Administratori în Zilele din Urmă

Lecția 2. Un administrator credincios

Text de memorizat: „Tu ești, partea mea, o, Doamne; am spus că voi păzi cuvintele Tale.” (Psalmii 119:57 engl. KJV).

„Tot ceea ce avem, puterile noastre mentale și fizice, toate binecuvântările vieții prezente și viitoare, ne sunt oferite – ștanțate fiind cu crucea Calvarului.” — The Review and Herald, 14 decembrie, 1886.

Recomandare pentru studiu: Îndrumarea copilului, pp. 150–168; Educație, pp. 135–137 (cap. 15 —Principii și metode în afaceri).

Duminică 3 iulie

1. MULŢUMIRE

a. Ce realizează administratorii creștini cu privire la toate bunurile lor pământești? Iov 1:21.

Iov 1:21: „Și a zis: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat și Domnul a luat. Binecuvântat fie Numele Domnului!”

„Toate lucrurile aparțin lui Dumnezeu. Oamenii pot ignora cerințele Lui. În timp ce El revarsă cu îmbelșugare binecuvântările Sale asupra lor, s–ar putea ca ei să folosească darurile Lui pentru propria lor satisfacție; dar vor fi chemați să dea socoteală pentru isprăvnicia lor.

Un administrator se identifică cu stăpânul său. El acceptă răspunderile de administrator și trebuie să acționeze în locul stăpânului său, făcând așa cum ar face stăpânul său, dacă ar fi el cel care ar acționa. Interesele stăpânului său devin interesele sale. Poziția unui administrator este o poziție de demnitate, deoarece stăpânul său are încredere în el. Dacă în vreun fel oarecare lucrează în chip egoist și abate câștigurile obținute prin lucrarea cu bunurile stăpânului său spre propriul său avantaj, a abuzat de încrederea pusă în el.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 246 (cap. 30 — Administrare credincioasă).

b. De ce ar trebui ca administratorii creștini să fie mulțumiți cu bunurile lor pământești, chiar dacă sunt puține la număr? Psalmii 37:16; Proverbele 15:16; 1 Timotei 6:8.

Psalmii 37:16: „Mai mult face puținul celui neprihănit decât belșugul multor răi.”

Proverbele 15:16: „Mai bine puțin cu frică de Domnul decât o mare bogăție cu tulburare!”

1 Timotei 6:8: „Dacă avem dar cu ce să ne hrănim și cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.”

„Ne gândim la Domnul Isus, Creatorul întregului Univers și la modul cum a venit în această lume, ca un om sărac. Nu avea nici unde Să–și pună capul. Deci, sărăcia nu este o rușine. Păcatul este o rușine.” — The Ellen G. White 1888 Materials, p. 1514.

Luni 4 iulie

2. CORECTITUDINE

a. Întrucât suntem administratori creștini, care ar trebui să fie atitudinea noastră față de semenii noștri și de bunurile lor? Deuteronomul 16:19.

Deuteronomul 16:19: „Să n–atingi niciun drept, să nu cauți la fața oamenilor și să nu iei daruri, căci darurile orbesc ochii înțelepților și sucesc cuvintele celor drepți.”

„În ultima mare luptă dintre urmașii lui Hristos și puterile întunericului, Satan încearcă să–i cumpere pe bărbați și femei. Unii se vând pe nimic; căci ce ar folosi unui om să câștige toată lumea dacă își pierde sufletul?” — Manuscript Releases, vol. 19, p. 243.

„Trebuie să dăm dovadă de un interes deosebit în privința bunurilor/ foloaselor altora — să nu le râvnim, să nu le găsim vreo vină, să nu le comentăm și să le prezentăm într–o lumină falsă, ci să fim drepți și echitabili în toate fraților noștri și tuturor celor cu care avem vreo legătură.” — That I May Know Him, p. 176.

b. Ce vrea Dumnezeu să realizăm despre relele ce survin în urma părtinirii? Deuteronomul 24:17; Romani 2:11.

Deuteronomul 24:17: „Să nu te atingi de dreptul străinului și al orfanului și să nu iei zălog haina văduvei.”

Romani 2:11: „Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului.”

„Dumnezeu nu recunoaște nicio deosebire pe bază de naționalitate, rasă sau castă. El este Creatorul tuturor oamenilor. Toți oamenii sunt o familie prin creațiune și toți sunt una prin răscumpărare. Hristos a venit să dărâme orice zid de despărțire, să deschidă larg toate despărțiturile templului, pentru ca orice suflet să aibă intrarea liberă la Dumnezeu. Dragostea Lui este atât de cuprinzătoare, atât de profundă, atât de deplină, încât pătrunde pretutindeni. Ea ridică mai presus de influența lui Satan pe aceia care sunt amăgiți de ispitirile lui și îi așază în apropierea tronului lui Dumnezeu, tronul înconjurat de curcubeul făgăduinței. În Hristos nu mai este nici iudeu, nici grec, nici rob, nici slobod.” — Profeți și regi, pp. 369, 370 (cap. 31 —Nădejde pentru neamuri).

„Motivul oricărei dezbinări, divergențe sau diferențe își are originea în despărțirea de Hristos. Domnul Hristos este centrul spre care toți ar trebui să fie atrași; cu cât ne apropiem mai mult de centru, cu atât ne vom uni mai mult în simțire, în înțelegere, în dragoste, crescând în caracterul și imaginea lui Isus. La Dumnezeu nu există părtinire...

Fiul Dumnezeului infinit, Domnul vieții și al slavei, S–a coborât în umilință la nivelul vieții celor mai smeriți, pentru ca nimeni să nu se simtă exclus din prezența Sa. El S–a făcut accesibil tuturor și nu a ales câțiva favoriți cu care să Se asocieze și astfel să–i ignore pe toți ceilalți.” — That I May Know Him, p. 99.

Marți 5 iulie

3. ONESTITATE

a. Ce binecuvântare este dată tuturor celor care urmăresc integritatea în toate tranzacțiile de afaceri? Proverbele 10:9.

Proverbele 10:9: „Cine umblă fără prihană umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol.”

b. De ce anume ar trebui să fie unite între ele faptele, cuvintele și chiar gândurile ispravnicului creștin? Proverbele 12:5, 17; 14:2.

Proverbele 12:5, 17: „Gândurile celor neprihăniți nu sunt decât dreptate, dar sfaturile celor răi nu sunt decât înșelăciune... 17Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbește înșelăciune.”

Proverbele 14:2: „Cine umblă cu neprihănire se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe Îl nesocotește.”

„Prin poziția pe care o avem ca ispravnici, suntem plasați de asemenea sub obligația față de oameni, nu numai față de Dumnezeu.” —Educație, p. 139 (cap. 15 —Principii și metode în afaceri).

c. Cum îi consideră Domnul pe cei care sunt necinstiți în afaceri? Proverbele 16:11; 20:10.

Proverbele 16:11: „Cântarul și cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutățile de cântărit sunt lucrarea Lui.”

Proverbele 20:10: „Două feluri de greutăți și două feluri de măsuri sunt o scârbă înaintea Domnului.”

„Nu este nici mărimea și nici aparenta neînsemnătate a unei tranzacții de afaceri care o face dreaptă sau nedreaptă, cinstită sau necinstită. La cea mai mică îndepărtare de corectitudine (verticalitate), noi ne plasăm pe terenul vrăjmașului și putem să continuăm să mergem pas cu pas spre orice mărime de nedreptate. O mare parte din lumea creștină desparte religia de ocupația sau afacerea lor.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 337 (cap. 29 — Lucrarea în Texas).

„Un om cinstit este, după măsura lui Hristos, cel care va manifesta o integritate neînduplecată. Greutăți înșelătoare și balanțe false, cu care unii caută să–și promoveze interesele în lume, sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Totuși, mulți care mărturisesc a păzi poruncile lui Dumnezeu au de–a face cu greutăți și balanțe false. Când un om este într–adevăr în legătură cu Dumnezeu și păzește Legea Sa, viața lui va descoperi acest fapt; pentru că toate acțiunile lui vor fi în armonie cu învățăturile lui Hristos. El nu–și va vinde cinstea pentru câștig. Principiile lui sunt clădite pe temelia cea sigură și comportarea lui în problemele lumești este o transcriere a principiilor lui. Integritatea fermă strălucește ca aurul în mijlocul zgurii și al gunoiului lumii. Înșelăciunea, falsitatea și necredincioșia pot fi acoperite sub o aparență înșelătoare și ascunse de vederea omului, însă nu de vederea lui Dumnezeu. Îngerii lui Dumnezeu, care supraveghează dezvoltarea caracterului și cântăresc valoarea morală, înregistrează în cărțile din cer aceste mici tranzacții care descoperă caracterul. Dacă un muncitor, în ocupațiile zilnice ale vieții sale, este necredincios și superficial, lumea nu va judeca incorect dacă evaluează standardul lui în religie după standardul lui în afaceri.” — Ibid., pp. 310, 311 (cap. 26 —Pregătire pentru venirea lui Hristos).

Miercuri 6 iulie

4. UMILINŢA

a. Care este răsplata pentru umilul administrator creștin? Psalmii 37:11; Proverbele 22:4; Matei 18:4.

Psalmii 37:11: „Cei blânzi moștenesc țara și au belșug de pace.”

Proverbele 22:4: „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăția, slava și viața.”

Matei 18:4: „De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor.”

„Iubirea supremă față de Dumnezeu și dragostea neegoistă pentru semeni sunt cel mai prețios dar cu care ne poate binecuvânta Tatăl nostru ceresc. Toți credincioșii să se apropie de Dumnezeu și unii de alții, pentru ca Dumnezeu să Se apropie de ei. Niciun om nu trebuie să fie înălțat ca suprem. Niciun om nu trebuie să presupună că este infailibil pentru că a fost luminat de Dumnezeu și folosit de El pentru a aduce sufletele la adevăr. Înzestrările noastre prețuiesc doar când sunt folosite ca talanți încredințați de Dumnezeu pentru a preamări adevărul. Acela prin care lucrează Dumnezeu nu trebuie să se înalțe niciodată, niciodată să nu caute să domine. Ca un administrator înțelept, el trebuie să–și facă lucrarea cu sinceritate și în umilință. El trebuie să slujească lui Dumnezeu, împărtășind din ceea ce a primit, rostind adevărul cu dragoste, într–un mod clar și hotărât. Astfel, îi va lumina pe ceilalți, amintindu–și întotdeauna că numai Dumnezeu poate impresiona mintea și curăța inima.” — Manuscript Releases, vol. 21, p. 275.

b. Ce trebuie să îi caracterizeze pe toți cei care caută să fie printre aleșii lui Dumnezeu? Proverbele 29:23.

Proverbele 29:23: „Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste.”

„Dragostea, compasiunea și sensibilitatea trebuie să se reveleze printre noi. Îmbrăcați–vă, ca aleși ai lui Dumnezeu, cu milă și bunătate. Păcatele care au fost practicate înainte de convertire trebuie să fie aruncate cu omul cel vechi. Împreună cu omul cel nou, Hristos Isus, trebuie să vă îmbrăcați în ‘bunătate, smerenie, blândețe, îndelungă răbdare’ [Coloseni 3:12].

Cei care au înviat împreună cu Hristos pentru a umbla în înnoirea vieții sunt aleșii lui Dumnezeu. Ei sunt sfinți pentru Domnul și sunt recunoscuți de El ca fiind cei preaiubiți ai Săi. Ca atare, ei au făcut un legământ solemn de a se deosebi prin manifestarea umilinței minții. Aceștia trebuie să se îmbrace cu hainele neprihănirii. Ei sunt despărțiți de lume, de spiritul ei, de practicile ei și trebuie să dezvăluie faptul că învață de la Acela care zice: ‘Eu sunt blând și smerit cu inima’ [Matei 11:29]. Dacă își vor da seama că au murit împreună cu Hristos, dacă își păstrează legământul de botez, lumea nu va avea puterea să–i tragă deoparte pentru a–L tăgădui pe Hristos. Dacă trăiesc viața Domnului Hristos în această lume, ei sunt părtași naturii divine. Apoi, când Hristos, care este viața noastră, Se va arăta, și ei se vor arăta împreună cu El în slavă.” — Ibid., vol. 19, pp. 236, 237.

Joi 7 iulie

5. SUPUNERE

a. Ce caracteristici i–au fost înfățișate vizionarului Ioan, când a văzut pe poporul lui Dumnezeu în zilele din urmă? Apocalipsa 14:12.

Apocalipsa 14:12: „Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.”

b. Unde găsim sfaturi cu privire la principiile de afaceri cinstite? Deuteronomul 5:32; 25:13–15; Luca 11:28.

Deuteronomul 5:32: „Luați seama dar să faceți așa cum v–a poruncit Domnul Dumnezeul vostru; să nu vă abateți de la cele ce a poruncit El, nici la dreapta, nici la stânga.”

Deuteronomul 25:13–15: „Să n–ai în sacul tău două feluri de greutăți, una mare și alta mică. Să n–ai în casă două feluri de efă, una mare și alta mică. Ci să ai o greutate adevărată și dreaptă, să ai o efă adevărată și dreaptă, pentru ca să ai zile multe în țara pe care ți–o dă Domnul Dumnezeul tău.”

Luca 11:28: „Și El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și–L păzesc!”

„Nu există domeniu de afaceri cinstite pentru care Biblia să nu ofere o pregătire temeinică. Principiile ei, acelea de sârguință, cinste, economie, cumpătare și curăție, constituie secretul pentru adevăratul succes. Aceste principii, așa cum sunt prezentate în Cartea Proverbelor, constituie un tezaur al înțelepciunii practice. Unde ar putea găsi comerciantul, artizanul sau directorul oricărui departament de afaceri, maxime mai bune atât pentru el însuși, cât și pentru angajații săi, decât cele care se găsesc în aceste cuvinte ale înțelepciunii: [Proverbele 22:29; 14:23; 13:4; 23:21; 20:19; 17:27; 20:3, 4:14; 6:28; 13:20; 18:24 citat]…

„Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împărați, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbele 22:29)

„Oriunde se muncește este și câștig, dar oriunde numai se vorbește este lipsă.” (Proverbele 14:23)

„Leneșul dorește mult, și totuși n-are nimic, dar cei harnici se satură.” (Prov. 13:4)

„Căci bețivul și cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, și ațipirea te face să porți zdrențe.” (Proverbele 23:21)

„Cine umblă cu bârfeli dă pe față lucrurile ascunse, și cu cel ce nu–și poate ține gura să nu te amesteci.” (Proverbele 20:19)

„Cine își înfrânează vorbele cunoaște știința și cine are duhul potolit este un om priceput.” (Proverbele 17:27)

„Este o cinste pentru om să se ferească de certuri; dar orice nebun se lasă stăpânit de aprindere.” (Proverbele 20:3)

„Nu intra pe cărarea celor răi și nu umbla pe calea celor nelegiuiți!” (Prov. 4:14)

„Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinși fără să–i ardă picioarele?” (Proverbele 6:28)

„Cine umblă cu înțelepții se face înțelept, dar cui îi place să se însoțească cu nebunii o duce rău.” (Proverbele 13:20)

„Cine își face mulți prieteni îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate.” („Un om care are prieteni trebuie să se arate el însuși prietenos; și este un prieten care se lipește mai aproape ca un frate.” Proverbe 18:24. trad. BTF)

„Cât de mulți oameni ar fi putut scăpa de eșec financiar și ruină, dacă ar fi luat seama la avertizările atât de des repetate și accentuate în Scriptură…

Acestea sunt principii de care ține bunăstarea societății, atât a asociațiilor laice, cât și a celor religioase. Aceste principii păstrează în siguranță proprietatea și viața. Pentru tot ceea ce face ca încrederea și cooperarea să fie posibile, lumea este îndatorată Legii lui Dumnezeu, așa cum este ea dată în Cuvântul Său și cum o găsim înscrisă încă, în linii adesea obscure și aproape șterse, în inimile oamenilor.” —Educație, pp. 135–137 (cap. 15 —Principii și metode în afaceri).

Vineri 8 iulie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cum poți fi mulțumit cu bunurile tale pământești?

2. Cum ar trebui să îi tratezi pe ceilalți în tranzacțiile tale financiare?

3. Ce binecuvântări primești dacă ești cinstit în toate tranzacțiile sau operațiunile tale?

4. Cum poate fi manifestată, în mod practic, umilința în viața mea?

5. Numiți câteva beneficii aferente onestității financiare.