Lecția 10. Reverența față de Cel Atotștiutor

VERSET DE MEMORAT: „Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!” (Habacuc 2:20)

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 491–500 (Purtarea în casa lui Dumnezeu).

„Reverența față de casa lui Dumnezeu a devenit aproape inexistentă... Avem motive din belșug să păstrăm un spirit fierbinte și devotat în închinarea noastră către Dumnezeu. Avem chiar mai multe motive să fim atenți și plini de respect în închinare decât aveau evreii.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 495 (Purtarea în casa lui Dumnezeu).

DUMINICĂ, 1 MARTIE

1. O ÎNTREBARE MARE  

a. Ce a exprimat profetul Habacuc în rugăciunea sa de început către Dumnezeu? Habacuc 1:1–4. 

Habacuc 1:1-4: „Prorocia descoperită prorocului Habacuc. Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculți? Până când mă voi tângui Ție, fără să dai ajutor? Pentru ce mă lași să văd nelegiuirea și Te uiți la nedreptate? Asuprirea și silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri și se stârnește gâlceavă. De aceea legea este fără putere și dreptatea nu se vede, căci cel rău biruiește pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăți nedrepte.“ 

„Din punct de vedere omenesc, scopul divin pentru națiunea aleasă părea aproape imposibil de împlinit. Apostazia din secolele trecute adunase putere odată cu trecerea anilor; zece dintre seminții fuseseră împrăștiate printre păgâni; doar semințiile lui Iuda și Beniamin mai rămăseseră, iar chiar și acestea păreau acum pe marginea ruinării morale și naționale. Profeții începuseră să prevestească distrugerea totală a frumoasei lor cetăți, unde se afla templul construit de Solomon și unde se concentraseră toate speranțele lor pământești de măreție națională. Oare se putea ca Dumnezeu să Se abată de la scopul Său declarat de a aduce eliberare acelora care se încredeau în El? În fața persecuției neîncetate asupra celor neprihăniți și a prosperității aparente a celor răi, oare mai puteau cei care rămăseseră credincioși lui Dumnezeu să spere în zile mai bune? Aceste întrebări pline de neliniște au fost rostite de profetul Habacuc.” — Profeți și regi, pp. 384, 385 (cap. 32).

b. Cum a răspuns Domnul? Habacuc 1:6–11. 

Habacuc 1:6-11: „Iată, voi ridica pe haldeeni – popor turbat și iute, care străbate întinderi mari de țări, ca să pună mâna pe locuințe care nu sunt ale lui. El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi ies dreptul și mărirea lui. Caii lui sunt mai iuți decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară, și călăreții lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii. Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte și strânge prinși de război ca nisipul. Își bate joc de împărați, și voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădește pământ și le ia. Apoi aprinderea i se îndoiește, întrece măsura și se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!” 

 

LUNI, 2 MARTIE 

2. RĂBDARE ÎN ÎNTÂRZIERE  

a. De ce a fost Habacuc dispus să accepte planul lui Dumnezeu? Habacuc 1:12, 13. 

Habacuc 1:12-13: „Doamne, nu ești Tu din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ți împlinești judecățile Tale; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale! Ochii Tăi sunt așa de curați că nu pot să vadă răul și nu poți să privești nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mișei și să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?“ 

„Dumnezeu a răspuns strigătului copiilor Săi credincioși. Prin mesagerul ales de El, El Și-a descoperit hotărârea de a aduce pedeapsă asupra națiunii care se întorsese de la El ca să slujească dumnezeilor păgânilor. În timpul vieții unora dintre aceia care atunci se interesau de viitor, El avea să modeleze în mod miraculos evenimentele națiunilor conducătoare ale pământului și să ridice pe babilonieni ca putere dominantă. Acești haldeeni, ‘grozavi și înfricoșători,’ aveau să se năpustească pe neașteptate asupra țării lui Iuda ca o nuia rânduită în mod divin.” — Profeți și regi, p. 385 (cap. 32). 

b. Ce lecție dată profetului a fost extrem de aplicabilă în experiența pionierilor adventiști timpurii? Habacuc 2:1–4. 

Habacuc 2:1-4: „M-am dus la locul meu de strajă și stăteam pe turn ca să veghez și să văd ce are să-mi spună Domnul și ce-mi va răspunde la plângerea mea. Domnul mi-a răspuns și a zis: „Scrie prorocia și sap-o pe table, ca să se poată citi ușor! Căci este o prorocie a cărei vreme este hotărâtă, se apropie de împlinire și nu va minți; dacă zăbovește, așteapt-o, căci va veni și se va împlini negreșit. Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el, dar cel neprihănit va trăi prin credința lui.“

„Când a trecut timpul la care venirea Domnului fusese așteptată — în primăvara anului 1844 — aceia care Îl așteptaseră cu credință au fost pentru o vreme cuprinși de îndoială și nesiguranță. În timp ce lumea îi privea ca fiind complet înfrânți și dovediți că s-au lăsat amăgiți de o iluzie, sursa lor de mângâiere a rămas în continuare Cuvântul lui Dumnezeu. Mulți au continuat să cerceteze Scripturile, examinând din nou dovezile credinței lor și studiind cu atenție profețiile pentru a primi mai multă lumină... 

Împletite cu profețiile pe care ei le consideraseră ca aplicându-se timpului celei de-a doua veniri erau instrucțiuni special adaptate stării lor de nesiguranță și suspans, încurajându-i să aștepte cu răbdare în credința că ceea ce atunci era întunecat pentru înțelegerea lor avea să fie lămurit la vremea potrivită. Printre aceste profeții se afla și cea din Habacuc 2:1–4... 

Încă din 1842, îndemnul dat în această profeție de a ‘scrie vedenia și de a o face clară pe table, pentru ca ,și cel ce aleargă să poată citi,’ l-a inspirat pe Charles Fitch să pregătească o hartă profetică pentru a ilustra viziunile din Daniel și Apocalipsa. Publicarea acestei hărți a fost considerată ca o împlinire a poruncii date de Habacuc. Totuși, nimeni atunci nu observase că în aceeași profeție era prezentată și o întârziere aparentă în împlinirea viziunii — un timp de așteptare.” — Tragedia veacurilor, pp. 391, 392 (cap. 22). 

MARȚI, 3 MARTIE 

3. TRĂIND ÎN PREZENȚA LUI DUMNEZEU  

a. Cum i-a întărit Habacuc 2:4 pe credincioși în fiecare generație? Romani 1:16, 17. 

Habacuc 2:4: „Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el, dar cel neprihănit va trăi prin credința lui.“ 

Romani 1:16-17: „Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credință și care duce la credință, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credință.”“ 

„Credința care l-a întărit pe Habacuc și pe toți cei sfinți și drepți în acele zile de mari încercări este aceeași credință care îi susține pe copiii lui Dumnezeu și astăzi. În cele mai întunecate ore, în cele mai descurajatoare împrejurări, credinciosul creștin își poate sprijini sufletul pe sursa întregii lumini și puteri. Zi de zi, prin credința în Dumnezeu, speranța și curajul său pot fi reînnoite. ‘Cel drept va trăi prin credința lui.’ În slujirea lui Dumnezeu nu trebuie să existe descurajare, ezitare sau teamă... 

Trebuie să prețuim și să cultivăm credința despre care au mărturisit profeții și apostolii—credința care se prinde de făgăduințele lui Dumnezeu și așteaptă eliberarea la timpul și în modul rânduit de El.” — Profeți și regi, pp. 386, 387 (cap. 32).

b. Atunci când suntem ispitiți să ne îndoim sau să cădem în încumetare, ce trebuie să avem mereu în minte? Plângerile 3:25, 26; Habacuc 2:20. 

Plângerile 3:25-26: „Domnul este bun cu cine nădăjduiește în El, cu sufletul care-L caută. Bine este să aștepți în tăcere ajutorul Domnului.“ 

 

Habacuc 2:20: „Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!”“ 

„Timpul de așteptare poate părea lung, sufletul poate fi apăsat de împrejurări descurajatoare, mulți în care s-a avut încredere pot să cadă pe drum; dar, împreună cu profetul care a căutat să încurajeze pe Iuda într-o vreme de apostazie fără precedent, să declarăm cu încredere: ‘Domnul este în templul Său cel sfânt; tot pământul să tacă înaintea Lui.’” — Profeți și regi, pp. 387, 388 (cap. 32). 

„Adevărata reverență față de Dumnezeu este inspirată de sentimentul măreției Sale infinite și de conștientizarea prezenței Sale.” — Educație, p. 242 (Comportamentul). 

„ ‘Numele Lui este Sfânt și înfricoșat’ (Psalmii 111:9). Îngerii, când Îl rostesc, își acoperă fețele. Cu câtă reverență ar trebui noi, cei căzuți și păcătoși, să Îl rostim cu buzele noastre! 

Trebuie să cinstim Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru volumul tipărit trebuie să arătăm respect, să nu-l folosim în mod comun sau să-l manevrăm cu nepăsare.” — Îndrumarea copilului, p. 538 (Venerație pentru ceea ce este sfânt). 

„Părinți, aveți grijă ce exemplu și ce idei le dați copiilor voștri. Mintea lor este maleabilă și impresiile se fac ușor. În ceea ce privește slujba sanctuarului, dacă predicatorul are un defect, temeți-vă să-l menționați. Vorbiți doar despre lucrarea bună pe care o face, despre ideile bune pe care le-a prezentat, pe care trebuie să le ascultați ca venind printr-un agent al lui Dumnezeu. Se vede ușor de ce copiii sunt atât de puțin impresionați de lucrarea Cuvântului și de ce au atât de puțină evlavie față de casa lui Dumnezeu. Educația lor a fost deficitară în această privință.” — Idem, p. 545. 

MIERCURI, 4 MARTIE 

4. PE MĂSURĂ CE ÎNCERCĂRILE SE ÎNMULȚESC…  

a. Ce rugăciune fierbinte a lui Habacuc ar trebui să repetăm și noi astăzi? Habacuc 3:2. 

Habacuc 3:2: „Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însuflețește-Ți lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ți aminte de îndurările Tale!“ 

„Astăzi este nevoie de o astfel de redeșteptare a adevăratei religii a inimii cum a fost trăită de Israelul din vechime. Pocăința este primul pas pe care trebuie să-l facă toți cei care doresc să se întoarcă la Dumnezeu. Nimeni nu poate face această lucrare pentru altul. Trebuie ca fiecare dintre noi să-și smerească sufletul înaintea lui Dumnezeu și să-și îndepărteze idolii. Când am făcut tot ce putem face, Domnul ne va descoperi mântuirea Sa.” — Patriarhi și profeți, p. 590 (cap. 57). 

b. Chiar și în fața greutăților și a suferințelor serioase, ce ar trebui să caracterizeze în mod constant credința noastră — și de ce? Habacuc 3:17–19; Filipeni 2:14, 15. 

Habacuc 3:17-19: „Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor și mă face să merg pe înălțimile mele.” 

Filipeni 2:14-15: „Faceți toate lucrurile fără cârtiri și fără șovăieli, ca să fiți fără prihană și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos și stricat, în care străluciți ca niște lumini în lume...“ 

„Cel împovărat și greu încercat să spună: ‘Chiar dacă mă va omorî, eu tot mă voi încrede în El.’” — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 317 (cap. 42). 

„Sângele mijlocitor al lui Hristos l-a protejat pe păcătos de a primi întreaga măsură a vinei sale; dar la judecata finală, mânia se va revărsa neamestecată cu milă... 

Poporul lui Dumnezeu nu va fi scutit de suferință; dar, deși prigoniți și apăsați, în timp ce vor îndura lipsuri și vor suferi de foame, nu vor fi lăsați să piară. Același Dumnezeu care a avut grijă de Ilie nu va trece cu vederea niciunul dintre copiii Săi care se sacrifică. El, care numără perii capului lor, va avea grijă de ei și, în vreme de foamete, ei vor fi săturați. În timp ce cei răi vor muri de foame și de molimă, îngerii îi vor ocroti pe cei drepți și le vor împlini nevoile.” — Tragedia veacurilor, p. 629 (cap. 39). 

c. Ce alt profet a fost ridicat în aceeași perioadă pentru a aduce solii relevante și pentru timpul nostru? Țefania 1:1. 

Ţefania 1:1: „Cuvântul Domnului care a fost spus lui Țefania, fiul lui Cuși, fiul lui Ghedalia, fiul lui Amaria, fiul lui Ezechia, pe vremea lui Iosia, fiul lui Amon, împăratul lui Iuda.“ 

„Habacuc nu a fost singurul prin care s-a dat o solie de strălucită speranță și de biruință viitoare, precum și de judecată prezentă. În timpul domniei lui Iosia, cuvântul Domnului a venit la Țefania, specificând clar rezultatele apostaziei continue și atrăgând atenția bisericii adevărate asupra glorioasei perspective de dincolo. Profețiile sale cu privire la judecata iminentă asupra Iuda se aplică cu aceeași forță judecăților care urmează să cadă asupra unei lumi nepocăite la a doua venire a lui Hristos.” — Profeți și regi, p. 389 (cap. 32). 

JOI, 5 MARTIE 

5. O CAPCANĂ TRAGICĂ ȘI SUBTILĂ  

a. Ce mesaj solemn descoperă realitatea mâniei lui Dumnezeu împotriva închinării false și a celor care o promovează? Țefania 1:2–6. 

Ţefania 1:2-6: „Voi nimici totul de pe fața pământului”, zice Domnul. „Voi nimici oamenii și vitele, păsările cerului și peștii mării, pietrele de poticnire și pe cei răi împreună cu ele; voi nimici cu desăvârșire pe oameni de pe fața pământului”, zice Domnul. „Îmi voi întinde mâna împotriva lui Iuda și împotriva tuturor locuitorilor Ierusalimului; voi nimici cu desăvârșire din locul acesta rămășițele lui Baal, numele slujitorilor săi și preoții împreună cu ei, pe cei ce se închină pe acoperișuri înaintea oștirii cerurilor, pe cei ce se închină jurând pe Domnul, dar care jură și pe împăratul lor, Malcam, pe cei ce s-au abătut de la Domnul și pe cei ce nu caută pe Domnul, nici nu întreabă de El.”“ 

b. Deși cineva poate presupune cu ușurință că Îl urmează pe Dumnezeu, ce atitudini dezvăluie o rebeliune serioasă ascunsă în inimă? Țefania 1:12, 13; Matei 24:48–51. 

Ţefania 1:12-13: „În vremea aceea, voi scormoni Ierusalimul cu felinare și voi pedepsi pe toți oamenii care se bizuiesc pe drojdiile lor și zic în inima lor: ‘Domnul nu va face nici bine, nici rău!’ Averile lor vor fi de jaf și casele lor vor fi pustiite; vor zidi case, și nu le vor locui, vor sădi vii, și nu vor bea vin din ele.” 

Matei 24:48-51: „Dar, dacă este un rob rău, care zice în inima lui: ‘Stăpânul meu zăbovește să vină’, dacă va începe să bată pe tovarășii lui de slujbă și să mănânce și să bea cu bețivii, stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și în ceasul pe care nu-l știe, îl va tăia în două, și soarta lui va fi soarta fățarnicilor; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.“ 

„Poporul căruia Dumnezeu i-a încredințat adevărurile sacre, solemne și încercate pentru acest timp doarme la postul său. Ei spun prin faptele lor: Avem adevărul; suntem ‘bogați, ne-am îmbogățit și nu ducem lipsă de nimic,’ în timp ce Martorul Credincios declară: Tu ‘nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.’ 

„Cu câtă fidelitate descriu aceste cuvinte starea prezentă a bisericii: ‘Nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.’ Mesaje de avertizare, dictate de Duhul Sfânt, sunt aduse de slujitorii lui Dumnezeu, defecte de caracter sunt prezentate înaintea celor greșiți; dar ei spun: ‘Aceasta nu reprezintă cazul meu. Nu accept mesajul pe care îl aduci. Fac tot ce pot mai bine. Cred adevărul.’ 

„Acel rob rău, care zicea în inima lui: ‘Stăpânul meu întârzie să vină,’ pretindea că Îl așteaptă pe Hristos. El era un ‘rob,’ în exterior devotat slujirii lui Dumnezeu, dar în inimă se predase lui Satan. Nu neagă adevărul în mod deschis, asemenea batjocoritorului, dar arată prin viața lui sentimentul inimii—că venirea Domnului întârzie. Încumetarea îl face nepăsător față de interesele veșnice. El acceptă maximele lumii și se conformează obiceiurilor și practicilor ei. Egoismul, mândria lumească și ambițiile predomină. Temându-se că frații lui ar putea sta mai sus decât el, începe să le discrediteze eforturile și să le ponegrească motivele. Astfel își lovește tovarășii de slujbă.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 5, pp. 101, 102 (Ziua Domnului este aproape). 

VINERI, 6 MARTIE 

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. Dacă sunt nedumerit de căile lui Dumnezeu, ce trebuie să învăț din rugăciunile lui Habacuc? 

2. Cui știu că i-ar fi de folos o hartă cronologică a profețiilor? 

3. Ce aspecte ale comportamentului meu în casa lui Dumnezeu ar trebui să se îmbunătățească? 

4. De ce este vital să rezist ispitei de a cârti și de a mă plânge? 

5. Atunci când sunt mustrat, de ce este esențial să investesc într-o cercetare adâncă a inimii?