Lecția 10. Disciplina din familie

 „Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui.” (Maleahi 3:16). 

„Dragostea vine de la Dumnezeu. Ea este o plantă de origine cerească şi nu poate trăi şi înflori în inima firească… Cea mai bună metodă de a reforma caracterul şi de a îndrepta conduita familiei tale este prin principiul dragostei. Ea este cu adevărat o putere şi va realiza ceea ce forţa şi banii nu pot face.” – Testimonies, vol 4, pag. 256 engl. (cap.: „Egoism în biserică şi familie”).

Recomandare pentru studiu: Căminul advent, pag. 271- 290 engl. (cap. 46-49).

Duminică 2 iunie
1. ATITUDINI CORECTE ŞI GREŞITE 

a. Ce este esenţial pentru părinţi ca să menţină disciplina în familie? Matei 18:19. Daţi un exemplu despre cum atitudinile din cămin sunt duse în viaţa de biserică.

Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. (Matei 18:19).

„Soţul trebuie să fie legătura familiei. Aceasta este poziţia lui şi, dacă este creştin, el va menţine stăpânirea în familie. Autoritatea lui trebuie respectată în orice privinţă… Dacă taţii şi mamele au păreri diferite, lucrând unul împotriva celuilalt ca să contracareze influenţa celuilalt, familia se va afla într-o poziţie de descurajare, şi nici tata şi nici mama nu va primi respectul şi încrederea care sunt esenţiale pentru o familie bine condusă… Ar fi bine ca părinţii să lucreze în armonie, îndrumându-i pe copii în teama de Dumnezeu şi neuitând că ei sunt agenţi Săi.” – The Review and Herald, 13 mai 1894.
„Directorii instituţiilor noastre au cea mai grea sarcină, aceea de a păstra ordinea şi de a-i disciplina cu înţelepciune pe tinerii care se află în grija lor. Membrii bisericii pot face mult pentru a le susţine mâinile. Atunci când tinerii nu sunt dispuşi să se supună disciplinei instituţiei, sau când în orice problemă de neînţelegere cu superiorii lor sunt hotărâţi să facă aşa cum le place lor, părinţii nu trebuie să-şi susţină copiii şi să simpatizeze cu ei orbeşte.” – Testimonies, vol. 7, pag. 185 engl. (cap.: „Biserica şi casa de editură”). 

Luni 3 iunie
2. CORECTÂNDU-I PE COPII 

a. În eforturile de a-i corecta pe copiii noştri, de ce anume este adesea nevoie? Proverbele 19:18.

Pedepseşte-ţi fiul, căci tot mai este nădejde, dar nu dori să-l omori. (Proverbele 19:18).

„După ce ţi-ai îndeplinit cu credincioşie datoria faţă de copiii tăi, du-i la Dumnezeu şi roagă-L să te ajute. Spune-i că ţi-ai făcut partea, şi apoi, în credinţă, roagă-L pe Dumnezeu să-Şi facă partea Sa, pe care nu o poţi face. Roagă-L să le îmblânzească înclinaţiile, să-i facă liniştiţi şi blânzi prin Duhul Său cel Sfânt. El vă va asculta rugăciunea. Îi va face plăcere să vă răspundă la rugăciune. Prin cuvântul Său, el vă porunceşte să vă corectaţi copiii, să ‚nu vă lăsaţi influenţaţi de plânsul lor,’ iar cuvântul Său trebuie ascultat în aceste lucruri.” – The Review and Herald, 19 septembrie 1854.

b. Cum pot trezi părinţii rebeliunea în unii din copiii pretinselor cămine creştine prin felul greşit de administrare a acestuia? 2 Timotei 3:2.

Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie. (2 Timotei 3:2).

„Unul din semnele ‚zilelor de pe urmă’ este neascultarea copiilor de părinţii lor (2 Timotei 3:2). Îşi dau părinţii seama de răspunderea lor? Mulţi par să piardă din vedere grija pe care ar trebui să o aibă faţă de copiii lor, şi le permite să nutrească patimi rele şi să nu-i asculte. Ei le acordă prea puţină atenţie până când li se stârnesc simţămintele şi apoi îi pedepsesc cu mânie…
Părinţi, corectaţi-vă copii. Începeţi de când sunt mici, când pot fi impresionaţi mai uşor, iar dispoziţiile lor rele pot fi supuse înainte să ajungă la maturitate şi să fie întărite. Trebuie să vă corectaţi copiii cu dragoste.” – Ibid. 

c. Pe măsură ce copiii cresc şi se dezvoltă, ce trebuie să înţeleagă părinţii în privinţa regulilor şi metodelor de disciplinare? 1 Corinteni 13:11.

Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. (1 Corinteni 13:11).

„Nu vă purtaţi cu copiii voştri numai cu asprime, uitând că şi voi aţi fost copii şi uitând că ei nu sunt decât nişte copii. Să nu aşteptaţi de la ei să fie perfecţi şi nu încercaţi să-i faceţi să se poarte dintr-o dată ca oameni mari.” – Căminul advent, pag. 196 engl. (cap. 31).

Marţi 4 iunie
3. SIGURANŢĂ PRIN DRAGOSTE CONSECVENTĂ 

a. Cu ce atitudine trebuie să ne abordăm copiii pentru a-i educa? Matei 18:3 (p.p.). Explicaţi câteva principii cheie cu privire la acest punct.

…şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi.... (Matei 18:3).

„Mamelor, nu aveţi o lucrare de făcut în familiile voastre? Poate întrebaţi: Cum putem îndrepta relele care există deja? Cum putem începe lucrarea? Dacă vă lipseşte înţelepciunea, mergeţi la Dumnezeu; El a făgăduit că v-o va da cu mână largă. Rugaţi-vă mult şi cu ardoare pentru ajutorul divin. Regulile nu pot fi urmate în toate cazurile. Acum este nevoie de exercitarea unei judecăţi sfinţite. Nu fiţi repezite şi agitate şi nu-i condamnaţi pe copii. O astfel de conduită nu-i va face decât să se revolte. Ar trebui să simţiţi un regret profund faţă de orice cale greşită pe care aţi urmat-o şi care poate să-i fi deschis uşa lui Satan ca să-i conducă pe copiii voştri cu ispitele lui… Înainte de a-i învăţa pe copiii voştri lecţia stăpânirii de sine, ar trebui să o învăţaţi voi.” – An Appeal to Mothers, pag. 20, 21.
„Puţini părinţi încep destul de timpuriu să-i înveţe pe copiii lor ascultarea. De obicei, copilul este lăsat până la doi sau trei ani, ca apoi părinţii să înceapă a-l disciplina. Ei se abţin de la aceasta, crezând că este prea mic ca să înveţe să asculte. Dar în tot acest timp eul se întăreşte în mica făptură, şi cu fiecare zi e tot mai greu pentru părinţi să câştige controlul asupra copilului.
La o vârstă foarte fragedă, copiii pot înţelege ceea ce li se spune clar şi într-un mod simplu şi, printr-o conducere plină de bunătate şi chibzuinţă, ei pot fi învăţaţi să asculte… Mama nu ar trebui să îngăduie copilului ei să câştige vreun avantaj asupra ei în nici o privinţă; şi, pentru a menţine această autoritate, nu este nevoie să apeleze la măsuri aspre; o mână fermă dar hotărâtă şi amabilitatea, care îl vor convinge pe copil de dragostea ta, vor atinge scopul…
[Copiilor] nu ar trebui să li se permită niciodată să dea pe faţă lipsă de respect faţă de părinţii lor. Încăpăţânarea nu ar trebui permisă niciodată fără a fi mustrată. Binele viitor al copilului cere disciplină plină de bunăvoinţă şi iubire, dar fermă.” – Îndrumarea copilului, pag. 82, 83 engl. (cap.: „A fi învăţat din pruncie”). 

b. Dacă puterea dragostei este exercitată de către părinţi preocupaţi, care va fi efectul asupra copiilor? 1 Corinteni 13:7, 8 (p.p.); Romani 15:1.

…acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată… (1 Corinteni 13:8).
Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne plăcem nouă înşine. (Romani 15:1). 

Miercuri 5 iunie
4. EXPRIMAREA DRAGOSTEI ÎNTRE MEMBRII FAMILIEI 

a. Care este unul din principalii factori care asigură o viaţă frumoasă de familie? Filipeni 2:2. Explicaţi felul în care părinţii ar trebui să arate copiilor lor că-i iubesc.

…faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând. (Filipeni 2:2).

„Este nevoie de mame care să-i facă pe copiii lor să se simtă membri ai familiei… Trebuie să-i faceţi continuu pe copiii voştri să simtă că îi iubiţi; că lucraţi pentru binele lor; că fericirea lor este preţioasă pentru voi; că doriţi să faceţi numai ceea ce este spre binele lor. Ar trebui să le satisfaceţi micile dorinţe ori de câte ori este rezonabil să o faceţi.” – Căminul advent, pag. 197, 198 engl. (cap. 31).
„În cazul în care copilul tău se joacă cu ceva ce nu este potrivit pentru el ca jucărie, nu i-o smulge din mână; ci determină-l să o schimbe cu ceva ce va fi potrivit pentru el, şi care îi va provoca o mai mare plăcere.” – The Signs of the Times, 30 aprilie 1894.
„Învăţaţi-i pe copii încă din pruncie să fie bucuroşi şi ascultători. Învăţaţi-i să vă ajute. Spuneţi-le că ei sunt o parte a cercului familiei şi că aveţi nevoie de ajutorul lor, aşa încât să nu mai fie nevoie să le purtaţi grija. ‚O,’ spun unele mame, ‚copiii mei mă încurcă atunci când încearcă să mă ajute.’ Şi copiii mei au făcut la fel, dar credeţi că i-am lăsat să vadă acest lucru? Lăudaţi-vă copiii. Daţi-le învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă. Aceasta este mai bine decât să citească romane, decât să facă vizite, decât să urmeze modele lumii. Nu trecem decât o singură dată prin viaţă. Nu ne putem permite să dăm greş şi să nu ne atingem ţinta pentru care Hristos ne-a spus să ne luptăm.” – Sermons and Talks, vol. 1, pag. 325, 326. 

b. Cum ar trebui membrii familiei creştine să-şi exprime afecţiunea unul faţă de celălalt? Efeseni 4:32; Iacov 3:17.

Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos. (Efeseni 4:32).
Înţelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. (Iacov 3:17). 

„În multe familii există o mare lipsă în ce priveşte exprimarea afecţiunii unul faţă de celălalt. Nu este nevoie de sentimentalism, însă este nevoie de exprimarea dragostei şi a duioşiei într-un mod simplu, curat şi demn. Mul­ţi cultivă tot timpul duritate, iar în cuvânt şi acţiune dau pe faţă partea sa­tanică a caracterului. Iubirea tandră trebuie să fie nutrită întotdeauna între soţ şi soţie, între părinţi şi copii, fraţi şi surori. Orice cuvânt pripit trebuie evitat şi nu trebuie să existe nici măcar aparenţa lipsei de iubire unul faţă de celălalt. Este datoria fiecăruia din familie să fie plăcut, să vorbească cu bunătate.” – Căminul advent, pag. 198 engl. (cap. 31).

Joi 6 iunie
5. FIIND STĂPÂNIŢI DE DUHUL SFÂNT 

a. Ce exemplu ar trebui să dea taţii şi mamele copiilor lor? Matei 11:28-30.

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.  Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28-30.).

„În familie, taţii şi mamele ar trebui să prezinte copiilor lor exemplul pe care ei doresc ca aceştia să-l imite. Ei ar trebui să manifeste unul faţă de altul un respect calm în cuvânt, privire şi acţiune. Ei ar trebui să arate că sunt stăpâniţi de Duhul Sfânt, reprezentând înaintea copiilor lor caracterul lui Isus Hristos.” – The Review and Herald, 13 martie 1894.

b. Ce ţintă ar trebui să aibă părinţii mereu în minte atunci când îi educă pe copiii lor? Ca urmare, cum ar trebui să acţioneze? 2 Ioan 4-6.

M-am bucurat foarte mult când am aflat pe unii din copiii tăi umblând în adevăr, după porunca pe care am primit-o de la Tatăl. Şi acum, te rog, Doamnă, nu ca şi cum ţi-aş scrie o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început: să ne iubim unii pe alţii! Şi dragostea stă în vieţuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblaţi, după cum aţi auzit de la început. - 2 Ioan 1:4-6

„Prin viaţa lor zilnică, părinţii ar trebui să arate ce înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu mai presus de orice şi pe aproapele lor ca pe ei înşişi. Acolo unde religia este ceva practic în cămin, se va realiza un mare bine. Religia îi va conduce pe părinţi să facă exact lucrarea pe care Dumnezeu a hotărât să fie făcută în cămin. Copiii vor fi crescuţi în temere şi în mustrarea Domnului.” – Ibid.

Vineri 7 iunie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE 

1. De ce are copilaşul nevoie de o îndrumare strictă? De ce ar trebui ca el să cunoască diferenţa dintre ce înseamnă purtarea bună şi acceptabilă şi cea inacceptabilă în cămin?
2. Faceţi deosebirea dintre metodele bune şi greşite referitoare la corectarea copiilor.
3. Ce principii ar trebui să susţinem înaintea copiilor noştri ca temelie a întregii înţelepciuni?
4. Cât de importantă este exprimarea afecţiunii între membrii familiei?
5. Cum vor arăta părinţii creştini că sunt stăpâniţi de Duhul Sfânt?