72. Rugăciunea lui Ilie.

În mijlocul apostaziei. "Când Ilie a văzut pe Israel afundându-se din ce în ce mai mult în idolatrie, sufletul i-a fost îndurerat şi indignarea l-a cuprins... Necredinţa despărţea cu repeziciune poporul ales de Izvorul puterii lui. Văzând din locuinţa lui retrasă de la munte , această apostazie, Ilie a fost copleşit de amărăciune. Cu groază în suflet el a implorat pe Dumnezeu să oprească poporul favorizat de odinioară de pe calea lui păcătoasă, să-i trimeată judecăţi dacă este nevoie ca să poată fi determinat să vadă în adevărata lumină îndepărtarea lor de cer. El dorea să-i vadă aduşi la pocăinţă înainte ca ei să meargă atât de departe în nelegiuirea lor, încât să provoace pe Dumnezeul lor să-i distrugă cu totul.

Rugăciunea lui Ilie a fost ascultată. Apelurile repetate, mustrările şi avertizările nu aduseseră pe Israel la pocăinţă. Venise timpul când Dumnezeu trebuia să vorbească prin judecăţi." Profeţi şi Regi, p. 119, 120.

Rugăciune stăruitoare. "În anii lungi de secetă şi foamete, Ilie s-a rugat stăruitor ca inimile lui Israel să se întoarcă de la idolatrie la slujirea lui Dumnezeu. Cu răbdare, proorocul a aşteptat, în timp ce mâna Domnului apăsa cu putere peste ţara lovită. Când a văzut dovezile suferinţei şi lipsei înmulţindu-se în toate părţile, inima i-a fost copleşită de durere şi tânjea după puterea care să aducă cât mai grabnic reforma. Dar Însuşi Dumnezeu Îşi aducea la îndeplinire planul şi tot ce putea să facă slujitorul Său, era să se roage în credinţă şi să aştepte timpul pentru o acţiune hotărâta." Profeţi şi Regi, p. 133.

Pe muntele Carmel. "Reamintind poporului îndelunga apostazie care stârnise mânia lui Iehova, Ilie îi somă să-şi umilească inimile şi să se întoarcă la Dumnezeul părinţilor lor, pentru ca blestemul să fie îndepărtat din ţară. Apoi, plecându-se cu respect înaintea Dumnezeului nevăzut, îşi înălţă mâinile către cer şi rosti o rugăciune simplă. Preoţii lui Baal săriseră, ţipaseră, făcuseră spume, dis de dimineaţă, până târziu după amiaza, dar când Ilie se rugă, nici un ţipăt fără rost nu răsună pe înălţimea Carmelului. El se ruga ca şi când ştia că Iehova este acolo, martor la scenă, şi ascultă cererea lui. Proorocii lui  Baal s-au rugat prosteşte fără nici un înţeles. Ilie se rugă simplu şi cu căldură; cerând lui Dumnezeu  să-şi arate superioritatea asupra lui Baal, pentru ca Israel să poată fi determinat să se întoarcă la El."

"Nici nu s-a sfârşit rugăciunea lui Ilie, că flăcări de foc, cu fulgere strălucitoare de lumină au coborât din cer peste altarul înălţat, mistuind jertfa, secând apa din şanţ şi mistuind chiar şi pietrele altarului." Patriarhi şi Profeţi, p. 152, 153.

Cu faţa între genunchi. "Într-o atitudine de umilinţă ,"cu faţa între genunchi" el mijlocea înaintea lui Dumnezeu în favoarea Israelului pocăit."
"În timp ce se ruga, mâna credinţei sale a prins făgăduinţele cerului şi a stăruit în rugăciune până când cererile sale au fost ascultate. El nu a aşteptat o dovadă deplină că Dumnezeu l-a ascultat, ci a fost gata să se avânte riscând totul la cel mai slab semn al bunăvoinţei divine. Şi totuşi, ceea ce el a fost în stare să facă prin puterea lui Dumnezeu, toţi pot să facă în domeniile lor de activitate, în slujba lui Dumnezeu." Patriarhi şi Profeţi, p. 155, 156.