Lecţia 13. Cei 144.000 şi pecetea a şaptea

„Domnul i-a zis [omului care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu]: ‚Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.’” (Ezechiel 9:4).

“Semnul, sau sigiliul, lui Dumnezeu este descoperit în păzirea Sabatului zilei a șaptea, memorialul creaţiunii Domnului… Sabatul a fost clar desemnat ca semn între Dumnezeu și poporul Său.” – Testimonies, vol. 8, pag. 117 engl.

Recomandare pentru studiu: Evanghelizarea, pag. 225-236 engl.

Duminică 20 iunie
1. LUCRAREA DE SIGILARE

a. Acum, sub cel de-al şaselea sigiliu, ce pregătiri se fac în lumea politică? Apocalipsa 11:18. De ce sunt ţinute vânturile controverselor? Apocalipsa 7:1, 3. Ce se va întâmpla când se va da drumul
vânturilor luptelor? 1 Tesaloniceni 5:3.
Neamurile se mîniaseră, dar a venit mînia Ta, a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pămîntul! (Apocalipsa 11:18).
După aceea, am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pămîntului. Ei ţineau cele patru vînturi ale pămîntului, ca să nu sufle vînt pe pămînt, nici pe mare, nici peste vreun copac.
zicînd: "Nu vătămaţi pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!" (Apocalipsa 7:1, 3).
Cînd vor zice: "Pace şi linişte!" atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare. (1 Tesaloniceni 5:3).

b. Ce lucrare trebuie să se facă pe pământ între evenimentele prezise în Apocalipsa 6:13 şi 6:14? Ezechiel 9:4; Apocalipsa 7:1-4.
Şi stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic. Cerul s-a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. Apocalipsa 6:13, 14.
Domnul i-a zis: "Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor urîciunilor, care se săvîrşesc acolo." (Ezechiel 9:4).
După aceea, am văzut patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pămîntului. Ei ţineau cele patru vînturi ale pămîntului, ca să nu sufle vînt pe pămînt, nici pe mare, nici peste vreun copac. Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului cel viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pămîntul şi marea, zicînd: "Nu vătămaţi pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!" Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel. (Apocalipsa 7:1-4).

„Israeliţii au pus deasupra ușilor lor o semnătură de sânge, ca să arate că ei sunt proprietatea lui Dumnezeu. În același fel, copiii lui Dumnezeu din acest veac vor purta semnătura hotărâtă de Dumnezeu. Ei se vor pune în armonie cu legea sfântă a lui Dumnezeu. Un semn este așezat asupra tuturor celor din poporul lui Dumnezeu așa cum un semn era așezat deasupra ușilor locuinţelor evreiești, ca să apere poporul de ruina generală.” – Comentarii biblice, vol. 7, pag. 968, 969.

c. Descrieţi soliile evangheliei fi nale, sub care va avea loc această lucrare (de sigilare a celor 144.000). Apocalipsa 14:6-12; 18:1-4.
Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică pentru ca s-o vestească locuitorilor pămîntului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. El zicea cu glas tare: "Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pămîntul, marea şi izvoarele apelor!" Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: "A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mîniei curviei ei!" Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: "Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mînă, va bea şi el din vinul mîniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mîniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea, n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus. (Apocalipsa 14:6-12).
După aceea, am văzut coborîndu-se din cer un alt înger, care avea o mare putere, şi pămîntul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: "A căzut, a căzut Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urîte, pentru că toate neamurile au băut din vinul mîniei curviei ei, şi împăraţii pămîntului au curvit cu ea, şi negustorii pămîntului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei." Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: "Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei! (Apocalipsa 18:1-4).

Luni 21 iunie
2. „PECETLUIEŞTE LEGEA ÎNTRE UCENICII MEI”

a. Ce dovedeşte că cele două referinţe profetice despre restaurarea Sabatului aparţin erei creştine? Isaia 8:14-16; 61:4; 58:12-14.
Şi atunci El va fi un locaş sfînt, dar şi o piatră de poticnire, o stîncă de păcătuire pentru cele două case ale lui Israel, un laţ şi o cursă pentru locuitorii Ierusalimului! Mulţi se vor poticni, vor cade şi se vor sfărîma, vor da în laţ şi vor fi prinşi." "Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire, între ucenicii Mei." (Isaia 8:14-16).
Ei vor zidi iarăşi vechile dărîmături, vor ridica iarăşi năruirile din vechime, vor înoi cetăţi pustiite, rămase pustii din neam în neam. (Isaia 61:4).
Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărîmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit "Dregător de spărturi", "Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit." Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfîntă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmînd căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a vorbit." (Isaia 58:12-14).

„În vremea sfârșitului va fi restaurată fi ecare instituţie divină. Spărtura făcută în lege atunci când Sabatul a fost schimbat de om va fi reparată. Poporul rămășiţei lui Dumnezeu, care stă înaintea lumii ca reformatori, trebuie să arate că legea lui Dumnezeu reprezintă temelia oricărei reforme trainice și că Sabatul poruncii a patra trebuie să stea în picioare ca memorial al creaţiunii, care să amintească permanent de puterea lui Dumnezeu. Ei trebuie să prezinte în linii clare și distincte necesitatea ascultării de toate preceptele Decalogului. Constrânși de dragostea de Hristos, ei cooperează cu El la zidirea dărâmăturilor de mai înainte. Ei sunt cei ce dreg drumurile și fac ţara cu putinţă de locuit.” – Profeţi și regi, pag. 678 engl.

b. În ce priveşte legea Sa, de ce cere Dumnezeu mult mai mult de la această ultimă generaţie decât de la cele dinainte? Ioan 9:41; Luca 12:47, 48.
"Dacă aţi fi orbi", le-a răspuns Isus, "n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: "Vedem." Tocmai de aceea, păcatul vostru rămîne." (Ioan 9:41).
Robul acela, care a ştiut voia stăpînului său, şi nu s-a pregătit deloc, şi n-a lucrat după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. Dar cine n-a ştiut-o, şi a făcut lucruri vrednice de lovituri, va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult, şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult. (Luca 12:47, 48).

„Nimeni să nu se scuze că nu păzește Sabatul pentru că înaintașii lui au murit acceptaţi de Dumnezeu când păzeau prima zi a săptămânii. Fără îndoială că ei au fost acceptaţi; pentru că ei nu au păcătuit faţă de lumina care strălucește asupra voastră în zilele voastre. Dumnezeu dorește ca noi să umblăm în lumina care strălucește asupra noastră. Trebuie să apreciem adevărul care este prezentat înţelegerii noastre; deoarece, dacă nu umblăm în lumină, ea devine întuneric, iar întunericul nostru va fi proporţional cu lumina dată. Noi nu vom fi consideraţi răspunzători de lumina care nu a ajuns la percepţia noastră, ci de cea căreia ne-am împotrivit și pe care am refuzat- o. Se poate ca cineva să nu înţeleagă adevărul care nu i-a fost prezentat niciodată, și de aceea el nu poate fi condamnat pentru lumina pe care nu a avut-o niciodată. Dar dacă el a avut ocazia să audă solia și să ajungă să cunoască adevărul, și totuși a refuzat să folosească ocazia lui, va fi printre cei cărora Hristos le va spune: ‚Nu veniţi la Mine ca să aveţi viaţă’ (Ioan 5:40). Cei care în mod intenţionat s-au așezat acolo unde nu au ocazia să audă cuvântul, vor fi socotiţi printre cei care au auzit adevărul și s-au împotrivit continuu dovezilor lui.” – Th e Review and Herald, 25 aprilie 1893.

Marţi 22 iunie
3. O DISTINCŢIE CLARĂ
a. Ce vor putea spune cei 144.000 când Îl vor vedea pe Hristos venind în slavă? Isaia 25:8, 9.
…nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele, şi îndepărtează de pe tot pămîntul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit. În ziua aceea, vor zice: "Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mîntui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne veselim, şi să ne bucurăm de mîntuirea Lui. (Isaia 25:8, 9).

„Drepţii în viaţă sunt schimbaţi ‚într-o clipă, într-o clipită din ochi’ (1 Corinteni 15:52). La glasul lui Dumnezeu ei au fost glorifi caţi; acum sunt făcuţi nemuritori și, împreună cu sfi nţii în viaţă, sunt înălţaţi să-L întâmpine pe Domnul lor în văzduh. Îngerii îi ‚adună pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.’ (Matei 24:31). Copilașii sunt aduși de îngerii sfi nţi în braţele mamelor lor. Prietenii despărţiţi de mult prin moarte sunt uniţi, ca să nu se mai despartă niciodată, și cu cântări de bucurie se urcă la cer împreună în Cetatea lui Dumnezeu.” – Marea luptă, pag. 645 engl.

b. Ce vor spune mulţimile de nemântuiţi? Apocalipsa 6:15-17.
Împăraţii pămîntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stîncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stîncilor: "Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului, căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, şi cine poate sta în picioare?" (Apocalipsa 6:15-17).

„[Atunci când legea sfântă a lui Dumnezeu este descoperită ca regulă de judecată tuturor locuitorilor pământului] vrăjmașii legii lui Dumnezeu, de la predicatori până la cel mai mic dintre ei, au o nouă concepţie despre adevăr și datorie. Ei văd prea târziu că Sabatul poruncii a patra este sigiliul viului Dumnezeu. Ei văd prea târziu adevărata natură a sabatului lor fals și a temeliei de nisip pe care au construit. Ei descoperă că au luptat împotriva lui Dumnezeu. Învăţătorii religioși au condus sufl etele la pierzare, în timp ce mărturiseau că le conduc spre porţile Paradisului. Până în ziua socotelilor fi nale, nu se va cunoaște cât de mare este răspunderea oamenilor din slujbele sfi nte și cât de înspăimântătoare sunt rezultatele necredincioșiei lor. Numai veșnicia poate estima corect pierderea unui singur sufl et. Îngrozitoare va fi soarta aceluia căruia Dumnezeu îi va spune: Depărtează-te de la mine, serv netrebnic… Nici o pană omenească nu poate descrie scenele [întoarcerii lui Isus ca puternic cuceritor împreună cu un imens și nenumărat alai de îngeri sfi nţi]; nici o minte muritoare nu poate concepe splendoarea ei. ’Măreţia lui acoperă cerurile și slava Lui umple pământul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui’ (Habacuc 3:3, 4). Când norul cel viu se apropie mai mult, toţi ochii Îl privesc pe Prinţul vieţii. Nici o coroană de spini nu mai rănește capul acela sfânt; ci pe fruntea Sa sfântă se afl ă o diademă de slavă. Înfăţișarea Lui strălucește mai puternic decât lumina orbitoare a soarelui la amiază. ‚Pe haină și pe coapsă avea scris numele acesta: Împăratul împăraţilor și Domnul domnilor’ (Apocalipsa 19:16). Înaintea prezenţei Sale ‚toate feţele îngălbenesc’ (Ieremia 30:6); peste cei care au respins mila lui Dumnezeu cade groaza disperării veșnice.” – Idem., pag. 640, 641 engl.

Miercuri 23 iunie
4. TĂCERE ÎN CER

a. De ce se face tăcere în cer? Ioan 14:1-3; Matei 16:27; Apocalipsa 8:1. Ce stare va fi în cer timp de ”aproape o jumătate de ceas” (timp profetic)? Numeri 14:34; Ezechiel 4:6. Între timp, unde sunt Hristos, Tatăl, îngerii sfi nţi şi ce fac ei? Ioan 14:1-3. Când locaşurile din ceruri sunt gata, ce va avea loc? Matei 16:27; Ioan 5:25.
Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. Ioan 14:1-3
Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu Îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Matei 16:27).
Cînd a rupt Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. (Apocalipsa 8:1).
După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi: veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mîna de la voi. (Numeri 14:34).
După ce vei isprăvi aceste zile, culcă-te a doua oară pe coasta dreaptă, şi poartă nelegiuirea casei lui Iuda patru zeci de zile; îţi pun cîte o zi pentru fiecare an. (Ezechiel 4:6).
Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu Îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Matei 16:27).
Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi cei ce-l vor asculta, vor învia. (Ioan 5:25).

„În mijlocul zguduirii pământului, a strălucirii fulgerelor și al răcnetului tunetelor, glasul Fiul lui Dumnezeu îi cheamă afară pe sfi nţii adormiţi.” – Marea luptă, pag. 644 engl.

b. În descrierea celor 144.000 văzuţi pe Muntele Sionului, ce caracteristicima scos în evidenţă Ioan? Apocalipsa 14:1-5. Ce înţelegere nempoate ajuta în dorinţa noastră de a face parte din acel număr?
Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic; şi glasul pe care l-am auzit, era ca al celor ce cîntă cu alăuta, şi cîntau din alăutele lor. Cîntau o cîntare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrînilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cîntarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pămînt. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintîi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. (Apocalipsa 14:1-5).

„Ioan a văzut un Miel pe Muntele Sionului și, împreună cu El, 144.000mcare aveau numele Tatălui Său scris pe frunţile lor. Ei purtau pecetea cerului.mEi refl ectau chipul lui Dumnezeu. Ei erau umpluţi de lumina și slavamCelui Sfânt. Dacă dorim să avem chipul și inscripţia lui Dumnezeu asupramnoastră, trebuie să ne despărţim de orice nelegiuire. Trebuie să părăsimmorice cale rea și atunci trebuie să ne încredinţăm cazurile noastre în mâinilemlui Dumnezeu. În timp ce lucrăm la mântuirea noastră cu frică și cutremur,mDumnezeu va lucra în noi voinţa și înfăptuirea voinţei Sale bune.mÎn timp ce trebuie să-ţi faci partea, totuși Dumnezeu este Cel care trebuiemsă-ţi dea ajutor și să te sfi nţească. Hristos ne face să ne căim pentru ca Elmsă ne poate ierta. Credem că trebuie să facem o parte din lucru singuri.mCredem că trebuie să facem doi sau trei pași fără nici un ajutor sau sprijin.mÎnsă Duhul lui Dumnezeu caută să câștige și să atragă sufl etul la adevăratelemţeluri și să-l aducă în armonie cu legea lui Dumnezeu.” – Th e Review andmHerald, 19 martie 1889.
„[Apocalipsa 14:1 citat]. În această lume, minţile lor au fost consacratemlui Dumnezeu; ei I-au slujit cu intelectul și cu inima; iar acum El așază numelemSău ‚pe frunţile lor.’” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 590, 591 engl.
„Ne străduim noi cu toate puterile noastre date de Dumnezeu ca sămatingem înălţimea staturii plinătăţii de bărbaţi și femei în Hristos? Căutăm noi plinătatea Sa, năzuind tot mai sus, încercând să atingem perfecţiunea caracterului Său? Când servii lui Dumnezeu ajung în acest punct, ei vor fi sigilaţi pe frunţile lor.” – Manuscript Releases, vol. 1, pag. 370.

Joi 24 iunie
5. PARADISUL RESTAURAT

a. Ce făgăduinţă a îmbrăţişat prin credinţă poporul credincios al lui Dumnezeu de la întemeierea lumii? Evrei 11:13-16; 2 Petru 3:13; Matei 5:5, 10.
În credinţă au murit toţi aceştia fără să fi căpătat lucrurile făgăduite, ci doar le-au văzut şi le-au urat de bine de departe, mărturisind că sunt străini şi călători pe pămînt. Cei ce vorbesc în felul acesta arată desluşit că sunt în căutarea unei patrii. Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să Se numească Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate. (Evrei 11:13-16).
Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pămînt nou, în care va locui neprihănirea. (2 Petru 3:13).
Ferice de cei blînzi, căci ei vor moşteni pămîntul!
Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! (Matei 5:5, 10).

„Prin umilinţă și predare de sine, putem deveni moștenitori cu [Hristos] când ‚cei blânzi vor moșteni pământul’ (Pslamii 37:11). Pământul făgăduit celor blânzi nu va fi ca acesta, întunecat de umbra
morţii și a blestemului… Isus este acolo, pacea este acolo.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 17 engl.

b. Întrucât venirea lui Hristos este la uşi, care este cea mai importantă întrebare pe care ar trebui să ne-o adresăm fi ecare? Faptele Apostolilor 2.37 (u.p.); 16:30, 31.
…"Fraţilor, ce să facem?" (Faptele Apostolilor 2.37 (u.p.)).
…-a scos afară, şi le-a zis: "Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mîntuit?" Pavel şi Sila i-au răspuns: "Crede în Domnul Isus, şi vei fi mîntuit tu şi casa ta." (Faptele Apostolilor 16:30, 31).

„În ciuda nevredniciei noastre, să nu uităm că există Unul care poate lua păcatul, și care este gata și nerăbdător să-l mântuiască pe păcătos.” – Comentarii biblice, vol. 7, pag. 970 engl.
„Nu trebuie să copiem nici o fi inţă omenească. Nici un om nu este destul de înţelept ca să fi e criteriul nostru. Trebuie să privim la omul Isus Hristos, care este desăvârșit în perfecţiunea neprihănirii și a sfi nţeniei. El este autorul și desăvârșitorul credinţei noastre. El este omul model. Experienţa lui este măsura pentru experienţa pe care trebuie să o câștigăm noi. Caracterul Său este exemplul nostru. Atunci, să nu ne mai gândim la nedumeririle și greutăţile acestei vieţi ci să ne fi xăm mintea asupra Sa, ca prin privire să fi m schimbaţi după asemănarea Sa.” – Idem.

Vineri 25 iunie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Deşi un alt război mondial ameninţa să izbucnească, de ce au fost ţinute vânturile luptei prin providenţa lui Dumnezeu?
b. Care sunt cele trei solii fi nale ale evangheliei ce trebuie date lumii?
c. Ce este profeţit în Isaia 8:14-16 şi 58:12-14, şi de unde ştim că această profeţie aparţine dispensaţiunii creştine?
d. Descrieţi pe cei 144.000, sfi nţii biruitori.
e. Descrieţi starea noului pământ.