Lecția 8. Planul lui Dumnezeu de restaurare

VERSET DE MEMORAT: „Poporul Meu, ce ți-am făcut și cu ce te-am ostenit? Răspunde-Mi! Căci te-am scos din țara Egiptului, te-am izbăvit din casa robiei” (Mica 6:3, 4, prima parte).

Recomandare pentru studiu: Tragedia veacurilor, pp. 253–264 (cap. 14).

„Niciun părinte pământesc nu a stăruit vreodată atât de fierbinte pe lângă un copil greșit, cum Cel ce ne-a creat stăruie pe lângă călcătorul de lege.” — Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 275 (Îndelunga Lui îndurare).

DUMINICĂ, 15 FEBRUARIE

1. O CRIZĂ ÎN IUDA  

a. Ce fel de lucruri se întâmplau în Iuda când Ahaz a urcat pe tron? 2 Împărați 16:2–4

2 Împăraţi 16:2-4: „Ahaz avea douăzeci de ani când a ajuns împărat și a domnit șaisprezece ani la Ierusalim. El n-a făcut ce este plăcut înaintea Domnului Dumnezeului său, cum făcuse tatăl său David. Ci a umblat în calea împăraților lui Israel și chiar a trecut pe fiul său prin foc, după urâciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. A adus jertfe și tămâie pe înălțimi, pe dealuri și sub toți copacii verzi.“

„Urcarea pe tron a lui Ahaz i-a pus pe Isaia și pe tovarășii lui față în față cu o stare de lucruri mai înspăimântătoare decât oricare alta trăită până atunci în regatul lui Iuda. Mulți care anterior rezistaseră influenței seducătoare a practicilor idolatre erau acum convinși să ia parte la închinarea înaintea zeilor păgâni. Căpeteniile lui Israel se dovedeau necredincioase în însărcinarea lor; proroci mincinoși se ridicau cu solii înșelătoare; chiar și unii dintre preoți predicau pe bani. Totuși conducătorii apostaziei continuau să mențină formele de închinare divină și pretindeau că fac parte din poporul lui Dumnezeu.” — Profeți și regi, p. 322 (cap. 27).

b. Cum a răspuns Dumnezeu față de aceste urâciuni? Ieremia 7:30–34

Ieremia 7:30-34:„Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea”, zice Domnul, „și-au așezat urâciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce. Au zidit și locuri înalte la Tofet, în valea Ben-Hinom, ca să-și ardă în foc fiii și fiicele – lucru pe care Eu nu-l poruncisem și nici nu-Mi trecuse prin minte. De aceea, iată, vin zile”, zice Domnul, „când nu se va mai zice Tofet și valea Ben-Hinom, ci se va zice Valea Măcelului și se vor îngropa morții la Tofet, din lipsă de loc. Trupurile moarte ale acestui popor vor fi hrana păsărilor cerului și a fiarelor pământului, și nimeni nu le va speria. Voi face astfel să înceteze în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului strigătele de bucurie și strigătele de veselie, cântecele mirelui și cântecele miresei, căci țara va ajunge un pustiu!“

„Prin concepții pervertite despre atributele divine, națiunile păgâne au fost făcute să creadă că jertfele omenești erau necesare pentru a câștiga favoarea zeităților lor; și cele mai îngrozitoare cruzimi au fost săvârșite sub diferitele forme de idolatrie. Printre acestea se afla și practica de a-și trece copiii prin foc înaintea idolilor... În vremuri de mare apostazie, aceste fapte respingătoare se răspândiseră, într-o anumită măsură, chiar și printre israeliți.” — Patriarhi și profeți, p. 337 (cap. 29).

LUNI, 16 FEBRUARIE

2. AVERTISMENTE PENTRU ZIUA DE ASTĂZI  

a. Pe lângă Isaia și Ieremia, pe cine altcineva a chemat Dumnezeu să prorocească lui Iuda — și de ce? Mica 1:1–5; 2:1, 2, 7.

Mica 1:1-5: „Cuvântul Domnului, spus lui Mica, din Moreșet, pe vremea lui Iotam, Ahaz, Ezechia, împărații lui Iuda, prorocie asupra Samariei și Ierusalimului. Ascultați voi, popoare toate! Ia aminte, pământule și ce este pe el! Domnul Dumnezeu să fie martor împotriva voastră, Domnul care este în Templul Lui cel sfânt! Căci iată că Domnul iese din locuința Lui, Se coboară și umblă pe înălțimile pământului! Sub El se topesc munții, văile crapă ca ceara înaintea focului, ca apa care curge prin râpe. Și toate acestea din pricina nelegiuirii lui Iacov, din pricina păcatelor casei lui Israel! Dar care este nelegiuirea lui Iacov? Nu este oare Samaria? Și care este păcatul lui Iuda? Nu este oare Ierusalimul?…“

Mica 2:1-2, 7: „Vai de cei ce cugetă nelegiuirea și făuresc rele în așternutul lor; când se crapă de ziuă o înfăptuiesc, dacă le stă în putere. Dacă poftesc ogoare, pun mâna pe ele, dacă doresc case, le răpesc; asupresc pe om și casa lui, pe om și moștenirea lui. Este Domnul atât de grabnic la mânie, casa lui Iacov? Acesta este felul Lui de a lucra? „Da, cuvintele Mele sunt prielnice celui ce umblă cu neprihănire!“

b. În timpul domniei lui Ezechia, fiul lui Ahaz, cum trebuia Mica să-i înfrunte pe prorocii mincinoși — și de ce este aceasta necesar și astăzi? Mica 3:5–8; 2 Timotei 4:3, 4.

Mica 3:5-8: „Așa vorbește Domnul despre prorocii care rătăcesc pe poporul meu, care, dacă au de mușcat ceva cu dinții, vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt: „Din pricina aceasta, va veni noaptea peste voi… fără nicio vedenie! Și întunericul… fără nicio prorocie! Soarele va asfinți peste acești proroci și ziua se va întuneca peste ei! Văzătorii vor fi dați de rușine, ghicitorii vor roși, toți își vor acoperi barba, căci Dumnezeu nu va răspunde.” Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului, sunt plin de cunoștința dreptății și de vlagă, ca să fac cunoscută lui Iacov nelegiuirea lui și lui Israel păcatul lui.“

2 Timotei 4:3-4: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute și își vor da învățători după poftele lor. Își vor întoarce urechea de la adevăr și se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.“

„Când Dumnezeu trimite oamenilor avertizări atât de importante încât ele sunt reprezentate ca fiind proclamate de îngeri sfinți care zboară prin mijlocul cerului, El cere fiecărei persoane înzestrate cu puterea rațiunii să ia seama la mesaj. Judecățile înfricoșătoare vestite împotriva închinării fiarei și icoanei ei (Apocalipsa 14:9–11) ar trebui să-i determine pe toți să studieze cu sârguință profețiile pentru a înțelege ce este semnul fiarei și cum să evite primirea lui. Dar masele oamenilor își întorc urechea de la adevăr și se întorc către basme. Apostolul Pavel a declarat, privind spre zilele din urmă: «Va veni vremea când nu vor putea să sufere învățătura sănătoasă.» (2 Timotei 4:3). Acea vreme a sosit pe deplin. Mulțimile nu vor adevărul Bibliei pentru că el contrazice dorințele inimii păcătoase, iubitoare de lume; iar Satan le oferă amăgirile pe care le iubesc.

Dar Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să mențină Biblia — și numai Biblia — ca standard al tuturor doctrinelor și baza tuturor reformelor. Opiniile oamenilor învățați, deducțiile științei, crezurile sau deciziile conciliilor ecleziastice, oricât de numeroase și discordante ar fi bisericile pe care le reprezintă, vocea majorității — niciunul dintre acestea și nici toate laolaltă nu ar trebui să fie considerate ca dovadă pentru sau împotriva vreunui punct de credință religioasă. Înainte de a accepta vreo doctrină sau vreun precept, ar trebui să cerem un clar «Așa zice Domnul» ca dovadă în sprijinul său.” — Tragedia veacurilor, pp. 594, 595 (cap. 37).

c. Descrieți pericolul exclusivismului caracteristic neprihănirii de sine. Mica 3:9–12.

Mica 3:9-12:„Ascultați dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov și maimari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scârbă de dreptate și care suciți tot ce este drept; voi, care zidiți Sionul cu sânge și Ierusalimul cu nelegiuire! Căpeteniile cetății judecă pentru daruri, preoții lui învață pe popor pentru plată și prorocii lui prorocesc pe bani și mai îndrăznesc apoi să se bizuiască pe Domnul și zic: „Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate atinge nicio nenorocire!” De aceea, din pricina voastră, Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre și muntele Templului, o înălțime acoperită de păduri.“

„[Mica 3:9–11 citat.] Aceste cuvinte descriau cu fidelitate locuitorii corupți și plini de neprihănire de sine ai Ierusalimului. În timp ce pretindeau că respectă cu strictețe preceptele Legii lui Dumnezeu, ei încălcau toate principiile ei... În timp ce Îl omorau pe Mântuitorul lor pentru că le mustra păcatele, neprihănirea lor de sine era atât de mare încât se considerau poporul favorizat de Dumnezeu și se așteptau ca Domnul să-i scape de dușmanii lor.” — Ibid., p. 27 (cap. 1).

MARȚI, 17 FEBRUARIE

3. O RESTAURARE PROFEȚITĂ  

a. Ce a amânat judecata prevestită de Mica — și cum reflectă aceasta mila lui Dumnezeu? Ieremia 26:18, 19.

Ieremia 26:18-19: „Mica din Moreșet prorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre și muntele Casei Domnului, o înălțime acoperită cu păduri.»’ L-au omorât însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul? Nu s-a rugat el Domnului? Și atunci, Domnul S-a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Și noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire așa de mare?”“

b. Ce făgăduință dă Dumnezeu celor care biruiesc — și cum indică aceasta spre restaurarea Edenului? Mica 4:1, 2, 6–8.

Mica 4:1-2, 6-8: „În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat tare, ca cel mai înalt munte, se va înălța deasupra dealurilor și popoarele vor veni grămadă la el. Neamurile se vor duce cu grămada la el și vor zice: „Veniți, haidem să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne învețe căile Lui și să umblăm pe cărările Lui!” Căci din Sion va ieși Legea și din Ierusalim, Cuvântul Domnului... 6-8„În ziua aceea”, zice Domnul, „voi aduna pe cei șchiopi, voi strânge grămadă pe cei izgoniți și pe aceia pe care-i chinuisem. Din cei șchiopi voi face o rămășiță, din cei ce erau risipiți, un neam puternic, și Domnul va împărăți peste ei, pe muntele Sionului, de acum și până-n veac! Iar la tine, turn al turmei, deal al fiicei Sionului, la tine va veni și la tine va ajunge vechea stăpânire, împărăția fiicei Ierusalimului!”“

„Satan, prin succesul său în a abate omul de la calea ascultării, a devenit «dumnezeul acestui veac» (2 Corinteni 4:4). Stăpânirea care fusese odinioară a lui Adam a trecut la uzurpator. Dar Fiul lui Dumnezeu a hotărât să vină pe acest pământ pentru a plăti pedeapsa păcatului și astfel nu doar să răscumpere pe om, ci și să recupereze stăpânirea pierdută. Despre această restaurare a profețit Mica atunci când a spus: «Turnul turmei, dealul fiicei Sionului, la tine va veni, da, va sosi stăpânirea cea dintâi.» (Mica 4:8).” — Profeți și regi, p. 682 (cap. 58).

„Cel mai mare interes arătat de oameni în hotărârile tribunalelor pământești abia dacă reflectă interesul manifestat în curțile cerești atunci când numele înscrise în cartea vieții sunt revizuite înaintea Judecătorului întregului pământ. Mijlocitorul divin pledează ca toți cei care au biruit prin credință în sângele Său să fie iertați de nelegiuirile lor, să fie restaurați în căminul lor edenic și încununați ca moștenitori împreună cu El la «stăpânirea cea dintâi» (Mica 4:8). Satan, în eforturile sale de a înșela și ispiti rasa noastră, a crezut că poate zădărnici planul divin cu privire la creația omului; dar Hristos cere acum ca acest plan să fie dus la îndeplinire ca și cum omul n-ar fi căzut niciodată. El cere pentru poporul Său nu doar iertare și îndreptățire, depline și complete, ci și o parte din slava Sa și un loc pe tronul Său.” — Tragedia veacurilor, pp. 483, 484 (cap. 28).

c. Cum au prorocit Mica și alți profeți despre această biruință finală? Mica 4:10–12.

Mica 4:10-12: „Suferă, fiica Sionului, și gemi ca o femeie la naștere! Căci acum vei ieși din cetate și vei locui în câmp și te vei duce până la Babilon! Acolo vei fi izbăvită, acolo te va răscumpăra Domnul din mâna vrăjmașilor tăi. Căci acum multe neamuri s-au strâns împotriva ta și zic: „Să fie pângărită, ca să ne vadă ochii împlinindu-ni-se dorința față de Sion!” Dar ei nu cunosc gândurile Domnului, nu-I înțeleg planurile, nu știu că i-a strâns ca pe niște snopi în arie.“

„Profeții cărora li s-au descoperit aceste mari scene au dorit mult să înțeleagă însemnătatea lor...

Pentru noi, cei care stăm chiar pe marginea împlinirii lor, cât de profunde  și cât de vii ar trebui să fie aceste prezentări ale lucrurilor viitoare — evenimente pentru care, încă de când primii noștri părinți și-au întors pașii din Eden, copiii lui Dumnezeu au vegheat și au așteptat, au tânjit și s-au rugat! — Educația, p. 183 (Istoria și profeția).

MIERCURI, 18 FEBRUARIE

4. REVĂRSARE DIN CER  

a. Într-o abundentă revărsare a îndurării lui Dumnezeu, cum a fost împlinită profeția din Mica 5:1, 2, care dezvăluia natura divină veșnică a lui Hristos — și totuși cum i-a fost trecută cu vederea frumusețea? Matei 2:3–6.

Mica 5:1-2:„Acum, strânge-ți rândurile în cetate, ceata Sionului, căci suntem împresurați! Judecătorul lui Israel este lovit cu nuiaua pe obraz! „Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei.”“

Matei 2:3-6: „Când a auzit împăratul Irod acest lucru, s-a tulburat mult și tot Ierusalimul s-a tulburat împreună cu el. A adunat pe toți preoții cei mai de seamă și pe cărturarii norodului și a căutat să afle de la ei unde trebuia să Se nască Hristosul. „În Betleemul din Iudeea”, i-au răspuns ei, „căci iată ce a fost scris prin prorocul: ‘Și tu, Betleeme, țara lui Iuda, nu ești nicidecum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieși o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.’” “

„Prin patriarhi și profeți, ca și prin tipuri și simboluri, Dumnezeu a vorbit lumii cu privire la venirea unui Eliberator din păcat. Un lung șir de profeții inspirate a indicat venirea «Dorinței tuturor națiunilor» (Hagai 2:7, BTF). Până și locul nașterii Sale și timpul apariției Sale au fost specificate cu exactitate. Fiul lui David trebuia să Se nască în cetatea lui David.” — Profeți și regi, p. 697 (cap. 58).

„La prima venire a lui Hristos, preoții și cărturarii Cetății Sfinte, cărora le fuseseră încredințate oracolele lui Dumnezeu, ar fi putut să discearnă semnele timpului și să proclame venirea Celui Făgăduit. Profeția lui Mica desemna locul nașterii Sale; Daniel specifica timpul venirii Lui (Mica 5:2; Daniel 9:25). Dumnezeu a încredințat aceste profeții conducătorilor iudei; ei erau fără scuză dacă nu știau și nu declarau poporului că venirea lui Mesia era aproape. Ignoranța lor era rezultatul unei neglijențe păcătoase. Iudeii ridicau monumente pentru profeții lui Dumnezeu uciși, în timp ce, prin respectul lor față de marii oameni ai pământului, aduceau omagiu slujitorilor lui Satan. Absorbiți de luptele lor ambițioase pentru loc și putere între oameni, și-au pierdut din vedere onoarea divină care le era oferită de Împăratul cerului.” — Tragedia veacurilor, p. 313 (cap. 17).

b. Ce a fost descoperit ca plan al lui Dumnezeu pentru rămășița luiIsrael? Mica 5:7.

Mica 5:7: „Rămășița lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă, care nu se bizuiește pe nimeni și nu atârnă de copiii oamenilor.“

„Cel care este împăcat cu Dumnezeu și cu semenii săi nu poate fi făcut nefericit. Invidia nu va fi în inima lui; bănuielile rele nu-și vor găsi loc acolo; ura nu poate exista. Inima aflată în armonie cu Dumnezeu este părtașă la pacea cerului și va răspândi influența ei binecuvântată asupra tuturor celor din jur. Duhul păcii se va așeza asemenea stropilor de rouă peste inimile obosite și împovărate de luptele lumii.

Urmașii lui Hristos sunt trimiși în lume cu mesajul păcii. Oricine, care prin influența tăcută și inconștientă a unei vieți sfinte, va revela dragostea lui Hristos; oricine, prin cuvânt sau faptă, va conduce pe altul să renunțe la păcat și să-și predea inima lui Dumnezeu, este un făcător de pace...

Parfumul dulce al lui Hristos îi înconjoară. Parfumul vieții, frumusețea caracterului descoperă lumii faptul că ei sunt copii ai lui Dumnezeu.” — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 27, 28 (Ferice de cei împăciuitori...).

JOI, 19 FEBRUARIE

5. NEPRIHĂNIREA DOMNULUI  

a. Ce apel minunat a făcut Mica în timpul domniei lui Ahaz, chemând pe Israel cel rătăcit să se întoarcă la loialitatea față de Dumnezeu? Mica 6:2–5.

Mica 6:2-5: „Ascultați, munți, pricina Domnului și luați aminte, temelii tari ale pământului! Căci Domnul are o judecată cu poporul Său și vrea să Se judece cu Israel. Poporul Meu, ce ți-am făcut și cu ce te-am ostenit? Răspunde-Mi! Căci te-am scos din țara Egiptului, te-am izbăvit din casa robiei și am trimis înaintea ta pe Moise, Aaron și Maria! Poporul Meu, adu-ți aminte ce plănuia Balac, împăratul Moabului, și ce i-a răspuns Balaam, fiul lui Beor, și ce s-a întâmplat din Sitim până la Ghilgal, ca să cunoști binefacerile Domnului!”“

„Dumnezeu este în controversă cu toți cei care practică cea mai mică nedreptate; căci făcând astfel ei resping autoritatea lui Dumnezeu și își pun în primejdie interesul în ispășirea, în răscumpărarea pe care Hristos a întreprins-o pentru fiecare fiu și fiică a lui Adam. Merită să alegem o cale pe care Dumnezeu o detestă? Merită să punem pe cădelnițele noastre foc străin pentru a-l oferi înaintea lui Dumnezeu și să spunem că nu contează?” — Mărturii pentru pastori și slujitorii Evangheliei, p. 373 (Subcap. Sub care steag? / Judecata lui Amalec).

b. La ce strigăt arzător al multor suflete dorește Dumnezeu să răspundă? Mica 6:6, 7; Ieremia 8:22; Ioan 1:29.

Mica 6:6-7: „Cu ce voi întâmpina pe Domnul și cu ce mă voi pleca înaintea Dumnezeului celui Preaînalt? Îl voi întâmpina oare cu arderi-de-tot, cu viței de un an? Dar primește Domnul oare mii de berbeci sau zeci de mii de râuri de untdelemn? Să dau eu pentru fărădelegile mele pe întâiul meu născut, rodul trupului meu, pentru păcatul sufletului meu?“

Ieremia 8:22: „Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctora colo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?“

Ioan 1:29: „A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!“

„Este imposibil ca noi, prin noi înșine, să scăpăm din groapa păcatului în care am căzut. Inimile noastre sunt rele și nu le putem schimba...

Nu este de ajuns să recunoaștem bunătatea plină de iubire a lui Dumnezeu, să vedem bunăvoința, tandrețea părintească a caracterului Său. Nu este de ajuns să discernem înțelepciunea și dreptatea legii Sale, să vedem că ea este întemeiată pe principiul veșnic al iubirii. Pavel, apostolul, a văzut toate acestea când a exclamat: «Mărturisesc că Legea este bună.» «Legea este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună.» Dar el a adăugat, în amărăciunea chinului și disperării sufletului său: «Eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.» (Romani 7:16, 12, 14). El tânjea după curăția, neprihănirea la care, în sine însuși, era neputincios să ajungă și a strigat: «O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?» (Romani 7:24, marg.). Un astfel de strigăt s-a înălțat din inimile împovărate în toate țările și în toate veacurile. Pentru toți, există doar un singur răspuns: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.» (Ioan 1:29).” — Calea către Hristos, pp. 18, 19 (cap. 9).

VINERI, 20 FEBRUARIE

ÎNTREBĂRI DE REVIZUIRE PERSONALĂ  

1. De ce istorie ar trebui să fim conștienți când ne planificăm închinarea?

2. Ce trebuie să caracterizeze doctrinele bisericii lui Dumnezeu în zilele din urmă?

3. De ce a putut Mica să fie plin de speranță pentru viitor?

4. Explicați contrastul dintre iudeii din zilele lui Hristos și rămășița finală.

5. Ce face posibil ca Dumnezeu să ajungă la inima copiilor Săi rătăciți?