Introducere - Ambasadori pentru Hristos

În 2 Corinteni, capitolul 5, apostolul Pavel declară că „dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (versetul 17). În versetul 18, el continuă, spunând că Hristos a încredințat acestor făpturi noi slujba împăcării. În versetul 20 el afirmă: „noi suntem ambasadori ai lui Hristos” (engl. KJV). Să rezumăm:

1. Născându-ne din nou, devenim făpturi noi în Hristos;
2. Fiind făpturi noi în Hristos, de- venim slujbași ai împăcării între umanitate și Dumnezeu, între oameni și apropiații lor;
3. Ca făpturi noi, și, prin urmare, slujitori, suntem ambasadori pentru Hristos.

Putem să înţelegem marele privilegiu de a ne numi ambasadori pentru Hristos?

Un ambasador este cel mai înalt trimis oficial al guvernu- lui, care își reprezintă țara în faţa unei alte națiuni. Prin urmare, un ambasador trebuie să fie o persoană care este foarte respectată, atât de către propriul guvern, cât și în țara gazdă. Ori de câte ori există o criză serioasă între cele două națiuni, ambasadorul este imediat consultat și, în multe cazuri, acţionează ca un ministru (slujitor) al reconcilierii între cele două țări.

Biblia face referire la toți creștinii adevărați ca fiind amba- sadori ai lui Hristos, reprezentând guvernul ceresc înaintea lumii. Ei recunosc limba cerului și o traduc în limba pământului. Ei sunt miniștri (slujitori) ai reconcilierii (împăcării), reprezentând caracterul Domnului Hristos înaintea lumii; atrăgând atenția asupra lui Hristos și mijlocind împreună cu El în numele păcătoșilor. Pe scurt, ei sunt ofițeri superiori înaintea lumii, în numele lui Hristos.

Creștinul nu are nevoie să se proclame el însuși ambasador, ci, prin purtarea sa: prin faptele și cuvintele sale dezvăluie că repre- zintă caracterul Domnului. Nu toți vor sluji în aceeași calitate sau manieră. Dar fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să fie credincios responsabilității lui. Când Petru și Ioan au fost duși în fața Sinedriului, îndrăzneala și comportamentul lor neînfricat înaintea celor mai înalte autorități ale națiunii, au făcut ca ascultătorii „să priceapă că fuseseră cu Isus” (Fapte 4:13).

A fi ambasador implică un mare privilegiu, cât și responsabilitate. A fi reprezentant al Împărăției cerurilor nu este o poziție neînsemnată. Cum rămâne cu comportamentul unui ambasador? Tot ce se spune sau se face trebuie să reflecte împărăția reprezentată.

„De la înălţarea Sa, Hristos a continuat lucrarea Sa pe pământ prin ambasadori aleși, prin care El vorbește fiilor oamenilor și slujește nevoilor lor. Marele  Conducător al bisericii îngrijește de lucrarea Sa prin uneltele omenești, alese de Dumnezeu să acţioneze ca reprezentanţi ai Săi.

Poziţia acelora care au fost chemaţi de Dumnezeu să lucreze prin cuvânt și învăţătură pentru zidirea bisericii Sale este una de o covârșitoare răspundere. În locul lui Hristos, ei trebuie să stăruie pe lângă bărbaţi și femei să se împace cu Dumne- zeu; și ei pot aduce la îndeplinire misiunea lor numai în măsura în care primesc înţelepciune și putere de sus.” 1

 

Comunicarea directă

Ambasadorii trebuie să mențină o comunicare constantă cu guvernul pe care îl reprezintă. Ei trebuie să lucreze într-o perfectă armonie cu superiorul din țara lor.

Același lucru trebuie să se întâmple și cu ambasadorii lui Hristos. Ei trebuie să aibă o comu- nicare permanentă cu Regele lor, Isus Hristos.

„Cel care învaţă pe alţii cuvântul trebuie ca el însuși să trăiască într-o conștientă și continuă comunicare cu Dumnezeu prin rugăciune și cerce- tarea Cuvântului Său, căci în aceasta stă izvorul puterii… Cu un zel de ne- tăgăduit, el trebuie să ceară fierbinte lui Dumnezeu să-l întărească și să-i dea putere, atât pentru a-și împlini datoria, cât și pentru încercare și ca

să-i atingă buzele cu cărbunele aprins. Deseori, trimișii lui Hristos se prind mult prea slab de realităţile veșnice.

Dacă oamenii ar umbla cu Dum- nezeu, El i-ar ascunde în crăpătura Stâncii. Astfel ascunși, ei Îl pot vedea pe Dumnezeu așa cum L-a văzut Moise. Prin puterea și lumina pe care El o împarte, ei pot înţelege mai mult și pot realiza mult mai mult decât mintea lor mărginită ar fi gândit că este cu putinţă.” 2

Suntem conștienți de poziția noastră în această lume, ca ambasa- dori pentru Hristos?

 

Referințe

1 Faptele Apostolilor, pag. 360 (Cap. 34, „O slujire consacrată”)

2 Ibid, pag. 362 (Cap. 34, „O slujire consacrată”)