Lecţia 12. Prieteni, rude şi recreaţie

„Cine are prieteni trebuie să se arate prietenos: şi este un prieten care îţi este mai aproape decât un frate.” (Proverbele 18:24 engl.).

„Prin relaţiile sociale, creştinismul intră în contact cu lumea. Toţi cei care au primit lumina divină trebuie să lumineze calea celor care nu cunosc Lumina lumii.” – Hristos lumina lumii, pag. 152 engl. (cap. 15).

Recomandare pentru studiu: Patriarhi şi profeţi, pag. 85-89 engl. (cap. 6); Îndrumarea copilului, pag. 288-290 engl. (cap.: „Atitudinea rudelor”).

Duminică 16 iunie
1. EXEMPLUL LUI HRISTOS 

a. Cum a venit Dumnezeu în întâmpinarea celei mai mari nevoi a omenirii? Romani 5:6-10; Ioan 3:16. Cum trebuie să ne schimbăm după Modelul divin? 1 Petru 2:21-23.

Căci, pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. (Romani 5:6-10)
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16).
Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui. „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu s-a găsit vicleşug.” Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri; şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător. (1 Petru 2:21-23). 

„Nu trebuie să renunţăm la relaţiile sociale. Nu ar trebui să ne izolăm de alţii. Pentru a ajunge la toate clasele, trebuie să mergem acolo unde sunt ele… Nu numai de la amvon sunt atinse inimile oamenilor de adevărul divin. Există un alt câmp de lucru, mai umil, poate, dar la fel de promiţător. Acesta se află în căminul celor umili şi în palatul celor mari; la masa ospitalieră şi la adunările bucuriilor sociale nevinovate.” – Hristos lumina lumii, pag. 152 engl. (cap. 15).
„Urmaţi-L [pe Hristos] împrietenindu-vă cu cei mai nevoiaşi şi lipsiţi de prieteni. Urmaţi-L uitând de voi înşivă, făcând multe fapte de jertfire de sine pentru binele altora.” – Testimonies, vol. 2, pag. 178 engl. (cap.: „Mândrie la tineret). 

b. Cum îi va dezarma purtarea noastră pe cei din lume? Evrei 5:2; 1 Corinteni 13:4-8. În ce măsură ne este influenţat destinul de tovărăşiile rele? 1 Corinteni 15:33.

El poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune. (Evrei 5:2).

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. (1 Corinteni 13:4-8).
Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. (1 Corinteni 15:33). 

„Este ceva firesc să cauţi tovărăşie. Toţi îşi găsesc sau îşi fac prieteni. Iar puterea influenţei pe care o exercită prietenii unii asupra altora spre bine sau spre rău este direct proporţională cu trăinicia prieteniei.” – Idem., vol. 4, pag. 587 engl. (cap.: „Influenţa anturajului”).

Luni 17 iunie
2. ÎN LUME, DAR NU DIN LUME 

a. De unde ştim că Dumnezeu nu a avut niciodată intenţia ca urmaşii Săi să fie izolaţi într-un lagăr spiritual? Ioan 17:15-17; Proverbele 18:24. Cum poate creştinul scăpa de întinare în asocierea sa cu păcatul şi păcătoşii? Evrei 12:2 (p.p.).

Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:15-17).
Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate.  (Proverbele 18:24).
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea...  (Evrei 12:2). 

„Să nu se formeze legături nesfinte între copiii lui Dumnezeu şi prietenii din lume. Să nu se încheie căsătorii între credincioşi şi necredincioşi.” – The Review and Herald, 31 iulie 1894.
„Religia ar trebui să vă inspire şi să vă îndrume în toate planurile voastre şi să deţină controlul absolut asupra sentimentelor voastre. Dacă vă predaţi fără rezerve în mâinile lui Hristos, făcând din puterea Sa tăria voastră, atunci viziunea voastră morală va fi clară şi va putea discerne calitatea caracterului aşa încât să nu fiţi înşelaţi de aparenţe sau să faceţi mari greşeli în relaţiile voastre de prietenie. Puterea voastră morală trebuie să fie ascuţită şi sensibilă, încât să treacă încercări aspre şi să nu fie pângărită. Integritatea sufletului vostru ar trebui să fie atât de fermă încât vanitatea sau flatarea să nu vă clatine.” – Testimonies, vol. 3, pag. 47 engl. (cap.: „Prietenii intime cu cei lumeşti”). 

b. Ce a vrut să spună Hristos când a vorbit despre „lume”? 1 Ioan 5:19; 4:4-6. De ce nu oferă izolarea o soluţie satisfăcătoare împotriva întinării cu păcatul?

Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău. (1 Ioan 5:19).
Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. Ei sunt din lume; de aceea vorbesc ca din lume, şi lumea îi ascultă. Noi însă suntem din Dumnezeu; cine cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii. (1 Ioan 4:4-6). 

„Dumnezeu nu doreşte ca vreunul din noi să devină pustnic sau călugăr şi să se retragă din lume ca să se dedice închinării. Viaţa trebuie să fie asemenea celei a lui Hristos, şi anume, pe munte în rugăciune şi apoi în mijlocul mulţimii. Cel care nu face nimic altceva decât să se roage va înceta în curând să se mai roage, sau rugăciunile lui vor deveni o rutină formală. Când oamenii se izolează din viaţa socială, şi se îndepărtează de sfera datoriei creştine şi a purtării crucii; când nu mai lucrează cu seriozitate pentru Maestru, care a lucrat cu seriozitate pentru ei, atunci nu mai au motiv de rugăciune şi nu mai simt nici un imbold spre consacrare. Rugăciunile lor devin personale şi egoiste.” – Calea către Hristos, pag. 101 engl. (cap.: „Înaltul privilegiu al rugăciunii”).

Marţi 18 iunie
3. PRIETENI ŞI PRIETENIE 

a. Menţionaţi un exemplu de prietenie trainică notată în Biblie. 1 Samuel 18:1-3. Ce interes comun va forma baza unei adevărate prietenii?

David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi de atunci sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. (1 Samuel 18:1-3).

„Cultivaţi simţăminte de blândeţe şi prietenie în viaţa voastră zilnică. Ar trebui să daţi pe faţă adevărata curtenie şi politeţe creştină. Inima care Îl iubeşte cu adevărat pe Isus îi iubeşte pe cei pentru care El a murit. După cum acul busolei se îndreaptă spre pol, la fel va căuta urmaşul lui Hristos ca, printr-un spirit de muncă serioasă, să câştige sufletele pentru care Şi-a dat Hristos viaţa.” – Testimonies, vol. 3, pag. 466 engl. (cap.: „Adevăratul rafinament în lucrarea de slujire”).
„Să presupunem că suntem cu un prieten şi pe drum ne întâlnim cu o cunoştinţă şi ne îndreptăm întreaga atenţie asupra cunoştinţei tocmai întâlnite, ignorând prezenţa prietenului nostru. Ce părere ar avea oamenii despre loialitatea noastră faţă de prietenul nostru, despre respectul pe care i-l purtăm? Şi totuşi, acesta este felul în care ne purtăm cu Isus. Uităm că El este tovarăşul nostru. Ne angajăm în conversaţii şi niciodată nu menţionăm numele Său, nici nu amintim învăţăturile sale în discuţiile noastre. Vorbim de chestiuni lumeşti de afaceri şi, în lucrurile care afectează sufletul, chiar în lucruri esenţiale, nu-L dezonorăm pe Hristos, dar Îl dezonorăm atunci când uităm să-L amintim în discuţiile cu prietenii şi colegii noştri. El este cel mai bun Prieten al nostru şi ar trebui să căutăm ocazii să vorbim despre El.” – The Signs of the Times, 9 ianuarie 1893. 

b. Cum a arătat Rut că prietenia ei cu Naomi avea o bază spirituală? Rut 1:16-18. De ce nu poate menţine creştinul o relaţie profundă cu un necredincios fără riscuri? Amos 3:3. Cum vorbeşte Isus despre alegerea prietenilor Lui? Ioan 15:14-16.

Rut a răspuns: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!” Naomi, văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit. (Rut 1:16-18).
Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi? (Amos 3:3).
Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea. (Ioan 15:14-16). 

„În legarea prieteniilor, ar trebui să se exercite o mare precauţie ca nu cumva să se creeze o intimitate cu cei al căror exemplu nu ar fi sigur să fie imitat; pentru că o astfel de intimitate ne îndepărtează de Dumnezeu, de consacrare şi de dragostea adevărului. Este realmente periculos să fii apropiat de prieteni care nu au o experienţă religioasă. Dacă… preţuieşti mântuirea sufletului tău, nu vei alege… ca prieteni apropiaţi pe cei care nu au un respect deosebit faţă de chestiunile religioase.” – Testimonies, vol. 3, pag. 42 engl. (cap.: „Prietenii intime cu cei lumeşti”).

Miercuri 19 iunie
4. CREŞTINII ŞI RUDELE LOR 

a. Daţi un exemplu care arată că Isus şi ucenicii au participat la o întrunire de familie. Ioan 2:1, 2, 11.

A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galileea. Mama lui Isus era acolo. Şi la nuntă a fost chemat şi Isus cu ucenicii Lui. (Ioan 2:1, 2).
Acest început al semnelor Lui l-a făcut Isus în Cana din Galileea. El Şi-a arătat slava Sa, şi ucenicii Lui au crezut în El. (Ioan 2:11). 

„În Cana din Galileea urma să aibă loc o nuntă. Cei doi miri erau rude cu Iosif şi Maria. Hristos ştia despre această întrunire de familie şi că multe persoane cu influenţă aveau să fie adunate acolo, aşa că, împreună cu ucenici Săi, Şi-a croit drum spre Cana. De îndată ce s-a aflat că Isus venise în acel loc, o invitaţie specială a fost trimisă Lui şi prietenilor Săi. Acesta fusese planul Lui, aşa că a onorat sărbătoarea cu prezenţa Sa.” – Comentarii biblice, vol. 5, pag. 1132 engl.

b. Cât de atenţi ar trebui să fim în asocierile noastre cu rudele lumeşti? 1 Corinteni 15:33.

Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.  (1 Corinteni 15:33).

„Nu putem să slujim lui Dumnezeu şi lumii în acelaşi timp. Nu trebuie să ne concentrăm afecţiunile noastre asupra rudelor lumeşti care nu doresc să cunoască adevărul. Putem să căutăm ca pe orice cale, atunci când ne întâlnim cu ei, să lăsăm ca lumina noastră să strălucească; dar cuvintele noastre, purtarea noastră, obiceiurile şi practicile noastre, nu ar trebui în nici un fel modelate de ideile şi obiceiurile lor. Trebuie să dăm pe faţă ade­vărul în toate legăturile noastre cu ei. Dacă nu putem face aceasta, cu cât avem mai puţine legături cu ei, cu atât va fi mai bine pentru spiritualitatea noastră. Dacă ne asociem cu cei a căror influenţă are tendinţa să ne facă să uităm de pretenţiile înalte pe care Domnul le are de la noi, invităm ispita şi devenim prea slabi în puterea morală ca să putem să ne împotrivim ei. Ajungem să ne împărtăşim de spiritul şi de ideile tovarăşilor noştri şi să aşezăm lucrurile sacre şi eterne mai prejos decât ideile prietenilor noştri. Pe scurt, suntem supuşi influenţelor aşa cum şi-a propus vrăjmaşul a toată neprihănirea.” – Testimonies, vol. 5, pag. 543 engl. (cap.: „Influenţe lumeşti”).
„Noi nu trebuie să ne ridicăm standardul doar cu puţin mai presus de standardul lumii, ci trebuie să facem ca deosebirea să fie clară. Motivul pentru care avem o influenţă atât de mică asupra rudelor şi tovarăşilor necredincioşi este că a existat o diferenţă atât de puţin evidentă între practicile noastre şi ale acelora din lume.” – Idem., vol. 6, pag. 146, 147 engl. („Piedici în calea reformei”).
„Mulţi copii au fost cu totul ruinaţi de amestecul rudelor sau al prietenilor în felul în care este condus căminul lor. Mamele nu ar trebui niciodată să permită surorilor sau mamelor lor să se amestece în felul lor înţelept de a se purta cu copiii lor.” – Îndrumarea copilului, pag. 288 engl. (cap.: „Reacţia copilului”). 

Joi 20 iunie
5. EXERCIŢIU FIZIC ŞI RECREAŢIE 

a. Ce exemplu al lui Hristos arată că lucrătorii creştini au nevoie şi de odihnă şi recreaţie? Marcu 6:30-32. De ce este exerciţiul în aer liber benefic?

Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni. Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.” Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce. Au plecat, dar, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte. (Marcu 6:30-32).

„Dumnezeu ne încurajează să contemplăm lucrările Saledin lumea naturală. El doreşte ca noi să ne întoarcem minţile de la studiul a ceea ce este artificial spre ceea ce este natural.” – Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, pag. 110 engl.
„Mişcarea în aer liber va fi binefăcătoare pentru sănătatea celor a căror ocupaţie a fost în interior şi sedentară. Toţi cei care pot trebuie să simtă acest lucru ca pe o obligaţie. Nu se va pierde nimic, ci se va câştiga mult. Ei se pot întoarce la ocupaţiile lor însufleţiţi de o viaţă nouă şi cu un nou curaj, pentru a se angaja în lucrul lor cu zel, şi în acest fel ei sunt mai bine pregătiţi pentru a rezista bolii.” – Testimonies, vol. 1, pag. 515 engl. (cap.: „Recre­aţia pentru creştini”). 

b. Ce ţintă nu trebuie niciodată să pierdem din vedre în ce priveşte recreaţia? Filipeni 4:8. În ce măsură trebuie să evităm locurile îndoielnice de distracţii?

Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. (Filipeni 4:8).

„Adevăratul creştin nu va dori să intre sub nici o formă într-un local de distraţie sau să se implice în vre-o petrecere asupra căreia nu va putea cere binecuvântarea lui Dumnezeu. El nu va putea fi găsit la teatru, în salonul de biliard sau la popicărie.” – Solii către tineret, pag. 398 engl.
„În orice întâlnire de dragul plăcerii, în care este încurajată mândria sau îngăduită pofta, în care omul este făcut să-L uite pe Dumnezeu şi să piardă din vedere interesele veşnice, acolo Satan împresoară sufletele cu lanţurile sale.” – Căminul advent, pag. 515 engl. (cap. 82). 

Vineri 21 iunie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE 

1. Cum a demonstrat Dumnezeu principiul dragostei?
2. Privind la Isus, cum vom fi apăraţi de lume?
3. Atunci când legăm prietenii, cât de precauţi ar trebui să fim? De ce?
4. Când participăm la întruniri de familie, cum putem să-i binecuvântăm pe cei prezenţi?
5. Ce locuri îndoielnice de distracţie ar trebui să evităm? De ce? Menţionaţi câteva activităţi care ar aduce beneficii nouă şi familiilor noastre.