Lecția 5. Umblând cu vrednicie
Verset de memorat: „Pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu, întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare cu bucurie.” (Coloseni 1:10-11)
Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 71-77 (Iubirea pentru cei greșiți); Ibid., vol. 8, p. 286-289 (Secț. 5, Dumnezeu descoperit de Domnul Hristos / Slava crucii / Cunoașterea care lucrează transformarea).
„Pavel a pus în cuvinte dorința sa față de credincioșii Coloseni. Cât de înalt este idealul pe care aceste cuvinte îl pun înaintea urmașului lui Hristos! Ele arată minunatele posibilități ale vieții creștine și fac clar faptul că nu este nicio limită a binecuvântărilor pe care copiii lui Dumnezeu le pot primi.” — Istoria Faptelor Apostolilor, p. 471 (cap. 45: Scrisori din Roma).
DUMINICĂ, 25 OCTOMBRIE
1. UN EXEMPLU PENTRU NOI
a. Cum exprimă Pavel încrederea lui profundă în condi-ția spirituală a credincioșilor coloseni? Coloseni 1:1-6
Coloseni 1:1-6: „Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și fratele Timotei, către sfinții și frații credincioși în Hristos, care sunt în Colose: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. Mulțumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi, și am auzit despre credința voastră în Hristos Isus și despre dragostea pe care o aveți față de toți sfinții din pricina nădejdii care vă așteaptă în ceruri și despre care ați auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, care a ajuns până la voi și este în toată lumea, unde dă roade și merge crescând, ca și între voi. Și aceasta, din ziua în care ați auzit și ați cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr.”
„Primele două capitole din Coloseni mi-au fost prezentate ca o expresie a ceea ce ar trebui să fie bisericile noastre în fiecare parte a lumii.” — Comentarii Biblice, N.T., vol. 7, p. 906 (Filipeni, cap. 3).
b. Ce i-a motivat această credință pe apostoli să facă? Coloseni 1:7-11
Coloseni 1:7-11: „Cum ați învățat de la Epafras, preaiubitul nostru tovarăș de slujbă. El este un credincios slujitor al lui Hristos pentru voi și ne-a vorbit despre dragostea voastră în Duhul. De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu, întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare cu bucurie.”
„[Citat Coloseni 1:9-11] Cât de amplă este această rugăciune! Nu există nicio limită pentru binecuvântările pe care este privilegiul nostru să le primim. Putem fi „plini de cunoștința voii Lui.” Duhul Sfânt nu l-ar fi inspirat niciodată pe Pavel să înalțe această rugăciune pentru frații săi, dacă nu ar fi fost posibil ca ei să primească un răspuns de la Dumnezeu potrivit cererii făcute. Fiindcă lucrurile stau astfel, știm că voia lui Dumnezeu este descoperită poporului Său pe măsură ce aceștia au nevoie de o înțelegere mai clară a voii Sale.” — Ibid.
LUNI, 26 OCTOMBRIE
2. PUTEREA CREATIVĂ A LUI HRISTOS
a. Descrieți experiența măreață pe care o portretizează apostolul — și modul în care ar trebui să ne păstrăm credința puternică rămânând în ea. Coloseni 1:12-14
Coloseni 1:12-14: „Mulțumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.”
„Ar trebui să stăm neclintiți în libertatea pe care ne-a dat-o El și să ne bucurăm în adevăr. Lui Dumnezeu nu îi place de noi când mergem să ascultăm rătăcirile, fără a fi nevoiți s-o facem; căci dacă nu ne trimite El la acele întâlniri în care rătăcirea este introdusă forțat în mintea oamenilor prin puterea voinței, El nu ne va păzi. Îngerii își încetează vegherea asupra noastră, iar noi suntem lăsați la voia vrăjmașului, pentru a fi orbiți și slăbiți de el și de puterea îngerilor săi răi; iar lumina din jurul nostru devine contaminată de întuneric…
Nu avem timp de pierdut cu ascultarea basmelor. Mintea noastră nu ar trebui deturnată în felul acesta, ci ocupată cu adevărul prezent și căutând înțelepciune, ca să putem dobândi o mai bună cunoaștere a poziției noastre pentru a putea explica, cu blândețe, din Scripturi, motivul pentru nădejdea noastră.” — Scrieri timpurii, p. 125 (Păstori mincinoși)
„Dumnezeu ‘ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui.’ (Coloseni 1:13). Totul se dă prin Cuvântul Său. Dacă primim Cuvântul, avem eliberarea.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 320 (cap. 32: Sutașul).
b. Cum este clarificat conceptul preeminenței lui Hristos atunci când comparăm Scriptura cu Scriptura? Coloseni 1:15, 18; comparați cuvintele “întâi născut” din Psalmul 89:20, 27; 1 Samuel 16:11-13
Coloseni 1:15: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel Întâi Născut din toată zidirea.”
Psalmul 89:20, 27: „Am găsit pe robul Meu David și l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt. Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împărații pământului.”
1 Samuel 16:11-13: „Apoi Samuel a zis lui Isai: ‘Aceștia sunt toți fiii tăi?’ Și el a răspuns: ‘A mai rămas cel mai tânăr, dar paște oile.’ Atunci, Samuel a zis lui Isai: ‘Trimite să-l aducă, fiindcă nu vom ședea la masă până nu va veni aici.’ Isai a trimis să-l aducă. Și el era cu păr bălai, cu ochi frumoși și față frumoasă. Domnul a zis lui Samuel: ‘Scoală-te și unge-l, căci el este!’ Samuel a luat cornul cu untdelemn și l-a uns în mijlocul fraților lui. Duhul Domnului a venit peste David începând din ziua aceea și în cele următoare. Samuel s-a sculat și s-a dus la Rama.”
„Avem o singură fotografie perfectă a lui Dumnezeu, și anume pe Isus Hristos.” — Comentarii Biblice, N.T., vol. 7, p. 906 (Coloseni 2).
c. Ce anume Îl revelează pe Hristos ca Dumnezeu? Coloseni 1:16-17; Ioan 1:1-3; Evrei 1:2
Coloseni 1:16-17:„Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El.”
Ioan 1:1-3: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.”
Evrei 1:2: „La sfârșitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor și prin care a făcut și veacurile.”
„Prin Hristos - Cuvântul, Dumnezeu ca Persoană l-a creat pe om și l-a înzestrat cu inteligență și putere.” — Divina vindecare, p. 415 (Crearea pământului).
„Mâna care sprijină lumile în spațiu, mâna care ține toate lucrurile pretutindeni în universul lui Dumnezeu în ordinea în care sunt aranjate și în neobosita lor activitate, este mâna care a fost bătută în cuie pe cruce pentru noi.” — Educație, p. 132 (Știința și Biblia).
MARȚI, 27 OCTOMBRIE
3. PREȚUIND JERTFA
a. Ce trebuie să înțelegem despre profunda însemnătate a misiunii lui Hristos de a veni pe pământ ca Fiul omului? Coloseni 1:19-20; 2:9
Coloseni 1:19-20: „Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El și să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât și ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.”
2:9 „Căci în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.”
„Pentru a înțelege pe deplin valoarea mântuirii, este necesar să înțelegem cât a costat ea. Din cauza unei concepții limitate despre suferințele lui Hristos, mulți acordă o valoare mică marii lucrări a ispășirii. … În acest plan divin se vede cea mai minunată manifestare a iubirii lui Dumnezeu pentru rasa căzută.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 200 (Suferințele lui Hristos).
„Deși slava divină a lui Hristos a fost pentru un timp acoperită și umbrită prin faptul că a luat asupra Sa natura omenească, El nu a încetat să fie Dumnezeu atunci când a devenit om. Omenescul nu a luat locul divinului și nici divinul locul omenescului. Aceasta este taina evlaviei. Cele două expresii, «omenesc» și «divin», erau în Hristos strâns și inseparabil unite, și totuși fiecare își păstra individualitatea distinctă. Deși Hristos S-a smerit pentru a deveni om, Dumnezeirea era încă a Lui. Divinitatea Sa nu putea fi pierdută atât timp cât rămânea credincios și neabătut de la loialitatea Sa. Înconjurat de întristare, suferință și poluare morală, disprețuit și respins de poporul căruia îi fuseseră încredințate oracolele cerului, Isus putea totuși să vorbească despre Sine ca despre Fiul omului în cer. El era gata să-Și ia din nou slava divină atunci când lucrarea Sa pe pământ avea să fie încheiată.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, vol. 5, p. 1129 (Ioan, cap. 1).
„Isus a așezat crucea în raza luminii care vine din cer, pentru că acolo va atrage ea privirea omului. Crucea se află în linie directă cu strălucirea fețelor divine, astfel încât, privind la cruce, oamenii să-L poată vedea și cunoaște pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El. Privindu-L pe Dumnezeu, Îl vedem pe Acela care Și-a revărsat sufletul până la moarte. Privind la cruce, privirea se înalță spre Dumnezeu și se poate vedea ura Sa față de păcat. Dar, în timp ce vedem în cruce ura lui Dumnezeu față de păcat, vedem și iubirea Sa pentru păcătoși, o iubire mai puternică decât moartea.” — Ibid., p. 1133 (Ioan, cap. 3).
b. Cum rezumă apostolul lucrarea pe care o face Hristos în dreptul celor care se predau Lui în mod complet? Coloseni 1:12, 22
Coloseni 1:12, 22: „Mulțumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveți parte de moștenirea sfinților, în lumină… prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.”
„Domnul Hristos a luat măsuri ca biserica Lui să fie un corp transformat, iluminat de lumina cerului, având slava lui Emanuel. Planul Lui este ca fiecare creștin să fie înconjurat cu o atmosferă de lumină și pace. Posibilitatea de a se face de folos este nemărginită pentru acela care, dând eul la o parte, face loc lucrării Duhului Sfânt asupra inimii și trăiește o viață consacrată în totul lui Dumnezeu.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 19 (Secț. 1, Puterea făgăduită).
MIERCURI, 28 OCTOMBRIE
4. CHEMAT ÎN MOD CONTINUU
a. Cu ce condiție importantă este complet asigurată salvarea celor care vin la Hristos? 1 Corinteni 15:1-2; Coloseni 1:23
1 Corinteni 15:1-2: „Vă fac cunoscută, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovă-duit-o; altfel, degeaba ați crezut.”
Coloseni 1:23: „Negreșit, dacă rămâneți și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să vă abateți de la nădejdea Evangheliei pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer și al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.”
„Este absolut imposibil să avem o religie schimbătoare. Evanghelia trebuie proclamată și primită personal. Un consimțământ general nu este suficient. Trebuie să existe o primire inteligentă, din inimă, a adevărului, prin care cel ce îl primește trebuie să rămână statornic și să comunice cu perseverență altora cunoștința primită. Adevărul trebuie practicat în toate privințele, ținând cu tărie cuvântul vieții, ‘prin care sunteți și mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut’.
Există o mărturisire de credință care este atât de diluată de către trăsăturile naturale ale caracterului omenesc, încât și-a pierdut puterea mântuitoare prin faptul că a pierdut caracterul ei distinctiv de asemănare cu Hristos. Deși spui că ești bogat, la urmă te vei afla nenorocit, vrednic de milă, sărac, orb și gol. Când există o credință și o practică dezordonată, neglijentă, care nu urmează lecțiile lui Hristos, atunci ai o credință zadarnică. Inima ta trebuie să conțină fie comorile bunătății, fie comorile răului. Din comoara bună a inimii, cel care primește adevărul scoate lucruri bune. Cel care pretinde a crede, dar nu practică, scoate lucruri rele, care rănesc, descurajează și distrug.
Te rog, fratele meu, să nu te porți ca unul care e copil în înțelegere. Poartă-te ca un copil care practică Cuvântul lui Dumnezeu. Hristos spune: ‘De ce-Mi ziceți: Doamne, Doamne, și nu faceți ce spun Eu?’ Consecvența purtării noastre în cuvinte, în răbdare și în blândețe va descoperi pe Hristos în inimă. Disciplinează-te serios, fratele meu, și înaintează constant, pas cu pas, pentru a deveni un biruitor.” — Manuscript Releases, vol. 9, p. 213, 214.
b. Cum își descrie Pavel chemarea? Coloseni 1:24-25; 2 Corinteni 11:28-30
Coloseni 1:24-25:„Mă bucur acum în suferințele mele pentru voi; și în trupul meu împlinesc ce lipsește suferințelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi, ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu.”
2 Corinteni 11:28-30: „Și, pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi mă apasă grija pentru toate Bisericile. Cine este slab și să nu fiu și eu slab? Cine cade în păcat și eu să nu ard? Dacă e vorba să mă laud, mă voi lăuda numai cu lucrurile privitoare la slăbiciunea mea.”
„Prinde curaj din experiența apostolului Pavel. El a avut multe încercări. A fost un lucrător neobosit și a călătorit neîncetat, uneori prin regiuni neospitaliere, alteori pe apă, în furtună și vijelie. Soarta lui a fost mult mai grea decât a noastră, deoarece călătoriile de atunci nu aveau comoditățile pe care le au cele de astăzi. Dar Pavel nu a îngăduit niciunui lucru să-l împiedice de la lucrarea sa.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, vol. 6, p. 1106 (2 Corinteni, cap. 11).
JOI, 29 OCTOMBRIE
5. MISTERUL ÎN ACȚIUNE
a. Numai cum pot exemplifica creștinii Evanghelia vie pe care trebuie să o împărtășim? Coloseni 1:27-29
Coloseni 1:27-29: „Cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, și anume Hristos în voi, nădejdea slavei. Pe El Îl propovăduim noi și sfătuim pe orice om și învățăm pe orice om în toată înțelepciunea, ca să înfățișăm pe orice om desăvârșit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu și mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.”
„Prin puterea lui Hristos, bărbați și femei au sfărâmat lanțurile obiceiurilor păcătoase. Ei au renunțat la egoism. Cel profan a ajuns evlavios, bețivul, cumpătat, cel desfrânat, curat. Sufletele care au purtat asemănarea cu Satan au fost schimbate după chipul lui Dumnezeu. Această schimbare este în ea însăși minunea minunilor. O schimbare săvârșită prin Cuvânt este una din cele mai profunde taine ale Cuvântului. Noi nu o putem înțelege; nu putem decât să credem, așa după cum spun Scripturile, că ea este ‘Hristos în voi, nădejdea slavei’. — Istoria Faptelor Apostolilor, p. 476 (cap. 45: Scrisori din Roma).
„Este nevoie de oameni sfințiți și gata de sacrificiu de sine; oameni care nu vor ocoli încercările și responsabilitatea; oameni care sunt curajoși și devotați; oameni în a căror inimă Hristos este ‘nădejdea slavei’ și care, cu buzele atinse de focul sfânt vor ‘predica Cuvântul’. Lucrarea lui Dumnezeu duce lipsă de astfel de lucrători, și greșeli fatale, asemenea unei otrăvi de moarte, mânjesc moralul și întunecă speranțele unei mari părți a neamului omenesc.” — Ibid., p. 507 (cap. 49: Ultima epistolă a lui Pavel).
„Dacă Hristos este în tine „nădejdea măririi”, nu vei găsi plăcerea să-i pândești pe alții, spre a le trâmbița greșelile. În loc să cauți să învinuiești și să osândești, ținta va fi să ajuți, să binecuvântezi și să salvezi. În interacțiunea cu aceia care sunt în rătăcire, vei asculta de îndemnul: „Ia seama la tine, ca să nu fii ispitit și tu”. (Galateni 6:1). Îți vei aduce aminte de câte ori te-ai rătăcit tu însuți și cât de greu ți-a fost să găsești drumul cel bun, după ce-l pierduseși cândva. N-ai să-l împingi pe fratele tău într-un întuneric mai mare, ci, cu o inimă plină de milă, îi vei atrage atenția asupra primejdiei care îl pândește.
Acela care privește adesea la crucea de pe Calvar, amintindu-și că păcatele sale L-au dus acolo pe Mântuitorul, nu va încerca niciodată să compare măsura vinei sale cu a altora. El nu se va urca pe scaunul de judecată spre a aduce învinuire împotriva altora. În inima aceluia care umblă în umbra crucii de pe Calvar, nu poate avea loc spiritul de critică sau de înălțare de sine.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 128 („De ce vezi tu paiul...”).
VINERI, 30 OCTOMBRIE
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ
1. Ce dorință a lui Pavel către Coloseni ar trebui să aplicăm în viețile noastre astăzi?
2. Cum Îl preamărește Scriptura pe Hristos în calitate de Creator al tuturor lucrurilor?
3. De ce este esențial să înțelegem cu acuratețe natura lui Hristos?
4. Deși cineva Îl poate mărturisi pe Hristos, ce neglijență poate sabota adevărata credință în El?
5. De ce este Hristos în noi, nădejdea slavei, atât de necesar astăzi?