare, care va rămâne pentru totdeauna un mister, nu L-ar fi putut determina pe Hristos să Își părăsească onoarea și maiestatea din ceruri și să vină într-o lume păcătoasă, pentru a fi neglijat, disprețuit și respins de cei pe care venise să îi mântuiască și în cele din urmă să sufere pe cruce.” — Mărturii, vol. 2, p. 207 (cap. Suferințele lui Hristos).

Marți 15 decembrie

3. DISPREŢUIT ȘI RESPINS DE OAMENI

a. Ce s-a întâmplat cu martorii care au fost aduși de preoții cei mai de seamă ca să mărturisească împotriva lui Hristos? Marcu 14:55-59.  

Marcu 14:55-59: „Preoții cei mai de seamă și tot soborul căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să-L omoare, dar nu găseau niciuna. Pentru că mulți făceau mărturisiri mincinoase împotriva Lui, dar mărturisirile lor nu se potriveau. Unii s-au sculat și au făcut o mărturisire mincinoasă împotriva Lui și au zis: „Noi L-am auzit zicând: ,Eu voi strica Templul acesta, făcut de mâini omenești, și în trei zile voi ridica un altul, care nu va fi făcut de mâini omenești.’” Nici chiar în privința aceasta nu se potrivea mărturisirea lor.”

„Martori mincinoși au fost mituiți ca să-L acuze pe Isus că ar fi instigat rebeliune și ar fi căutat să înființeze o stăpânire separată. Dar mărturiile lor s-au dovedit a fi ambigue și contradictorii. La interogatoriu, ei și-au falsificat propriile afirmații...

Cuvintele lui Hristos au fost prezentate în mod eronat. Dacă ei le-ar fi raportat exact așa cum le-a rostit El, ei nu ar fi putut garanta condamnarea Sa nici chiar de către Sinedriu.” — Hristos, Lumina lumii, p. 705, 706 (cap. Înaintea lui Ana și a curții de judecată a lui Caiafa).

b. Când a fost întrebat dacă El este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care a fost răspunsul lui Isus? Cum a întâmpinat Marele Preot aceste cuvinte? Marcu 14:61-64.

Marcu 14:61-64: „Isus tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L-a întrebat iarăși și I-a zis: „Ești Tu Hristosul, Fiul Celui Binecuvântat?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. „Și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.” Atunci, marele preot și-a rupt hainele și a zis: „Ce nevoie mai avem de martori? Ați auzit hula. Ce vi se pare?” Toți L-au osândit să fie pedepsit cu moartea.”

„Convingere amestecată cu patimă, l-a condus pe Caiafa să acționeze așa cum a făcut-o. El era furios pe el însuși pentru faptul că a crezut cuvintele lui Hristos și în loc să își predea inima sub un adânc simțământ al adevărului și să mărturisească faptul că Isus era Mesia, el și-a sfâșiat hainele sale preoțești în semn de împotrivire hotărâtă. Acest gest avea o semnificație profundă. Puțin a realizat Caiafa însemnătatea lui. În acest gest, făcut pentru a-i influența pe judecători și a obține condamnarea lui Hristos, marele preot s-a condamnat pe el însuși. Prin legea lui Dumnezeu, el era descalificat de la preoție. El și-a pronunțat asupra lui însuși sentința de moarte.” — Idem., p. 708.

c. Cum a fost profeția lui Isaia împlinită în judecata lui Isus? Isaia 53:3,7.

Isaia 53:3, 7: „Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în  seamă... (7) Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.”

„Priviți la Cel care cu un singur cuvânt ar fi putut să cheme legiuni de îngeri în ajutorul Său, cum este supus batjocurii și glumelor, insultei și urii. El Se oferă pe Sine ca jertfă pentru păcat. Când este insultat, nu amenință; când este acuzat pe nedrept, El nu Își deschide gura. El Se roagă pe cruce pentru ucigașii Săi. El moare pentru ei; El plătește un preț infinit pentru fiecare din ei. El poartă pedeapsa păcatelor omului fără nicio murmurare. Și această victimă care nu se plânge, este Fiul lui Dumnezeu.” — Lift Him Up, p. 233.

Miercuri 16 decembrie

4. PĂRĂSIT DE CINEVA CARE FĂCEA PE PLACUL POPORULUI

a. Care a fost atitudinea lui Pilat cu privire la tăcerea lui Isus? Marcu 15:2-5.

Marcu 15:2-5: „Pilat L-a întrebat: „Ești Tu Împăratul iudeilor?” „Da, sunt”, i-a răspuns Isus. Preoții cei mai de seamă Îl învinuiau de multe lucruri. Pilat L-a întrebat din nou: „Nu răspunzi nimic? Uite de câte lucruri Te învinuiesc ei!” Isus n-a mai dat niciun răspuns, lucru care a mirat pe Pilat.”

„[Pilat] nu credea că prizonierul ar fi complotat împotriva stăpânirii. Blândețea și înfățișarea Sa umilă erau deopotrivă în contradicție cu acuzația față de El. Pilat era convins că o intrigă profundă fusese pusă la cale pentru a distruge un om nevinovat care stătea în calea demnitarilor iudei. Întorcându-se către Isus, L-a întrebat: ,Ești Tu Împăratul iudeilor?’ Mântuitorul a răspuns: ,Tu ai spus.’ Și în timp ce vorbea, fața I S-a luminat ca și când o rază de soare ar fi strălucit asupra ei.” — Hristos, Lumina lumii, p. 726 (cap. În sala de judecată a lui Pilat).

b. Cum a încercat Pilat să Îl salveze pe Hristos? Marcu 15:6-11.

Marcu 15:6-11: „La fiecare Praznic al Paștelor, Pilat le slobozea un întemnițat, pe care-l cereau ei. În temniță era unul numit Baraba, închis împreună cu tovarășii lui din pricina unui omor pe care-l săvârșiseră într-o răscoală. Norodul s-a suit și a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. Pilat le-a răspuns: „Voiți să vă slobozesc pe Împăratul iudeilor?” Căci pricepuse că preoții cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui. Dar preoții cei mai de seamă au ațâțat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba.”

„Pilat ... și-a amintit de un obicei de care putea să se slujească pentru a obține eliberarea lui Hristos. Era un obicei ca la această sărbătoare să se elibereze un prizonier pe care îl alegea poporul. Acest obicei era o invenție păgână; nu era nicio umbră de dreptate în el, dar era foarte apreciat de iudei. Autoritățile romane din acel timp țineau închis un prizonier numit Baraba, care era condamnat la moarte. Sub acoperirea unui entuziasm religios, el era un ticălos împietrit și fără nădejde, predispus la răzvrătire și cruzime. Oferindu-i poporului posibilitatea să aleagă între acest om și nevinovatul Mântuitor, Pilat s-a gândit că va trezi în ei simțul dreptății. El spera să câștige simpatia lor față de Isus, în ciuda preoților și conducătorilor.” — Hristos, Lumina lumii, p. 733 (cap. În sala de judecată a lui Pilat).

c. Deși Pilat era convins că Hristos era nevinovat, ce a făcut el? De ce? Marcu 15:12-15; Matei 27:24.

Marcu 15:12-15: „Pilat a luat din nou cuvântul și le-a zis: „Dar ce voiți să fac cu Acela pe care-L numiți Împăratul iudeilor?” Ei au strigat din nou: „Răstignește-L!” „Dar ce rău a făcut?” le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige și mai tare: „Răstignește-L!” Pilat a vrut să facă pe placul norodului și le-a slobozit pe Baraba, iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit.”

Matei 27:24: „Când a văzut Pilat că n-ajunge la nimic, ci că se face mai multă zarvă, a luat apă, și-a spălat mâinile înaintea norodului și a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele neprihănitului acestuia. Treaba voastră!”

„Pilat tânjea să Îl elibereze pe Isus. Dar el vedea că nu poate face acest lucru și în același timp să își păstreze propria poziție și onoare. Decât să își piardă puterea sa lumească, el a ales să sacrifice o viață nevinovată. Cât de mulți, ca să evite pierdere sau suferință, sacrifică, în același fel, principiul. Conștiința și datoria le indică o cale, dar interesul personal le indică o altă cale.” — Conflict and Courage, p. 324.

Joi 17 decembrie

5. DUMNEZEU NU NE PĂRĂSEȘTE NICIODATĂ

a. Cum s-a manifestat umanitatea lui Isus în momentele în care murea? Marcu 15:34. Cum a fost Hristos capabil să obțină biruința asupra sentimentului de a fi părăsit?

Marcu 15:34: „Și în ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare: „Eloi , Eloi, Lama Sabactani?”, care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”  

„În mijlocul întunericului îngrozitor, aparent părăsit de Dumnezeu, Hristos băuse drojdiile paharului vaiului omenesc. În acele ore cumplite El Se bazase pe dovezile acceptării Tatălui Său care Îi fuseseră date până atunci. El era familiarizat cu caracterul Tatălui Său; El înțelegea dreptatea Sa, mila Sa și marea Sa iubire. Prin credință, El S-a odihnit în Cel pe care fusese întotdeauna bucuria Sa să Îl asculte. Și când în supunere El S-a încredințat lui Dumnezeu, simțământul pierderii favorii Tatălui Său a dispărut. Prin credință, Hristos a fost biruitor.” — Hristos, Lumina lumii, p. 756 (cap. Golgota).

b. Deși putem să fim părăsiți de cei mai apropiați și mai dragi nouă, ce ne făgăduiește Dumnezeu? Psalmii 27:10; Evrei 13:5 (a doua parte); Isaia 49:16.

Psalmii 27:10: „Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește.”

Evrei 13:5 (u.p.): „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.”

Isaia 49:16: „Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, și zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei!”

„Încrede-te în Domnul Isus să te conducă pas cu pas pe calea dreaptă. Poți să primești asigurare și putere la fiecare pas de înaintare, pentru că poți fi sigur că mâna ta este în mâna Lui. Poți să ,alergi și să nu obosești’; poți ,să umbli și să nu te ostenești,’ pentru că poți realiza prin credință că mâna ta se află în mâna lui Hristos. Nu te vei scufunda în descurajare, pentru că atunci când continui să Îl cunoști pe Domnul, încrezându-te în El, vei avea asigurarea că Acel care niciodată nu părăsește pe cei care se încred deplin în El, este Ajutorul tău permanent.” – The Upward Look, p. 320.

Vineri 18 decembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce caracteristici ale lui Iuda s-au dovedit a duce la căderea lui?

2. De ce a ajuns Petru să Îl lepede pe Hristos?

3. De ce au fost cuvintele lui Hristos prezentate eronat de către martorii mincinoși?

4. De ce a îngăduit Pilat ca un om nevinovat să moară? Cum putem fi în pericolul de a acționa în mod similar?

5. Cum Și-a găsit Isus pacea când S-a simțit părăsit de Dumnezeu?