Conţinut

Sublinieri din profeții mici

lecția 9. Știm deja ce avem de făcut!

VERSET DE MEMORAT: „Ți s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8)

Recomandare pentru studiu: Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pp. 306–313 (Pregătire pentru venirea Domnului).

„Pe cei care au o inimă umilă, încrezătoare și pocăită, Dumnezeu îi primește și le ascultă rugăciunea; și când Dumnezeu ajută, toate obstacolele vor fi depășite.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 4, p. 539 (Avertizări și îndemnuri).

DUMINICĂ, 22 FEBRUARIE

1. ÎN OCHII LUI DUMNEZEU

a. Prin ce explicație simplă i-a fost poruncit profetului Mica să rezume datoria noastră față de Dumnezeu?

Mica 6:8: „Ți s-a arătat, omule, ce este bine! Și ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubești mila și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?“

„Cuvintele și legea lui Dumnezeu, scrise în suflet și arătate într-o viață consacrată și sfântă, au o influență puternică de a convinge lumea. Lăcomia, care este idolatrie, și invidia și dragostea de lume vor fi smulse din inimile celor care ascultă de Hristos, și plăcerea lor va fi să facă dreptate, să iubească mila și să umble smerit înaintea lui Dumnezeu. O, cât de mult cuprinde aceasta — a umbla smerit înaintea lui Dumnezeu! Legea lui Dumnezeu, dacă este scrisă în inimă, va aduce mintea și voința în supunere față de ascultarea de Hristos.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 3, p. 201 (Comunitatea din Battle Creek).

b. Cum suntem atenționați cu privire la nevoia de integritate deplină? Mica 6:11.

Mica 6:11: „Pot socoti Eu curat pe cel ce are o cumpănă nedreaptă și greutăți strâmbe în sac?“

„O mică abatere de la adevăr, o mică deviere de la cerințele lui Dumnezeu este considerată, până la urmă, nu atât de gravă, atunci când este implicat un câștig sau o pierdere materială. Dar păcatul este păcat, fie că este comis de posesorul a milioane, fie de cerșetorul de pe stradă. Cei care își asigură bunuri prin reprezentări false aduc condamnare asupra sufletelor lor.” — Ibidem, vol. 4, p. 311 (Pregătire petru venirea Domnului).

DUMNEZEU 23 FEBRUARIE

2. CONDIȚIA NOASTRĂ VS. SLAVA LUI

a. Ce descriere potrivită este făcută în zilele lui Mica, cu privire la starea poporului care se pretindea a fi al lui Dumnezeu? Mica 7:2–4.

Mica 7:2-4: „S-a dus omul de bine din țară și nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toți stau la pândă ca să verse sânge, fiecare întinde o cursă fratelui său. Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul cere daruri, judecătorul cere plată, cel mare își arată pe față ce dorește cu lăcomie, și astfel merg mână-n mână. Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiș de spini. Ziua vestită de toți prorocii Tăi, pedeapsa Ta, se apropie! Atunci va fi uluiala lor.“

„Aceasta era într-adevăr o vreme de mare primejdie pentru națiunea aleasă. Doar câțiva ani și cele zece seminții ale împărăției lui Israel aveau să fie risipite printre popoarele păgâne. Și în împărăția lui Iuda perspectiva era întunecată. Forțele binelui se împuținau repede, iar forțele răului se înmulțeau.” — Profeți și regi, p. 324 (cap. 27).

b. Ce perspectivă ne ajută să rămânem concentrați asupra nevoii noastre de Dumnezeu? Mica 7:5–7; Psalmi 60:11.

Mica 7:5-7: „Nu crede pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzește-ți ușa gurii de cea care îți stă în brațe! Căci fiul batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt cei din casa lui! Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.“

Psalmi 60:11: „Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zadarnic.“

c. Descrieți speranța prețioasă de care toți sunt privilegiați să se prindă prin credință. Mica 7:8, 9.

Mica 7:8-9: „Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea! Voi suferi mânia Domnului – căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină și voi privi dreptatea Lui.“

„Planul de mântuire al cerului este suficient de larg pentru a cuprinde întreaga lume. Dumnezeu dorește să insufle omenirii căzute suflarea de viață. Și El nu va permite ca vreun suflet să fie dezamăgit, dacă este sincer în dorința sa după ceva mai înalt și mai nobil decât tot ce poate oferi lumea. În mod constant El trimite îngerii Săi la cei care, în timp ce sunt înconjurați de împrejurări dintre cele mai descurajatoare, se roagă cu credință pentru o putere mai înaltă decât ei înșiși, care să pună stăpânire pe ei și să le aducă eliberare și pace. În diferite feluri Dumnezeu Se va descoperi lor și îi va aduce în contact cu providențe care le vor întări încrederea în Acela care S-a dat pe Sine ca răscumpărare pentru toți, «pentru ca ei să-și pună nădejdea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu și să păzească poruncile Lui» (Psalmii 78:7).” — Profeți și regi, pp. 377, 378 (cap. 31).

d. Cum înalță Mica în mod clar caracterul lui Dumnezeu? Mica 7:18, 19.

Mica 7:18-19: „Care Dumnezeu este ca Tine, care ierți nelegiuirea și treci cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în fundul mării toate păcatele lor.“

„Adevăr glorios! — drept față de propria Sa lege și totuși Îndreptățitor al tuturor celor ce cred în Isus.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, p. 116 (cap. 13).

MARȚI, 24 FEBRUARIE

3. DREPT, MILOS, DESĂVÂRȘIT

a. Cum putem rezuma echilibrul desăvârșit din caracterul lui Dumnezeu? Naum 1:3.

Naum 1:3: „Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie și nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună și în vârtej și norii sunt praful picioarelor Lui.“

„Cel ce locuiește în sanctuarul ceresc judecă cu dreptate. Plăcerea Sa este mai mare în poporul Său, care se luptă cu ispita într-o lume a păcatului, decât în mulțimea de îngeri care Îi înconjoară tronul.” — Parabolele Domnului Hristos, p. 176 (cap. 14).

„Îndelunga răbdare a lui Dumnezeu este minunată. Multă vreme dreptatea așteaptă, în timp ce mila mijlocește pentru păcătos.” — Ibidem, p. 177.

b. Înțelegând că mila lui Dumnezeu este vitală pentru existența noastră, de ce altceva trebuie să fim permanent conștienți? Naum 1:5–8.

Naum 1:5-8: „Se clatină munții înaintea Lui și dealurile se topesc; se cutremură pământul înaintea Lui, lumea și toți locuitorii ei. Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Și cine poate ține piept mâniei Lui aprinse? Urgia Lui se varsă ca focul și se prăbușesc stâncile înaintea Lui. Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului și cunoaște pe cei ce se încred în El. Dar cu niște valuri ce se varsă peste mal va nimici cetatea Ninive și va urmări pe vrăjmașii Lui până în întuneric.“

„Dumnezeu este îndelung răbdător și nu dorește ca vreunul să piară; dar îngăduința Sa are o limită, și când această graniță este depășită, nu mai există o a doua probă. Mânia Lui se va dezlănțui și El va nimici fără remediu.

Când oamenii, fiind la putere, își asupresc și jefuiesc semenii și nu se găsește niciun tribunal pământesc care să facă dreptate, Dumnezeu va interveni în favoarea celor care nu se pot apăra singuri. El va pedepsi pentru fiecare act de asuprire. Nicio înțelepciune omenească nu poate proteja pe cei răi de judecățile cerului. Și când oamenii își pun încrederea în puterile pământești în locul Făcătorului lor, când devin înălțați în mândrie și încredere de sine, Dumnezeu, la timpul Său, îi va face să fie disprețuiți.” — Comentariile Biblice AZS [E. G. White], vol. 7, p. 946 (2 Petru cap. 3).

„Lumea a devenit îndrăzneață în călcarea Legii lui Dumnezeu. Din cauza îndelungii Sale răbdări, oamenii au călcat în picioare autoritatea Sa. Ei s-au întărit unii pe alții în asuprire și cruzime față de moștenirea Sa, zicând: «Ce știe Dumnezeu? Și există cunoștință în Cel Preaînalt?» (Psalmii 73:11, engl.). Dar există o limită peste care nu pot trece. Timpul este aproape când vor fi ajuns la limita prescrisă. Chiar acum aproape au depășit hotarele îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, limitele harului Său, limitele milei Sale. Domnul va interveni pentru a-Și apăra onoarea, pentru a-Și elibera poporul și pentru a opri revărsarea nelegiuirii.” — Parabolele Domnului Hristos, pp. 177, 178 (cap. 14).

c. Cum știm că păcatul nu va mai reapărea pe Noul Pământ? Naum 1:9.

Naum 1:9: „Ce planuri faceți voi împotriva Domnului? El le zădărnicește! Nenorocirea nu va veni de două ori.“

MIERCURI, 25 FEBRUARIE

4. O SCENĂ MODERNĂ

a. Ce scenă descrie Naum ca arătând spre zilele din urmă, înainte de revenirea lui Hristos — și la ce ar trebui să ne facă aceasta să reflectăm ca prioritate în mediul alert de azi? Naum 2:3, 4; Ioan 9:4.

Naum 2:3-4: „Scuturile vitejilor săi sunt roșii, războinicii sunt îmbrăcați cu purpură; fulgeră carele de focul oțelului în ziua sorocită pregătirii de luptă și sulițele se învârtesc. Duruie carele pe ulițe, se năpustesc unele peste altele în piețe, parcă sunt niște făclii la vedere, și aleargă ca fulgerele...“

Ioan 9:4: „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze.”

„Sunați alarma prin toată țara. Spuneți oamenilor că ziua Domnului este aproape și grăbește mult. Să nu rămână nimeni neavertizat...

Nu avem timp de pierdut. Puterile întunericului lucrează cu o energie intensă, și cu pași subtili Satan înaintează să-i prindă pe cei care acum dorm, ca un lup ce-și apucă prada. Avem acum avertizări pe care le putem da, o lucrare pe care o putem face, dar curând va fi mai dificil decât ne imaginăm...

Venirea Domnului este mai aproape decât atunci când am crezut întâia dată. Marea controversă se apropie de sfârșit. Fiecare raport despre calamități pe mare sau pe uscat este o mărturie a faptului că sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Războaiele și veștile de războaie declară aceasta. Este vreun creștin al cărui puls să nu bată mai repede în anticiparea marilor evenimente care se deschid înaintea noastră?

Domnul vine. Auzim pașii unui Dumnezeu care Se apropie, venind să pedepsească lumea pentru nelegiuirea ei. Noi trebuie să-I pregătim calea, împlinindu-ne partea de a pregăti un popor pentru acea mare zi.” — Evanghelizare, pp. 218, 219 (secț. 8: Vestirea celei de a doua veniri a lui Hristos).

„Orice putere pe care ne-a încredințat-o Dumnezeu, fie fizică, mentală sau spirituală, trebuie păstrată cu sfințenie pentru a face lucrarea ce ne-a fost încredințată pentru semenii noștri care pier în ignoranța lor.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 7, p. 180 (Relațiile dintre casele de editură, Autorul).

„Fiecare membru al bisericii care are cunoștință de adevăr este așteptat să lucreze câtă vreme este ziuă; căci vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra.” — Ibid., vol. 9, p. 26 (Felul de lucrători necesari).

b. Descrieți soarta tuturor celor care resping mila lui Dumnezeu — primind mânia Lui, așa cum s-a manifestat față de Ninive din Asiria. Naum 2:8–11.

Naum 2:8-11: „Ninive era odinioară ca un iaz plin de apă... Dar iată-i că fug!... „Stați! Stați! Opriți-vă!...” Dar niciunul nu se întoarce... Jefuiți argintul! Jefuiți aurul! Acolo sunt comori nesfârșite, tot felul de bogății, de lucruri scumpe. Este jefuită, pustiită și stoarsă de tot! Inima îi e mâhnită, îi tremură genunchii, toate coapsele suferă și toate fețele au îngălbenit. Unde este acum culcușul acela de lei, pășunea aceea pentru puii de lei, pe unde umblau leul, leoaica și puiul de leu, fără să-i tulbure nimeni?“

„Cu o acuratețe desăvârșită, Cel Veșnic ține în continuare socoteala națiunilor. Cât timp mila Sa este oferită, cu apeluri la pocăință, această socoteală rămâne deschisă; dar când cifrele ating o anumită măsură stabilită de Dumnezeu, începe lucrarea mâniei Sale. Contul este închis. Răbdarea divină încetează. Mila nu mai mijlocește pentru ei.” — Profeți și regi, p. 364 (cap. 30).

JOI, 26 FEBRUARIE

5. ISTORIA SE REPETĂ

a. Cum este descrisă căderea Asiriei — și de ce este aceasta deosebit de relevantă astăzi? Naum 3:7, 12, 13, 18, 19.

Naum 3:7, 12-13, 18-19: „Toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: ‘Ninive este nimicită! Cine o va plânge?’ Unde să-ți caut mângâietori?” Toate cetățuile tale sunt niște smochini cu cele dintâi roade; când îi scuturi, smochinele cad în gura cui vrea să le mănânce. Iată, poporul tău este ca femeile în mijlocul tău; porțile țării tale se deschid înaintea vrăjmașilor tăi; focul îți mistuie zăvoarele! În timp ce păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei, și vitejii tăi se odihnesc, poporul tău este risipit pe munți și nimeni nu-l mai strânge. Rana ta nu se alină prin nimic, rana ta este fără leac! Toți cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela pe care să nu-l fi atins răutatea ta?“

„Mare a fost gloria imperiului Asirian; mare a fost și căderea lui.” — Profeți și regi, p. 365 (cap. 30).

„Mândria Asiriei și căderea ei trebuie să servească drept lecție pentru veșnicie. Despre națiunile pământului de astăzi, care în aroganță și mândrie se ridică împotriva Lui, Dumnezeu întreabă: ‘Cui îi semeni tu astfel în glorie și în măreție între copacii Edenului? Totuși vei fi coborât cu copacii Edenului în părțile cele mai de jos ale pământului.’” — Ibid., p. 366.

b. Cum urmează să aibă loc o scenă asemănătoare? Apocalipsa 18:7–11, 15–18.

Apocalipsa 18:7-11, 15-18: „Pe cât s-a slăvit pe sine însăși și s-a desfătat în risipă, pe atât dați-i chin și tânguire! Pentru că zice în inima ei: ‘Șed ca împărăteasă, nu sunt văduvă și nu voi ști ce este tânguirea!’ Tocmai pentru aceea într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. Și împărații pământului, care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, când vor vedea fumul arderii ei, o vor plânge și o vor boci. Ei vor sta departe, de frică să nu cadă în chinul ei, și vor zice: ‘Vai! vai! Babilonul, cetatea cea mare, cetatea cea tare! Într-o clipă ți-a venit judecata!’ Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa... 15-18Cei ce fac negoț cu aceste lucruri, care s-au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe de ea, de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui și vor zice: ‘Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte subțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare! Atâtea bogății într-un ceas s-au prăpădit!’ Și toți cârmacii, toți cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii și toți cei ce câștigă din mare stăteau departe și, când au văzut fumul arderii ei, strigau: ‘Care cetate era ca cetatea cea mare?’ “

„[Apocalipsa 18:11, 3, 15–17 citate]. Asemenea sunt judecățile care cad asupra Babilonului în ziua încercării mâniei lui Dumnezeu. Ea și-a umplut măsura nelegiuirii; timpul ei a sosit; este gata pentru distrugere.

Când glasul lui Dumnezeu întoarce robia poporului Său, are loc o trezire teribilă a celor care au pierdut totul în marele conflict al vieții. Cât timp a continuat harul, ei au fost orbiți de înșelăciunile lui Satan și și-au justificat calea păcatului. Cei bogați se mândreau cu superioritatea lor față de cei mai puțin favorizați; dar își dobândiseră bogățiile prin încălcarea legii lui Dumnezeu. Ei au neglijat să hrănească pe cel flămând, să îmbrace pe cel gol, să lucreze cu dreptate și să iubească mila. Au căutat să se înalțe pe ei înșiși și să obțină omagiul semenilor lor. Acum sunt lipsiți de tot ce i-a făcut mari și rămân săraci și neputincioși. Privesc cu groază la distrugerea idolilor pe care i-au preferat înaintea Creatorului lor.” — Tragedia veacurilor, pp. 653, 654 (cap. 41).

VINERI, 27 FEBRUARIE

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ

1. Potrivit cu Mica 6:8, care sunt cele trei lucruri simple cerute de la noi?

2. De ce există speranță chiar și pentru cel mai mare păcătos?

3. De ce este smerenia o virtute necesară pe care Dumnezeu o prețuiește, mai ales astăzi?

4. Deoarece mulți astăzi sunt condamnați la soarta Ninivei, ce ar trebui să prioritizăm?

5. În ce sens se leagă căderea Babilonului de neglijarea mesajului din Mica 6:8?