Lecția 2. „Străinii”
TEXT DE MEMORAT: „În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări.” (1 Petru 1:6).
„Suntem călători, peregrini și străini pe pământ. Să nu ne cheltuim mijloacele pentru a satisface dorințele pe care Dumnezeu ne cere să le reprimăm. Mai degrabă, să dăm un bun exemplu celor cu care ne asociem. Să căutăm să reprezentăm bine credința noastră... Influența voastră să impresioneze sufletele cu sfințenia cerințelor lui Dumnezeu.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p.452 (secț. – Ajutor pentru câmpurile misionare)
Studiu recomandat: Marea Luptă, pp.17-38 (cap. 1 – Distrugerea Ierusalimului).
Duminică 7 aprilie
1. O EPISTOLĂ CĂTRE O AUDIENȚĂ SPECIALĂ
- a. Cum se adresa Petru creștinilor răspândiți în Asia Mică, cărora le-a fost adresată, în primul rând, prima sa epistolă? 1 Petru 1:1.
1 Petru 1:1: „Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleșii care trăiesc ca străini, împrăștiați prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia.“
b. În timp ce urmașii lui Hristos sunt străini acestei lumi, cum sunt ei văzuți de către Dumnezeu? 1 Petru 1:2; 2:9; Efeseni 2:19.
1 Petru 1:2: „după știința mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea lucrată de Duhul spre ascultarea și stropirea cu sângele lui Isus Hristos: Harul și pacea să vă fie înmulțite!“
1 Petru 2:9: „Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată“
Efeseni 2:19: „Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu.“
„Poporul lui Dumnezeu, adevăratul Israel, cu toate că este împrăștiat printre toate neamurile și pe pământ, ei nu sunt decât peregrini, a căror cetățenie este în ceruri.“ – Patriarhi și profeți, p. 447 (cap. Balaam).
„Condiția de a fi primit în familia Domnului se dobândește ieșind din lume și separându-ne de toate influențele ei molipsitoare. Poporul lui Dumnezeu nu trebuie să aibă nicio legătură cu idolatria, sub nici una din formele sale. Ei trebuie să atingă un standard mai înalt. Noi trebuie să ne deosebim de lume și atunci Dumnezeu va spune: „Vă voi primi ca membri ai familiei Mele regești, copii ai împăratului ceresc”. Deoarece credem în adevăr, noi trebuie să ne despărțim, prin ceea ce facem, de păcat și păcătoși. Cetățenia noastră este în ceruri.“
„Trebuie să fim mai conștienți de valoarea făgăduințelor pe care ni le-a făcut Dumnezeu și să prețuim mai mult onoarea pe care ne-a făcut-o.“ – Principiile fundamentale ale educației creștine, p.481 (secț. – Mărturie specială cu privire la politică).
Luni 8 aprilie
2. ALEȘII LUI DUMNEZEU
a. Atunci când Petru ne numește „aleșii” lui Dumnezeu, înseamnă că, odată aleși, nu putem fi pierduți? Explicați, comparând Ioan 15:16 cu Luca 3:8, 9; Luca 6:13-16 cu Ioan 6:70, 71; Isaia 41:8,9 cu Romani 11:20-23.
Ioan 15:16: „Nu voi M-ați ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți rod, și roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.“
Luca 3:8, 9: „Faceți, dar, roade vrednice de pocăința voastră și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Securea a și fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.”
Luca 6:13-16: „Când s-a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli, și anume: pe Simon, pe care l-a numit și Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu; pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zelotul; pe Iuda, fiul lui Iacov; și pe Iuda Iscarioteanul, care s-a făcut vânzător.”
Ioan 6:70, 71: „Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.” Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.”
Isaia 41:8, 9: „Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales, sămânța lui Avraam, prietenul Meu, tu, pe care te-am luat de la marginile pământului și pe care te-am chemat dintr-o țară depărtată, căruia ți-am zis: „Tu ești robul Meu, te aleg, și nu te lepăd!”
Romani 11:20-23: „Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, și tu stai în picioare prin credință: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te! Căci dacă n-a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. Uită-te, dar, la bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut, și bunătate față de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat și tu. Și chiar ei, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăși.”
„Când Iuda a fost ales de Domnul nostru, cazul lui nu era fără nădejde. El avea unele calități bune. Prin asocierea lui cu Hristos în lucrare, ascultând cuvântările Sale, el avea o ocazie favorabilă să-și vadă greșelile... Domnul l-a pus într-o poziție de unde putea să aleagă fie să-și dezvolte înclinația de lăcomie, fie să o vadă și să o corecteze. El ținea puținii bani adunați pentru săraci și pentru cheltuielile necesare...
Acești bani puțini erau pentru Iuda o ispită continuă... Mântuitorul nostru l-a mustrat pentru această lăcomie. Aceasta a copt în inima lui Iuda, până când, pentru o mică sumă de bani, a consimțit să-L trădeze pe Domnul său. Printre păzitorii Sabatului vor fi din aceia care nu sunt mai sinceri decât a fost Iuda.“ – Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 41,42 (secț – Satisfacerea apetitului).
b. Pe ce principiu fundamental se stabilește alegerea conform „științei mai dinainte a lui Dumnezeu”? 2 Petru 3:9; 1 Timotei 2:4; Efeseni 1:4, 5.
2 Petru 3:9: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.“
1 Timotei 2:4: „care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului.“
Efeseni 1:4, 5: „În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale.”
„Tatăl își îndreaptă dragostea către poporul Său care trăiește în mijlocul oamenilor. Aceștia sunt cei pe care Hristos i-a răscumpărat cu prețul propriului Său sânge; și pentru că răspund chemării lui Hristos, prin mila suverană a lui Dumnezeu, sunt aleși să fie salvați ca fii ascultători ai Lui… Orice persoană care se va smeri ca un copil mic, care va primi și va asculta Cuvântul lui Dumnezeu cu simplitatea unui copil, va fi printre cei aleși ai lui Dumnezeu.” – The Signs of the Times, 2 ianuarie 1893.
c. Ce ar trebui să facem pentru a ne asigura alegerea noastră și a evita repetarea sorții triste a lui Iuda? 2 Petru 1:10; 3:17; 1 Ioan 3:2, 3.
2 Petru 1:10: „De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră; căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată.“
2 Petru 3:17: „Voi deci, preaiubiților, știind mai dinainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva să vă lăsați târâți de rătăcirea acestor nelegiuiți și să vă pierdeți tăria.“
1 Ioan 3:2, 3: „Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăță, după cum El este curat.”
„Dacă îndeplinim condițiile pe care le-a stabilit Domnul, ne vom asigura alegerea pentru mântuire. Ascultarea perfectă față de poruncile Lui este dovada că îl iubim pe Dumnezeu și că nu suntem împietriți în păcat.” – Comentarii Biblice, Noul Testament, (referința la Romani 11) vol. 6, p. 1079.
Marți 9 aprilie
3. CUVINTE DE ÎNCURAJARE
a. Cui i se atribuie toată gloria pentru alegerea și predestinarea noastră pentru mântuire – și de ce? 1 Petru 1:3; Psalmi 72:18, 19
1 Petru 1:3: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie.“
Psalmi 72:18, 19: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, singurul care face minuni! Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!“
„Chiar de la începutul primei sale epistole, bătrânul slujitor al lui Dumnezeu a adus Domnului său un tribut de laudă și mulțumire. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.” – Faptele apostolilor, p. 517 (cap. 51 – Un subpăstor credincios).
b. Cu ce cuvinte încearcă Petru să îi consoleze pe frații care se confruntă cu persecuții severe? 1 Petru 1:3 (ultima parte), 4. Vezi de asemenea Evrei 11:26.
1 Petru 1:3 u.p., 4: „ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.“
Evrei 11:26: „El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiți spre răsplătire.“
„În nădejdea aceasta, a unei sigure moșteniri pe pământul cel nou, s-au bucurat primii creștini, chiar în timp de încercări severe și de necazuri. „Voi vă bucurați mult”, scrie Petru, „măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări.“ – Ibid., pp. 517, 518 (cap. 51 – Un subpăstor credincios)
c. De ce permite Dumnezeu ispitelor, suferinței și necazurilor să vină asupra aleșilor Săi? 1 Petru 1:6, 7; Matei 5:11, 12.
1 Petru 1:6, 7: „În ea voi vă bucurați mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.“
Matei 5:11, 12: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni și vor spune tot felul de lucruri rele și neadevărate împotriva voastră! Bucurați-vă și veseliți-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot așa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.“
„Încercările și obstacolele sunt metodele de disciplinare alese de Domnul și mijloacele hotărâte de El pentru succes. Cel care citește inimile oamenilor, le cunoaște caracterele mai bine decât și le cunosc ei înșiși. Dumnezeu vede că unii au puteri și înzestrări care, canalizate corect, ar putea fi folosite pentru înaintarea lucrării Sale. În providența Sa, El aduce aceste persoane în situații diferite și împrejurări variate, astfel încât ele să-și poată descoperi în caracter defectele de care nu au avut cunoștință. El le dă ocazia să-și corijeze aceste defecte și să devină apte pentru serviciul Său. Adesea, El permite ca aceste persoane să fie asaltate de focurile suferințelor pentru a le putea curăți.“
„Faptul că suntem chemați să răbdăm încercări arată că Domnul Isus vede în noi ceva prețios, pe care dorește să-l dezvolte... Domnul îngăduie ca aleșii Săi să fie trecuți prin cuptorul suferinței pentru a arăta ce firi au și dacă pot fi prelucrați pentru lucrarea Sa.“ – Divina vindecare, p. 471 (secț. – Nevoia lucrătorului).
Miercuri 10 aprilie
4. DECLARAȚII DESPRE CREDINȚĂ
a. Care este singurul mod prin care Dumnezeu ne poate aduce „la mântuire”? 1 Petru 1:5; Luca 8:48.
1 Petru 1:5: „Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi!“
Luca 8:48: „Isus i-a zis: „Îndrăznește, fiică; credința ta te-a mântuit, du-te în pace.”
„Credința în Hristos care mântuiește sufletul nu este aceea pe care o reprezintă mulți. ‚Crede, crede’, este strigătul lor; ‚doar crede în Hristos, și vei fi mântuit. ‚Este tot ce ai de făcut.’ În timp ce adevărata credință se încrede complet în Hristos pentru mântuire, ea va duce la o conformitate perfectă cu legea lui Dumnezeu. Credința se manifestă prin fapte.“ – The Review and Herald, 5 octombrie 1886.
„Pentru ca să fim păstrați de puterea lui Dumnezeu prin credință, dorințele minții ar trebui să urce neîncetat în rugăciune tăcută pentru ajutor, pentru lumină, pentru putere, pentru cunoaștere. Dar gândirea și rugăciunea nu pot lua locul îmbunătățirii sincere și credincioase a folosirii timpului. Atât munca, cât și rugăciunea sunt necesare pentru desăvârșirea caracterului creștin.” – Harul uimitor al lui Dumnezeu, p. 317 (5 noiembrie)
b. De ce are nevoie credința de încercări? 1 Petru 1:7; Iov 23:10; Iacov 1:3.
1 Petru 1:7: „pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.“
Iov 23:10: „Dar El știe ce cale am urmat; și, dacă m-ar încerca, aș ieși curat ca aurul.“
Iacov 1:3: „ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare.“
„În viața religioasă a fiecărui suflet care obține în cele din urmă victoria vor exista scene de teribilă nedumerire și încercare; dar cunoștința lui despre Scripturi îi va permite să-și aducă aminte de promisiunile încurajatoare ale lui Dumnezeu, care îi vor mângâia inima și îi vor întări credința în puterea Celui Atotputernic... Încercarea credinței este mai prețioasă decât aurul. Toți ar trebui să învețe că aceasta este o parte a disciplinei în școala lui Hristos, care este esențială pentru a-i purifica și rafina de zgura lumească.“ – Ibid., p. 81.
c. Cum descrie apostolul Petru esența credinței? 1 Petru 1:8, 9. Compara aceasta cu definiția lui Pavel despre credință. Evrei 11:1.
1 Petru 1:8, 9: „pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită, pentru că veți dobândi, ca sfârșit al credinței voastre, mântuirea sufletelor voastre.“
Evrei 11:1: „Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.“
„Chiar și atunci când trecem prin valea descurajării, să nu uităm niciodată că Domnul Hristos este tot atât de aproape de noi, ca și atunci când înaintăm atât de încrezători ca și cum ne-am afla pe culmile munților. Glasul ne-a spus: „Nu vrei să-ți arunci povara asupra Marelui Purtător de poveri, Domnul Isus Hristos? Nu dorești să trăiești în locurile luminate de cruce?“ – Minte, Caracter și Personalitate, vol. 2, p. 811 (Cap. 89 — Influențe pozitive asupra minții).
Joi 11 aprilie
5. TAINA MÂNTUIRII
a. De ce „mântuirea prin har”, prin credință, a devenit mult mai ușor de înțeles după întruparea și moartea Domnului Hristos? 1 Petru 1:10-12; Luca 10:24; 1 Ioan 1:1-3.
1 Petru 1:10-12: „Prorocii, care au prorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mântuirea aceasta ținta cercetărilor și căutării lor stăruitoare. Ei cercetau să vadă ce vreme și ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate. Lor le-a fost descoperit că nu pentru ei înșiși, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer și în care chiar îngerii doresc să privească.“
Luca 10:24: „Căci vă spun că mulți proroci și împărați au voit să vadă ce vedeți voi, și n-au văzut, să audă ce auziți voi, și n-au auzit.”
1 Ioan 1:1-3: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieții – pentru că viața a fost arătată, și noi am văzut-o și mărturisim despre ea și vă vestim viața veșnică, viață care era la Tatăl și care ne-a fost arătată – deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă, ca și voi să aveți părtășie cu noi. Și părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Hristos.“
„Chiar și prorocii care au fost favorizați cu o iluminare deosebită a Duhului, n-au înțeles pe deplin importanța descoperirilor încredințate lor...
Totuși... ei au căutat cu stăruință să primească toată lumina pe care Dumnezeu le-o descoperise după buna Sa plăcere. Ce lecție pentru poporul lui Dumnezeu din era creștină, pentru a cărui folosință au fost date aceste prorocii slujitorilor Săi!... Puneți în contrast zelul lor sfânt cu neglijența manifestată de cei favorizați din zilele sfârșitului față de acest dar al cerului. Ce mustrare pentru indiferența iubitoare de comoditate și de lume, care se mulțumește să declare că profețiile nu pot fi înțelese!“ – Tragedia Veacurilor, p. 344 (cap. 19 – Lumină prin întuneric).
b. De ce planul de răscumpărare este o taină chiar și pentru îngeri? 1 Petru 1:12 (ultima parte); 1 Corinteni 4:9.
1 Petru 1:12 u.p.: „Lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovăduit Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer și în care chiar îngerii doresc să privească.“
1 Corinteni 4:9: „Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, niște osândiți la moarte; fiindcă am ajuns o priveliște pentru lume, îngeri și oameni.“
„Venind să locuiască aici, cu noi, Isus avea să-L descopere pe Dumnezeu atât oamenilor, cât și îngerilor... Mica noastră lume este cartea de studiu a universului. Scopul minunat al harului lui Dumnezeu, taina iubirii răscumpărătoare, constituie subiectul pe care îngerii doresc să-l adâncească și care va fi studiul lor de-a lungul veacurilor nesfârșite. Atât cei răscumpărați, cât și ființele necăzute vor descoperi în crucea lui Hristos știința și cântecul lor.“ – Hristos, lumina Lumii, pp. 19, 20 (cap. 1 – „Dumnezeu cu noi“).
Vineri 12 aprilie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE
1. Ce îmi poate reaminti că sunt un străin, un pelerin, în această lume – o persoană care nu ar trebui să se simtă acasă aici?
2. Cum îmi pot asigura alegerea și mântuirea?
3. Ce mă va pregăti mai bine să îndur cu curaj încercările și ispitele?
4. Ce are tendința să slăbească – sau să întărească – credința mea?
5. Cum pot investi mai mult timp pentru a studia mai profund planul de mântuire?