Lecția 7. Reflectând veșnicia
Verset de memorat:„Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2).
Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 92-94 (Procesul de punere la probă, a doua parte și Lucrarea care contribuie la sănătate), 350-359; Solii către tineret, p. 102-118 (cap. 26: Lupta credinței / Cap. 27: Victoria cuvenită / Cap. 28: Cum să fii puternic / Cap. 29: Viața victorioasă / Cap. 30: Credința vie / Cap. 31: Unirea cu Hristos).
„Dacă aptitudinea și priceperea ta ar fi fost folosite la fel de mult pentru salvarea sufletelor și pentru răspândirea adevărului la cei aflați în întuneric, precum au fost folosite pentru a dobândi câștig și a-ți spori averile pământești, ai avea multe stele în coroana bucuriei tale în împărăția slavei.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 358 (Integritate în afaceri).
DUMINICĂ, 8 NOIEMBRIE
1. MENȚINÂNDU-NE ATENȚIA CONCENTRATĂ
a. Unde trebuie să fie concentrată atenția tuturor celor care se dedică lui Hristos? Coloseni 3:1
Coloseni 3:1: „Dacă, deci, ați înviat împreună cu Hristos, să umblați după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu.”
„Noi am înviat împreună cu Hristos. Hristos este viața noastră. Prin mila și iubirea Sa plină de har, suntem declarați aleși, adoptați, iertați și îndreptățiți. De aceea, să-L preamărim pe Domnul.” — Solii alese, vol. 2, p. 245 (secț. VI, 25, Adunați fiecare făgăduință).
„Eul nu trebuie consultat. Mândria, iubirea de sine, egoismul, avariția, lăcomia, iubirea de lume, ura, suspiciunea, gelozia și bănuielile rele trebuie toate supuse și jertfite pentru totdeauna. Când Se va arăta Hristos, nu va fi pentru a îndrepta aceste rele și apoi să ofere o pregătire morală pentru venirea Sa. Această pregătire trebuie făcută în întregime înainte ca El să vină. Ar trebui să fie un subiect de gândire, de studiu și de cercetare sinceră și stăruitoare: ‘Ce trebuie să facem ca să fim mântuiți? Care trebuie să fie purtarea noastră pentru a ne arăta aprobați înaintea lui Dumnezeu?’
Când ești ispitit să murmuri, să critici și să te lași pradă nemulțumirii, rănindu-i pe cei din jurul tău și, făcând astfel, rănindu-ți propriul suflet, oh, atunci să se ridice din sufletul tău această cercetare profundă, sinceră și plină de neliniște: ‘Voi putea eu să stau fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu?’ Numai cei fără vină vor fi acolo. Nimeni nu va fi mutat la cer câtă vreme inima lui este plină de gunoaiele acestui pământ. Orice defect al caracterului moral trebuie mai întâi îndreptat, orice pată îndepărtată prin sângele curățitor al lui Hristos, iar toate trăsăturile neplăcute și lipsite de iubire ale caracterului trebuie biruite.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 1, p. 705 (cap. 118: Împreuna simțire în cămin).
LUNI, 9 NOIEMBRIE
2. DECIZÂND CE SĂ IUBIM
a. Ce decizie deliberată trebuie să facem în mod constant pentru a ne asigura salvarea? Coloseni 3:2-3; Apocalipsa 3:11
Coloseni 3:2-3: „Gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci voi ați murit, și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.”
Apocalipsa 3:11: „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa.”
„Mintea noastră ia forma lucrurilor asupra cărora stăruie gândurile noastre, iar dacă ne gândim la lucrurile pământești, nu vom reuși să primim amprenta celor cerești. Am avea un mare folos contemplând mila, bunătatea și iubirea lui Dumnezeu; însă suferim mari pierderi atunci când stăruim asupra lucrurilor pământești și trecătoare. Îngăduim ca întristarea, grijile și frământările să ne atragă mintea spre pământ și transformăm un mușuroi de cârtiță într-un munte…
Lucrurile vremelnice nu trebuie să ne ocupe întreaga atenție și nici să ne acapareze mintea până când gândurile noastre devin în întregime pământești și legate de cele ale pământului. Trebuie să ne instruim, să ne disciplinăm și să ne educăm mintea pentru a gândi pe un făgaș ceresc, pentru a medita la lucrurile nevăzute și veșnice, care pot fi înțelese prin vederea spirituală. Privindu-L pe Cel nevăzut putem dobândi tărie a minții și putere a spiritului.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, vol. 6, p. 1100 (Galateni, cap. 3).
b. Ce privilegiu măreț este oferit fiecărui urmaș al lui Hristos și cum putem profita în mod activ de el? Coloseni 3:4; 1 Ioan 3:2-3
Coloseni 3:4: „Când Se va arăta Hristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în slavă.”
1 Ioan 3:2-3: „Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.”
„Viețile noastre trebuie să fie ascunse cu Hristos în Dumnezeu; și, deși ‘nu s-a arătat încă ce vom fi’, ‘când Se va arăta Hristos, viața noastră, atunci și noi vom fi asemenea Lui, pentru că Îl vom vedea așa cum este’. Demnitatea princiară a caracterului creștin va străluci ca soarele, iar razele de lumină de pe fața lui Hristos se vor reflecta asupra celor care s-au curățit pe ei înșiși, după cum și El este curat. Privilegiul de a deveni fii ai lui Dumnezeu este cumpărat ieftin, chiar dacă ar trebui să sacrificăm tot ce posedăm, chiar și viața însăși.
Dragul meu frate, ar trebui să fii hotărât să fii un om după inima lui Dumnezeu. Ceea ce alții îndrăznesc să facă sau să spună, fără a fi în deplină armonie cu standardul creștin, nu trebuie să fie pentru tine o scuză. Tu trebuie să stai înaintea Judecătorului întregului pământ, nu pentru a răspunde pentru altul, ci pentru tine însuți. Avem o responsabilitate individuală, iar defectele de caracter ale altora nu vor constitui nici cea mai mică scuză pentru vina noastră; căci Hristos ne-a oferit în caracterul Său un model desăvârșit, o viață fără cusur…
Ispitele se vor revărsa asupra noastră, căci prin ele trebuie să fim încercați în timpul perioadei noastre de probă pe acest pământ. Aceasta este încercarea lui Dumnezeu, o descoperire a propriilor noastre inimi. Nu este păcat să fii ispitit; însă păcatul apare atunci când omul cedează ispitei.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 357–358 (Integritate în afaceri).
MARȚI, 10 NOIEMBRIE
3. OMUL CEL NOU
a. Lipindu-ne de Hristos, ce trebuie să mortificăm — adică “să omorâm” în viețile noastre — și numai cum poate să fie posibil acest lucru? 1 Petru 2:11; Coloseni 3:5-8
1 Petru 2:11: „Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul.”
Coloseni 3:5-8: „De aceea, omorâți mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea și lăcomia, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Din numărul lor erați și voi odinioară, când trăiați în aceste păcate. Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură.”
„Apostolul ne îndeamnă să ne ferim de poftele firii pământești, care se războiesc împotriva sufletului. Orice apetit pervertit devine o poftă care luptă împotriva noastră. Pofta de mâncare satisfăcută în detrimentul puterii fizice produce boală în suflet. Pofta despre care vorbește apostolul nu se limitează doar la încălcarea poruncii a șaptea, ci orice îngăduință a gustului care slăbește vigoarea fizică este o poftă ce se războiește împotriva sufletului…
Ai nevoie să cultivi stăpânirea de sine. Lecția pe care ar fi trebuit să o înveți în tinerețe trebuie stăpânită acum. Disciplinează-te să mori față de sine și să-ți aduci voința în supunere față de voința lui Hristos.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 215 (Consacrare totală).
„Când creștinul face legământul botezului, ajutorul divin îi este făgăduit. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt gata să lucreze în favoarea lui. Dumnezeu pune la dispoziția sa resursele cerului, pentru ca el să poată fi biruitor. Puterea lui proprie este mică, dar Dumnezeu este atotputernic și Dumnezeu este ajutorul lui. Zi de zi, el trebuie să-și facă cunoscute nevoile la tronul harului. Prin credință și încredere, folosindu-se de resursele puse la dispoziție, el poate fi mai mult decât biruitor.” — Înalta noastră chemare, p. 157 (31 mai).
b. Cum afectează înnoirea inimii cuvintele noastre? Coloseni 3:9-10
Coloseni 3:9-10: „Nu vă mințiți unii pe alții, întrucât v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut.”
„Tot ce fac creștinii trebuie să fie transparent ca lumina soarelui. Adevărul este de la Dumnezeu; înșelăciunea, în oricare din miliardele ei de forme, este de la Satan, și oricine se îndepărtează în vreun fel oarecare de linia cea dreaptă a adevărului se vinde singur puterii celui rău. Totuși, nu este un lucru ușor să spui exact adevărul. Nu putem să spunem adevărul, dacă nu cunoaștem adevărul. Și cât de adesea se întâmplă că păreri preconcepute, scăpări din minte, o cunoaștere incompletă, greșeli de judecată, ne împiedică să avem o dreaptă înțelegere a lucrurilor cu care avem de-a face. Noi nu putem să rostim adevărul, dacă mințile noastre nu sunt călăuzite continuu de Acela care este Adevărul.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 68 („Să nu jurați nicidecum”).
„Satan jubila pentru că reușise să strice chipul lui Dumnezeu în om. Însă atunci a venit Isus să refacă în om chipul Creatorului său. Nimeni altul în afară de Hristos nu putea remodela caracterul care a fost ruinat de păcat. El a venit să alunge demonii care puseseră stăpânire pe voința omului. El a venit să ne ridice din țărână, să refacă, după modelul caracterului Său dumnezeiesc, caracterul nostru stricat și să-l înfrumusețeze cu propria Sa glorie.” — Hristos, Lumina Lumii, p. 37 (cap. 3: „Împlinirea vremii”).
MIERCURI, 11 NOIEMBRIE
4. UN POPOR UNIC
a. Descrieți mesajul lui Dumnezeu pentru întreaga rasă umană pe care El a creat-o. Faptele Apostolilor 17:24, 26-27; Coloseni 3:11
Faptele Apostolilor 17:24, 26-27: „Dumnezeu care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului și nu locuiește în temple făcute de mâini… El a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului; le-a așezat anumite vremuri și a pus anumite hotare locuinței lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.”
Coloseni 3:11: „Aici nu mai este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți.”
„[Hristos] a văzut omenirea afundată în ticăloșie și păcătoșenie. El știa că femeile și bărbații erau depravați și decăzuți și că ei cultivau cele mai murdare vicii. Îngerii erau uimiți că Hristos ar lua asupra Sa o sarcină care li se părea fără nădejde. Ei se mirau că Dumnezeu poate să tolereze un neam atât de păcătos. Ei nu puteau vedea un loc pentru iubire. Dar ‘Dumnezeu a iubit lumea atât de mult, încât a dat pe unicul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică’. (Ioan 3:16).
Domnul Hristos a venit în lumea aceasta cu o solie de har și de iertare. El a pus temelia unei religii prin care Iudei și Neamuri, negri și albi, liberi și robi, sunt legați laolaltă într-o frăție comună, recunoscuți ca egali înaintea lui Dumnezeu. Mântuitorul are o iubire nelimitată pentru fiecare ființă omenească. În fiecare dintre ele, El vede o posibilitate de dezvoltare. Cu energie și nădejde dumnezeiască, El îi salută pe toți aceia pentru care Și-a dat viața. În tăria Lui, ei pot trăi o viață bogată în fapte bune, plină de puterea Duhului Sfânt.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 7, p 225 (O chemare din partea rasei negre).
b. Numiți unele dintre modurile prin care vorbirea și acțiunile noastre pot dezvălui un nivel al creștinis-mului, mai înalt decât cel obișnuit. Coloseni 3:12-14
Coloseni 3:12-14: „Astfel dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii.”
„Dacă păcatul este evident la un frate, nu-l spune altuia; ci, din dragoste pentru sufletul fratelui, cu o inimă plină de compasiune și de milă, arată-i greșeala, apoi lasă problema între el și Domnul. Astfel ți-ai împlinit datoria. Nu trebuie să pronunți o sentință.
S-a ajuns să fie privit ca un lucru prea ușor să-l înfrânezi pe un frate, să-l condamni și să-l ții sub condamnare. A existat o râvnă pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoștinței. Dacă fiecare și-ar pune propria inimă în rânduială, atunci când frații s-ar aduna împreună, mărturia lor ar fi gata și ar veni dintr-un suflet plin, iar oamenii din jur care nu cred adevărul ar fi mișcați. Manifestarea Duhului lui Dumnezeu ar spune inimilor lor că sunteți copiii lui Dumnezeu. Dragostea noastră unii pentru alții ar trebui să fie vizibilă pentru toți. Atunci aceasta va vorbi. Va avea influență…
Apucați-vă de lucrare în mod personal, fiți plini de râvnă și pocăiți-vă; iar după ce toate greșelile cunoscute sunt îndreptate, atunci credeți că Dumnezeu vă primește. Nu mergeți mai departe plângându-vă, ci luați-L pe Dumnezeu pe cuvânt.” — Ibid., vol. 1, p. 165 (cap. 28: Încercările Bisericii).
JOI, 12 NOIEMBRIE
5. MELODIE SUAVĂ
a. În lumea ostilă de astăzi, enumerați câteva dintre calitățile revigorante ale unei vieți trăite cu adevărat în Hristos. Coloseni 3:15-17
Coloseni 3:15-17: „Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre și fiți recunoscători. Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră. Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”
„Uitând de necazurile și dificultățile noastre, să dăm laudă lui Dumnezeu pentru ocazia de a trăi pentru slava Numelui Său. Binecuvântările proaspete ale fiecărei noi zile să trezească laudă în inimile noastre pentru aceste dovezi ale grijii Sale iubitoare. Când deschizi ochii dimineața, mulțumește-I lui Dumnezeu că te-a păzit în timpul nopții. Mulțumește-I pentru pacea pe care ți-a pus-o în inimă. Dimineața, la amiază și seara, recunoștința ta să se înalțe către cer ca un parfum plăcut.
Când cineva te întreabă ce mai faci, nu încerca să te gândești la ceva trist pe care să i-l spui, pentru a-i câștiga compasiunea. Nu vorbi despre lipsa ta de credință, despre întristările și suferințele tale. Ispititorul este nespus de bucuros să audă astfel de cuvinte. Când vorbești despre subiecte sumbre, îi dai lui slavă. Nu trebuie să ne preocupe puterea cea mare a lui Satan de a ne birui. Adesea ne predăm în mâinile lui, vorbind despre puterea sa. Să vorbim mai bine despre marea putere a lui Dumnezeu de a uni toate interesele noastre cu ale Sale. Vorbește despre puterea inegalabilă a lui Hristos, vorbește despre slava Sa. Tot cerul este interesat de mântuirea noastră. Îngerii lui Dumnezeu, mii și mii și de zeci de mii de ori zeci de mii, au misiunea să le slujească celor care vor fi moștenitori ai mântuirii. Ei ne păzesc de rău și resping puterile întunericului, care urmăresc nimicirea noastră. Nu avem oare motive să fim mulțumitori în fiecare moment, chiar și atunci când există aparente încurcături pe cărarea noastră?” — Divina vindecare, p. 253 (Făgăduințe de vindecare).
„Pe capul biruitorilor, Isus, cu propria mână, pune coroana de slavă. Pentru fiecare este câte o coroană, purtând noul său nume (Apocalipsa 2:17) și inscripția „Sfințit Domnului”. În fiecare mână este pusă ramura de palmier a biruitorului și harpa strălucitoare. Apoi, când îngerii care conduc ating coardele, orice mână atinge coardele harpelor cu pricepere, producând o muzică dulce, în tonuri melodioase și bogate.” —Tragedia veacurilor, p. 645 (cap. 40: Poporul lui Dumnezeu salvat).
VINERI, 13 NOIEMBRIE
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ
1. Ce anume ne arată prea adesea că s-ar putea să fim blocați în căile lumești?
2. Cum îmi pot prioritiza atenția spre a mă pregăti pentru Isus?
3. De ce vrea Isus ca eu să mă ocup de gânduri și acțiuni mai înalte?
4. De ce sunt discuțiile privitoare la diferențele rasiale irelevante pentru creștini?
5. Cum pot radia puritatea și inocența Cerului prin cuvinte și cântări?