Lecţia 12. Neemia, un reformator hotărât

 

„Adu-ţi aminte de mine spre bine, Dumnezeule!” (Neemia 13:31).

„Prin [Neemia]... Dumnezeu intenţiona să aducă binecuvântare asupra poporului Său din ţara părinţilor lor.”—Conflict and Courage, pg. 262.

Recomandare pentru studiu: Profeţi şi regi, pg. 628-660 (engl.) (ro. cap. 52, „Un om al ocaziei”; cap. 53, „Clăditorii de pe ziduri”; cap. 54, „O mustrare împotriva asupririi”). 

Duminică 14 septembrie
1. DUMNEZEU ÎL AJUTĂ PE NEEMIA

a. Cine era Neemia? Ce veşti a primit el de la Ierusalim, care l-au făcut să plângă, să postească şi să se roage? Neemia 1:2-5

…a venit Hanani, unul din fraţii mei, şi câţiva oameni din Iuda. I-am întrebat despre iudeii scăpaţi care mai rămăseseră din robie şi despre Ierusalim. 3 Ei mi-au răspuns: „Cei ce au mai rămas din robie sunt acolo în ţară, în cea mai mare nenorocire şi ocară; zidurile Ierusalimului sunt dărâmate, şi porţile sunt arse de foc.” 4 Când am auzit aceste lucruri, am şezut jos, am plâns şi m-am jelit multe zile. Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor 5 şi am zis: „Doamne Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu care ţii legământul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc poruncile Tale! (Neem 1:2-5).

„Neemia îşi vărsase adesea sufletul în rugăciune în favoarea poporului său. Însă acum, pe când se ruga, un scop sfânt s-a format în mintea sa. El s-a hotărât că dacă ar putea obţine consimţământul regelui şi ajutorul necesar în procurarea mijloacelor şi materialelor necesare, el se va implica personal în sarcina de a reclădi zidurile Ierusalimului şi de a restaura puterea naţională a lui Israel. Şi el i-a cerut Domnului să îi ofere favoare în ochii regelui, ca acest plan să poată fi îndeplinit.”—Profeţi şi regi, pg. 629, 630 (engl.) (ro.cap. 52, „Un om al ocaziei”).

b. Cât timp a trebuit să aştepte Neemia pentru o ocazie de a vorbi regelui despre dorinţa sa? Relataţi conversaţia lor. Neemia 2:2, 3.

Împăratul mi-a zis: „Pentru ce ai faţa tristă? Totuşi nu eşti bolnav; nu poate fi decât o întristare a inimii.” Atunci m-a apucat o mare frică 3 şi am răspuns împăratului: „Trăiască împăratul în veac! Cum să n-am faţa tristă, când cetatea în care sunt mormintele părinţilor mei este nimicită, şi porţile ei sunt arse de foc?” (Neem 2:2-3).

c. Cum a adus rugăciunea lui Neemia puterea lui Dumnezeu în ajutorul său? Cum s-a rugat el? Neemia 2:4-6.

Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor 5 şi am răspuns împăratului: „Dacă găseşte cu cale împăratul şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou.” 6 Împăratul, lângă care şedea şi împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ţine călătoria ta şi când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec, şi i-am hotărât o vreme. (Neem 2:4-6). 

Luni 15 septembrie
2. LECŢII IMPORTANTE PENTRU NOI

a. Ce lecţie ar trebui să învăţăm din rugăciunea lui Neemia? Neemia 2:4 (ultima parte).

Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor (Neem 2:4).

„A ne ruga cum s-a rugat Neemia, în ceasul său de nevoie, este o resursă la dispoziţia oricărui creştin, în circumstanţe când alte forme de rugăciune pot fi imposibile. Truditorii în căile agitate ale vieţii, aglomeraţi şi aproape copleşiţi de nedumeriri, pot trimite o cerere către Dumnezeu pentru călăuzire divină. Călătorii pe mare şi uscat, când sunt ameninţaţi de vreun mare pericol, se pot încredinţa astfel protecţiei cerului. În momente de dificultăţi neaşteptate sau pericol, inima îşi poate trimite strigătul după ajutor către Unul care s-a angajat că va veni în ajutorul celor credincioşi ai Săi ori de câte ori Îl cheamă. În orice împrejurare, în orice situaţie, sufletul apăsat de mâhnire şi grijă sau asaltat crunt de ispită, poate găsi asigurare, spijin şi mângâiere în iubirea şi puterea statornică a unui Dumnezeu care îşi păstrează legământul.”—Profeţi şi regi, pg. 631, 632 (engl.) (ro. cap. 52, „Un om al ocaziei”).

b. Explicaţi grija lui Neemia de a obţine o definire clară a autorităţii sale şi a privilegiilor acordate lui. Neemia 2:7-9.

Apoi am zis împăratului: „Dacă găseşte împăratul cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii de dincolo de Râu, ca să mă lase să trec şi să intru în Iuda, 8 şi o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porţile cetăţuii de lângă casă, pentru zidul cetăţii şi pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat aceste scrisori, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine. 9 M-am dus la dregătorii de dincolo de Râu şi le-am dat scrisorile împăratului, care pusese să mă însoţească nişte mai mari ai oştii şi nişte călăreţi. (Neem 2:7-9).

„Acest exemplu [din partea lui Neemia] de prevedere înţeleaptă şi acţiune hotărâtă ar trebui să fie o lecţie pentru toţi creştinii. Copiii lui Dumnezeu nu trebuie doar să se roage cu credinţă, ci să şi lucreze cu grijă, cu înţelepciune şi cu prevedere. Ei au multe greutăţi şi adesea împiedică lucrarea Providenţei în favoarea lor, deoarece consideră că prudenţa şi efortul stăruitor au puţin de a face cu religia. Neemia nu şi-a considerat încheiată datoria după ce a plâns şi s-a rugat în faţa Domnului. El şi-a unit cererile sale cu sforţări sfinte, depunând eforturile cele mai serioase şi mai pline de rugăciune pentru succesul acţiunii în care era angajat. O gândire plină de grijă şi planuri bine dezvoltate sunt esenţiale pentru realizarea acţiunilor sfinte, astăzi, la fel ca şi în timpul reclădirii zidurilor Ierusalimului... Şi Domnul este încă dispus să mişte inimile celor care posedă bunurile pământeşti, în favoarea lucrării Sale. Cei care lucrează pentru El trebuie să se folosească de ajutorul pe care El îi îndeamnă pe oameni să îl dea.” — Idem., pg. 633, 634 (engl.) (ro. cap. 52, „Un om al ocaziei”). 

Marţi 16 septembrie
3. ÎNVĂŢÂND SĂ LUCRĂM PENTRU DUMNEZEU

a. Care a fost prima lucrare a lui Neemia în Ierusalim şi cum a obţinut el cooperarea localnicilor? Neemia 2:11-16.

Am ajuns la Ierusalim şi am rămas acolo trei zile. 12 După aceea, m-am sculat noaptea cu câţiva oameni, fără să fi spus cuiva ce-mi pusese Dumnezeul meu în inimă să fac pentru Ierusalim. Nu era cu mine nicio altă vită, afară de vita pe care călăream. 13 Am ieşit noaptea pe poarta văii şi m-am îndreptat spre izvorul balaurului şi spre poarta gunoiului, uitându-mă cu băgare de seamă la zidurile dărâmate ale Ierusalimului şi la porţile lui arse de foc. 14 Am trecut pe la poarta izvorului şi pe la iazul împăratului, şi nu era loc pe unde să treacă vita care era sub mine. 15 M-am suit noaptea pe la pârâu şi m-am uitat iarăşi cu băgare de seamă la zid. Apoi am intrat pe poarta văii, şi astfel m-am întors. 16 Dregătorii nu ştiau unde fusesem şi ce făceam. Până în clipa aceea nu spusesem nimic iudeilor, nici preoţilor, nici mai marilor, nici dregătorilor, nici vreunuia din cei ce vedeau de treburi. (Neem 2:11-16).

„În taină şi pe tăcute şi-a încheiat Neemia circuitul în jurul zidurilor. [Neemia 2:16]. Restul nopţii l-a petrecut în rugăciune; pentru că ştia că dimineaţa urma să depună un efort serios pentru a trezi şi uni pe conaţionalii

săi descurajaţi şi divizaţi. Neemia avea o însărcinare regală care cerea locuitorilor să coopereze cu el la reclădirea zidurilor cetăţii, însă el nu a depins de exercitarea autorităţii. El a căutat mai degrabă să câştige încrederea şi simpatia poporului, ştiind că în marea lucrare din faţa sa era esenţială o unire a inimilor precum şi a mâinilor.”—Profeţi şi regi, pg. 636, 637 (engl.) (ro. cap. 53, „Clăditorii de pe zid”).

b. Ce apel a făcut Neemia la popor şi care a fost răspunsul lor? Neemia 2:17, 18.

Le-am zis atunci: „Vedeţi starea nenorocită în care suntem! Ierusalimul este dărâmat, şi porţile sunt arse de foc. Veniţi să zidim iarăşi zidul Ierusalimului şi să nu mai fim de ocară!” 18 Şi le-am istorisit cum mâna cea bună a Dumnezeului meu fusese peste mine şi ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Să ne sculăm şi să zidim!” Şi s-au întărit în această hotărâre bună. (Neem 2:17-18).

„Când dimineaţa el a chemat poporul să se adune, el le-a prezentat astfel de argumente care erau calculate să trezească energiile lor adormite şi să unească numărul lor risipit. Ascultătorii lui Neemia nu au ştiut, nici el nu le-a spus, despre circuitul său de la miezul nopţii trecute. Însă faptul că el a făcut această cercetare a contribuit într-o mare măsură la succesul său; pentru că a fost capabil să vorbească despre starea oraşului cu o acurateţe şi precizie care i-a uimit pe ascultătorii săi. Impresia făcută asupra sa când privise asupra slăbiciunii şi degradării Ierusalimului a dat seriozitate şi putere cuvintelor sale...

După ce a arătat că el era susţinut de autoritatea combinată a Dumnezeului lui Israel şi a regelui persan, Neemia a întrebat în mod direct poporul dacă vrea să folosească această ocazie şi să se ridice şi să clădească zidul. Apelul a mers direct la inimile lor. Gândul despre cum se manifestase faţă de ei favoarea cerului le-a dat de ruşine temerile...

Întregul suflet al lui Neemia era în lucrarea pe care o preluase. Speranţa sa, energia sa, entuziasmul său, hotărârea sa, erau contagioase, inspirându- i pe alţii cu acelaşi curaj înalt şi scop nobil.”—Idem., pg. 637, 638 (engl.) (ro. cap. 53, „Clăditorii de pe zid”). 

Miercuri 17 septembrie
4. ÎMPOTRIVIRE DIN PARTEA VRĂJMAŞILOR

a. Ce metodă vor folosi unii pentru a-şi ascunde mânia sau teama? Când vrăjmaşii lui Israel au auzit că evreii începuseră din nou să clădească, cum au râs aceştia de ei? Neemia 4:1-4.

1 Când a auzit Sanbalat că zidim iarăşi zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de iudei 2 şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei: „La ce lucrează aceşti iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf şi arse de foc?” 3 Tobia, amonitul, era lângă el şi a zis: „Să zidească numai! Dacă se va sui o vulpe, le va dărâma zidul lor de piatră.” 4 „Ascultă, Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriţi! Fă să cadă ocările lor asupra capului lor şi dă-i pradă pe un pământ unde să fie robi. (Neem 4:1-4).

b. Când vrăjmaşii lui Israel au văzut că temerile lor se adeveresc, ce plan au adoptat ei? Neemia 4:11. Cum a încercat Satan să-i descurajeze pe clăditori prin evreii care refuzaseră să colaboreze în lucrare? Neemia 4:12.

Şi vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.” (Neem 4:11).

Şi iudeii care locuiau lângă ei, au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi. (Neem 4:12).

„Descurajarea mai venea din încă o parte. ’Iudeii care locuiau lângă ei’, cei care nu luau parte la lucrare, au strâns afirmaţii şi rapoarte ale vrăjmaşilor lor şi le-au folosit pentru a slăbi curajul şi a crea nemulţumire.”—Profeţi şi regi, pg. 643 (engl.) (ro. cap. 53, „Clăditorii de pe zid”).

c. Ce s-a întâmplat când iudeii au fost informaţi de planul vrăjmaşilor lor? În loc de a fi intimidaţi, în ce condiţii şi-au continuat ei lucrarea? Neemia 4:15-18.

Când au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit planul, şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui. 16 Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar cealaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Căpeteniile erau înapoia întregii case a lui Iuda. 17 Cei ce zideau zidul şi cei ce duceau sau încărcau poverile, cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma. 18 Fiecare din ei, când lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine. (Neem 4:15-18).

„Opoziţia şi descurajarea pe care le-au întâmpinat clăditorii din zilele lui Neemia de la vrăjmaşii declaraţi şi de la pretinşii prieteni este tipică pentru experienţa pe care o vor avea astăzi cei care lucrează pentru Dumnezeu.

Creştinii sunt încercaţi nu doar de mânia, dispreţul şi cruzimea vrăjmaşilor, ci şi de indolenţa, nestatornicia, lipsa de entuziasm şi trădarea pretinşilor prieteni şi ajutoarelor. Derâderea şi ocara sunt aruncate spre ei. Şi acelaşi vrăjmaş care conduce la dispreţ, cu o ocazie favorabilă foloseşte măsuri mai crude şi mai violente.

Satan se foloseşte de fiecare element neconsacrat pentru îndeplinirea scopurilor sale. Între cei care pretind a fi susţinătorii cauzei lui Dumnezeu se află cei care se unesc cu vrăjmaşii Săi şi astfel expun cauza Sa la atacurile celor mai cruzi adversari ai Săi... Însă, la fel ca Neemia, poporul lui Dumnezeu nu trebuie să se teamă de ei, nici să îşi dispreţuiască vrăjmaşii. Punându-şi încrederea în Dumnezeu, ei trebuie să înainteze constant, îndeplinindu-şi lucrarea fără egoism, încredinţând providenţei Sale cauza pe care o apără.”—

Idem., pg. 644, 645 (engl.) (ro. cap. 53, „Clăditorii de pe ziduri”).

Joi 18 septembrie
5. DETECTÂND PLANURILE LUI SATAN

a. Ce s-a întâmplat când vrăjmaşii lui Israel şi-au dat seama că evreii aproape terminaseră zidul? Cum şi-au schimbat vrăjmaşii tactica? Neemia 6:1-3.

Nu pusesem încă uşile porţilor, când Sanbalat, Tobia, Gheşem, arabul, şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri au auzit că zidisem zidul şi că n-a mai rămas nicio spărtură. 2 Atunci Sanbalat şi Gheşem au trimis să-mi spună: „Vino şi să ne întâlnim în satele din valea Ono.” Îşi puseseră de gând să-mi facă rău. 3 Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă cobor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.” (Neem 6:1-3).

„Pretinzând că doresc un compromis între părţile opuse [Sanbalat şi asociaţii lui] au cerut o întâlnire cu Neemia şi l-au invitat să se întâlnească într-un sat din câmpia Ono. Însă, iluminat de Duhul Sfânt, referitor la scopul lor real, el a refuzat.”—Profeţi şi regi, pg. 653 (engl.) (ro. cap. 53, „Clăditorii de pe zid”).

b. Ce nouă stratagemă au folosit Sanbalat şi asociaţii săi? Ce le-a răspuns Neemia? Neemia 6:5-8. Ce greşeală a fost atent să evite Neemia?

Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea în mână o scrisoare deschisă. 6 În ea era scris: „Se răspândeşte zvonul printre popoare, şi Gaşmu spune că tu şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor 7 şi că ai pus chiar proroci ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului. Vino, dar, şi să ne sfătuim împreună.” 8 Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născoceşti!” (Neem 6:5-8).

„Cel care printr-un act neatent expune cauza lui Dumnezeu ocării sau slăbeşte mâinile conlucrătorilor săi, aduce asupra caracterului său o pată care nu se îndepărtează uşor şi pune un obstacol serios în calea utilităţii

sale viitoare.”—Idem., pg. 659 (engl.) (ro. cap. 55, „Comploturi păgâne”).

c. Descrieţi revărsarea de emoţie la finalizarea zidului şi a porţilor. Neemia 8:16, 17. Cum s-au simţit vrăjmaşii poporului lui Dumnezeu? Neemia 6:15, 16.

Atunci poporul s-a dus şi a adus ramuri şi au făcut corturi pe acoperişul caselor lor, în curţile lor, în curţile Casei lui Dumnezeu, pe locul deschis dinaintea porţii apelor şi pe locul deschis de la poarta lui Efraim. 17 Toată adunarea celor ce se întorseseră din robie a făcut corturi şi au locuit în aceste corturi. Din vremea lui Iosua, fiul lui Nun, până în ziua aceasta nu mai făcuseră copiii lui Israel aşa ceva. Şi a fost foarte mare veselie. (Neem 8:16-17).

Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile. 16 Când au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult şi au cunoscut că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. (Neem 6:15-16).

Vineri 19 septembrie
ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Ce a făcut Neemia înainte de a răspunde regelui Artaxerxes?
2. Cum a exercitat Neemia grijă în toate măsurile luate?Ț
3. Ce a făcut mai întâi reformatorul în Ierusalim—şi de ce?
4. Cum putem câştiga avantaj asupra tacticilor lui Satan astăzi—aşa cum au făcut clăditorii de pe zid în timpul lor?
5. Ce a descoperit Neemia în legătură cu vrăjmaşii săi?