Lecţia 8. Căminul ca şcoală de formare

 „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele legii acesteia.” (Deuteronomul 32:46).

„Adevărata educaţie înseamnă instruire misionară. Fiecare fiu şi fiică a lui Dumnezeu este chemat să fie misionar; noi suntem chemaţi în slujba lui Dumnezeu şi a semenilor noştri; iar obiectul educaţiei noastre ar trebui să fie pregătirea pentru această slujire.” – Divina vindecare, pag. 395 engl. (cap.: „Influenţele din cămin”).

Recomandare pentru studiu: Căminul advent, pag. 317-325; 421-433 engl. (cap. 54, 69, 70).

Duminică 19 mai
1. PREGĂTIRE PENTRU SLUJIRE

a. Ce plan şi scop are Hristos pentru fiecare suflet care se întoarce la El? Ioan 17:18; Matei 20:27, 28; 10:16.

Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. (Ioan 17:18).
… şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi. (Matei 20:27, 28).
Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii. (Matei 10:16). 

„Părinţii şi profesorii ar trebui să nu piardă niciodată din vedere acest scop [de a sluji lui Dumnezeu şi semenilor noştri]. Nu ştim în ce domeniu vor lucra copiii noştri. Poate că îşi vor petrece viaţa în cercul căminului; poate vor avea o meserie obişnuită sau vor merge ca vestitori ai evangheliei în ţările păgâne; însă toţi, în mod egal, se vor numi misionari pentru Dumnezeu, slujitori ai harului pentru lume.
Copiii şi tinerii… trebuie să obţină o educaţie care să-i ajute să stea în picioare de partea lui Hristos în slujire neegoistă… Din toate părţile, sunt ispitiţi spre îngăduinţă de sine şi egoism, pentru a fi abătuţi de la calea prevăzută pentru răscumpăraţii Domnului. Dacă viaţa lor va fi o binecuvân­tare sau un blestem depinde de alegerea lor. Plini de energie, nerăbdători să-şi încerce capacităţile neobosite, ei trebuie să-şi găsească un făgaş în care să reverse preaplinul vieţii lor. Vor fi activi pentru bine sau rău. Cuvântul lui Dumnezeu nu opreşte acţiunea, ci îi dă o direcţie corectă…
Ca părinţi şi creştini, avem datoria de a-i îndruma corect pe copiii noştri. Ei ar trebui călăuziţi cu atenţie, înţelepciune şi blândeţe pe cărările lucrării creştine… ‚Nu ca să i se slujească, ci să slujească’ este marea lecţie pe care trebuie să ne-o însuşim şi să o dăm altora (Matei 20:28).” – Divina vindecare, pag. 395, 396 engl. (cap: „Adevărata educaţie – o instruire misionară”).

Luni 20 mai
2. CĂMINUL CA ŞCOALĂ DE FORMARE

a. Ce contrast se vede între educaţia de acasă a lui Isus şi cea a educatorilor din timpul Său? Luca 2:40; Ioan 7:15; Matei 7:29. Discutaţi despre importanţa căminului în ce priveşte pregătirea pentru slujire.

Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El.  (Luca 2:40).
Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum are Omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”  (Ioan 7:15).
…căci El îi învăţa ca unul care avea putere, nu cum îi învăţau cărturarii lor.  (Matei 7:29).

„Isus Şi-a primit educaţia în cămin. Mama lui a fost primul educator omenesc. De pe buzele ei şi din sulurile profeţilor, El a învăţat despre lucrurile cereşti… Educatorii timpului căutau să impună respect prin etalare şi paradă. Viaţa lui Isus constituia un contrast izbitor cu toate aceste lucruri… ‚ Iar Pruncul creştea şi Se întărea; era plin de înţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El’ (Luca 2:40). Pregătit în felul acesta, El Şi-a început misiunea, exercitând în fiecare moment al contactului Său cu oamenii o influenţă spre binecuvântare, o putere transformatoare, aşa cum lumea nu mai văzuse niciodată.
Căminul este prima şcoală a copilului, şi aici trebuie să se pună bazele pentru o viaţă de slujire. Principiile acesteia trebuie învăţate nu numai teoretic. Ele trebuie să modeleze pregătirea întregii vieţi.” – Divina vindecare, pag. 399, 400 engl. (cap: „Adevărata educaţie – o instruire misionară”).

b. Ce sfat are înţeleptul pentru cel căruia nu-i place să lucreze? Proverbele 6:6-11. Cum putem fi utili în viaţa de cămin?

Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totuşi îşi pregăteşte hrana vara şi strânge de ale mâncării în timpul secerişului. Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!… Şi sărăcia vine peste tine ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat. (Proverbele 6:6-11).

„Copilul trebuie învăţat lecţia utilităţii foarte devreme. De îndată ce tăria fizică şi puterea raţiunii sunt suficient de dezvoltate, ar trebui să i se încredinţeze datorii în cămin. El ar trebui încurajat să încerce să-şi ajute tata şi mama, încurajat să-şi tăgăduiască eul şi să exercite stăpânirea de sine, să dea prioritate fericirii şi confortului altora, să caute ocazii de a-şi bucura şi ajuta fraţii şi surorile precum şi tovarăşii de joacă, şi să dea pe faţă bunătate faţă de cei în vârstă, bolnavi şi nefericiţi. Cu cât în familie predomină mai mult din spiritul adevăratei slujiri, cu atât mai mult se va dezvolta în vieţile copiilor. Ei vor învăţa să găsească bucurie în slujire şi sacrificiu pentru binele altora.” – Idem., pag. 401 engl. (cap: „Adevărata educaţie – o instruire misionară”).

Marţi 21 mai
3. MANUALUL DE INSTRUIRE AL CĂMINULUI

a. Ce lecţie trebuie să aibă în vedere părinţii când dau educaţie copiilor lor? Romani 14:19; Filipeni 2:15; Iuda 3.

Aşadar, să urmărim lucrurile care duc la pacea şi zidirea noastră. (Romani 14:19).
… ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume. (Filipeni 2:15).
Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. (Iuda 1:3).

„Biblia dă instrucţiuni clare cu privire la importanţa lucrării de educaţie a copiilor [Deuteronomul 6:4-6, 7-9; 7:3, 4, 6-8 citat]… Aici se află instrucţiuni valoroase care ajung până în zilele noastre. Dumnezeu ne vorbeşte în aceste zile de pe urmă şi El va fi înţeles şi ascultat.” – Testimonies, vol. 5, pag. 328 engl. (cap.: „Instruirea copiilor”).
„Cei care au văzut adevărul şi i-au înţeles importanţa, care au avut şi au experienţă în lucrurile lui Dumnezeu, trebuie să-i înveţe pe copii doctrina sănătoasă. Ei ar trebui să-i înveţe despre marii stâlpi ai credinţei, despre motivele pentru care suntem adventişti de ziua a şaptea – de ce suntem chemaţi, asemenea copiilor lui Israel, să fim un popor deosebit, o naţiune sfântă, despărţiţi şi diferiţi de toate celelalte popoare de pe faţa pământului. Aceste lucruri ar trebui explicate copiilor într-un limbaj simplu, uşor de înţeles; şi pe măsură ce cresc, lecţiile date trebuie să fie potrivite cu capacităţile lor crescânde până când se pun în mod temeinic temeliile adevărului.” – Idem., pag. 330 engl. (cap.: „Instruirea copiilor”).
„Dumnezeu nu le cere tinerilor să aibă aspiraţii joase. Trăsăturile de caracter care dau omului succes şi onoare între oameni – dorinţa de nestăpânit după un bine mai măreţ, voinţa nestrămutată, activitatea încordată şi tenacitatea neobosită – nu ar trebui descurajate. Prin harul lui Dumnezeu, ele ar trebui direcţionate în vederea atingerii unor obiective care sunt atât de departe de interesele egoiste şi lumeşti cum sunt cerurile faţă de pământ.” – Divina vindecare, pag. 396 engl. (cap: „Adevărata educaţie – O instruire misionară”).

b. Care ar trebui să fie sfetnicul zilnic al părinţilor? Psalmii 119:105, 130.

Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea. (Psalmii 119:105).
Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate. (Psalmii 119:130).

„Cuvântul lui Dumnezeu ar trebui să fie sfătuitorul zilnic [al părinţilor]. În el, se găsesc astfel de instrucţiuni încât părinţii nu ar trebui să greşească în ce priveşte educaţia copiilor lor; dar nu aprobă nici o indiferenţă sau neglijenţă. Legea lui Dumnezeu trebuie păstrată în faţa copiilor ca marele standard moral. Când se trezesc, când stau jos şi când pornesc la drum, sau când se întorc acasă, ei trebuie învăţaţi această lege ca marea regulă a vieţii, iar principiile ei trebuie întreţesute în întreaga lor experienţă. Ei trebuie să fie învăţaţi să fie cinstiţi, sinceri, cumpătaţi, economi, harnici şi să-L iubească pe Dumnezeu din toată inima. Aceasta înseamnă a-i creşte în mustrarea şi învăţătura Domnului. Aceasta înseamnă a le pune picioarele pe calea datoriei şi siguranţei.” – Testimonies, vol. 5, pag. 329 engl. (cap.: „Instruirea copiilor”).

Miercuri 22 mai
4. RESPECT FAŢĂ DE AUTORITATE

a. Ce cere porunca a cincea? Exodul 20:12. Discutaţi despre legătura dintre urmările instruirii părinteşti date cu credincioşie lui Isaac şi autoritatea părintească (Genesa 24:1-4, 67).

Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţarape care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.  (Exodul 20:12).
Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea; şi te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în ţara şi la rudele mele să iei nevastă fiului meu, Isaac.” (Geneza 24:1-4).
Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale. (Geneza 24:67).

„Copiii… ar trebui instruiţi, educaţi şi disciplinaţi până când devin ascultători de părinţii lor, respectându-le autoritatea. În felul acesta, se va sădi în inima lor respect faţă de autoritatea divină, iar educaţia din cămin va fi pregătitoare pentru familia din cer.” – Îndrumarea copilului, pag. 224 engl. (cap.: „Scopurile disciplinei”).
„Părinţii să nu piardă niciodată din vedere răspunderea pe care o au în ce priveşte fericirea viitoare a copiilor lor. Stima pe care Isaac a avut-o faţă de judecata tatălui său a fost urmarea educaţiei care l-a învăţat să găsească plăcere într-o viaţă de ascultare. Avraam a cerut copiilor săi să respecte autoritatea părintească, viaţa sa zilnică mărturisind că autoritatea nu reprezenta un control egoist şi arbitrar ci se baza pe dragoste şi avea în vedere bunăstarea şi fericirea lor.” – Solii pentru tineret, pag. 465, 466 engl. (cap. 157).
„Voi întrebaţi: ‚Ar trebui ca părinţii să aleagă un partener pentru copilul lor fără să ţină seama de sufletul şi sentimentele lui?’ Eu vă formulez întrebarea aşa cum ar trebui să fie: Ar trebui ca fiul sau fiica să-şi aleagă un partener fără ca mai întâi să se consulte cu părinţii, atunci când un astfel de pas afectează fericirea părinţilor dacă îi iubesc cât de cât pe copiii lor? Şi ar trebui ca acel copil, în ciuda sfatului şi rugăminţilor părinţilor, să continue să-şi urmeze propria cale? Eu răspund hotărât: Nu; nici dacă nu s-ar mai căsători niciodată. Porunca a cincea interzice o astfel de purtare.” – Testimonies, vol. 5, pag. 108 engl. (cap.: „Căsătorii neînţelepte”).

b. Cum poate fi descris caracterul lui Ismael? Genesa 16:12. Discutaţi despre urmarea educaţiei lui Avraam asupra lui Ismael.

El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mâna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mâna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.” (Geneza 16:12).

„Învăţăturile timpurii ale lui Avraam nu au fost fără efect asupra lui Ismail, însă influenţa soţiilor lui a dus la instalarea idolatriei în familia lui. Despărţit de tatăl lui şi înveninat de lupta şi disputa unui cămin lipsit de dragoste şi teamă de Dumnezeu, Ismail a fost condus să aleagă viaţa sălbatică, de prădător, de stăpân al deşertului, ‚mâna lui împotriva tuturor oamenilor şi mâna tuturor oamenilor împotriva lui’ (Genesa 16:12). Spre sfârşitul vieţii, el s-a căit de umblarea lui rea şi s-a întors la Dumnezeul tatălui său, însă pata de pe caracter transmisă posterităţii a rămas. Naţiunea puternică ce a descins din el a fost un popor păgân turbulent care mereu aducea supărare şi durere asupra urmaşilor lui Isaac.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 174 engl. (cap. 15).

Joi 23 mai
5. FĂGĂDUINŢA BINECUVÂNTĂRII

a. Pentru a-i face pe copii în stare să dobândească cunoştinţa de Dumnezeu, ce a făcut Domnul de cunoscut părinţilor lor? Deuteronomul 32:46; 11:18, 19, 21.

le-a zis: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele Legii acesteia. (Deuteronomul 32:46).
Puneţi-vă, dar, în inimă şi în suflet aceste cuvinte pe care vi le spun. Să le legaţi ca un semn de aducere aminte pe mâinile voastre şi să fie ca nişte fruntare între ochii voştri. Să învăţaţi pe copiii voştri în ele şi să le vorbeşti despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. (Deuteronomul 11:18).
Şi atunci zilele voastre şi zilele copiilor voştri, în ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri că le-o va da, vor fi tot atât de multe cât vor fi zilele cerurilor deasupra pământului. (Deuteronomul 11:21).

„Noi suntem număraţi împreună cu Israel. Toate instrucţiunile date israeliţilor din vechime cu privire la educaţia şi instruirea copiilor lor, toate făgăduinţele binecuvântării prin ascultare, sunt pentru noi.” – Divina vindecare, pag. 405 engl. (cap.: „Adevărata educaţie – O instruire misionară”).
„După cum israeliţii i-au ţinut pe copiii lor în interiorul caselor în timp ce judecăţile lui Dumnezeu se coborau asupra ţării Egiptului, în acelaşi fel trebuie să ne ţinem copiii despărţiţi şi deosebiţi de lume în acest timp de pri­mejdie. Trebuie să-i învăţăm că poruncile lui Dumnezeu înseamnă mai mult decât ne dăm noi seama. Cei care le păzesc nu vor imita practicile călcătorilor legii lui Dumnezeu.” – Îndrumarea copilului, pag. 304 engl. (cap.: „Alegerea şcolii”).

b. Cât de mult îi iubeşte Dumnezeu pe aceia care se dedică slujirii Sale? Mica 5:7, 8; Ioan 17:22, 23.

Rămăşiţa lui Iacov va fi în mijlocul multor popoare ca o rouă care vine de la Domnul, ca ploaia măruntă pe iarbă, care nu se bizuie pe nimeni şi nu atârnă de copiii oamenilor. Rămăşiţa lui Iacov va fi între neamuri, în mijlocul multor popoare, ca un leu între fiarele pădurii, ca un pui de leu între turmele de oi, care, când trece, calcă în picioare şi sfâşie, şi nimeni nu poate scăpa pe altul. (Mica 5:7, 8).
Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. (Ioan 17:22, 23).

„Minunate, minunate cuvinte, aproape dincolo de ceea ce poate cuprinde credinţa! Creatorul tuturor lumilor îi iubeşte pe cei care se consacră slujirii Saletot aşa cum Îl iubeşte pe Fiul Său. Chiar şi aici şi acum este revărsată favoarea Sa plină de har asupra noastră într-o măsură minunată. El ne-a dat pe Cel ce este Lumina şi Maiestatea cerului şi, împreună cu El, a revărsat întreaga comoară cerească… El doreşte să ne bucurăm de tot ceea ce ne înnobilează, dezvoltă şi înalţă caracterele.” – Divina vindecare, pag. 405 engl. (cap.: „Adevărata educaţie – O instruire misionară”).

Vineri 24 mai
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Cât de important este să dăm copiilor noştri o îndrumare corectă pe căile slujirii creştine?
2. În ce sens şi de ce ar trebui ca pregătirea misionară să înceapă în cămin?
3. Care sunt câteva dintre principiile fundamentale ale educaţiei creştine a copilului?
4. În ce se poate vedea o diferenţă remarcabilă între Isaac şi Ismael?
5. Cum doreşte Dumnezeu să ajungă la copii prin intermediul părinţilor lor?