Lecția 5. Părinți și copii (2)

„Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept… Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:1, 4).

„Planul lui Dumnezeu a fost ca membrii familiei să se asocieze în lucru şi studiu, în închinare şi recreaţie, tatăl în calitatea de preot al căminului lui, iar tata şi mama, împreună, ca învăţători şi tovarăşi ai copiilor lor.” – Educaţia, pag. 250, 251 engl. (cap.: „Sabatul”).

Recomandare pentru studiu: Căminul advent, pag. 211-223; 231-239 engl. (cap. 34, 35, 36; 38).

Duminică 28 aprilie
1. EDUCAREA GENERAŢIEI VIITOARE

a. În ce sens este căminul locul din care să înceapă lucrarea reformei? Maleahi 4:5, 6; Luca 1:17.

Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată. El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem!” (Maleahi 4:5, 6).
Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” (Luca 1:17).

b. La ce cuvinte profetice referitoare la Hristos pot apela părinţii credincioşi pentru a-i încuraja în educarea copiilor lor? Evrei 2:13

Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El.” Şi în alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!” (Evrei 2:13).

„Este de cea mai mare importanţă ca părinţii să poată spune: ‚Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul’ (Isaia 8:18). Dacă acesta este privilegiul nostru, se va vedea că am făcut lucrarea încredinţată mâinilor noastre; că la clădirea caracterului copiilor noştri au fost aşezate materiale solide. Se va vedea că ei sunt fără pată, nepângăriţi de relele lumii; dragostea şi teama lui Dumnezeu se află în sufletul lor.” – Signs of the Times, 13 mai 1889.
„Fericiţi sunt părinţii a căror vieţi reflectă divinul, aşa încât făgăduinţele şi poruncile lui Dumnezeu să trezescă în copil recunoştinţă şi reverenţă; părinţii a căror gingăşie, dreptate şi îndelungă răbdare reprezintă pentru copil dragostea, dreptatea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu.” – Divina vindecare, pag. 375 engl. (cap.: „Mama”).

Luni 29 aprilie
2. DATORIILE PĂRINŢILOR

a. Cum se poate stabili o interdependenţă ideală între părinţi şi copii? Coloseni 3:20, 21.

Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. Părinţilor, nu întărâtaţi pe copiii voştri, ca să nu-şi piardă nădejdea. (Coloseni 3:20, 21).

„Răul săvârşit ar trebui făcut să apară chiar aşa de păcătos cum este în realitate şi ar trebui adoptată o măsură fermă şi hotărâtă pentru a preveni repetarea lui; totuşi, copiii nu ar trebui lăsaţi dezamăgiţi, ci încurajaţi ca să se poată îndrepta şi să poată câştiga încrederea şi aprobarea voastră.” – Îndrumarea copilului, pag. 279 engl. (cap.: „Reacţia copilului”).

b. Care este datoria noastră faţă de copiii noştri în a-i discplina în dragoste şi temere de Domnul cu rugăciune? Proverbele 19:18; Evrei 12:7, 8.

Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori. (Proverbele 19:18).
Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. (Evrei 12:7, 8).

„Îşi dau părinţii seama de răspunderea lor? Se pare că mulţi pierd din vedere faptul că trebuie să vegheze cu grijă asupra copiilor lor şi le permite să stăruiască în patimi rele şi să nu-i asculte. Ei le acordă prea puţină atenţie până când sentimentele le sunt stârnite şi atunci, în mânia lor, îi pedepsesc.
Mulţi părinţi va trebui ca la sfârşit să dea socoteală de neglijenţa manifestată faţă de copiii lor. Ei le-au cultivat şi întreţinut temperamentele lor rele supunându-se dorinţelor şi voinţei lor, în timp ce dorinţele şi voinţa copiilor ar trebui să fie supuse lor. Ei au adus dezaprobarea lui Dumnezeu asupra lor şi a copiilor lor prin aceste lucruri. Părinţi, aţi uitat ce este scris în cuvântul sfânt: ‚Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său’? (Proverbele 13:24). Copiii sunt lăsaţi să crească în loc să fie educaţi. Se crede că sărmanii micuţi nu ştiu sau nu înţeleg atunci când sunt pedepsiţi la zece sau douăsprezece luni, şi ei încep să dea pe faţă încăpăţânare de când sunt foarte mici. Părinţii le permite să aibă temperamente şi patimi rele fără să-i supună şi să-i corecteze, şi făcând astfel ei nutresc şi întreţin aceste patimi rele până când cresc şi se întăresc odată cu maturizarea lor.” – The Review and Herald, 19 septembrie 1854.

c. Ce întrebare va adresa Dumnezeu părinţilor în calitate de păstori ai copiilor lor? Ieremia 13:20.

Ridică-ţi ochii şi priveşte pe cei ce vin de la miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mândru? (Ieremia 13:20).

Marţi 30 aprilie
3. ALTE DATORII ALE PĂRINŢILOR

a. Ce calitate esenţială trebuie să dea pe faţă un bărbat ca fiu înainte de a putea fi un tată competent? Proverbele 15:20; 1:5; 13:1; 14:16.

Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mama sa. (Proverbele 15:20).
… să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă – (Proverbele 1:5).
Un fiu înţelept ascultă învăţătura tatălui său, dar batjocoritorul n-ascultă mustrarea. (Proverbele 13:1).
Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat şi fără frică. (Proverbele 14:16).

„Educaţia nu va realiza niciodată ceea ce ar putea şi ar trebui până când nu se recunoaşte pe deplin importanţa lucrării părinţilor şi ei nu primesc o instruire în vederea răspunderilor lor sfinte.” – Educaţia, pag. 276 engl. (cap.: „Pregătirea”).

b. Cât este de important ca părinţii să nu manifeste faţă de copiii lor o dragoste oarbă sau asprime nepotrivită? Ioan 10:27; Efeseni 6:4.

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. (Ioan 10:27).
Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului. (Efeseni 6:4).

„În timp ce nu ar trebui să manifestăm o dragoste oarbă, nu ar trebui să dăm pe faţă nici o asprime nepotrivită. Copiii nu pot fi aduşi la Domnul cu forţa. Ei pot fi îndrumaţi, dar nu obligaţi. ‚Oile Mele ascultă glasul Meu,’ spune Hristos (Ioan 10:27). El nu spune: ‚Oile ascultă glasul meu şi sunt forţate să umble pe calea ascultării’. Părinţii nu ar trebui să provoace niciodată durere copiilor lor prin pretenţii aspre şi iraţionale. Asprimea îndreaptă sufletele în plasa lui Satan.
Aplicaţi regulile căminului cu înţelepciune şi dragoste, nu cu o vergea de fier. Copiii vor răspunde cu ascultare binevoitoare la regula dragostei… Faceţi ca vieţile lor să fie cât se poate de fericite… Păstraţi solul sufletului lor moale dând pe faţă dragoste şi afecţiune, pregătindu-l astfel pentru sămânţa adevărului.” – Sfaturi pentru părinţi, educatori şi elevi, pag. 114 engl. (cap 13).
„Pretindeţi ascultarea strictă în familia voastră; dar în timp ce faceţi aceasta, căutaţi-L pe Domnul împreună cu copiii voştri şi rugaţi-L să vină şi să conducă. Poate că cei mici au făcut ceva ce necesită pedeapsa; dar dacă vă purtaţi cu ei în spiritul lui Hristos, braţele lor se voi încolăci în jurul gâtului vostru; ei se vor smeri înaintea Domnului şi îşi vor recunoaşte greşeala. Aceasta este de ajuns. Atunci nu mai au nevoie de pedeapsă. Să mulţumim Domnului că El a deschis calea ca să putem ajunge la fiecare suflet.” – Îndrumarea copilului, pag. 244 engl. (cap.: „Disciplina pentru corectare”).
„Influenţa îmbinată a autorităţii şi dragostei ne va face în stare să ţinem cu hotărâre şi bunătate frâul conducerii familiei.” – Căminul advent, pag. 308 engl. (cap. 52).

Miercuri 1 mai
4. DATORIILE COPIILOR

a. Ce obligaţie divină zace asupra copiilor în relaţia lor cu părinţii? Efeseni 6:2, 3. Discutaţi despre felul cum se vor purta copiii creştini faţă de părinţii lor. Leviticul 19:32.

„Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.” (Efeseni 6:2, 3).
Să te scoli înaintea perilor albi şi să cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul. (Leviticul 19:32).

„Obligaţia copiilor de a-şi cinsti părinţii este valabilă întreaga viaţă… Obligaţia noastră faţă de părinţii noştri nu încetează niciodată. Dragostea noastră faţă de ei şi a lor faţă de noi, nu se măsoară în ani sau distanţă, iar răspunderea noastră nu poate fi pusă niciodată deoparte.” – Căminul advent, pag. 360 engl. (cap. 59).
„Părinţii sunt îndreptăţiţi la un nivel de dragoste şi respect care nu se cuvine nici o altei persoane. Dumnezeu Însuşi, care a aşezat asupra lor răspunderea pentru sufletele încredinţate purtării lor de grijă, a poruncit ca, în primii ani de viaţă, părinţii să stea în locul lui Dumnezeu pentru copiii lor … Porunca a cincea cere nu numai respect, supunere şi ascultare din partea copiilor faţă de părinţi, ci pretinde şi ca ei să le ofere dragoste şi gingăşie, să le uşureze grijile, să le păzească reputaţia şi să-i sprijine şi mângâie la bătrâneţe.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 308 engl. (cap. 27).
„Un adevărat creştin nu va fi niciodată lipsit de amabilitate, niciodată nu va fi nepăsător faţă de tatăl sau mama lui, indiferent de împrejurări… Copii, lăsaţi ca ultimele zile ale părinţilor voştri, când sunt plăpânzi şi neînstare a mai avea grijă de ei, să fie umplute de mulţumire, pace şi dragoste. De dragul lui Dumnezeu, lăsaţi-i să coboare în mormânt primind din partea voastră bunătate, dragoste, milă şi iertare. Voi doriţi ca Domnul să vă iubească, să vă ierte şi să aibă milă faţă de voi şi să vă ajute în boala voastră, dar oare nu-i veţi trata pe alţii aşa cum aţi dori să fiţi trataţi voi înşivă?” – Căminul advent, pag. 362, 363 engl. (cap. 59).

b. Cine altcineva ar mai trebui tratat cu respect, în afară de părinţi? 1 Timotei 5:1, 17; Evrei 13:17.

Nu mustra cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi. (1 Timotei 5:1).
Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau altora. (1 Timotei 5:17).
Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de niciun folos. (Evrei 13:17).

„[Porunca a cincea] impune respect şi faţă de predicatori şi conducători şi pentru toţi cei cărora Dumnezeu le-a dat autoritate.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 308 engl. (cap. 27).
„Dumnezeu porunceşte respect plin de gingăşie faţă de cei în vârstă. El spune: ‚Perii albi sunt o cunună de cinste, ea se găseşte pe calea neprihănirii.’ (Proverbele 16:31). Ei vorbesc despre bătăliile duse şi biruinţele câştigate; despre poverile purtate şi despre ispitele respinse. Vorbesc despre picioarele obosite care se apropie de odihnă, de locuri care în curând vor fi goale.” – Educaţia, pag. 244 eng. (cap.: „Comportamentul”).

Joi 2 mai
5. CĂMINUL ŞI SABATUL

a. Unde şi cum au fost unite familia şi Sabatul? Genesa 1:27; 2:1-3.

Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. (Geneza 1:27).
Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse. (Geneza 2:1-3).

b. Cum oferă Sabatul ocazii familiilor de a intra în comuniune cu Dumnezeu? Exodul 31:13; 20:11.

„Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Să nu care cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi şi urmaşii voştri un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc. (Exodul 31:13).
Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o. (Exodul 20:11).

„Atât Sabatul cât şi familia au fost ambele instituite în Eden, iar intenţia lui Dumnezeu era ca ele să fie legate într-un mod trainic. În această zi, mai mult decât în oricare alta, este posibil să trăim viaţa din Eden. Planul lui Dumnezeu a fost ca membrii familiei să se asocieze în lucru şi studiu, în închinare şi recreaţie, tatăl în calitate de preot al căminului lui, iar tata şi mama, împreună, ca învăţători şi tovarăşi ai copiilor lor.” – Educaţia, pag. 250, 251 engl. (cap.: „Sabatul”).
„[În Sabat] ar trebui să dedicăm timp pentru a trezi interesul copiilor noştri. Schimbarea va avea o influenţă fericită asupra lor. Putem ieşi cu ei la aer curat; putem sta împreună cu ei în dumbrăvi şi în lumina strălucitore a soarelui, şi să hrănim minţile lor active vorbind cu ei despre lucrările lui Dumnezeu, şi putem să-i inspirăm cu dragoste şi reverenţă atrăgând atenţia lor la frumuseţile naturii.
Sabatul ar trebui făcut atât de interesant pentru familiile noastre încât întoarcerea lui săptămânală să fie salutată cu bucurie.” – Îndrumarea copilului, pag. 536 engl. (cap.: „Sabatul, ziua bucuriei”).

Vineri 3 mai
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce profeţie din Maleahi indică spre o lucrare specială ce trebuie făcută astăzi în căminele creştine?
2. Cum ar trebui să-şi dezvolte părinţii abilităţile necesare pentru a avea relaţii bune cu odraslele lor?
3. Cât de mult trebuie să-şi încurajeze părinţii copiii ca să dea pe faţă un interes serios faţă de studiul Bibliei?
4. Ce trebuie să facă copiii în ascultare de porunca divină pentru a-şi cinsti părinţii? Cum ar trebui să se poarte ei cu părinţii lor în vârstă?
5. De ce sunt legate familia şi Sabatul într-un mod inseparabil?