Lecţia 4. Părinți și copii (1)

„Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor care locuieşte pe muntele Sionului.” (Isaia 8:18).

Recomandare pentru studiu: Căminul advent, pag. 187-208 engl. (cap. 29-33).

Duminică 21 aprilie
1. UN BĂRBAT ŞI O FEMEIE

a. De ce i-a creat Dumnezeu pe oameni – şi cum s-a reflectat acest scop în crearea lui Adam şi a Evei? Isaia 43:7; Genesa 1:27.

…pe toţi cei ce poartă Numele Meu şi pe care i-am făcut spre slava Mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.” (Isaia 43:7).
Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. (Geneza 1:27).

„Oamenii erau de un rang nou şi diferit. Ei au fost făcuţi ‚după chipul lui Dumnezeu’ iar intenţia Creatorului era ca ei să populeze pământul.” – The Review and Herald, 11 februarie 1902.

b. Ce este atât de important în faptul că ei au fost făcuţi ca parte bărbătească şi parte femeiască? Genesa 2:18; 1:28; 3:20.

Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” (Geneza 2:18).
Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” ( Geneza 1:28).
Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii. (Geneza 3:20).

„Scopul [lui Dumnezeu] nu era ca omul să trăiască în singurătate. El a spus: ‚Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.’ (Genesa 2:18).” – Căminul advent, pag. 25 engl. (cap. 3).
„Omul nu a fost făcut ca să trăiască în singurătate, ci a fost creat ca să fie o fiinţă socială.… Dumnezeu Însuşi i-a dat lui Adam o tovarăşă. El i-a oferit ‚un ajutor potrivit pentru el’ – un ajutor care să-i corespundă – unul care era potrivit să fie tovarăşul lui şi care putea să fie una cu el în dragoste şi duioşie.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 46 engl. (cap. 2).
„[Hristos] care i-a dat-o pe Eva lui Adam ca un ajutor potrivit… a rânduit ca bărbaţii şi femeile să se unească în sfânta căsătorie, să crească familii ai căror membri, încununaţi cu onoare, să fie recunoscuţi ca membri ai familiei de sus.” – Căminul advent, pag. 159 engl. (cap. 23).

Luni 22 aprilie
2. UN PRIVILEGIU ŞI O DATORIE

a. Din punct de vedere istoric, ce a reprezentat pentru poporul lui Dumnezeu privilegiul de a avea copii? Genesa 30:1, 2; Psalmii 127:3.

Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pizmuit pe sora sa şi a zis lui Iacov: „Dă-mi copii, ori mor!” Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?” (Geneza 30:1, 2).
Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. – (Psalmii 127:3).

„Copiii îşi trag viaţa şi fiinţa din părinţii lor, şi totuşi puterea creatoare a lui Dumnezeu este aceea care dă viaţă copiilor voştri deoarece Dumnezeu este Dătătorul vieţii. Să nu uităm că cei mici nu trebuie trataţi ca şi cum ar fi proprietatea noastră personală. Copiii sunt moştenirea Domnului, iar planul de mântuire include şi mântuirea lor ca şi a noastră. Ei au fost încredinţaţi părinţilor ca aceştia să-i crească în mustrarea şi învăţătura Domnului, ca să poată fi calificaţi să-şi facă lucrarea pentru timp şi veşnicie.” – Căminul advent, pag. 280 engl. (cap. 48).

b. În ce măsură sunt părinţii răspunzători de creşterea spirituală a copiilor lor? Isaia 8:18; Evrei 2:13.

Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor care locuieşte pe muntele Sionului. (Isaia 8:18).
Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El.” Şi în alt loc: „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!” (Evrei 2:13).

„Hristos a fost cândva un copilaş. De dragul Lui, onoraţi-i pe copii. Priviţi la ei ca la o datorie sfântă, nu ca să fiţi indulgenţi cu ei şi să-i răsfăţaţi şi idolatrizaţi, ci ca să-i învăţaţi să trăiască vieţi curate şi nobile. Ei sunt proprietatea lui Dumnezeu; El îi iubeşte şi vă cheamă să cooperaţi cu El ajutându-i să-şi formeze caractere desăvârşite…
El nu dispreţuieşte, neglijează sau lasă în urmă pe copiii turmei. El nu a poruncit ca noi să mergem înainte şi pe ei să-i lăsăm în urmă… Părinţilor li se cere în numele Său să-i conducă pe calea cea strâmtă.” – Ibid.
„Cel mai preţios timp aparţine celor din acelaşi trup şi sânge cu noi. Copiii voştri să nu vă audă niciodată spunând: ‚N-am ce mă face cu tine.’ Atâta timp cât avem acces la tronul lui Dumnezeu, nouă ca părinţi ar trebui să ne fie ruşine să rostim astfel de cuvinte. Strigaţi către Hristos, şi El vă va ajuta să-i aduceţi pe micuţii voştri la El şi să-i ţineţi departe de puterea vrăjmaşului.” – The Review and Herald, 16 iulie 1895.

c. Care va fi răsplata păstorilor credincioşi din cămin? 1 Petru 5:4.

Şi când Se va arăta Păstorul cel mare, veţi căpăta cununa care nu se poate veşteji, a slavei. (1 Petru 5:4).

„Dacă doriţi să vă întâlniţi cu Dumnezeu în pace, daţi hrană spirituală turmei Lui; pentru că toţi copiii au posibilitatea de a obţine viaţa veşnică. Copiii şi tinerii sunt comoara deosebită a lui Dumnezeu.” – Căminul advent, pag. 280 engl. (cap. 48).

Marţi 23 aprilie
3. ATENŢIE FAŢĂ DE COPII

a. Atunci când mamele şi-au adus copiii ca să fie binecuvântaţi de Isus, ce au încercat să facă ucenicii? Matei 19:13-15.

Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau. Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.” După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo. (Matei 19:13-15)

„În zilele lui Hristos, mamele şi-au adus copiii la El, ca să-Şi pună mâinile pe ei şi să-i binecuvânteze. Prin această faptă, ele şi-au arătat credinţa lor în Isus şi grija aprinsă a inimii lor faţă de binele prezent şi veşnic al micuţilor încredinţaţi purtării lor de grijă. Însă ucenicii nu puteau vedea de ce era nevoie ca Învăţătorul să fie întrerupt doar ca să dea atenţie unor copii, şi pe când le alungau pe aceste mame, Isus i-a mustrat pe ucenici şi a poruncit mulţimii să facă loc pentru aceste mame credincioase venite cu copilaşii lor. El a spus: ‚Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.’ (Matei 19:14).” – Căminul advent, pag. 273 engl. (cap. 47).

b. Cum îi priveşte Dumnezeu pe copii? Matei 18:1-4, 6.

În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?” Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor. (Matei 18:1-4).
Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării. (Matei 18:6).

c. Care este unul din motivele pentru care nu ar trebui să ne neglijăm copiii? Matei 18:10.

Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri. (Matei 18:10).

„Copiii sunt încredinţaţi părinţilor lor ca o avuţie de mare preţ, pe care Dumnezeu o va cere într-o zi din mâinile lor. Ar trebui să dedicăm educaţiei lor mai mult timp, mai multă atenţie şi mai multă rugăciune. Ei au nevoie de mai multă educaţie corectă.” – Căminul advent, pag. 161 engl. (cap. 23).
„Dacă dorim ca odraslele noastre să-L iubească şi să-L respecte pe Dumnezeu trebuie să vorbim despre bunătatea Sa, despre maiestatea şi puterea Sa aşa cum sunt ele date pe faţă în lucrările creaţiei şi în cuvântul sfânt. Dacă dorim ca ei să iubească şi să imite caracterul lui Hristos, trebuie să le spunem despre sacrificiul pe care El l-a făcut pentru răscumpărarea noastră, despre umilinţa şi lepădarea Sa de sine, despre dragostea şi mila Sa inegalabile, date pe faţă în viaţa Sa pe pământ, iar apoi spuneţi-le că acesta este modelul pe care trebuie să-l urmăm. Amintiţi-vă că fiii şi fiicele voastre sunt membrii mai tineri ai familiei lui Dumnezeu. El i-a încredinţat grijii voastre ca să-i învăţaţi şi să-i educaţi pentru cer. Va trebui să răspundeţi înaintea Sa pentru felul în care v-aţi îndeplinit datoria sfântă.” – The Review and Herald, 13 iunie 1882.

Miercuri 24 aprilie
4. UNITATEA FAMILIEI

a. În jurul cui se învârt majoritatea lucrurilor în cămin? De ce? Proverbele 31:10-13, 25, 28. De ce credeţi că unitatea, ordinea, curăţenia şi disciplina din cămin sunt esenţiale pentru binele general al familiei?

Cine poate găsi o femeie cinstită? Ea este mai de preţ decât mărgăritarele. Inima bărbatului se încrede în ea, şi nu duce lipsă de venituri. Ea îi face bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale. Ea face rost de lână şi de in şi lucrează cu mâini harnice. (Proverbele 31:10-13).
Ea este îmbrăcată cu tărie şi slavă şi râde de ziua de mâine. (Proverbele 31:25).
Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând…(Proverbele 31:28)

„Mamelor, fiţi cât se poate de atrăgătoare; nu împodobindu-vă cu minuţiozitate, ci purtând haine curate şi care vi se potrivesc. În felul acesta, veţi da copiilor voştri lecţii constante de ordine şi curăţie. Dragostea şi respectul copiilor ei ar trebui să fie de cea mai mare valoare pentru fiecare mamă. Tot ceea ce are legătură cu persoana ei ar trebui să transmită curăţenie, ordine şi ar trebui să fie asociată în mintea lor cu puritatea. În mintea chiar şi a celor mai mici copii, există un simţ al decenţei, al potrivirii lucrurilor; şi cum poate fi trezită în ei dorinţa după curăţie şi sfinţenie dacă ochii lor văd în fiecare zi haine murdare şi camere în dezordine? Cum pot fi invitaţi într-o astfel de locuinţă musafirii cereşti, al căror cămin este curat şi sfânt?
Ordinea şi curăţenia este legea cerului; şi pentru a ajunge în armonie cu orânduirea divină, avem datoria de a fi cu bun gust, ordonaţi şi îngrijiţi.” – Căminul advent, pag. 254 engl. (cap. 42).

b. Ce trebuie să transmită tatăl soţiei şi copiilor lui în calitate de cap al familiei? De ce? Psalmii 103:13.

Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El. – (Psalmii 103:13)

„Soţul şi tatăl este capul familiei. Soţia aşteaptă de la el dragoste, simpatie şi ajutor în educarea copiilor; şi acest lucru este drept. Copiii sunt ai lui la fel de mult ca şi ai ei, şi el este la fel de interesat de binele lor. Copiii aşteaptă de la tatăl lor îndrumare şi sprijin; el trebuie să aibă o concepţie corectă despre viaţă şi despre influenţele şi tovărăşiile care ar trebui să-i înconjoare familia; şi mai presus de toate, el ar trebui să fie stăpânit de dragoste şi temere de Dumnezeu şi de învăţătura cuvântului Său, ca să poată călăuzi picioarele copiilor lui pe calea cea dreaptă… Tatăl ar trebui să întărească în familia lui virtuţile bărbăţiei – energia, integritatea, cinstea, răbdarea, curajul, hărnicia şi utilitatea practică. Şi ceea ce cere de la copiii săi trebuie să practice el însuşi, dând pe faţă aceste virtuţi în postura propriei sale bărbăţii.” – Divina vindecare, pag. 390, 391 engl. (cap.: „Influenţele din cămin”).

Joi 25 aprilie
5. FIECARE CĂMIN CREŞTIN, UN BETEL

a. Povestiţi despre experienţa lui Iacov la Betel. Genesa 28:16-19. Cum credeţi că-şi pot transforma părinţii căminul ca să fie un Betel (casa lui Dumnezeu)?

Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.” I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătâi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. A dat locului acestuia numele Betel; dar mai înainte cetatea se chema Luz. – (Geneza 28:16-19).

„Căminele noastre trebuie să devină un Betel, iar inimile noastre, un altar. Oriunde dragostea lui Dumnezeu este nutrită în suflet, va exista pace, va exista lumină şi bucurie. Răspândiţi cuvântul lui Dumnezeu în familiile voastre în dragoste şi întrebaţi: ‚Ce a spus Dumnezeu?’” – Căminul advent, pag. 19 engl. (cap. 1).

b. Discutaţi despre dezvoltarea caracterului unui copil având în vedere influenţele societăţii şi starea acesteia. Galateni 6:7-9.

Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. (Galateni 6:7-9).

„Aşa cum sunt educaţi tinerii, aşa cum sunt modelate caracterele lor în timpul copilăriei ca să dobândească obiceiuri virtuoase, stăpânirea de sine şi cumpătarea, aşa va fi şi influenţa lor asupra societăţii. Dacă nu sunt instruiţi şi dacă sunt lăsaţi nestăpâniţi, şi ca urmare devin încăpăţânaţi, necumpătaţi în apetit şi patimă, la fel va fi şi influenţa lor viitoare asupra societăţii. Tovărăşiile pe care le cultivă acum, obiceiurile pe care şi le formează acum şi principiile pe care le adoptă acum sunt un indiciu al stării societăţii în anii care vor urma.” – Idem., pag. 15 engl. (cap. 1).

Vineri 26 aprilie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. La creaţie ce dovezi arată faptul că Adam a fost făcut o fiinţă sociabilă?
2. În chestiunea procreării, ce arată că Iacov a înţeles că Dumnezeu deţine controlul asupra evenimentelor?
3. Ce lecţie putem învăţa din felul în care S-a purtat Isus cu copiii?
4. Cum trebuie să se completeze rolurile părinţilor?
5. În ce fel afectează influenţa căminului pe copii şi societatea în care trăiesc ei?