Organizati pentru slujire
de Marcelo Gines din Thailanda
De-a lungul întregii ei existențe, Domnul a intenţionat ca biserica să fie agentul Său desemnat pentru mântuirea sufletelor. Nu că biserica trebuie să fie Mântuitorul – ea trebuie să fie pur si simplu instrumentul ce duce Evanghelia în lume și îi aduce pe oameni la credința în singurul Mântuitor, „Isus Hristos din Nazaret.” (Fapte 4: 10, 12).
„Biserica este instrumentul ales de Dumnezeu pentru mântuirea oa- menilor. Ea a fost organizată pentru slujire, iar misiunea ei este aceea de a duce lumii Evanghelia. De la început, planul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin biserica Sa, să descopere lumii plinătatea și desăvârșirea Lui. Membrii bisericii, aceia pe care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată, au datoria să transmită cunoștinţa despre mărirea Sa.” 1
Biserica nu trebuie doar să Îl propovăduiască pe Mântuitorul răstignit și înviat, ci este însărcinată de asemenea să reflecte lumii frumusețea caracterului Său – mărirea Sa. Pe măsură ce biserica face cunoscută Evanghelia și reflectă înaintea lumii frumusețea caracterului Domnului Hristos, sufle- tele sincere sunt luminate și conduse să creadă în Isus. În acest mod biserica este instrumentul ales de Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.
Trupul omenesc – o ilustrare a planului Domnului Hristos pentru biserica Sa
În scrisoarea sa adresată bisericii din Corint, apostolul inspirat a oferit o explicație profundă credincioșilor, cu privire la biserica lui Hristos: „Există o diversitate de daruri, dar același Duh; sunt diferenţe de administraţie, dar același Domn. Și există felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți. Și manifestarea Duhului este dată fiecărui om spre folosul altora... Căci, după cum trupul este unul și are multe mădulare și după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos.” (1 Corinteni 12:4-7, 12 engl. KJV).
Așa cum trupul omenesc este compus din diferite organe și sisteme, care au diferite funcții - și totuși, toate lucrează împreună, pentru buna funcționare a întregului organism – așa este și cu biserica lui Hristos, cu membrii ei, care, de asemenea, lucrează împreună pentru interesul întregului corp al bisericii și pentru îndeplinirea misiunii sale. Și, după cum trupul omenesc are multe părți, fiecare în parte cu o funcție specifică, tot așa, toți membrii din biserică au diferite sarcini de împlinit și diferite funcții de ocupat. Nu toți trebuie să devină pastori, profeți sau învățători; nu toți urmează să devină președinți, casieri sau vreo altă poziție în biserică. Dar fiecare trebuie să îndeplinească lucrarea desemnată lui, în coordonare și cooperare cu ceilalți membri ai cor- pului, acționând armonios împreună.
În biserica timpurie, „fiecare membru era sfătuit să-și îndeplinească bine partea sa. Fiecare trebuia să folosească în chip înţelept talentele încredinţate lui. Unii fuseseră înzestraţi de Duhul Sfânt cu daruri speciale – „întâi apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor și vorbirii în felurite limbi” (1 Corinteni 12:28). Însă toate aceste categorii de lucrători trebuia să lucreze în armonie.” 2
Hristos Și-a organizat biserica
Tot ceea ce face Domnul Hristos este în ordine. Începând cu lucrarea de creare a lumilor nenumărate din spațiul vast, până la administrarea universului sau alte probleme, El este organizat în mod desăvârșit. Același lucru este valabil și cu privire la înființarea Bisericii Sale pe pământ. Hristos Însuși a fost cel care a făcut primul pas în organizarea bisericii Sale, printr-o formă mai simplă de organizare, potrivită pentru biserica incipientă, care la timpul acela număra doar câțiva membri.
„Cu ocazia hirotonirii celor doi- sprezece s-a făcut primul pas pentru organizarea bisericii, care, după înălţarea lui Hristos, avea să ducă mai departe lucrarea Sa pe pământ.” 3
Apoi următorul pas a fost făcut în timpul apostolilor, nu la mult timp după înălțarea lui Hristos. Sub îndrumarea Duhului Sfânt, apostolii au continuat lucrarea lui Hristos, predicând Evanghelia și dezvoltând corpul bisericii.
Când Domnul Isus Și-a organizat pentru prima dată biserica în rândul celor doisprezece, de exemplu, numai lui Iuda i s-a încredințat sarcina specifică de a sluji ca trezorier al grupului. În timpul apostolilor, sarcini au fost distribuite și altora, precum hirotonirea celor șapte diaconi. Pe măsură ce numărul membrilor bisericii a continuat să crească, iar povara responsabilității a devenit mai mare, este necesară o dezvoltare progresivă în organizarea bisericii, pentru a face faţă cererii în activitatea și misiunea bisericii din întreaga lume.
Scopul organizării bisericii
Spiritul Profetic ne dezvăluie scopul lui Hristos în organizarea bisericii Sale:
- În scopuri misionare: „Biserica lui Hristos de pe pământ a fost organizată în scopuri misionare, iar Domnul dorește să vadă întreaga biserică alcătuind planuri și găsind mijloace prin care oameni de sus și de jos, bogaţi și săraci, să poată auzi solia adevărului.” 4
- Pentru a menține ordinea și armonia în biserică, la nivel global: „Mai târziu, în istoria primei biserici, când în diferitele părţi ale lumii multe grupe de credincioși au alcătuit biserici, organizaţia bisericii s-a perfecţionat progresiv, pentru ca ordinea și lucrarea armonioasă să poată fi menţinute.”5
- Pentru a ține la distanță răzvrătirile nelegitime și a respinge pretențiile nesusținute de cuvântul lui Dum- nezeu: „Oh, cât de mult s-ar bucura Satana, dacă ar reuși în eforturile lui de a intra în mijlocul acestui popor și de a dezbina lucrarea, într-un timp când organizarea temeinică este esenţială și va fi mijlocul de apărare cel mai puternic pentru a ne feri de răzvrătirile nelegitime și pen- tru a respinge pretenţiile nesusţinute de Cuvântul lui Dumnezeu!”6
- Pentru a asigura sprijinul pastorilor
- Pentru propagarea lucrării în câmpuri noi
- Pentru a-i proteja pe membri, cât și pe pastori, de membri nevrednici
- Pentru a menține proprietatea bisericii
- Pentru publicarea adevărului prin presă
- Pentru multe alte obiective. 7
Secretul succesului în biserica rămășiţei
Când biserica rămășiței a fost organizată, în timpul sorei E.G.White, unii s-au opus, pentru că se temeau că rezultatul ar fi structură papală. Cu toate acestea, serva Domnului i-a încurajat pe membri, sprijinind și ajutând la înființarea sistemului de organizare al bisericii.
„Am dus o luptă grea în punerea bazei organizației. Cu toate că Domnul a dat mărturie după mărturie asupra acestui punct, împotrivirea era puternică, și a trebuit să fie înfruntată din nou și din nou. Dar am știut că Domnul Dumnezeul lui Israel ne călăuzea și conducea prin providența Sa.” 8
Duhul Sfânt este cel care i-a condus pe pionierii advenţi să organizeze biserica, în ciuda opoziției. Ei au mers înainte, hotărâți să asculte de îndrumarea lui Dumnezeu, aceea de a institui sistemul de organizare. Conform servei Domnului, acesta a fost secretul prosperității lor: „Lucrarea noastră nu a fost susținută de moșteniri sau daruri mari; pentru că avem puțini oameni bogați printre noi. Care este secretul prosperității noastre? Am avansat la poruncile Căpitanului mântuirii noastre. Dumnezeu a binecuvântat eforturile noastre unite. Adevărul s-a răspândit și a înflorit. Instituțiile s-au înmulțit. Bobul de muștar a crescut într-un co- pac minunat. Sistemul de organizare s-a dovedit un mare succes. Dăruirea sistematică a fost adoptată în conformitate cu planul biblic. Trupul a fost
‚bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură.’ Pe măsură ce am avansat, sistemul nostru de organizare s-a dovedit încă eficace.”9
Sistemul de organizare proiectat de Dumnezeu pentru biserica Sa
Biblia și Spiritul Profetic au prezentat în mod clar sistemul de organizare proiectat de Dumnezeu pentru biserica Sa. Biblia declară în mod clar că Hristos „este Capul tru- pului, al Bisericii” (Coloseni 1:18).
Acest sistem este contrar celui papal, unde un om este capul bisericii universale. Spiritul Profetic declară: „Dumnezeu n-a dat nici măcar o referire în Cuvântul Său prin care să fi desemnat vreun om pentru a fi capul bisericii. Doctrina supremației papale se opune direct învățăturii Scripturi- lor. Papa nu poate avea nicio putere asupra bisericii lui Hristos afară de aceea obținută prin uzurpare.” 10
„Biserica este clădită pe Hristos, ca temelie a ei; ea trebuie să asculte de Hristos, capul ei. Nu trebuie să fie stăpânită de om și nici să depindă de om. Mulţi pretind că o anumită poziție în biserică le dă autoritatea de a dicta ce trebuie să creadă și ce trebuie să facă ceilalţi oameni. Dumnezeu nu aprobă această pretenţie. Mântuitorul declară: ‚Voi toţi sunteţi fraţi’.”11
„Hristos este capul Bisericii. Membrii corpului Său urmează instrucțiunile Capului, la fel cum părţile corpului uman ascultă impulsurile minții.” 12 Dacă toți credincioșii vor lua la inimă acest lucru, va exista o imagine mai bună a bisericii organizate a lui Hristos decât a fost cazul în trecut, când mem- brii bisericii erau învățați să depindă de om, în calitate de cap al lor.
În biserica organizată a lui Hristos, cei aleși conducători au un anumit grad de autoritate în sfera lor, dar nu sunt cea mai înaltă autoritate în biserică.
„Când este exercitată judecata Conferinţei Generale, care este cea mai înaltă autoritate pe care o are Dumnezeu pe pământ, independenţa individuală și judecata personală nu trebuie menţinute, ci predate.” 13
„Uneori, când o mică grupă de oameni, cărora li s-a încredinţat admi- nistrarea generală a lucrării, în numele Conferinţei Generale a căutat să pună în aplicare planuri neînţelepte și să restrângă lucrarea lui Dumnezeu, am spus că nu mai putem considera glasul Conferinţei Generale, reprezentată de acești câţiva oameni, ca vocea lui Dumnezeu. Dar aceasta nu spune că deciziile unei Conferinţe Generale, compuse dintr-o adunare de bărbaţi desemnați în mod corespunzător, reprezentativi din toate părţile câmpului, nu trebuie să fie respectate. Dumnezeu a rânduit ca reprezen- tanţii bisericii Sale din toate părţile pământului, când sunt adunaţi în sesiunea Conferinţei Generale, să aibă autoritate. Greșeala pe care unii sunt în primejdie să o facă, este de a da minţii și judecăţii unui om, sau unui mic grup de oameni, deplina măsură a autorităţii și influenţei pe care Dum- nezeu a investit-o în biserica Sa, în ju- decata și vocea Conferinţei Generale întrunite pentru a plănui prosperitatea și înaintarea lucrării Sale.” 14
Serva Domnului a subliniat în mod clar sistemul de organizare și ordine care ar trebui urmat de biserica rămășiței lui Hristos. Cea mai înaltă autoritate în biserică nu trebuie să fie dată unui singur om (Președintele Conferinței Generale) sau unui grup de oameni (Comitetul Executiv al Conferinței Generale sau Consiliul Conferinței Generale), ci mai degrabă reprezentanților sau delegaților din toate părțile pământului, adunați la sesiunea Conferinței Generale. Ei sunt cei care să planifi- ce activitatea bisericii la nivel mondial, să aleagă slujbașii Conferinței Generale, care să ajungă la un acord cu privire la problemele doctrinare, precum și să decidă asupra oricărei chestiuni dificile nesoluționate la diferite nivele ale bisericii organizate. Cei care sunt aleși slujbași ai Conferinței Generale trebuie să acționeze, pe durata mandatului lor, ca organul de punere în aplicare a deciziilor luate în cadrul sesiunii Conferinței Generale. Între sesiuni, ei acționează în numele Conferinței Generale și vor fi trași la răspundere, la următoarea sesiune, pentru orice au făcut în timpul mandatului lor.
Acest sistem trebuie să se desfășoare la toate nivelurile bisericii – Uniune, Conferință, Câmp și Misiune. Este total diferit de sistemul papal sau puterea regală. Nu este o dictatură a unui om sau a unui grup restrâns de oameni care posedă autoritate – ci, mai degrabă un om cu semenii săi, care împreună acționează ca slujitori pentru a îndeplini deciziile luate de biserică în timpul sesiunilor, în calitate de voce a lui Dumnezeu.
Avertizare împotriva spiritului de independenţă
Serva Domnului i-a avertizat pe credincioși împotriva spiritului de independență ce se strecoară în biserică. Satana încearcă să distrugă unitatea bisericii, introducând teorii și idei înșelătoare membrilor.
„Unii au prezentat ideea că, pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, fiecare copil al lui Dumnezeu va lucra independent de orice organizaţie religioasă. Dar am fost instruită de Domnul că în lucrarea aceasta nu există ceva de genul fiecare să fie independent. Stelele cerului se află toate sub lege, fiecare influenţând pe alta spre a face voia lui Dumnezeu, supunând ascultarea lor comună legii care cârmuiește acţiunea lor. Și, pentru ca lucrarea Domnului să poată înainta sănătos și puternic, poporul Lui trebuie să tragă împreună.” 15
„Spiritul acesta de îndepărtare de colegii lucrători, cât și spiritul de dezorganizare, sunt în chiar aerul pe care îl respirăm… Mi s-a descoperit că Satana depune un efort special pentru a-i face pe oameni să creadă că Dumnezeu este de acord cu faptul că ei își aleg propriul drum, independent de sfatul fraţilor lor.
Aici se află un pericol grav pentru prosperitatea lucrării noastre. Trebuie să lucrăm prudent, înţelept și în ar- monie cu judecata sfătuitorilor care se tem de Dumnezeu, deoarece numai pe această cale se găsesc puterea și siguranţa noastră. Dacă nu vom pro- ceda așa, Dumnezeu nu poate lucra cu noi, prin noi și pentru noi.” 16
Satana știe bine că puterea popo- rului lui Dumnezeu se află în unirea lor cu Hristos și unul cu celălalt. Dar dacă sunt dezorganizați și divizați, devin slabi și ușor de învins.
„’Sfătuiţi-vă împreună’ este solia care mi-a fost repetată mereu și me- reu de către îngerul lui Dumnezeu. Influenţând judecata unui om, Sata- na poate să se străduiască să controleze lucrurile, făcându-le să i se potrivească. El poate să aibă succes în a conduce greșit mintea a două persoane, dar atunci când se consultă mai mulţi, este mai multă siguran- ţă… În unire este tărie. În divizare este slăbiciune și înfrângere.”17
Nu există niciun punct în timp când Domnul Hristos va anula sistemul de organizare în biserica Sa de pe pământ; dimpotrivă, va continua până la sfârșit. Cu cât rămășița poporului lui Dumnezeu se apropie de timpul sfârșitului, cu atât mai mult trebuie să fie organizați și complet uniți. Mesagerul Domnului a proclamat: „Avem nevoie să ţinem rânduielile în mod drept, ca să nu aibă loc nicio dărâmare a sistemului organizaţiei și al ordinii, care a fost construit cu muncă înţeleaptă și atentă. Nu tre- buie să se autorizeze unele elemente dezordonate, care doresc să stăpâ- nească lucrarea în vremea aceasta.” 18
Ultima chemare și misiune a rămășiţei
În Biblie și Spiritul Profetic, ultima chemare și misiune a bise- ricii rămășiței lui Hristos este clar prezentată în Isaia 58:12: „Ai tăi vor zidi iarăși pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit Dregător de spărturi, Cel ce drege drumurile și face țara cu putință de locuit.”
Spiritul Profetic explică faptul că această prezicere face referire la biserica rămășiței: „La vremea sfârșitului, orice instituţie divină va fi reinstaurată. Spărtura făcută în Lege, atunci când Sabatul a fost schimbat de om, urmează să fie reparată. Rămășiţa po- porului lui Dumnezeu, stând înaintea lumii ca reformatori, trebuie să arate că Legea lui Dumnezeu este temelia oricărei reforme durabile… În cuvin- te distincte și lămurite ei trebuie să prezinte nevoia de a asculta de toate preceptele Decalogului. Constrânși de dragostea lui Hristos, ei trebuie să colaboreze cu El în reclădirea locuri- lor pustii. Ei trebuie să fie dregătorii spărturii, cei ce dreg drumurile și fac ţara cu putinţă de locuit.”19
„Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus” (Apocalipsa 14:12).
Acest verset nu face referire la alt grup de oameni, decât la cei ce sunt rezultatul final din timpul soliei îngerului al treilea. Este o descriere a bisericii rămășiței, care vor fi ieșit victorioși din ultima bătălie a lui Dumnezeu și poporului Său, împotriva Satanei.
Membrii bisericii rămășiţei trebuie să meargă să proclame ultima solie de avertizare tuturor locuitorilor pământului. Acest mesaj trebuie să se concentreze asupra lui Hristos, ca exemplu viu al neprihă- nirii caracterului lui Dumnezeu, al sfințeniei și frumuseții Legii Sale. Totuși, acest ultim mesaj al harului nu trebuie să fie prezentat lumii numai prin elocvența vorbirii, ci, mai degrabă, prin puterea unui caracter transformat și a unei vieți sfințite, după asemănarea lui Hristos.
„Ultimele raze ale luminii haru- lui, ultima solie de har care trebuie să fie vestită lumii, este o descoperi- re a caracterului iubirii Sale. Copiii lui Dumnezeu trebuie să dea pe faţă slava Sa. În propria lor viaţă și în propriul lor caracter, ei trebuie să descopere ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei.” 20
Motivul pentru care biserica rămășiței a reușit să răspândească atât de puțin mesajul, în ciuda eforturilor sale, stă în defectele de caracter din viețile membrilor ei. Mai întâi, trebuie să fim transformați în caracter, înainte ca Duhul Sfânt să ne ofere eficiența necesară predicării Evangheliei veșnice. Sufletele sincere din diferite părți ale lumii, care sunt încă în afara turmei lui Hristos, așteaptă ca lumina să strălucească prin viețile rămășiței lui Dumnezeu, înainte ca să fie atrase să se alăture rămășiței.
Concluzie
De la înființarea ei până la sfârșitul timpului, biserica a fost che- mată să Îl mărturisească pe Domnul Hristos. Dumnezeu a intenționat ca prin biserica Sa să fie reflectat caracterul Său în fața lumii și să fie reprezentat sistemul Său de guvernare. 21 Prin intermediul membrilor bisericii, ordinea și armonia divină trebuie să se reflecte în lume. Rămășița finală a lui Dumnezeu este instru- mentul cel mai important în realizarea pe deplin a planului Său pentru biserică. Acesta este modul în care bătălia din marea luptă va fi rezolvată în cele din urmă, pe deplin. În acest fel, frumusețea evangheliei veșnice va fi văzută și propovăduită pe deplin fiecărei ființe. Acesta este modul în care caracterul lui Dumnezeu și Legea Sa vor fi complet reabilitate înaintea tuturor ființelor create din întregul univers. Bogăția îndurării Domnului Hristos, harul și dragostea Sa vor fi pe deplin manifestate de un popor chemat după numele Său – nu numai înain- tea lumii, ci înaintea tuturor ființelor cerești și terestre din întregul univers.
Referințe
1Faptele Apostolilor, pag. 9 (Cap. 1 „Planul lui Dumnezeu cu biserica Sa”)
2 Ibid., pag. 91 (Cap. 8 „Înaintea sinderiului”)
3 Ibid., pag. 18 (Cap. 2 „Instruirea celor doisprezece”)
4 Mărturii pentru comunitate, vol. 6, pag. 29 („Extinderea lucrării în câmpurile externe”)
5 Faptele Apostolilor, pag. 91 (Cap. 9 „Cei șapte diaconi”)
6 Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pag. 489 (Cap. 18 „Principii vitale cu privirela relațiile din biserică”)
7 Ibid., pag. 26 („Prefață istorică”)
8 Ibid., pag. 26, 27 / 9 Ibid., pag. 27
10 Tragedia veacurilor, pag. 51 (Cap. 3 „O epocă de întuneric spiritual”)
11 Hristos, Lumina lumii, pag. 414 (Cap 45, „Umbrele crucii”)
12 The Review and Herald, July 18, 1882
13 Mărturii pentru comunitate, vol. 3, pag. 492 („Conducerea”)
14 Ibid., vol. 9, pag. 260 („Spiritul de independență”)
15 Ibid., pag. 257 („Spiri- tul de independență”)
16 Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, pag. 488, 489 (Cap. 18 „Principii vitale cu privire la relațiile din biserică”)
17 Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pag. 29 („Colegiul nostru”)
18 Ibid., vol. 9, pag. 257 („Spiritul de independență”)
19 Profeți și regi, pag. 678 (Cap. 57, „Reforma”)
20 Parabolele Domnului Hristos, pag. 415 (Cap. 29, „În întâmpinarea Mirelui”)
21 Hristos, Lumina lumii, pag. 680 (Cap. 73, „Să nu vi se tulbure inima”).