Lectia 1. Programul misionar al lui Dumnezeu pentru lume

 

 

„Popoarele se vor duce cu grămada la el şi vor zice: „Veniţi să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui.” (Isaia 2:3).

„Scopul lui Dumnezeu era ca prin descoperirea caracterului Său prin intermediul lui Israel, oamenii să fie atraşi către El.”—Parabolele Domnului, pg. 290 (engl.) (ro. cap. 23, „Via Domnului”).

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pg. 17-22 (engl.) (ro. cap. „Via Domnului”); Istoria faptelor apostolilor, pg. 14-16 (engl.) (ro. cap. „Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa”).

Duminică 29 iunie
1. O MARE RESPONSABILITATE

a. Care a fost prima mare naţiune pe care a vrut Cerul să o binecuvânteze prin cunoaşterea adevăratului Dumnezeu? Psalmii 135:9.
A trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule: împotriva lui faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.(Ps 135:9).

„Descendenţii lui Avraam... au fost duşi în Egipt pentru ca .... să dea pe faţă principiile împărăţiei lui Dumnezeu. Integritatea lui Iosif şi lucrarea sa minunată în păstrarea vieţilor întregului popor egiptean erau o reprezentare a vieţii lui Hristos. Moise şi mulţi alţii au fost martori pentru Dumnezeu.”— Parabolele Domnului, pg. 286 (engl.) (ro. cap. „Via Domnului”).

b. Ce dovezi arată că regele, curtenii săi şi poporul în general aleseseră să rămână în întuneric spiritual? Exodul 5:1, 2.
Moise şi Aaron s-au dus apoi la faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Lasă pe poporul Meu să plece ca să prăznuiască în pustiu un praznic în cinstea Mea.” 2 Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece.”(Exod 5:1-2).

„Domnul dorea să le dea Egiptenilor o ocazie să vadă cât de deşartă era înţelepciunea oamenilor lor puternici, cât de slabă era puterea dumnezeilor lor, când se împotriveau poruncilor lui Dumnezeu.”—Patriarhi şiprofeţi, pg. 263 (engl.) (ro.cap. „Plăgile asupra Egiptului”).
„Dacă semănăm mândrie, vom secera mândrie; dacă semănăm încăpăţânare, vom secera încăpăţânare.”—LiftHimUp, pg. 266.

Luni 30 iunie
2. PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU ISRAEL

a. Ce misiune importantă a fost încredinţată copiilor lui Israel când numărul lor era peste două milioane de suflete—şi sosise timpul eliberării lor din Egipt? Ioan 4:22; Deuteronom 4:6-8.
Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei. (Ioan 4:22).
6 Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!” 7 Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? 8 Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată Legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?(Deut 4:6-8).

„Dumnezeu l-a ales pe Israel pentru a descoperi oamenilor caracterul Său. El a dorit ca ei să fie ca fântâni ale mântuirii în lume. Lor le-au fost încredinţate oracolele cerului, descoperirea voii lui Dumnezeu.”—Istoria faptelor apostolilor, pg.14 (engl.) (ro.cap. „Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa”).

b. Cu ce scop a aşezat Dumnezeu pe Israel într-un loc strategic, „în mijlocul neamurilor”? Ezechiel 5:5.
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Acesta este Ierusalimul! Eu îl pusesem în mijlocul neamurilor, şi de jur împrejurul lui sunt ţări.(Ezec 5:5).

„Dumnezeu intenţionase ca poporul Său să fie lumina lumii. De la ei trebuia să strălucească slava legii Sale aşa cum era revelată în viaţa practică. Pentru îndeplinirea acestui scop, El făcuse ca poporul ales să ocupe o poziţie strategică între naţiunile de pe pământ. În zilele lui Solomon împărăţia lui Israel se întindea de la Hamat în nord, până la Egipt în sud, şi de la Marea Mediterană, până la râul Eufrat. Acest teritoriu era străbătut de multe drumuri (naturale) de comerţ ale lumii, iar caravane din ţări îndepărtate treceau în mod constant dintr-o parte în alta... Pus în fruntea naţiunii care fusese aşezată ca un far de lumină pentru naţiunile dimprejur, Solomon ar fi trebuit să îşi folosească... influenţa pentru.... a conduce o mare mişcare pentru iluminarea acelora care nu Îl cunoşteau pe Dumnezeu şi adevărul Său.”—Profeţi şi regi, pg. 70, 71 (engl.) (ro. cap. 4, „Rezultatele fărădelegii”).

c. Cum au lucrat puterile întunericului pentru a zădărnici planul lui Dumnezeu? 1 Împăraţi 11:1, 2; Eclesiastul 2:8, 9; 10:1.
Împăratul Solomon a iubit multe femei străine, afară de fata lui faraon; moabite, amonite, edomite, sidoniene, hetite, 2 care făceau parte din neamurile despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: „Să nu intraţi la ele, şi nici ele să nu intre la voi; căci v-ar întoarce negreşit inimile înspre dumnezeii lor.” De aceste neamuri s-a alipit Solomon, târât de iubire.(1Imp 11:1-2).
Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei. 9 Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.(Ecl 2:8-9).
Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.(Ecl 10:1).

„Spiritul misionar pe care Dumnezeu îl implantase în inima lui Solomon şi în inimile tuturor adevăraţilor Israeliţi a fost înlocuit de un spirit comercial. Oportunităţile oferite prin relaţiile cu multe naţiuni au fost folosite pentru înălţare personală.”—Idem., pg. 71 (engl.) (ro. cap. 4, „Rezultatele fărădelegii”).

Marţi 1 iulie
3. MILA ŞI DREPTATEA LUI DUMNEZEU

a. De ce au fost descalificate alte naţiuni de la evanghelizarea lumii? Leviticul 18:24, 25; Deuteronom 9:4. Ce lecţie au uitat treptat după potop locuitorii lumii? Geneza 6:5, 11, 17.
Să nu vă spurcaţi cu niciunul din aceste lucruri, căci prin toate aceste lucruri s-au spurcat neamurile pe care le voi izgoni dinaintea voastră. 25 Ţara a fost spurcată prin ele; Eu îi voi pedepsi fărădelegea, şi pământul va vărsa din gura lui pe locuitorii lui.(Lev 18:24-25).
Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău dinaintea ta, să nu zici în inima ta: „Pentru bunătatea mea m-a făcut Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia.” Căci din pricina răutăţii neamurilor acelora le izgoneşte Domnul dinaintea ta.(Deut 9:4).
Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.(Gen 6:5).
Pământul era stricat înaintea lui Dumnezeu, pământul era plin de silnicie.(Gen 6:11).
Şi iată că Eu am să fac să vină un potop de ape pe pământ, ca să nimicească orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă; tot ce este pe pământ va pieri.(Gen 6:17).

b. Ce stări de lucruri predominante între multe naţiuni păgâne cereau distrugerea lor? Romani 1:19, 21, 23-25.
Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. (Rom 1:19).
…fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. (Rom 1:21).
…şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. 24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.(Rom 1:23-25).

„În multe naţiuni părinţii erau abandonaţi sau daţi la moarte imediat ce vârsta lor îi făcea practic incapabili de a se întreţine singuri... Prin concepţiile pervertite despre atribuţiile divine, naţiunile păgâne au fost conduse să creadă că sacrificiile umane erau necesare pentru a asigura favoarea zeităţilor lor; şi cele mai îngrozitoare cruzimi erau comise sub diferitele forme de idolatrie. Între acestea era practica de a-şi trece copiii prin foc înaintea idolilor... Cele mai imorale şi mai urâcioase ritualuri au devenit o parte a închinării păgâne. Zeii înşişi erau reprezentaţi ca impuri, iar închinătorii lor dădeau frâu liber pasiunilor lor josnice. Vicii nefireşti dominau şi festivalurile religioase erau caracterizate de necurăţie universală şi pe faţă.”—Patriarhi şi profeţi, pg. 337, 338 (engl.) (ro. cap. 29, „Vrăjmăşia lui Satan împotriva Legii lui Dumnezeu”).

c. Aduce Dumnezeu nimicirea fără ca mai întâi să trimită avertizări şi chemări la pocăinţă? Ezechiel 18:21, 23; Amos 3:7. Ce se întâmplă cu acei care au epuizat răbdarea lui Dumnezeu şi sunt consideraţi incurabili? 2 Petru 3:5-7.
Dar dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit şi păzeşte toate legile Mele, şi face ce este drept şi plăcut, va trăi negreşit, nu va muri.(Ezec 18:21).
Doresc Eu moartea păcătosului – zice Domnul Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?(Ezec 18:23).
Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.(Amos 3:7).
Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei 6 şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. 7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.(2Pet 3:5-7).

„Ar putea cei ale căror inimi sunt pline de ură faţă de Dumnezeu, de adevăr şi de sfinţenie, să se amestece cu oastea cerească şi să se alăture cântărilor lor de laudă? Ar putea ei să îndure slava lui Dumnezeu şi a Mielului? Nu, nu; le-au fost acordaţi ani de probă, ca ei să îşi formeze caractere pentru cer; însă ei nu şi-au exersat niciodată mintea pentru a iubi puritatea; ei nu au învăţat niciodată limbajul cerului, iar acum este prea târziu. O viaţă de rebeliune împotriva lui Dumnezeu i-au făcut să fie nepotriviţi pentru cer.”—Marea luptă, pg. 542, 543 (engl.) (ro. cap. 33, „Prima mare amăgire”).

Miercuri 2 iulie
4. MILA ŞI DREPTATEA LUI DUMNEZEU (CONTINUARE)

a. De unde ştim că mila lui Dumnezeu a fost încă extinsă spre diferitele naţiuni care nu ajunseseră la punctul dincolo de care nu mai există întoarcere? Ce le-a mai fost acordat amoriţilor în acest plan? Geneza 15:16.
În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea amoriţilor nu şi-a atins încă vârful.”(Gen 15:16).

„În zilele de început ale poporului Israel, naţiunile lumii, prin practice corupte, pierduseră cunoştinţa de Dumnezeu. Ele Îl cunoscuseră cândva; însă pentru că ‚nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, … inima lor fără pricepere s-a întunecat.’ (Romani 1:21). Totuşi în mila Sa Dumnezeu nu le-a curmat existenţa. El a intenţionat să le dea o ocazie de a deveni din nou familiarizaţi cu El prin poporul Său ales.”—Istoria faptelor apostolilor, pg. 14 (engl.) (ro. cap. „Scopul lui Dumnezeu pentru biserica Sa”).

b. Ce lecţie putem învăţa din modul în care s-a purtat Dumnezeu cu Ninive? Iona 3:10; 4:10, 11. Ce fel de spirit misionar avea Iona?
Dumnezeu a văzut ce făceau ei şi că se întorceau de la calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a căit de răul pe care Se hotărâse să li-l facă şi nu l-a făcut.(Iona 3:10).
Atunci şi Domnul a zis: „Ţie îţi este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nicio trudă şi pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit. 11 Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, afară de o mulţime de vite!”(Iona 4:10-11).

„Când Iona a aflat despre scopul lui Dumnezeu de a cruţa cetatea care, în ciuda răutăţii ei, fusese călăuzită să se căiască în sac şi cenuşă, el ar fi trebuit să fie primul care să se bucure pentru harul uimitor al lui Dumnezeu; însă, în loc de aceasta, el a permis minţii sale să se ocupe cu posibilitatea c el va fi considerat un profet mincinos.”—Profeţi şiregi, pg. 271 (engl.) (ro.cap. 22, „Ninive, cetatea cea mare”).

c. Ce mesaj încurajator trimite Dumnezeu fiecărui misionar care lucrează în oraşe? Fapte 18:9.
Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: „Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea. (Fapte 18:9).

„Mesagerii lui Dumnezeu din marile oraşe nu trebuie să devină descurajaţi de răutatea, nedreptatea, depravarea, pe care sunt chemaţi să le înfrunte în timp ce încearcă să proclame vestea bună a mântuirii... Toţi cei angajaţi în lucrarea de salvare de suflete să-şi aducă aminte că în timp ce mulţi nu vor lua aminte la sfatul lui Dumnezeu din Cuvântul Său, nu toată lumea va întoarce spatele luminii şi adevărului, invitaţiei unui Mântuitor îndurător şi îndelung răbdător.”—Idem., pg. 277 (engl.) (ro.cap. 22, „Ninive, cetatea cea mare”).

Joi3 iulie
5. JUDECĂŢILE LUI DUMNEZEU ÎNCĂ AMESTECATE CU MILĂ

a. Numiţi cele două efecte principale ale judecăţii rezervate pentru timpul sfârşitului. Isaia 24:4-6; 26:21, 9.
Ţara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mâhniţi şi tânjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, 5 căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic! 6 De aceea mănâncă blestemul ţara şi suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei.(Isa 24:4-6).
Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.(Isa 26:21).
Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înăuntrul meu. Căci, când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea.(Isa 26:9).

„E la uşi timpul când va fi o întristare în lume pe care niciun balsam omenesc nu o poate vindeca. Spiritul lui Dumnezeu se retrage. Dezastrele pe mare şi pe uscat urmează unul după altul într-o succesiune rapidă. Cât de frecvent auzim de cutremure şi vijelii, de distrugeri prin foc şi inundaţii, cu mari pierderi de vieţi şi de proprietăţi! Aparent, aceste calamităţi sunt izbucniri capricioase ale forţelor dezorganizate, neregulate, ale naturii, cu totul dincolo de controlul omenesc; însă în toate acestea se poate citi scopul lui Dumnezeu. Ele sunt între agenţii prin care El încearcă să îi trezească pe oameni, bărbaţi şi femei, să simtă primejdia lor.”—Profeţi şi regi, pg. 277 (engl.) (ro. cap. 22, „Ninive, cetatea cea mare”).

b. Ce spune Dumnezeu în timp ce mâna Sa plină de milă este încă întinsă pentru a-i salva pe cei care vor să fie salvaţi? Isaia 55:6, 7.
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. 7 Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.”(Isa 55:6-7).

„În fiecare oraş, oricât de plin de violenţă şi crimă ar fi, sunt mulţi care, cu o învăţătură adecvată, pot învăţa să devină urmaşi ai lui Hristos. La mii se poate ajunge cu adevărul salvator şi ei pot fi conduşi să-L primească pe Hristos ca Mântuitor personal.”—Idem.

Vineri 4 iulie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. De ce i-a scos Dumnezeu pe descendenţii lui Avraam din Egipt?
2. Ce trebuie să învăţăm astăzi din felul în care l-a aşezat strategic pe Israel „în mijlocul neamurilor”?
3. Cum au lucrat puterile întunericului pentru a zădărnici planul lui Dumnezeu?
4. Cum ne învaţă cartea lui Iona că Dumnezeu este fericit, mai degrabă să salveze, decât să distrugă pe cei răi?
5. Ce vrea Dumnezeu ca noi să înţelegem referitor la cei din jurul nostru?