- Introducere
- 1. Privilegiul rugăciunii
- 2. Sinceritatea în rugăciune
- 3. Rugăciunea zilnică - o necesitate.
- 4. Rugăciunea de dimineaţă.
- 5. Rugăciunea stăruitoare
- 6. Rugăciunea credinţei
- 7. Ştiinţa rugăciunii
- 8. Când este nevoie de mai multă rugăciune
- 9. Rugăciune pentru redeşteptare spirituală.
- 10. Putere în rugăciune
- 11. Ploaia timpurie şi târzie.
- 12. Căutând pe Dumnezeu în rugăciune.
- 13. Rugăciune şi încredere.
- 14. Rugăciune şi respect.
- 15. Rugăciune şi sârguinţă.
- 16. Rugăciune şi laudă.
- 17. Tăria rugăciunii.
- 18. Rugaţi-vă şi lucraţi.
- 19. Rugăciunea care se înalţă.
- 20. Rugăciunea sinceră.
- 21. Scopul rugăciunii.
- 22. Îngenunchind în rugăciune I.
- 23. Îngenunchind în rugăciune. II
- 24. Când nu trebuie să îngenunchem.
- 25. Făgăduinţa, rugăciunii.
- 26. Rugăciunea tainică.
- 27. Biblia - Siguranţa pentru viitor.
- 28. Stăruiţi în rugăciune tainică.
- 29. Prin rugăciune.
- 30. Pretutindeni în rugăciune tainică.
- 31. Rugăciune şi meditaţie.
- 32. Îngerii şi rugăciunea.
- 33. Pentru ce ne rugăm dacă Dumnezeu ştie tot?
- 34. Dumnezeu aude rugăciunile noastre.
- 35. Nu depinde de sentimente.
- 36. Când şi cum va răspunde Dumnezeu la rugăciune?
- 37. Vom primi răspunsul?
- 38. Ascultarea şi credinţa, condiţii ale rugăciunii
- 39. Mărturisire şi iertare.
- 40. Rugăciune şi vindecare.
- 41. Rugăciune în vreme de necaz.
- 42. Când mintea rătăceşte.
- 43. Când rugăciunea este cea mai mare nevoie.
- 44. Când rugăciunea este o încumetare.
- 45. Rugăciunea şi închinarea publică.
- 46. Închinarea în familie.
- 47. Rugăciunea de dimineaţă şi de seară.
- 48. Întâlnirea de rugăciune de la mijlocul săptămânii.
- 49. Rugaţi-vă din toată inima.
- 50. Privegheaţi în rugăciune.
- 51. Vegheaţi şi rugaţi-vă!
- 52. Privegheaţi, deci.
- 53. Prin rugăciune în luptă cu Dumnezeu
- 54. Grupele de rugăciune.
- 55. Căutând călăuzirea lui Dumnezeu.
- 56. Pentru ce să ne rugăm.
- 57. Atitudinea rugăciunii.
- 58. Rugaţi-vă pentru alţii.
- 59. Vocea lui Dumnezeu către om.
- 60. Rugându-ne în Numele lui Isus.
- 61. Rugăciunea se înalţă către Marele Preot din Sanctuarul ceresc.
- 62. Rugăciunea se înalţă către Marele Preot din Sanctuarul ceresc
- 63. Rugăciunea biruie pe Satana.
- 64. Este timpul să ne rugăm.
- 65. Rugăciune pentru copiii noştri.
- 66. Rugăciunea mamei.
- 67. Feriţi-vă de amăgiri.
- 68. Credinţa, cheia răspunsului la rugăciune.
- 69. Dumnezeu te invită: Vino!
- 70. Rugăciunea lui Enoh.
- 71. Rugăciunea lui Moise.
- 72. Rugăciunea lui Ilie.
- 73. Rugăciunea lui Ezechia
- 74. Rugăciunea lui Neemia.
- 75. Rugăciunea lui Ioan Botezătorul.
- 76. Rugăciunea lui Martin Luther.
- 77. Rugăciunea lui Isus I
- 78. Rugăciunea lui Isus II.
- 79. Iosua şi îngerul
- Stâmtorarea lui Iacov.
35. Nu depinde de sentimente.
Sentimentele nu sunt o măsură de conduită. "Mulţi fac o greşeală gravă în viaţa lor religioasă, fixându-şi atenţia asupra simţurilor lor şi în funcţie de ele ei judecă propăşirea sau declinul lor. Simţurile nu sunt o măsură de conduită sigură. Nu trebuie să căutăm în sentimente dovada acceptării noastre de către Dumnezeu. În ele nu vom găsi decât ceva care ne va duce la descurajare. Singura noastră speranţă este să: "privim la Isus, începătorul şi desăvârşitorul credinţei noastre." Mărturii, vol. 5, p. 199, 200.
Sentimentele ne pot dezamăgi. "Simţurile sunt adesea înşelătoare; emoţiile nu sunt o ocrotire sigură, pentru că ele sunt schimbătoare şi supuse influenţelor din afară.
Mulţi sunt amăgiţi a se sprijini pe impresiile lorsenzaţionale. Proba este: Ce faceţi voi pentru Hristos? Ce biruinţe câştigaţi voi? Ce jertfe faceţi voi? A birui un spirit egoist, a rezista ispitei de a neglija datoria, a supune patimile şi a da ascultare voioasă şi veselă voinţei lui Hristos, este o dovadă mult mai mare că sunteţi copiii ai lui Dumnezeu, decât o evlavie şi o religie emoţională şi spasmodică." Mărturii, vol. 4, p. 188.
Principiile sunt mai importante decât sentimentele. "Am văzut că, creştinii nu trebuie să preţuiască prea mult, sau să depindă prea mult de un elan trecător al sentimentelor. Aceste sentimente nu sunt întotdeauna o bună călăuză. Scopul fiecărui creştin trebuie să fie de a servi lui Dumnezeu din principiu şi de a nu fi condus de sentiment. Făcând astfel, credinţa va fi pusă în practică şi va creşte. Am văzut că dacă creştinii duc o viaţă de umilinţă jertfitoare, atunci pacea şi bucuria în Domnul va fi rezultatul. Dar cea mai mare fericire va fi simţită în a face bine altora, în a-i face fericiţi. O astfel de fericire, va fi durabilă." Mărturii, vol. 1, p. 161.