Lecția 13. Speranțe năruite și apoi renăscute

„Nu vă temeți, căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese.” (Matei 28:5, 6).

„Nu jeliți precum cei lipsiți de speranță și de ajutor. Isus trăiește și pentru că El trăiește, și noi vom trăi. Cu inimile pline de recunoștință, cu buzele atinse de foc sfânt, să lăsăm să răsune cântecul de bucurie: Hristos a înviat! El trăiește să mijlocească pentru noi. Prindeți această speranță și ea va ține sufletul ca o ancoră sigură, încercată.” — Hristos, Lumina lumii, p. 794 (cap. De ce plângi?).

Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, p. 741-757, 779-787 (cap. Golgota, A înviat Domnul).

Duminică 20 decembrie

1. PURTÂND CRUCEA

a. Cum L-au tratat oamenii pe Isus, Mântuitorul lumii? Marcu 15:16-20.

Marcu 15:16-20: „Ostașii au adus pe Isus în curte, adică în palat, și au adunat toată ceata ostașilor. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini și I-au pus-o pe cap. Apoi au început să-I ureze și să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Și-L loveau în cap cu o trestie, Îl scuipau, îngenuncheau și I se închinau. După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina de purpură, L-au îmbrăcat în hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.”

b. Cine a purtat crucea lui Isus? Marcu 15:21. Cât de semnificativ a fost acest act? Luca 14:27; Galateni 6:2.

Marcu 15:21: „Au silit să ducă crucea lui Isus pe un trecător care se întorcea de la câmp, numit Simon din Cirene, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus.”

Luca 14:27: „Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu.”

Galateni 6:2: „Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos.”

„Persecutorii lui [Hristos] au văzut că este imposibil pentru El să Își ducă mai departe povara. Ei erau încurcați încercând să găsească pe cineva care să poarte înjositoarea povară. Iudeii înșiși nu puteau face aceasta, deoarece întinarea i-ar fi împiedicat să mai ia Paștele. Nimeni din gloata care Îl urma, nu s-ar fi umilit să poarte crucea.

În acest moment, Simon din Cirene ... întâlnește mulțimea. El aude batjocurile și cuvintele obscene ale gloatei. El se oprește cu uimire văzând această scenă; și în timp ce el își exprimă compasiunea, ei pun mâna pe el și îi așază crucea pe umeri.

Simon auzise despre Isus. Fiii săi credeau în Mântuitorul, dar el însuși nu era un ucenic. Purtarea crucii spre Calvar a fost o binecuvântare pentru Simon și mereu după aceea el a fost recunoscător pentru această lucrare a Providenței. Ea l-a condus să aleagă să ia crucea lui Hristos și chiar să stea cu bucurie sub povara ei.” — Hristos, Lumina lumii, p. 742 (cap. Golgota).

Luni 21 decembrie

2. ISUS ÎMPLINEȘTE PROFEŢIA

a. Cine a fost răstignit împreună cu Hristos? Cum a împlinit aceasta ceea ce fusese prevestit în Scriptură? Marcu 15:27, 28; Isaia 53:12.

Marcu 15:27, 28: „Împreună cu El au răstignit doi tâlhari, unul la dreapta și altul la stânga Lui. Astfel s-a împlinit Scriptura, care zice: ,A fost pus în numărul celor fărădelege’.”

Isaia 53:12: „De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari și va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați.”

„Cu inima plină de dor El asculta să prindă vreo expresie de credință din partea ucenicilor Săi. El a auzit doar cuvinte de tristețe: ,Noi aveam încredere că El avea să fie Cel care urma să răscumpere pe Israel.’ Cât de plăcută a fost atunci pentru Mântuitorul exprimarea credinței și dragostei din partea tâlharului care murea! În timp ce conducătorii iudei Îl lepădau și chiar ucenicii se îndoiau de divinitatea Lui, sărmanul tâlhar, pe marginea veșniciei, L-a numit: Isus, Domnul. Mulți erau gata să Îl numească Domn când făcea minuni și după ce S-a ridicat din mormânt; dar nimeni nu L-a recunoscut astfel când atârna pe cruce, în afară de tâlharul pocăit care a fost salvat în ceasul al unsprezecelea...

Tâlharii răstigniți cu Isus erau așezați ,de o parte și de alta și Isus în mijloc.’ Aceasta s-a realizat sub îndrumarea preoților și conducătorilor. Poziția lui Hristos între tâlhari indica faptul că El era cel mai mare criminal dintre cei trei. Astfel a fost împlinită Scriptura: ,El a fost pus în numărul celor fărădelege’ (Isaia 53:12). Dar preoții nu au văzut deplina însemnătate a actului lor. Așa după cum Isus, răstignit împreună cu tâlharii, a fost așezat ,în mijloc,’ la fel și crucea Lui a fost așezată în mijlocul unei lumi care zăcea în păcat.” — Hristos, Lumina lumii, p. 750, 751 (cap. Golgota).

„Ca înlocuitor și garant al omului, nelegiuirea oamenilor a fost pusă asupra lui Hristos; El a fost socotit ca un călcător al Legii, ca să îi poată răscumpăra de sub blestemul legii... El, Cel care a purtat păcatul, suferă pedeapsa juridică pentru nelegiuire și devine păcat pentru om.” — Istoria mântuirii, p. 225 (cap. Răstignirea Domnului Hristos).

b. Ce au făcut ei cu hainele lui Hristos când El a fost răstignit? Cum a fost prezis acest lucru de către David? Marcu 15:24; Psalmii 22:18.

Marcu 15:24: „După ce L-au răstignit, I-au împărțit hainele între ei trăgând la sorți, ca să știe ce să ia fiecare.”

Psalmii 22:18: „... își împart hainele mele între ei și trag la sorți pentru cămașa mea.”

„Cu secole înainte de răstignire, Mântuitorul a prevăzut tratamentul pe care urma să îl primească. [Psalmii 22:16–18, citat.] Profeția cu privire la hainele Sale a fost îndeplinită fără sfatul sau intervenția prietenilor sau dușmanilor Celui răstignit. Hainele Sale au fost date soldaților care L-au pus pe cruce. Hristos a auzit afirmațiile oamenilor în timp ce își împărțeau hainele între ei. Tunica Sa era țesută fără cusături și ei au zis, ,Să nu o rupem, ci să tragem la sorți pentru ea, a cui să fie.’”— Hristos, Lumina lumii, p. 746 (cap. Golgota).

Marți 22 decembrie

3. ULTIMELE ORE ALE LUI ISUS

a. Cum a răspuns natura când Regele ei murea pe cruce? Marcu 15:33.

Marcu 15:33: „La ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.”

„Natura neînsuflețită și-a exprimat simpatia față de Autorul ei insultat și muribund. Soarele a refuzat să privească scena îngrozitoare. Razele sale bogate, strălucitoare luminau pământul la miezul zilei, când dintr-odată părea că ele au dispărut. Un întuneric deplin a învăluit crucea și toate împrejurimile, ca un văl funerar. Întunericul a durat trei ore întregi. La ceasul al nouălea întunericul teribil s-a ridicat de peste oameni, dar încă Îl înfășura pe Mântuitorul ca și cu o manta. Fulgere agitate păreau că sunt azvârlite către El în timp ce stătea atârnat pe cruce.” — Istoria mântuirii, p. 226 (cap. Răstignirea Domnului Hristos).

b. Ce alte evenimente supranaturale au avut loc când a murit Isus? Marcu 15:37, 38; Matei 27:50-53.

Marcu 15:37: „Dar Isus a scos un strigăt tare și Și-a dat duhul.”

Matei 27:50-53: „Isus a strigat iarăși cu glas tare și Și-a dat duhul. Și îndată, perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis și multe trupuri ale sfinților care muriseră au înviat. Ei au ieșit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate și s-au arătat multora.

„În momentul în care Hristos a murit, preoții slujeau la templu înaintea perdelei care despărțea Sfânta de Sfânta Sfintelor. Dintr-odată au simțit că pământul se cutremură sub ei și perdeaua templului, o draperie puternică și bogată, care [până în acel moment — n.tr.] fusese reînnoită în fiecare an, a fost ruptă în două de sus până jos de același cap de mână care a scris cuvintele de osândă pe pereții palatului lui Belșațar.” – Idem.

„Ruperea perdelei templului a arătat că jertfele și ritualurile iudaice nu mai aveau să fie primite. Marea Jertfă fusese adusă și fusese acceptată și Duhul Sfânt care a coborât în Ziua Cincizecimii a purtat mințile ucenicilor de la sanctuarul pământesc la cel ceresc, unde Isus intrase cu însuși sângele Său, ca să reverse asupra ucenicilor Săi privilegiile ispășirii Sale. Dar iudeii au fost lăsați în întuneric deplin. Ei au pierdut toată lumina pe care ar fi putut-o avea din planul de mântuire și totuși credeau încă în jertfele și darurile lor inutile. Sanctuarul din cer luase locul celui de pe Pământ, totuși ei nu au recunoscut această schimbare. De aceea ei nu puteau beneficia de mijlocirea lui Hristos în Locul Sfânt.” — Experiențe și viziuni, p. 259, 260 (cap. O bază solidă).

„Când Isus, atârnând pe cruce, a strigat: ,S-a sfârșit,’ stâncile s-au rupt, pământul s-a cutremurat și unele morminte au fost deschise.” — Idem., p. 184 (cap. Învierea lui Hristos).

Miercuri 23 decembrie

4. EL A ÎNVIAT!

a. Cine a ieșit în față și s-a ocupat de o îngropare onorabilă pentru Isus, și ce a făcut el? Marcu 15:43, 46; Matei 27:59, 60.

Marcu 15:43, 46: „a venit Iosif din Arimateea, un sfetnic cu vază al soborului, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu. El a îndrăznit să se ducă la Pilat ca să ceară trupul lui Isus... Și Iosif a cumpărat o pânză subțire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfășurat în pânza de in și L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la ușa mormântului.”

Matei 27:59, 60: „Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză curată de in și l-a pus într-un mormânt nou al lui însuși, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat.”

„Chiar și în moarte, trupul lui Hristos era foarte prețios pentru ucenicii Săi. Ei doreau să-I facă o înmormântare onorată, dar nu știau cum să realizeze acest lucru...

În această urgență, Iosif din Arimatea și Nicodim au venit să îi ajute pe ucenici. Amândoi acești oameni erau membri ai Sinedriului și se cunoșteau cu Pilat. Ambii erau bărbați bogați și cu influență. Ei erau hotărâți că trupul lui Isus trebuia să aibă o înmormântare onorabilă.

Iosif a mers cu îndrăzneală la Pilat și a cerut de la el trupul lui Isus...

Cererea lui Iosif a fost acceptată. În timp ce Ioan se frământa cu privire la îngroparea Stăpânului său, Iosif s-a întors cu ordinul lui Pilat pentru trupul lui Hristos; și Nicodim a venit aducând un amestec scump de mir și aloe, în greutate de aproape o sută de livre (n.t. aproximativ 45 litri), pentru îmbălsămarea Sa. Celui mai onorat din tot Ierusalimul nu i s-a arătat mai mult respect la moarte. Ucenicii erau uimiți să-i vadă pe acești conducători bogați la fel de interesați ca și ei înșiși în îngroparea Domnului lor.” — Hristos, Lumina lumii, p. 772, 773 (cap. În mormântul lui Iosif).

b. După ce s-au odihnit în Sabat, cine a venit foarte devreme la mormânt, duminică dimineața și ce au descoperit ele? Marcu 16:1-6; Matei 28:5,6.

Marcu 16:1-6: „După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus. În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis-de-dimineață, pe când răsărea soarele. Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la ușa mormântului?” Și când și-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită. Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel șezând la dreapta, îmbrăcat într-un veșmânt alb, și s-au înspăimântat. El le-a zis: „Nu vă înspăimântați! Căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit. A înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.”

Matei 28:5, 6: „Dar îngerul a luat cuvântul și a zis femeilor: „Nu vă temeți, căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul.”

„Pe când [femeile] zăboveau în acel loc, dintr-odată au observat că nu erau singure. Un tânăr îmbrăcat în haine strălucitoare stătea deasupra mormântului. Era îngerul care rostogolise piatra. El a luat înfățișarea umanității ca să nu le sperie pe aceste prietene ale lui Isus. Totuși în jurul său, lumina slavei cerești strălucea încă și femeile s-au speriat. Ele s-au întors să fugă, dar cuvintele îngerului le-au oprit pașii. ,Nu vă temeți,’ le-a zis el; ,pentru că știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, așa cum a spus. Veniți de vedeți locul în care a fost pus.’” — Idem., p. 788, 789 (cap. De ce plângi?).

c. Ce trebuia să facă ele în continuare? Cum au reacționat? Marcu 16:7, 8; Matei 28:7, 8.

Marcu 16:7, 8: „Dar duceți-vă de spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea, cum v-a spus.” Ele au ieșit din mormânt și au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur și de spaimă. Și n-au spus nimănui nimic, căci se temeau.”

Matei 28:7, 8: „și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți. Iată că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.” Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică și cu mare bucurie, și au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.”

Joi 24 decembrie

5. HRISTOS ÎMPUTERNICEȘTE PE URMAȘII SĂI

a. Cui S-a arătat Isus și care a fost reacția lor? Marcu 16:9-14; Luca 24:13-15.

Marcu 16:9-14: „Isus, după ce a înviat, în dimineața zilei dintâi a săptămânii, S-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte draci. Ea s-a dus și a dat de știre celor ce fuseseră împreună cu El, care plângeau și se tânguiau. Când au auzit ei că este viu și că a fost văzut de ea, n-au crezut-o. După aceea, S-a arătat într-alt chip la doi dintre ei pe drum, când se duceau la țară. Aceștia s-au dus de au spus lucrul acesta celorlalți, dar nici pe ei nu i-au crezut. În sfârșit, S-a arătat celor unsprezece, când ședeau la masă, și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu crezuseră pe cei ce-L văzuseră înviat.”

Luca 24:13-15: „În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus* S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei.”

„Când [Maria] s-a întors la mormânt, ea L-a văzut pe Isus stând aproape, dar nu L-a cunoscut. El i-a vorbit cu gingășie, interesându-Se despre cauza necazului ei și întrebând-o pe cine căuta. Presupunând că El era grădinarul, ea L-a rugat, ca dacă El L-a luat pe Domnul ei, să îi spună unde L-a pus, ca să poată să Îl ia. Isus i-a vorbit cu vocea Sa cerească, spunând: ,Marie!’ Ea era obișnuită cu tonul acelei voci dragi și a răspuns dintr-odată: ,Învățătorule!’ și în bucuria ei era gata să Îl îmbrățișeze; dar Isus i-a zis: ,Nu Mă atinge; pentru că nu M-am suit încă la Tatăl Meu: ci du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru; la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.’ Plină de bucurie, ea s-a grăbit la ucenici cu vestea bună. Isus S-a înălțat imediat la Tatăl Său ca să audă de pe buzele Sale că El acceptase jertfa Sa și să primească toată puterea în cer și pe Pământ.” — Experiențe și viziuni, p. 187 (cap. Învierea lui Hristos).

b. Ce misiune a fost dată urmașilor lui Hristos și cum au răspuns ei? Marcu 16:15-18, 20.

Marcu 16:15-18, 20: „Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit. Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână șerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, își vor pune mâinile peste bolnavi și bolnavii se vor însănătoși... (20) Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul prin semnele care-l însoțeau.”

„Asupra tuturor locuitorilor Pământului, înălțați sau de jos, bogați sau săraci, trebuia ca lumina cerului să strălucească în raze limpezi și puternice. Ucenicii trebuia să fie colaboratori cu Răscumpărătorul lor în lucrarea de salvare a lumii.” — Hristos, Lumina lumii, p. 818 (cap. Duceți-vă și învățați toate neamurile).

Vineri 25 decembrie

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Cum a fost purtarea crucii un punct de cotitură în viața lui Simon?

2. De ce a fost Isus așezat între tâlhari pe cruce? Cum a împlinit aceasta profeția?

3. Cum a simpatizat natura cu Autorul ei muribund?

4. Cum S-a îngrijit Dumnezeu de înmormântarea lui Isus? Cine a ieșit în față ajutând?

5. Care a fost principala preocupare a lui Isus după ce a înviat din morți?