Lucrarea de pionierat a Evangheliei
Marea misiune (însărcinare) a evangheliei dată de Isus Hristos ucenicilor Săi este: „Mergeți, de aceea, și învățați toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, și al Fiului și al Duhului Sfânt: învățându-i să păzească toate lucrurile pe care vi le-am poruncit: și iată, Eu sunt cu voi întotdeauna, chiar până la sfârșitul lumii. Amin.” (Matei 28:19, 20 engl. KJV).
Care este Evanghelia în această misiune (însărcinare)? Evanghelia este Vestea Bună. Vestea este transmisă prin cuvinte. Așadar, Evanghelia sau Vestea Bună sunt toate cuvintele care sunt întrupate în Isus Hristos. „Și Cuvântul S-a făcut trup.” (Ioan 1:14). De fapt, toate lucrurile care ne înconjoară nu sunt nimic altceva decât rezultatul cuvintelor lui Dumnezeu. Biblia spune: „Dumnezeu a zis: Să fie lumină. Și a fost lumină... Și Dumnezeu a zis: ‚Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului și să se arate uscatul!’ Și așa a fost.” (Geneza 1:3, 9). Chiar materia a fost făcută de către cuvântul Său! Apostolul Ioan spune: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu... Toate lucrurile au fost făcute prin el; și fără El nu a fost făcut nimic din cele care au fost făcute.” (Ioan 1:1,3 engl. KJV).
Apostolul Pavel explică faptul că „prin El se țin toate lucrurile.” (Coloseni 1:17). Chiar și astăzi, cuvintele au putere creatoare. Spre exemplu, când pronunțăm un cuvânt, sunetul lui pătrunde în urechea externă și în urechea internă este transformat într-un impuls nervos; prin nervul auditiv acesta călătorește spre lobul temporal, unde, datorită conexiunilor cu lobii frontali și celelalte arii cerebrale, sunetele sunt integrate și informația este stocată în sistemul nervos ca materie. Astfel, cuvintele sunt transformate în materie în creierul nostru. Această materie va rămâne acolo. Cuvintele pe care le auzim sunt sursa gândurilor, a modului nostru de a reacționa; ele conduc la fapte, faptele la obiceiuri, obiceiuri- le formează trăsăturile de caracter; și caracterul este de fapt persoana. Deci, noi suntem cuvintele pe care alegem să le ascultăm.
Evanghelia este suma tuturor cuvintelor care creează în mintea umană caracterul lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta este chipul divin pe care omenirea l-a pierdut când păcatul a pătruns în rasa noastră. La început, când Dumnezeu a creat lumea, totul era perfect, în ordine perfectă și supus legilor care erau menite să mențină viața într-o armonie perfectă și impresionantă, reflectând astfel caracterul Creatorului. Toate lucrurile au fost făcute de Cuvânt și sunt susținute de Cuvânt. „Domnul l-a făcut pe om drept, la început. El a fost creat cu o minte perfect echilibrată, mărimea și puterea tuturor organelor sale fiind perfect dezvoltată. Adam era un tip de om perfect. Fiecare calitate a minții era bine proporționată, fiecare având o funcție distinctivă, și totuși toate dependente una de cealaltă pentru utilizarea completă și adecvată a fiecăreia dintre ele.”1 „Cel care a creat mintea și a rânduit legile ei, s-a îngrijit de dezvol- tarea ei în armonie cu ele”.2
Sănătatea și boala
Conform științei medicale, sănătatea este o condiție de bunăstare completă, fizică, mentală, psihică, socială și morală. Această condiție perfectă de bunăstare fizică, mentală și morală are doar un secret: ascultare completă de legile care guvernează universul, galaxia noastră, sistemul nostru solar, pământul și corpul nostru – macro și microcosmosul.
„Aceeași putere care susține natura lucrează de asemenea și în om. Aceleași legi mărețe care conduc stelele și atomul controlează viața omului. Legile care guvernează acțiunea inimii, reglementând circuitul curentului de viață spre corp, sunt legile marii Inteligențe care are jurisdicția asupra sufletului. De la El pornește toată viața. Doar în armonie cu El poate fi găsită adevărata ei sferă de acțiune. Pentru toate lucrurile create de El, condiția este aceeași – o viață susținută prin primirea vieții lui Dumnezeu, o viață în armonie cu voința Creatorului. A călca legea Sa, fizică, mentală sau morală, înseamnă a se pune în afara armoniei cu universul, a introduce discordie, anarhie, ruină.”3 De când am început să studiez cum funcționează corpul uman și cum ne îmbolnăvim, am avut mereu o dilemă: Ce se îmbolnăvește mai întâi: organismul, care găzduiește mintea, sau mintea, care controlează organismul? Toate cuvintele pe care le auzim creează gânduri. Știm că un gând nutrit poate deveni o acțiune, o acțiune repetată devine un obicei și un obicei repetat devine o trăsătură de caracter, și suma trăsăturilor formează caracterul complet. Iar caracterul reprezintă ceea ce este o persoană. Aceasta înseamnă că dezordinea sau boala apare atunci când acea dezordine are loc în mintea unei persoane sau în modul ei de gândire. Înțeleptul Solomon spune că „Dumnezeu i-a făcut pe oameni drepți; însă ei umblă cu multe șiretlicuri.” (Eclesiastul 7:29). Degradarea umană începe cu păcatul sau cu gândul păcătos. Ce este păcatul? A asculta o minciună sau un adevăr pe jumătate, sau a asculta la cuvinte spuse într-un mod care să producă îndoială, sau la cuvinte neadevărate, va conduce la fapte greșite (păcate), care vor degrada sănătatea.
„O încălcare continuă a legilor naturii este o încălcare continuă a legii lui Dumnezeu. Povara prezentă de suferință și angoasă pe care le vedem pretutindeni, diformitatea actuală, degradarea și problemele mentale care inundă lumea acum, fac din ea, în comparație cu ce ar fi putut fi și ce intenționa Dumnezeu ca ea să fie, o leprozerie [adică, o colonie de leproși]; iar cei din generația prezentă sunt slabi în putere mentală, morală și fizică. Toată această nenorocire s-a acumulat din generație în generație pentru că omul căzut vrea să încalce legea lui Dumnezeu. Păcate dintre cele mai mari sunt comise prin îngăduirea unui apetit pervertit.”4 Un apetit pervertit nu este doar necumpătare cu privire la hrana, munca sau odihna noastră, ci și un apetit vizual, auditiv și intelectual, pervertit. Mintea este modificată de ceea ce aude și vede, și devine identică lucrurilor asupra cărora meditează.
„Asemenea trupului, mintea își trage puterea din hrana pe care o primește. Ea este lărgită și înălțată de gânduri pure, întăritoare; însă este îngustată și înjosită de gânduri care sunt pământești, care privesc pământul. Părinți, voi... nu puteți ține neocupate mințile lor [ale copiilor]; nici nu puteți alunga răul prin încruntături. Doar prin implantarea principiilor drepte puteți exclude voi gândurile rele... Instruirea bună, sănătoasă, este singurul mijloc de prevenție pentru tovărășiile rele, care strică obiceiurile bune. Adevărul va proteja sufletul de nenumăratele ispitele care trebuie întâmpinate... Încurajați-vă copiii să își umple inima cu cunoștință valoroasă, să permită ca ceea ce este bun să ocupe sufletul și să controleze puterile sale, nelăsând niciun loc pentru gânduri josnice, degradante. Restricționați dorința de a citi ma- terial de lectură care nu oferă hrană bună minții...
Cărți [n.ed. sau medii electronice], care conțin o denaturare a adevărului, nu ar trebui să fie puse niciodată în mâinile copiilor sau tinerilor. Nu permiteți copiilor voștri, în însuși procesul de obținere a unei educații, să primească idei care se vor dovedi semințe ale păcatului.” 5
Astăzi mintea este pervertită de un instrument ușor rafinat de păcat. Acesta este acea „fereastră” (engl. window) care, pe lângă cele câteva lucruri bune, oferă o imagine largă despre ceea ce este infam și degradant. Însă în mod firesc, mintea umană alege ceea ce este rău. Stând pe această fereastră (asemenea lui Eutih în timpul predicii apostolului Pavel), oamenii nu vor cădea înăuntru, ci în afară – și vor fi conduși la degradare și ruină. Noi putem găsi această fereastră (ecran) oriunde – în tabletele noastre, în telefoanele noastre inteligente și în laptopuri. Acest obicei de a privi orice lucru în orice moment epuizează oamenii într-o așa măsură, încât ei își pierd abilitatea de a discerne între bine și rău. Una dintre cele mai importante funcții ale creierului este capacitatea sa de a discerne între bine și rău. În știința psihiatrică aceasta se numește conștiință. Aceasta este paralizată atunci când devenim obosiți fizic (prin imagini în mișcare), când suntem în transă (indusă prin privirea îndelungă asupra unui ecran). Primul act de neascultare a fost cauzat de asemenea de inducerea unei stări hipnotice, o ademenire – un șarpe care vorbea. Acest prim păcat a deschis ușa pentru dezordine, degenerare și moarte.
„Dumnezeu l-a creat pe om perfect și sfânt. Însă omul a căzut din această stare sfântă pentru că a încălcat legea lui Dumnezeu. De la cădere a existat o creștere rapidă a bolii, suferinței și morții. Totuși, în ciuda faptului că omul L-a insultat pe Creatorul său, iubirea lui Dumnezeu încă se extinde asupra rasei umane; și El permite ca lumina să strălucească, pentru ca omul să poată înțelege, că trebuie să trăiască în armonie cu legile care guvernează ființa sa, dacă vrea să trăiască o viață perfectă. Ca urmare, este de cea mai mare importanță ca el să știe cum să trăiască așa încât puterile trupului său și ale minții să poată fi exercitate spre gloria lui Dumnezeu.”6
Muncă de pionierat în vederea restaurării
Această lucrare este minunată. Nu este nimic altceva decât lucra- rea de restaurare a minții prin puterea divină – puterea voinței umane de a alege în orice circumstanțe lucrurile care ne aduc mai aproape de inima Tatălui Ceresc. Lucrarea evangheliei este de a recrea sau de a readuce ordinea în minte. Acceptarea dispusă a informației aceleia conținute în Evanghelie, care operează în armonie deplină cu mintea umană, ajută la călăuzirea și restaurarea trupului din boală la sănătate. Misiunea lui Hristos în această lume a fost de a deschide o cale prin care omeni- rea, deși degradată prin păcat, să poată fi readusă și integrată în armonie universală cu Cerul, ca o ființă perfectă. Această lucrare de vindecare a minții și de conducere spre vindecare a trupului și a sufletului este cea mai bună veste. Evanghelia revelată în Isus Hristos este primul tratament pentru omenirea căzută. Nu există nici o persoană sănătoasă în această lume. Degradarea morală sau spirituală conduce spre degradarea corpului. Singura cale prin care putem fi schimbați este prin acceptarea în mintea noastră a acelei informații care schimbă viața, adică, Isus Hristos.
Cercetători renumiți din lume au decis că Isus Hristos, cu caracterul Său perfect, ar trebui pus în centrul axei timpului care măsoară istoria umană. Toată lumea se raportează la El. El este nu doar Cel care susține istoria, ci de asemenea Cel care îi ridică pe oameni din starea lor de degradare și îi aduce înapoi în locurile cerești. Această ridicare începe din momentul în care noi acceptăm cuvintele Sale. Cu privire la aceasta, apostolul Pavel spune: „Și Dumnezeul păcii să vă sfințească El însuși pe deplin; și mă rog Domnului ca întregul vostru duh, suflet și trup să fie păzite fără prihană până la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23).
Ce este această Evanghelie și cum reprezintă ea primul pas spre restaurarea omenirii?
„[Isus] mergea din loc în loc făcând bine și vindecându-i pe toți cei ce erau asupriți de puterea lui Satan. Erau sate întregi unde nu era niciun geamăt de boală în vreo casă; pentru că El trecuse prin ele și îi vindecase pe toți bolnavii lor. Această lucrare dădea dovadă de ungerea Sa divină. Dragostea, îndurarea și compasiunea erau manifestate în fiecare act al vieții Sale; inima Sa se revărsa în simpatie gingașă pentru copiii oamenilor.”7 Cel mai important lucru pentru oricine este restaurarea naturii umane, pentru a reflecta chipul lui Dumnezeu. Această restaurare începe prin acceptarea principiilor cerești primite prin Evanghelia lui Isus Hristos. Niciun medicament- minune, nicio intervenție chirurgicală complexă nu poate produce acele transformări extraordinare care vor transforma o persoană păcătoasă într-una bună, sau care vor distruge urmele de boală și moarte. Aceasta se întâmplă doar prin acceptarea lui Isus ca temelie a gândirii noastre, ca pe sămânța pentru toate gândurile noastre. Dacă permitem mâinii lui Dumnezeu care lucrează în natură să guverneze ființa noastră, atunci boala va dispărea și sănătatea va fi restaurată.
„Nu prin vreo putere inerentă își dă pământul an după an bogățiile și își continuă el marșul în jurul soarelui. Mâna Celui Infinit este permanent la lucru, conducând această planetă. Puterea lui Dumnezeu exercitată continuu este cea care ține pământul în poziția sa în mișcarea sa de rotație. Dumnezeu este Cel care face soarele să răsară pe cer. El deschide ferestrele cerului și dă ploaie.”8
„Copiii lui Dumnezeu sunt cei care sunt părtași ai naturii Sale. Nu rangul pământesc, nici nașterea, nici naționalitatea sau privilegiile religioase sunt cele care dovedesc dacă suntem membri ai familiei lui Dumnezeu; ci dragostea, o dragoste care cuprinde întreaga omenire.
Chiar păcătoșii ale căror inimi nu sunt complet închise față de spiritul lui Dumnezeu, vor răspunde la amabilitate; în timp ce pot oferi ură pentru ură, ei vor oferi de asemenea iubire pentru iubire. Însă doar Duhul lui Dumnezeu va oferi iubire în schimbul urii. A fi amabil cu cei nerecunoscători și răi, a face binele fără a spera la ceva în schimb, este dovada sigură prin care copiii Celui Preaînalt își arată înaltul lor rang.”9 Fie că acceptăm sau nu acest lucru, prezența noastră e, fie o binecuvântare, un remediu pentru vecinii noștri, sau, din contră, o otravă, un miros de moarte spre moarte. Diferența între acestea două este dată de lucrurile pe care le nutrim în mințile noastre. Dacă Isus este acolo, aceasta se va vedea; dacă El nu este, atunci atât noi, cât și cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, vor fi dezamăgiți. În biserica timpurie, lucrarea ucenicilor era extinsă și profundă. Începutul fiecărui efort misionar este în esență lucrarea de restaurare a trupului ruinat de boală și suferință. Doar după ce aceste suferințe erau ușurate, puteau oamenii să experimenteze o viață nouă în Isus Hristos. Acceptându-L pe Hristos, întreaga lor ființă era umplută de prezența Sa și ei deveneau canale de lumină pentru vecinii lor. Acest spirit de viață care îi umplea și care se difuza spre alții venea din acea fântână de viață veșnică, din care putem bea fără plată, fără restricții.
Știinţa practică
Evanghelia nu este o teorie. Ea este viață practică. În perioada când lucram ca medic internist în Franța, un coleg chirurg m-a întrebat în timp ce serveam micul dejun: „De ce ești vegetarian?” I-am răspuns: „Datorită unei informații biblice dovedite științific: Geneza 1:29.” Continuând discuția în termeni pur științifici, cu care el, ca medic, era familiarizat – chimia concretă despre cât de eficient sunt asimilate în organismul nostru elementele din alimente pe bază de plante – această explicație tehnică s-a dovedit, prin harul lui Dumnezeu, a fi „pana pătrunzătoare” pentru el. A răspuns: „Uau! Nu m-am gândit niciodată la aceasta! E chiar uimitor!” Reacțiile chimice perfecte, după planul lui Dumnezeu, declară măreția înțelepciunii Sale divine și povestesc despre planul făcut înainte de creațiune. Acesta este de asemenea motivul pentru care, pe măsură ce trece timpul, omenirea descoperă adevăruri pe care evanghelia le-a făcut de cunoscut cu secole în urmă.
Puterea oricărui mijloc de vindecare nu se găsește în mijlocul propriu-zis, nici în persoana care îl folosește. Isus Hristos este Vindecătorul. Dacă acest adevăr ar fi înțeles de comunitatea medicală, precum și de predicatorii evangheliei, atunci lucrarea de salvare ar cuprinde în curând întreaga lume, ca la începutul bisericii primare. Nimeni nu își poate permite să creadă în mod semeț că poate vindeca. Medicul sau îngrijitorul medical poate doar să ajute, însă vindecarea vine de la fântâna vieții veșnice.
Majoritatea oamenilor sunt indiferenți cu trupurile lor; ei mănâncă fără motiv și viața lor nu este guvernată de nicio ordine, ei sunt lacomi; ei doresc doar să își satisfacă apetitul și pofta, fără să realizeze că existența lor se datorează unui Sacrificiu. Alteori ei sunt doar neglijenți sau indiferenți. Nu le pasă ce introduc în corpurile lor. Dacă ar putea să înțeleagă următoarea afirmație, viața lor ar fi schimbată: „Domnul nostru a spus: ‚Dacă nu mâncați trupul Fiului omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi... Pentru că trupul meu este cu adevărat o hrană și sângele Meu este cu adevărat o băutură’ (Ioan 6: 53-55). Aceasta este adevărat cu privire la natura noastră fizică.
Morții lui Hristos noi îi datorăm până și viața noastră pământească. Pâinea pe care o mâncăm este răscumpărată cu trupul Său frânt. Apa pe care o bem este cumpărată cu sângele Lui vărsat. Niciunul, fie că e vorba de sfânt sau de păcătos, nu mănâncă hrana sa zilnică, fără să fie hrănit de trupul și de sângele lui Hristos. Crucea Calvarului este imprimată pe fiecare bucată de pâine și în fiecare izvor de apă. Hristos a învățat toate acestea când a desemnat emblemele marelui Său sacrificiu. Lumina care strălucește de la serviciul Sfintei Cine din camera de sus sfințește proviziile pentru viața noastră zilnică. Masa familială devine ca masa Domnului, și fiecare participare la ea un sacrament.”10
Concluzie
Fiecare adevărat ucenic este născut în împărăția lui Dumnezeu ca misionar. Existența noastră este un balsam și o binecuvântare. Prezența fiecărei ființe umane care este salvată prin îndurarea Domnului este un loc unde viața abundă. „Binecuvântat este omul a cărui tărie este în tine; în a cărui inimă sunt căile ei. Când străbat aceștia Valea Plângerii o prefac într-un loc plin de izvoare; și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere, și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.” (Psalmii 84:5-7). Fie ca toți să se bucure de această fericire!
Referințe
1 Mărturii, vol.3, p.72 (cap.6, Experiența nu e demnă de încredere) / 2 Educația,
p.41 (cap.5, Educația lui Israel). / 3 Ibid., p.99, 100 (cap.10, Dumnezeu în natură).
/ 4 Mărturii, vol.4, p.30 (cap.4, Îngădu- irea apetitului). / 5 Căminul adventist, p.410, 411, 413 (cap.68, Lectura și influența ei). / 6 Mărturii, vol.3, p.162, 163 (cap.14, Reforma sănătății). / 7 Calea către Hristos, p.11, 12 (cap.1, Dra- gostea lui Dumnezeu pentru om). / 8 Pe urmele Marelui Medic, p.416 (cap.35, O adevărată cunoaștere a lui Dumnezeu). / 9 Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p.75 (cap.3, Natura spirituală a Legii). / 10 Hristos, Lumina Lumii, p.660 (cap. 72, În amintirea Mea).