Lecţia 9. O întrezărire a cerului

„[Preoţii] fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă Cortul: ‚Ia seama’, i s-a zis, ‚să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte.’” (Evrei 8:5).

„Sanctuarul primului legământ a fost ridicat de om, construit de Moise; [sanctuarul noului legământ] este ridicat de Domnul, nu de om. În acel sanctuar, preoţi pământești își îndeplineau slujba; în acesta, Hristos, Marele nostru Preot, slujește la dreapta lui Dumnezeu. Un sanctuar era pe pământ, celălalt în cer.” – Marea luptă, pag. 413 engl.

Recomandare pentru studiu: Experienţe şi viziuni, pag. 14-16, 32-38 engl.

Duminică 23 mai
1. SFÂNTA DIN SANCTUARUL CERESC

a. Atunci când Ştefan a privit în sus în timp ce era omorât cu pietre, ce a văzut? Faptele Apostolilor 7:54-56.
Cînd au auzit ei aceste vorbe îi tăia pe inimă, şi scrîşneau din dinţi împotriva lui. Ştefan, plin de Duhul Sfînt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu, şi pe Isus stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu; şi a zis: "Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stînd în picioare la dreapta lui Dumnezeu." (Faptele Apostolilor 7:54-56).

b. Ce a văzut apostolul Ioan când uşa din sfânta din sanctuarul ceresc a fost deschisă înaintea lui în viziune? Apocalipsa 4:1, 5.
După aceste lucruri, m-am uitat şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintîi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trîmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi-a zis: "Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întîmple după aceste lucruri!"
Din scaunul de domnie ieşeau fulgere, glasuri şi tunete. Înaintea scaunului de domnie ardeau şapte lămpi de foc, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu. (Apocalipsa 4:1, 5).

„Cele două părţi sfi nte din sanctuarul din cer sunt reprezentate de cele două încăperi din sanctuarul de pe pământ. Când, în viziune ,apostolului Ioan i s-a dat să vadă templul lui Dumnezeu din cer, el a văzut‚șapte lămpi cu foc care ardeau înaintea tronului’. El a văzut un înger cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfi nţilor, pe altarul de aur care este înaintea scaunului de domnie’ (Apocalipsa 4:5; 8:3). Aici, profetului i se permite să privească în prima încăpere a sanctuarului din cer; el a văzut cele ‚șapte lămpi cu foc’ și ‚altarul de aur’ reprezentat de sfeșnicul de aur și altarul tămâierii din sanctuarul de pe pământ.” – Marea luptă, pag. 414, 415 engl.

Luni 24 mai
2. CURCUBEUL DE MILĂ ŞI DREPTATE

a. Ce altceva a văzut Ioan în sfânta din sanctuarul ceresc? Apocalipsa 4:2, 3.
Numaidecît am fost răpit în Duhul. Şi iată că în cer era pus un scaun de domnie, şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva. Cel ce şedea pe el, avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu şi scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smarald la vedere. (Apocalipsa 4:2, 3).

„Ce bunăvoinţă și îndurare mare a arătat Dumnezeu faţă de creaturile Sale rătăcitoare atunci când a așezat frumosul curcubeu pe nori ca un semn al legământului Său cu oamenii! Domnul declară că atunci când privește curcubeul, Își amintește de legământul Său. Aceasta nu înseamnă că El ar uita vreodată; ci El vorbește cu noi în limbajul nostru, ca să-L înţelegem mai bine.” – Patriarhi și profeţi, pag. 106 engl.

b. Ce reprezintă curcubeul? Ce lecţie putem învăţa de la curcubeul de pe vremea lui Noe? Ezechiel 1:26-28; Genesa 9:8-17.
Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care şedea pe el. Am mai văzut iarăşi o lucire de aramă lustruită ca nişte foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, şi care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui pînă sus, şi de la chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, şi de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare. Ca înfăţişarea curcubeului, care stă în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Cînd am văzut-o, am căzut cu faţa la pămînt, şi am auzit glasul Unuia care vorbea. (Ezechiel 1:26-28).
Dumnezeu a mai vorbit lui Noe şi fiilor lui care erau cu el, şi a zis: "Iată, Eu fac un legămînt cu voi şi cu sămînţa voastră, care va veni după voi, cu toate vieţuitoarele, care sunt cu voi, atît păsările, cît şi vitele, şi toate fiarele de pe pămînt care sunt cu voi, cu toate cele care au ieşit din corabie şi cu orice alte dobitoace de pe pămînt. Fac un legămînt cu voi că nici o făptură nu va mai fi nimicită de apele potopului, şi nu va mai veni potop ca să pustiască pămîntul." Şi Dumnezeu a zis: "Iată semnul legămîntului pe care-l fac între Mine şi voi, şi între toate vieţuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nori, el va sluji ca semn al legămîntului dintre Mine şi pămînt. Cînd voi strînge nori deasupra pămîntului, curcubeul se va arăta în nor şi Eu Îmi voi aduce aminte de legămîntul dintre Mine şi voi şi dintre toate vieţuitoarele de orice trup, şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură. Curcubeul va fi în nor, şi Eu Mă voi uita la el, ca să-Mi aduc aminte de legămîntul cel veşnic dintre Dumnezeu şi toate vieţuitoarele de orice trup de pe pămînt." Şi Dumnezeu a zis lui Noe: "Acesta este semnul legămîntului pe care l-am făcut între Mine şi orice făptură de pe pămînt." (Genesa 9:8-17).

„Curcubeul care străbate cerurile cu arcul său de lumină este un semn al ‚legământului veșnic dintre Dumnezeu și orice făptură vie’ (Genesa 9:16). Iar curcubeul care înconjoară tronul de sus este și el un semn pentru copiii lui Dumnezeu al legământului Său de pace.” – Educaţia, pag. 115 engl.

c. Ce dovadă arată că, în planul de mântuire, dreptatea şi mila merg mână în mână? Psalmii 85:10; Ioan 8:10, 11; 1 Ioan 1:9.
Bunătatea şi credincioşia se întîlnesc, dreptatea şi pacea se sărută. (Psalmii 85:10).
Atunci S-a ridicat în sus, şi, cînd n-a mai văzut pe nimeni decît pe femeie, Isus i-a zis: "Femeie, unde sunt pîrîşii tăi? Nimeni nu te-a osîndit?""Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: "Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.")  (Ioan 8:10, 11).
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9).

„După cum curcubeul din nori se formează prin unirea luminii soarelui cu ploaia, la fel curcubeul, care înconjoară tronul, reprezintă puterea îmbinată dintre milă și dreptate. Nu trebuie menţinută doar dreptatea; deoarece aceasta ar eclipsa slava curcubeului făgăduinţei de deasupra tronului; omul ar putea vedea doar pedeapsa legii. Dacă nu ar fi nici o dreptate, nici o pedeapsă, n-ar exista nici o stabilitate a guvernării lui Dumnezeu. Amestecul dintre judecată și milă face ca mântuirea să fi e deplină și completă.”
– God’s Amazing Grace, pag. 70.
„Să privim prin credinţă la curcubeul din jurul tronului, norul de păcat mărturisit în spatele lui. Curcubeul făgăduinţei reprezintă o asigurare pentru fi ecare sufl et umil, pocăit și credincios că viaţa lui este una cu Hristos și că Hristos este una cu Dumnezeu. Mânia lui Dumnezeu nu va cădea asupra sufl etului care caută scăpare în El.” – Mărturii către predicatori, pag. 157 engl.

Marţi 25 mai
3. DOUĂZECI ŞI PATRU DE BĂTRÂNI

a. De unde veneau cei 24 de bătrâni care şedeau în jurul tronului? Ce-I aduceau ei lui Dumnezeu? Apocalipsa 4:4; 5:8, 9.
Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie, şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrîni, îmbrăcaţi în haine albe; şi pe capete aveau cununi de aur. (Apocalipsa 4:4)
Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s-au aruncat la pămînt înaintea Mielului, avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, care sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: "Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. (Apocalipsa 5:8, 9).

b. Cum au ajuns aceşti bătrâni în cer înainte de cea de-a doua venire a lui Hristos? Matei 27:50-52; Efeseni 4:8.
Isus a strigat iarăşi cu glas tare, şi şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus pînă jos, pămîntul s-a cutremurat, stîncile s-au despicat, mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat. (Matei 27:50-52).
De aceea este zis: "S-a suit sus, a luat robia roabă, şi a dat daruri oamenilor." (Efeseni 4:8).

„Hristos a înviat din morţi ca primul rod al celor care dormeau. El a fost antitipul snopului de legănat, iar învierea lui a avut loc exact în aceeași zi în care snopul de legănat era prezentat înaintea Domnului. Această ceremonie simbolică fusese îndeplinită mai mult de o mie de ani. Primele spice de grâu copt erau adunate de pe câmpurile de recoltă și, când oamenii mergeau la Ierusalim de Paști, snopul primelor roade era legănat ca dar de mulţumire înaintea Domului. Până când acesta nu era prezentat, nu se putea secera grâul și strânge în snopi. Snopul dedicat Domnului reprezenta recolta. În aceeași fel, Hristos, ca prim rod, reprezenta marea recoltă spirituală care urmează să fi e strânsă pentru împărăţia lui Dumnezeu. Învierea Sa este un simbol și o garanţie a învierii tuturor morţilor drepţi. ‚Căci, dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.’ (1 Tesaloniceni 4:14). Când Hristos a înviat, El a adus din mormânt o mulţime de captivi. Cutremurul de la moartea Sa a deschis mormintele lor, și când El a înviat, ei au ieșit împreună cu El. Ei sunt cei care au fost conlucrători cu Dumnezeu, și care au purtat mărturia adevărului cu preţul vieţii lor. Acum ei aveau să fi e martori pentru Cel care îi înviase din morţi. În timpul slujirii Sale, Isus înviase pe cel mort la viaţă. El înviase pe fi ul văduvei din Nain, pe fata conducătorului și pe Lazăr. Însă aceștia nu au fost îmbrăcaţi cu nemurire. După ce au fost înviaţi, au continuat să fi e supuși morţii. Însă cei care au ieșit din mormânt la învierea lui Hristos, au fost înviaţi spre viaţă veșnică. Ei s-au înălţat cu El ca trofee ale victoriei Sale asupra morţii și mormântului… Aceștia au intrat în cetate, și s-au arătat la mulţi declarând că Hristos înviase din morţi și ei înviaseră cu El.” – Hristos lumina lumii, pag. 785, 786 engl.

Miercuri 26 mai
4. CEI 144.000 ŞI LUCRAREA LUI DUMNEZEU PE PĂMÂNT

a. Cine a mai fost văzut înaintea tronului? Apocalipsa 7:4, 13-15; 15:2, 3 (Compară Apocalipsa 4:6). Ce cântare cântau ei, şi ce reprezintă ea? Exodul 15:1, 13.
Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile fiilor lui Israel.
Şi unul din bătrîni a luat cuvîntul, şi mi-a zis: "Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe cine sunt oare? Şi de unde au venit?" "Doamne", i-am răspuns eu, "Tu ştii!" Şi el mi-a zis: "Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sîngele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde peste ei cortul Lui. (Apocalipsa 7:4, 13-15).
Şi am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mînă, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei, şi ai numărului numelui ei.
15.3 COR Revelation 15.3 Ei cîntau cîntarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cîntarea Mielului. Şi ziceau: "Mari şi minunate sunt lucrările tale, Doamne Dumnezeule Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor! (Apocalipsa 15:2, 3).
În faţa scaunului de domnie, mai este un fel de mare de sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi vii, pline cu ochi pe dinainte şi pe dinapoi. (Apocalipsa 4:6).
Atunci Moise şi copiii lui Israel au cîntat Domnului cîntarea aceasta. Ei au zis: "Voi cînta Domnului, căci şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.
Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit şi ai izbăvit pe poporul acesta; iar prin puterea Ta îl îndrepţi spre locaşul sfinţeniei Tale. (Exodul 15:1, 13).

„Cei 144.000 erau toţi sigilaţi și perfect uniţi. Pe frunţile lor era scris: Dumnezeu, Noul Ierusalim și o stea glorioasă conţinând numele nou al lui Isus… Aici [în Noul Ierusalim] am văzut pomul vieţii și tronul lui Dumnezeu. Din tron ieșea un râu curat de apă, și pe ambele părţi ale râului era pomul vieţii. Pe o parte a râului era un trunchi al copacului, și un trunchi pe partea cealaltă, ambele din aur curat și transparent.” – Experienţe și viziuni, pag. 15-17 engl.
„Dragă cititorule, Dumnezeu dorește ca atunci când va veni Isus a doua oară, să fi i găsit pregătit și în așteptare; ca sa faci parte din numărul acelora care vor cânta cântarea mântuirii în jurul marelui tron alb, și își vor pune coroanele la picioarele Mântuitorului.” – Th e Signs of the Times, 10 noiembrie 1887.

b. Cum a fost prezentată lucrarea lui Dumnezeu de pe pământ în viziunea lui Ezechiel şi, mai târziu lui Ioan, apostolul? Ezechiel 1:4, 5, 10, 14-16; Apocalipsa 4:6-8 (compară Isaia 6:1-3). În lumina celor patru feţe (Ezechiel 1:10), cum trebuie să considerăm diferitele abilităţi şi caractere ale acelora care Îi slujesc lui Dumnezeu? Ce reprezintă roţile?
M-am uitat, şi iată că a venit de la miază-noapte un vînt năpraznic, un nor roşu, şi un snop de foc, care răspîndea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieşea din mijlocul focului. Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfăţişare avea o asemănare omenească.
Cît despre chipul feţelor lor era aşa: înainte, toate aveau o faţă de om; la dreapta lor, toate patru aveau cîte o faţă de leu; la stînga lor, toate patru aveau cîte o faţă de bou iar înapoi, toate patru aveau cîte o faţă de vultur. (Ezechiel 1:4, 5, 10).
Făpturile vii însă cînd alergau şi se întorceau, erau ca fulgerul. Mă uitam la aceste făpturi vii şi iată că pe pămînt, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru feţe ale lor. Înfăţişarea acestor roţi şi materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, şi toate patru aveau aceeaşi întocmire. Înfăţişarea şi alcătuirea lor erau de aşa fel încît fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roţi. (Ezechiel 1:14-16).
Şi în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: "O măsură de grîu pentru un leu, trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul şi vinul!" Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicînd: "Vino şi vezi!" M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu fiarele pămîntului. (Apocalipsa 4:6-8).
În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezînd pe un scaun de domnie foarte înalt şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul, şi ziceau: "Sfînt, sfînt, sfînt este Domnul oştirilor! Tot pămîntul este plin de mărirea Lui!" (Isaia 6:1-3).

“Profetului [Ezechiel] roata în roată, făpturile vii legate de ele, toate păreau încâlcite și inexplicabile. Însă mâna Înţelepciunii Nemărginite este văzută între roţi, iar rezultatul lucrării ei este ordinea desăvârșită. Fiecare roată lucrează în armonie perfectă cu toate celelalte.” – Mărturii către predicatori,
pag. 213 engl.
„Cei care sunt chemaţi în poziţii de răspundere în lucrarea lui Dumnezeu simt adesea că poartă poveri grele, când ar putea avea satisfacţia faptului că știu că Isus le poartă pe toate. Ne permitem să ne îngrijorăm prea mult, să ne tulburăm și să ne simţim dezorientaţi în lucrarea Domnului. Trebuie să ne încredem în El, să credem în El și să mergem înainte. Vigilenţa neobosită a solilor cerești, angajarea lor neîntreruptă în slujirea lor în legătură cu fi inţele de pe pământ ne arată cum mâna lui Dumnezeu conduce roata din roată.” – Comentarii biblice, vol. 4, pag. 1161 engl.

Joi 27 mai
5. O VIZIUNE A SFINTEI SFINTELOR

a. Ce lucrare a fost arătată în viziune profeţilor lui Dumnezeu cu privire la aceste zile de pe urmă? Daniel 7:9, 10; Apocalipsa 11:18, 19.
Mă uitam la aceste lucruri, pînă cînd s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui era ca nişte lînă curată; scaunul Lui de domnie era ca nişte flăcări de foc, şi roatele Lui ca un foc aprins. Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de slujitori Îi slujeau, şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui. S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. (Daniel 7:9, 10).
Neamurile se mîniaseră, dar a venit mînia Ta, a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pămîntul! Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legămîntului Său, în Templu Său. Şi au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pămînt, şi grindină mare. (Apocalipsa 11:18, 19).

„[Daniel 7:9,10, citat] Astfel i-a fost prezentat profetului în viziune marea și solemna zi când caracterele și vieţile oamenilor vor trece prin faţa Judecătorului întregului pământ și toţi oamenii vor fi judecaţi ‚după faptele lor’.” – Marea luptă, pag. 479 engl.
„Se cere efort și muncă din partea celor care primesc harul lui Dumnezeu; deoarece roadele arată care este natura pomului. Deși faptele bune ale omului nu valorează, fără credinţa în Isus, mai mult decât darul lui Cain, totuși, acoperite cu meritul lui Hristos, ele mărturisesc despre faptul că înfăptuitorul este vrednic să moștenească viaţa veșnică.” – Selected Messages, vol. 1, pag. 381, 382.

b. De ce ne atrage Dumnezeu atenţia la aceste revelaţii? Apocalipsa 1:19, 3.
Scrie dar lucrurile, pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi cele care au să fie după ele.
Ferice de cine citeşte, şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape! (Apocalipsa 1:19, 3).

„O descoperire este ceva descoperit. Domnul Însuși a descoperit slujitorului Său tainele conţinute în această carte [a Apocalipsei (n.tr: engl.: Revelation=descoperire)], și El dorește ca ele să fi e deschise studiului tuturor. Adevărurile sale se adresează celor care trăiesc în zilele de pe urmă ale istoriei acestui pământ, cât și celor care trăiau pe vremea lui Ioan. Unele dintre scenele descrise în această profeţiei sunt în trecut, unele au loc chiar acum; unele ne prezintă apropierea marii lupte dintre puterile întunericului și Prinţul cerului, iar unele descoperă biruinţele și bucuriile celor răscumpăraţi pe noul pământ.” – Istoria faptelor apostolilor, pag. 584 engl.

Vineri 28 mai
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

a. Pe care dintre cele două încăperi din sanctuarul ceresc a descris-o apostolul Ioan în capitolul patru din Apocalipsa?
b. Cum simbolizează curcubeul atât dreptatea cât şi mila?
c. Cum a fost posibil ca cei 24 de bătrâni de pe pământ să fi e în ceruri?
d. Ce reprezintă viziunea din Ezechiel capitolul 1?
e. Cum este reabilitat caracterul lui Dumnezeu de sfi nţii răscumpăraţi?