Lecția 11. Printre prieteni și dușmani

Text de memorizat: „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.” (Romani 12:21).

„A fi mare în Împărăția lui Dumnezeu, înseamnă să fii asemenea unui copilaș în umilință, în simplitatea credinței și în puritatea iubirii. Orice mândrie trebuie să piară, orice gelozie să fie biruită, trebuie să se renunțe la orice ambiție pentru supremație și să fie încurajate blândețea și încrederea asemenea unui copilaș.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 130 (cap. 10 - Mustrări și avertizări).

Recomandare pentru studiu: Divina vindecare, pp. 483-496, (cap. 41: În contact cu alții).

Duminică 6 martie

1. SPRIJININDU-NE PE BRAŢE VEȘNICE

a. Care trebuie să fie atitudinea noastră chiar și atunci când viața pare tristă, lipsită de culoare? Romani 12:12.

Romani 12:12: „Bucurați-vă în nădejde. Fiți răbdători în necaz. Stăruiți în rugăciune.”

„Noi toți avem de făcut față încercărilor; toți avem dureri greu de suportat, ispite cărora cu greu se poate rezista. Nu le relata semenilor tăi necazurile tale, ci prezintă totul în rugăciune lui Dumnezeu. Fă-ți ca regulă de viață de a nu rosti vreodată un cuvânt de îndoială sau descurajare. Poți face foarte mult pentru a lumina viața altora și pentru a sprijini eforturile lor prin cuvinte dătătoare de nădejde și bucurie sfântă.” — Calea către Hristos, pp. 119, 120 (cap. 13 — Bucuria în Domnul).

„Nu există timp sau loc nepotrivit pentru a ne înălța cererile spre Dumnezeu. Nimic nu poate să ne împiedice a ne înălța inimile în rugăciuni stăruitoare. În învălmășeala străzii, în mijlocul ocupațiilor zilnice, noi putem aduce cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, cerând călăuzirea divină, așa cum a făcut Neemia atunci când a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. Un loc retras pentru rugăciune poate fi găsit oriunde ne-am afla. Trebuie să avem totdeauna ușa inimii deschisă, adresând mereu invitația ca Domnul Hristos să vină și să locuiască în suflet ca un oaspete ceresc.

Deși în jurul nostru s-ar putea să fie o atmosferă infectată, coruptă, noi nu trebuie să respirăm miasmele ei otrăvitoare, ci putem să trăim respirând aerul curat al cerului. Putem închide orice intrare închipuirilor necurate și gândurilor nesfinte, înălțând inima în prezența lui Dumnezeu prin rugăciune sinceră. Cei ale căror inimi sunt deschise ca să primească sprijinul și binecuvântarea lui Dumnezeu, vor umbla într-o atmosferă mai sfântă decât aceea a pământului și vor avea o continuă comuniune cu cerul.” — Ibid., p. 99 (cap. 11 - Înaltul privilegiu al rugăciunii).

Luni 7 martie

2. O INIMĂ DESCHISĂ, UN CĂMIN DESCHIS

a. Denumiți o trăsătură creștină prețioasă adesea uitată — dar mult apreciată — în lumea aglomerată de astăzi. Romani 12:13; 1 Petru 4:9.

Romani 12:13: „Ajutați pe sfinți când sunt în nevoie. Fiți primitori de oaspeți.”

1 Petru 4:9: „Fiți primitori de oaspeți între voi, fără cârtire.”

„Biblia pune un deosebit accent pe cultivarea ospitalității. Ea nu numai că impune ospitalitatea ca o datorie, dar prezintă multe tablouri frumoase ale exercitării acestui dar și ale binecuvântărilor pe care le aduce.

Lot, nepotul lui Avraam, cu toate că-și făcuse locuința în Sodoma, era plin de spiritul de amabilitate și ospitalitate al patriarhului. Văzându-i, la căderea nopții, pe cei doi străini la poarta cetății și cunoscând primejdiile care i-ar fi asaltat cu siguranță în cetatea aceea nelegiuită, Lot a stăruit pentru a-i aduce în casa sa. El nu s-a gândit la primejdia care ar fi rezultat pentru sine și familia sa. O parte a lucrării vieții sale era aceea de a-i proteja pe cei în primejdie și de a se îngriji de cei fără adăpost, iar fapta săvârșită cu amabilitate față de cei doi drumeți necunoscuți, a adus îngeri în casa sa. Aceia pe care el a căutat să-i protejeze, l-au protejat pe el. La căderea nopții, el îi condusese până la ușa sa, pentru a fi în siguranță; în zorii zilei, ei l-au condus pe Lot și pe familia sa în siguranță, în afară, departe de poarta cetății blestemate.

Dumnezeu a socotit că aceste fapte de bunăvoință sunt destul de însemnate pentru a le înregistra în Cuvântul Său; și, mai bine de o mie de ani mai târziu, un apostol inspirat s-a referit la ele, spunând: ‘Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii prin ea au găzduit fără să știe pe îngeri’ (Evrei 13:2).

Privilegiul acordat lui Avraam și lui Lot nu ne este refuzat nici nouă. Dovedind ospitalitate față de copiii lui Dumnezeu, și noi, de asemenea, putem primi îngerii Lui în casele noastre. Chiar și în zilele noastre, îngeri în chip de om intră în căminurile oamenilor și sunt ospătați de ei. Și creștinii care trăiesc în lumina chipului lui Dumnezeu sunt totdeauna însoțiți de îngeri nevăzuți, și aceste ființe sfinte lasă pe urma lor o binecuvântare în căminurile noastre.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pp. 341, 342 (cap. 43 – Cultivarea ospitalității).

b. De ce mare principiu ne amintește aceasta? Filipeni 2:4

Filipeni 2:4: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora.”

„Lucrarea noastră în această lume este să trăim pentru binele altora, să-i fericim pe alții, să fim ospitalieri; și adesea se poate ca numai cu un oarecare deranj să îi putem întreține pe cei care au într-adevăr nevoie de îngrijirea noastră și de binefacerea societății și a căminului nostru.” — Ibid., vol. 2, p. 645 (cap. 78 – Cauza în Vermont).

Marți 8 martie

3. O DRAGOSTE FĂRĂ EGAL

a. Descrieți profunzimea unei însușiri uimitoare, remarcabile, pe care o învățăm de la Isus. 1 Petru 1:21-23; Romani 12:14.

1 Petru 1:21-23: „care, prin El, sunteți credincioși în Dumnezeu, care L-a înviat din morți și I-a dat slavă, pentru ca credința și nădejdea voastră să fie în Dumnezeu. Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-ați curățit sufletele prin Duhul ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții din toată inima, fiindcă ați fost născuți din nou nu dintr-o sămânță care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu și care rămâne în veac.”

Romani 12:14: „Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc: binecuvântați și nu blestemați.”

„Putem învăța lecțiile de blândețe și de umilință a minții pe măsură ce urcăm la Calvar și, privind la cruce, Îl vedem pe Mântuitorul nostru în agonie, pe Fiul lui Dumnezeu murind, cel Drept pentru cel nedrept. Priviți-L pe Cel care ar fi putut să convoace legiuni ale îngerilor în ajutorul Său, printrun singur cuvânt, supus batjocurii și amuzamentului, insultelor și urii. El Se oferă drept jertfă pentru păcat. Când a fost ocărât, El nu a amenințat; când a fost acuzat pe nedrept, nu Și-a deschis gura. El se roagă pe cruce pentru ucigașii Săi. El moare pentru ei. El plătește un preț infinit pentru fiecare dintre aceștia. Nu ar lăsa să piară pe niciunul pentru care a plătit un preț atât de scump, răscumpărându-l. El Se lasă biciuit și lovit, fără să scoată un murmur. Această victimă care nu se lamentează este chiar Fiul lui Dumnezeu. Tronul Lui este din veșnicie, iar Împărăția Sa nu are sfârșit… Priviți, priviți la crucea Calvarului; iată jertfa împărătească pătimind în dreptul tău…

Fiul lui Dumnezeu a fost respins și disprețuit pentru binele nostru. Cu o vedere largă asupra crucii, puteți voi, privind cu ochiul credinței suferințele lui Hristos, să relatați experiența voastră dureroasă, încercările voastre? Puteți să nutriți în inimă răzbunare față de dușmanii voștri, în timp ce cuvintele rugăciunii lui Hristos ies de pe buzele Lui palide și tremurânde pentru cei care L-au batjocorit, pentru cei care L-au ucis: ‘Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac’ (Luca 23:34)?” — That I May Know Him, p. 65.

b. Enumerați câteva soluții-cheie esențiale pentru câștigarea sufletelor la Hristos. Romani 12:15.

Romani 12:15: „Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng.”

„Frații mei, lăsați ca inimile voastre să fie sfâșiate și smerite. Lăsați ca expresiile de simpatie și dragoste, care nu vor ustura limba, să curgă de pe buzele voastre. Faceți ca ceilalți să simtă acea căldură pe care dragostea o poate crea în inimă.” — Comentarii Biblice, Noul Testament, E. G. White], vol. 3, p. 1164 (Proverbe 31).

„Este nevoie să ne apropiem de oameni printr-o lucrare personală. Dacă s-ar dedica mai puțin timp predicării și mai mult timp lucrării de slujire personală, s-ar vedea rezultate mai mari. Cei săraci trebuie să fie ajutați, cei bolnavi să fie îngrijiți, cei întristați și descurajați să fie mângâiați, cei neștiutori să fie învățați, iar cei fără experiență să fie sfătuiți. Trebuie să plângem cu cei ce plâng și să ne bucurăm cu cei ce se bucură. Dacă va fi însoțită de puterea convingerii, de puterea rugăciunii și de puterea iubirii lui Dumnezeu, această lucrare nu va putea să rămână fără roade.” — Divina vindecare, pp. 143, 144 (cap. 9 – Dând învățătură și vindecând).

Miercuri 9 martie

4. RELAŢIONÂND CU ALŢII

a. Ce atitudine firească trebuie să alegem cu toții să înlocuim cu metoda Domnului Hristos — atât de diferită de a noastră — și de ce? Iacov 1:9, 10; Romani 12:16.

Iacov 1:9, 10: „Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălțarea lui. Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui, căci va trece ca floarea ierbii.”

Romani 12:16: „Aveți aceleași simțăminte unii față de alții. Nu umblați după lucrurile înalte, ci rămâneți la cele smerite. Să nu vă socotiți singuri înțelepți.”

„[Domnul Hristos] a văzut că slăbiciunea, blestemul bisericii, urma să fie un spirit de îndreptățire de sine. Oamenii aveau să creadă că ei pot face ceva pentru a obține un loc în Împărăția Cerului. Ei urma să își imagineze că atunci când au făcut oarecare progrese, Domnul va veni să-i ajute. În acest fel, avea să fie mult „eu” și doar puțin din Isus. Mulți dintre cei ce urma să facă un progres oarecare aveau să se umfle de mândrie și să se considere superiori celorlalți. Aceștia urma să fie dornici de flatare și geloși, dacă nu erau considerați ca fiind cei mai importanți. Față de această primejdie caută Domnul Hristos să îi avertizeze pe ucenicii Săi.

Orice laudă cu privire la meritele noastre, este nelalocul ei…

Iubirea se bucură de adevăr și nu face nicio comparație invidioasă. Cel care are această iubire, face comparație numai între iubirea Domnului Hristos și propria sa nedesăvârșire de caracter.” — Parabolele Domnului Hristos, pp. 400-402 (cap. 28 – Răsplata harului).

b. Când suntem tratați rău de alții, ce învățătură inspirată ar trebui să ținem minte întotdeauna? Romani 12:17, 18; Proverbe 16:7.

Romani 12:17, 18: „Nu răsplătiți nimănui rău pentru rău. Îngrijiți-vă de lucruri oneste înaintea tuturor oamenilor. Dacă este posibil, cât ține de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.” (BTF)

Proverbe 16:7: „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.”

„Credința neabătută și iubirea neegoistă vor birui greutățile care se ivesc pe cărarea datoriei pentru a împiedica lupta agresivă. Atunci când cei inspirați de credința aceasta merg înainte în lucrarea de salvare de suflete, ei vor alerga și nu vor obosi, vor merge și nu vor cădea de oboseală.

Vă asigur că, dacă lucrați așa cum se cuvine, Dumnezeu va face ca vrăjmașii voștri să fie în pace cu voi. El vă va susține și vă va întări. Faceți un legământ cu Dumnezeu în sensul că vă veți păzi bine cuvintele gurii voastre. ‘Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit și poate să-și țină în frâu tot trupul’ (Iacov 3:2). Țineți minte că o vorbire răzbunătoare nu face pe cineva să simtă că a câștigat o biruință. Îngăduiți ca Hristos să vorbească prin voi. Nu pierdeți binecuvântarea care vine din faptul că nu gândiți nimic rău.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 7, p. 243 (cap. 47 – Aveți curaj).

„În toate dificultățile, fiți calmi și netulburați, răbdători și îngăduitori, neîntorcând rău pentru rău, ci făcând bine pentru rău. Priviți la vârful scării. Dumnezeu este deasupra ei. Slava Lui strălucește asupra fiecărui suflet care se înalță spre cer. Isus este scara aceasta. Urcați prin El, agățați-vă de El și nu peste multă vreme veți păși de pe scară în veșnica Lui împărăție.” — Ibid., vol. 8, p. 130 (cap. 21 – Valoarea încercărilor).

Joi 10 martie

5. ATITUDINEA ESTE TOTUL

a. Descrieți răbdarea sfinților, pe care trebuie să o dezvoltăm și noi, dacă așteptăm să fim sigilați în Hristos pentru veșnicie. Luca 21:19; Romani 12:19.

Luca 21:19: „Prin răbdarea voastră, vă veți câștiga sufletele voastre.”

Romani 12:19: „Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.”

„Este o experiență prețioasă, o experiență mai prețioasă decât aurul curat, care trebuie să fie experimentată de toți cei care vor merge prin credință. Cel care va umbla neclintit în credință pe calea lui Dumnezeu va avea o legătură cu cerul. Copilul lui Dumnezeu trebuie să își facă partea în lucrare, privind doar la Hristos pentru putere și călăuzire. El trebuie să trudească fără deznădăjduire, ci plin de speranță, chiar dacă se află în cele mai agravante și apăsătoare circumstanțe.” — Comentarii Biblice, Vechiul Testament, E. G. White, vol. 2, p. 1022 (1 Samuel 27).

„Când disprețuirea Legii lui Dumnezeu este aproape universală, când poporul lui Dumnezeu este prigonit și asuprit de ceilalți oameni, Dumnezeu va interveni.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 178 (cap. 14 – Nu va face Dumnezeu dreptate aleșilor Săi?).

„Rugăciunile fierbinți ale poporului Său vor primi răspuns, căci Dumnezeu ar dori ca poporul Său să Îl caute din toată inima și să se încredințeze Lui ca Izbăvitor. Va fi căutat pentru ca să împlinească aceste rugăciuni, și El Se va scula ca protectorul și răzbunătorul lor.” — Comentarii Biblice, Vechiul Testament, E. G. White, vol. 6, p. 1081 (Romani 12).

b. Cum trebuie să strălucească cei credincioși din această generație? Romani 12:20, 21.

Romani 12:20, 21: „Dimpotrivă, „dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.”

„Până în ziua judecății, s-ar putea să nu știm niciodată care a fost influența unei atitudini binevoitoare față de cei neconsecvenți, nechibzuiți și nevrednici. Dacă, după ce ați fost provocați și ați suferit nedreptate din partea lor, îi tratați așa cum ați trata o persoană inocentă și chiar stăruiți să le arătați acest lucru prin fapte de bunătate, atunci voi v-ați făcut partea ca și creștini, iar ei vor rămâne surprinși și rușinați și își vor vedea faptele și josnicia mai limpede decât dacă le-ați fi prezentat gravitatea faptelor lor și i-ați fi mustrat.” — Lucrarea misionară medicală, pp. 209, 210 (secț. Cum procedăm cu cei nechibzuiți).

Vineri 11 martie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Când sunt tentat să-mi revărs frustrările, de ce anume ar trebui să țin cont?

2. De ce anume ar trebui să-mi reamintesc acele vremuri când ospitalitatea a fost o binecuvântare pentru mine?

3. Cum sunt îndemnat să reflect atitudinea lui Hristos față de ucigașii Săi?

4. În ce aspecte ale vieții mă face Satan să cred că sunt cumva superior?

5. Chiar dacă aș avea dreptate, cum ar trebui să îi tratez pe cei care s-ar putea să fie greșiți?