- Lecția 13. Speranțe năruite și apoi renăscute
- Lecția 12. Părăsit de prieteni și dușmani
- Lecția 11. Proclamând Împărăția
- Lecția 10. Isus vorbește despre Împărăția Sa
- Lecția 9. Cine Îl acceptă pe Isus?
- Lecția 8. Când Isus poruncește liniște
- Lecția 7. Chemarea la un angajament total
- Lecția 6. Hristos, Slujitorul oamenilor
- Lecția 5. Autoritatea lui Hristos
- Lecția 4. Vindecând mintea
- Lecția 3. Un Făcător de minuni
- Lecția 2. Un Învățător divin
- Lecția 1. Începutul Evangheliei lui Isus Hristos
Lecția 11. Proclamând Împărăția
„Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.” (Ioan 9:4).
„Intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim a fost o slabă prefigurare a venirii Sale pe norii cerului cu putere și slavă în mijlocul triumfului îngerilor și bucuria sfinților.” — Hristos, Lumina lumii, p. 580 (cap. Un popor blestemat).
Recomandare pentru studiu: Hristos, Lumina lumii, p. 529-536, 569-572, 589-593 (cap. Lazăre, vino afară, Împăratul tău vine, Templul curățit din nou).
Duminică 6 decembrie
1. UN TIMP PENTRU FIECARE SCOP
a. Ce a fost întotdeauna în mintea lui Isus când lua în considerare lucrarea vieții Sale și cum ar trebui să ne influențeze aceasta pe noi? Ioan 9:4; 4:34.
Ioan 9:4: „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.”
Ioan 4:34: „Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.”
„Viața Mântuitorului pe Pământ nu a fost o viață de tihnă și dedicare Sie Însuși, ci El trudea cu un efort persistent, serios, neobosit pentru mântuirea omenirii pierdute. De la iesle la Calvar, El a urmat calea lepădării de sine și nu a căutat să fie eliberat de sarcinile anevoioase, călătoriile dureroase și grija și munca epuizantă. El a spus: ,Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să Își dea viața ca răscumpărare pentru mulți.’ (Matei 20:28). Acesta era marele obiectiv al vieții Sale. Orice altceva era secundar și subordonat acestuia. Hrana și băutura Sa erau a face voia lui Dumnezeu și a încheia lucrarea Sa. Eul și propriul interes nu făceau parte din lucrarea Sa.
Tot astfel, cei care sunt părtași la harul lui Hristos vor fi gata să facă orice sacrificiu pentru ca alții pentru care El a murit, să poată avea parte de darul ceresc.” — Calea către Hristos, p. 78 (cap. Viața și faptele noastre).
b. Care a fost răspunsul lui Isus când I se cerea să facă lucruri care ar fi scurtat timpul Său de lucru? Ioan 7:6, 8.
Ioan 7:6, 8: „Isus le-a zis: „Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică. ... (8) Suiți-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.”
Luni 7 decembrie
2. CAPODOPERA MINUNILOR
a. Ce a îngăduit Dumnezeu să i se întâmple unuia dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Isus, și când a mers Isus să îl vadă? Ioan 11:14, 17.
Ioan 11:14, 17: „Atunci, Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit... (17) Când a venit, Isus a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.”
„Dacă ar fi fost Hristos în camera bolnavului, Lazăr nu ar fi murit; pentru că Satan nu ar fi avut nicio putere asupra lui. Moartea nu și-ar fi putut îndrepta săgeata asupra lui Lazăr în prezența Dătătorului de viață. De aceea, Hristos a rămas la distanță. El a îngăduit ca vrăjmașul să își exercite puterea sa, ca El să îl poată respinge, ca pe un vrăjmaș învins.” — Hristos, Lumina lumii, p. 528 (cap. Lazăre, vino afară).
„Dacă l-ar fi refăcut din boală la sănătate, minunea care este cea mai evidentă dovadă a caracterului Său divin, nu ar fi fost înfăptuită.” — Idem.
b. Ce a făcut Isus apoi? Ioan 11:38-44.
Ioan 11:38-44: „Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră. „Dați piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Știam că totdeauna Mă asculți, dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.”
„Hristos ar fi putut să comande pietrei să se dea deoparte și ea ar fi ascultat de glasul Său. El ar fi putut porunci îngerilor care erau aproape de El să facă acest lucru. La porunca Lui, mâini invizibile ar fi înlăturat piatra. Dar ea trebuia să fie dată deoparte de mâini omenești. Astfel, Hristos a arătat că omenirea trebuie să coopereze cu divinitatea. Ceea ce poate să facă puterea omenească, nu este chemată să facă puterea divină. Dumnezeu nu îl scutește pe om de ajutorul pe care trebuie să îl dea. El îl întărește, cooperează cu el, atunci când folosește puterile și capacitățile date lui.” — Idem., p. 535.
c. Care a fost reacția preoților și conducătorilor? Ioan 11:47-54.
Ioan 11:47-54: „Atunci, preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat soborul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru, și neamul.” Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod și să nu piară tot neamul?” Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el, ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustie, într-o cetate numită Efraim, și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.”
„Mulți dintre cei care au fost martori la învierea lui Lazăr au fost conduși să creadă în Isus. Dar ura preoților împotriva Lui, s-a intensificat... Ei erau mai mult ca oricând, hotărâți să pună capăt lucrării lui Hristos...
Până aici, saducheii nu încurajaseră planul de a-L omorî pe Hristos. Dar după învierea lui Lazăr, ei au hotărât că doar prin moartea Sa puteau fi oprite condamnările Sale neînfricate la adresa lor.” — Idem., p. 537, 538 (cap. Uneltirile preoților).
„Capodopera minunilor lui Hristos – învierea lui Lazăr – pecetluise hotărârea preoților de a scăpa lumea de Isus și de lucrările Sale minunate, care le distrugeau rapid influența asupra poporului.” — Istoria faptelor apostolilor, p. 66 (cap. La poarta templului).
Marți 8 decembrie
3. DE CE O INTRARE TRIUMFALĂ?
a. Descrieți pregătirile pentru sosirea lui Isus în Ierusalim pentru ultima dată. Marcu 11:1-10. 80
Marcu 11:1-10: „Când s-au apropiat de Ierusalim și au fost lângă Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi și le-a zis: „Duceți-vă în satul dinaintea voastră. Îndată ce veți intra în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n-a încălecat încă niciun om; dezlegați-l și aduceți-Mi-l. Dacă vă va întreba cineva: ,Pentru ce faceți lucrul acesta?’ să răspundeți: ,Domnul are trebuință de el.’ Și îndată îl va trimite înapoi aici.” Ucenicii s-au dus, au găsit măgărușul legat afară, lângă o ușă, la cotitura drumului, și l-au dezlegat. Unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul acesta?” Ei au răspuns cum le poruncise Isus. Și i-au lăsat să plece. Au adus măgărușul la Isus, șiau aruncat hainele pe el și Isus a încălecat pe el. Mulți oameni își așterneau hainele pe drum, iar alții presărau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmp. Cei ce mergeau înainte și cei ce veneau după Isus strigau: „Osana! Binecuvântat este cel ce vine în Numele Domnului! Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția părintelui nostru David! Osana în cerurile preaînalte!”
b. Care dintre profețiile Vechiului Testament au fost împlinite de Hristos când a îngăduit ca să fie primit ca un rege? Isaia 62:10,11; Zaharia 9:9.
Isaia 62:10,11: „Treceți, treceți pe porți! Pregătiți o cale poporului! Croiți, croiți drum, dați pietrele la o parte! Ridicați un steag peste popoare! Iată ce vestește Domnul până la marginile pământului: „Spuneți fiicei Sionului: ,Iată, Mântuitorul tău vine; iată, plata este cu El și răsplătirile merg înaintea Lui.’”
Zaharia 9:9: „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.”
c. Care a fost reacția poporului la acest eveniment? Matei 21:10; Luca 19:39. Cum a influențat aceasta viitorul lui Isus?
Matei 21:10: „Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mișcare și fiecare zicea: „Cine este acesta?”
Luca 19:39: „Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învățătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
„Acei care au fost odată orbi... sunt primii care deschid drumul în această procesiune minunată... Unul pe care El l-a înviat din morți conduce animalul pe care stă El. Cei odată surzi și muți, cu urechile deschise și limbile dezlegate, ajută la intensificarea strigătelor vesele de osanale. Cei infirmi, cu pași energici și inimile pline de recunoștință, sunt acum cei mai activi în a rupe ramuri de palmier și a le presăra în calea Lui, ca un tribut de onoare la adresa puternicului Vindecător. Leprosul, cel care a auzit cuvintele înspăimântătoare ale preotului: ,Necurat,’ ... este acolo... Demonizatul este acolo, fără a mai avea acum vreun cuvânt smuls prin forță de pe buzele lui, de către puterea lui Satan.” — Christ Triumphant, p. 253.
„Din mulțimile adunate ca să participe la Paște, mii merg să Îl întâmpine pe Isus. Ei salută fluturând ramuri de palmier și izbucnind în cântece sfinte. Preoții de la temple sună din trâmbiță pentru serviciul de seară, însă doar puțini sunt care să răspundă și conducătorii își spun unul altuia alarmați: ,Lumea merge după El.’
Niciodată mai înainte în viața Sa pământească, nu a permis Isus o astfel de demonstrație. El prevedea limpede rezultatul. Urma să Îl aducă la cruce...
Evenimentele asociate cu intrarea aceasta triumfală urma să fie conversația fiecărei limbi și urma să Îl aducă pe Isus în gândul tuturor. După răstignirea Sa, mulți urma să rememoreze aceste evenimente în legătura lor cu judecata și moartea Sa. Ei urma să fie conduși să cerceteze profețiile și să fie convinși că Isus era Mesia; și în toate ținuturile, convertiții la credință urma să se înmulțească.” — Hristos, Lumina lumii, p. 571 (cap. Împăratul tău vine).
Miercuri 9 decembrie
4. URMĂTORUL PAS SPRE CRUCE
a. Care a fost unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut Isus când a intrat în Ierusalim? Marcu 11:15-17.
Marcu 11:15-17: „Au ajuns în Ierusalim și Isus a intrat în Templu. A început să scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu; a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei. Și nu lăsa pe nimeni să poarte vreun vas prin Templu. Și-i învăța și zicea: „Oare nu este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile’? Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.”
„La începutul slujirii Sale, Hristos alungase de la templu pe cei care îl întinau prin tranzacțiile lor nesfințite; și purtarea Lui severă și divină aprinsese groaza în inimile comercianților intriganți. La încheierea misiunii Sale, El a revenit în templu și l-a găsit la fel de profanat ca înainte. Starea lucrurilor era chiar mai rea decât înainte...
Indignarea lui Isus a fost provocată; El știa că sângele Său, care urma să fie în curând vărsat pentru păcatele lumii, urma să fie tot la fel de puțin apreciat de preoți și bătrâni cum era sângele animalelor pe care îl vărsau în continuu...
Hristos a vorbit cu o putere care a mișcat poporul ca o furtună puternică: ,Este scris, Casa Mea se va numi o casă de rugăciune; dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari.’ Glasul Său a răsunat ca o trâmbiță prin templu. Neplăcerea de pe fața Sa semăna cu un foc mistuitor. Cu autoritate, El a poruncit: ,Luați deci, aceste lucruri de aici.’ (Ioan 2:16).” — Hristos, Lumina lumii, p. 589–591 (cap. Templul curățit din nou).
b. Care a fost reacția preoților? De ce s-au simțit ei astfel? Marcu 11:18.
Marcu 11:18: „Preoții cei mai de seamă și cărturarii, când au auzit cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învățătura Lui.”
„Fariseii erau complet nedumeriți și tulburați. Unul pe care ei nu Îl puteau intimida, era Cel care poruncea. Isus Își luase funcția de păzitor al templului. Niciodată mai înainte nu Și-a atribuit o asemenea autoritate regească. Niciodată mai înainte nu avuseseră cuvintele și acțiunile Sale o așa mare putere. El făcuse lucrări minunate prin Ierusalim, dar niciodată mai înainte nu acționase El într-un mod atât de solemn sau impresionant. În prezența poporului, care fusese martor la lucrările Lui minunate, preoții și conducătorii nu au îndrăznit să Îi arate vrăjmășie deschisă. Deși înfuriați și confuzi la răspunsul Său, ei au fost incapabili să mai realizeze ceva în acea zi.” — Idem., p. 593.
c. Ce a făcut Isus ca să evite un nou conflict în acest timp? Marcu 11:19.
Marcu 11:19: „Ori de câte ori se însera, Isus ieșea din cetate.” Joi 10 decembrie
5. ISUS PROFEŢEȘTE DIN NOU MOARTEA SA
a. Relatați parabola pe care a prezentat-o apoi Isus poporului. Marcu 12:1-11.
Marcu 12:1-11: „Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. „Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn, apoi a arendat-o unor vieri și a plecat din țară. La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob ca să ia de la ei din roadele viei. Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis iarăși la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap și l-au batjocorit. A mai trimis un altul, pe care l-au omorât, apoi a trimis mulți alții, dintre care pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât. Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis și pe el la ei. ,Vor primi cu cinste pe fiul meu’, zicea el. Dar vierii aceia au zis între ei: ,Iată moștenitorul, veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră.’ Și au pus mâna pe el, l-au omorât și i-au aruncat trupul afară din vie. Acum ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia și via o va da altora. Oare n-ați citit locul acesta din Scriptură: ,Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, și este minunat în ochii noștri’?”
b. Care a fost reacția conducătorilor lui Israel? De ce? Marcu 12:12.
Marcu 12:12: „Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Și L-au lăsat și au plecat.”
„Vorbitorii nu pricepuseră inițial aplicația parabolei, dar acum au văzut că ei își pronunțaseră propria condamnare. În parabolă, stăpânul Îl reprezintă pe Dumnezeu, via, națiunea iudaică și moștenirea, legea divină care era protecția lor. Turnul era un simbol al templului. Stăpânul viei a făcut tot ce era necesar pentru prosperitatea ei. ,Ce aș mai fi putut face viei mele,’ spune el, ,și nu i-am făcut?’ (Isaia 5:4). Astfel era reprezentată grija neobosită a lui Dumnezeu pentru Israel. Și la fel cum vierii trebuia să îi înapoieze stăpânului partea cuvenită din roadele viei, la fel și poporul lui Dumnezeu trebuia să Îl onoreze printr-o viață corespunzătoare privilegiilor lor sacre. Dar așa cum vierii omorâseră pe slujitorii pe care stăpânul i-a trimis la ei după roade, la fel și evreii dăduseră la moarte profeții pe care Dumnezeu i-a trimis la ei pentru pocăință. Sol după sol fusese ucis. Până aici aplicația parabolei nu putea fi pusă sub semnul întrebării și în ceea ce urma, nu era cu nimic mai puțin evidentă. În preaiubitul fiu pe care stăpânul viei l-a trimis în cele din urmă la robii săi neascultători și pe care ei au pus mâna și l-au omorât, preoții și conducătorii au văzut o imagine clară a lui Isus și a destinului Său nemijlocit. Ei deja plănuiau să Îl ucidă pe Cel pe care Tatăl Îl trimisese la ei într-un ultim apel. În pedeapsa aplicată vierilor nerecunoscători era portretizată osânda celor care urma să Îl dea pe Hristos la moarte.” — Hristos, Lumina lumii, p. 596, 597 (cap. Templul curățit din nou).
Vineri 11 decembrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ
1. Care era marele scop al vieții lui Isus?
2. Cum a grăbit învierea lui Lazăr venirea împărăției?
3. Cum urma intrarea triumfală să convingă sufletele despre divinitatea lui Isus?
4. Care a fost rezultatul curățirii templului de către Isus pentru a doua oară?
5. Ce imagine distinctă a fost prezentată preoților și conducătorilor prin parabola viei? Cum au reacționat ei?