„Nu există nici o altă cale de a arăta reverenţă care să fie atât de plăcută [lui Dumnezeu] cum este ascultarea de ceea ce a spus El. – Educaţia, pag. 244 engl. (cap.: „Comportamentul”).
Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol. 1, pag. 521-525 engl. (cap.: „Reforma în îmbrăcăminte”). Idem, vol. 4, pag. 628-648 engl. (cap.: „Simplitate în îmbrăcăminte”).
Duminică 23 septembrie
1. EXPERIENŢA LUI ENOH
a. Cum descrie inspiraţia viaţa spirituală a patriarhului Enoh? Genesa 5:24 (prima parte); Evrei 11:5.
Enoh a umblat cu Dumnezeu. ... (Geneza 5:24).
Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu. (Evrei 11:5).
„Rugaţi-vă în cămăruţa voastră, iar când mergeţi la lucrul vostru zilnic inima să vă fie adesea înălţată către Dumnezeu. În felul acesta a umblat Enoh cu Dumnezeu. Aceste rugăciuni tainice se ridică asemenea tămâiei preţioase înaintea tronului de har. Satan nu-l poate birui pe cel a cărui inimă se bazează pe Dumnezeu.” – Calea către Hristos, pag. 98, 99 engl. (cap. 11: „Înaltul privilegiu al rugăciunii”).
b. Pe măsură ce sfinţii se pregătesc pentru înălţare în aceste zile de pe urmă, cum leagă experienţa lui Enoh reverenţa faţă de prezenţa lui Dumnezeu de adevărata sfinţire? Genesa 5:24; 1 Ioan 3:2, 3.
Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu. (Geneza 5:24).
Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţă, după cum El este curat. (1 Ioan 3:2, 3).
„Zi după zi, [Enoh] avea gânduri şi sentimente tot mai puţin asemănătoare lui şi mai mult asemănătoare lui Hristos, mai cereşti, mai divine. El întreba mereu: Este aceasta calea Domnului? Creşterea lui era constantă şi el avea părtăşie cu Tatăl şi Fiul. Aceasta este adevărata sfinţire.” – Comentarii
biblice, vol. 6, pag. 1098 engl.
„După cum Enoh a fost înălţat la cer înainte de nimicirea lumii prin apă, în acelaşi fel drepţii cei vii vor fi înălţaţi de pe pământ înainte de nimicirea lui prin foc.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 89 engl. (cap. 6: „Set şi Enoh”).
Luni 24 septembrie
2. EXTERIORUL DĂ PE FAŢĂ CEEA CE SE AFLĂ ÎN INTERIOR
a. Explicaţi o cerinţă referitoare la exterior pe care o are Hristos de la toţi cei care se pregătesc ca să-L întâmpine în pace. Exodul 19:10, 11.
Şi Domnul a zis lui Moise: „Du-te la popor, sfinţeşte-i, azi şi mâine, şi pune-i să-şi spele hainele. Să fie gata pentru a treia zi; căci a treia zi Domnul Se va coborî, în faţa întregului popor, pe muntele Sinai. (Exodul 19:10, 11).
„Dacă Dumnezeu a fost atât de exact când a cerut curăţie în acele călătorii prin pustie, care au fost în aer liber aproape tot timpul, El nu ne cere mai puţin nouă care trăim în case acoperite, în care impurităţile sunt mai uşor de observat şi au o influenţă mai nesănătoasă.” – Sfaturi despre sănătate, pag. 82 engl.
„Domnul a poruncit copiilor lui Israel să-şi spele hainele şi să îndepărteze orice necurăţie din tabăra lor, ca nu cumva, trecând pe acolo, El să le vadă mizeria. Dumnezeu trece pe lângă casele noastre astăzi şi priveşte asupra condiţiilor şi obiceiurilor insalubre ale familiilor. N-ar fi mai bine să ne reformăm, şi aceasta fără întârziere?” – Îndrumarea copilului, pag. 106 engl.
b. Ce simbolizează această lipsă de curăţenie? Apocalipsa 19:8; Matei 5:8; 1 Timotei 5:22 (ultima parte).
…şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) (Apocalipsa 19:8).
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! (Matei 5:8).
Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă şi să nu te faci părtaş păcatelor altora; pe tine însuţi păzeşte-te curat. (1 Timotei 5:22).
„Am văzut că Dumnezeu nu recunoaşte o persoană murdară, dezordonată, ca fiind creştină. El priveşte cu neplăcere asupra acestora. Sufletele, trupurile şi spiritele noastre trebuie prezentate fără pată de către Isus înaintea Tatălui Său, şi dacă nu suntem curaţi şi puri, nu putem fi prezentaţi ca fără pată înaintea lui Dumnezeu. Am văzut că sfinţii trebuie să-şi păstreze casele curate şi aranjate, fără mizerie şi murdărie şi orice necurăţie. Am văzut că locaşul lui Dumnezeu fusese pângărit prin neglijenţa părinţilor faţă de copiii lor şi prin lipsa de curăţenie şi ordine de acolo. Am văzut că aceste lucruri ar trebui mustrate pe faţă, şi că, dacă nu se va face o schimbare imediată în unii dintre cei care mărturisesc adevărul în aceste chestiuni, ar trebui daţi afară din tabără.” – Selected Messages, vol. 3, pag. 273, 274.
„Colţurile murdare, neglijate din casă tind să creeze colţuri murdare şi neglijate în suflet.” – Îndrumarea copilului, pag. 114 engl.
c. Cu privire la înfăţişarea creştină, numiţi câteva principii pe care toţi credincioşii – inclusiv tinerii – ar trebui să le înţeleagă. 1 Timotei 2:9, 10; Tit 2:11-14; 3:2.
Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase. (1 Timotei 2:9, 10).
Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. (Tit 2:11-14).
…să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţe faţă de toţi oamenii. (Tit 3:2).
„Îmbrăcămintea este un indiciu al minţii şi al inimii. Ceea ce se vede în exterior este un semn a ceea ce este în interior.” – Minte, caracter şi personalitate, vol. 1, pag. 289 engl.
Marţi 25 septembrie
3. UN INDICIU AL INIMII
a. Ce idee solemnă referitoare la îmbrăcăminte trebuie înălţată în această zi antitipică a Ispăşirii? Eclesiastul 11:9; Romani 13:14.
Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. (Eclesiastul 11:9).
…ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele. (Romani 13:14).
„Multe suflete, care au fost convinse de adevăr, au hotărât împotriva adevărului din cauza mândriei şi a iubirii de lume date pe faţă de surorile noastre. Doctrina predicată părea clară şi armonioasă, iar ascultătorii au simţit că trebuia să ducă o cruce grea prin acceptarea adevărului. Când aceste persoane le-au văzut pe surorile noastre etalându-şi îmbrăcămintea, au spus: ‚Aceşti oameni se îmbracă la fel ca noi. Ei nu cred cu adevărat ce mărturisesc; şi, până la urmă, cred că sunt înşelaţi. Dacă ei ar crede cu adevărat că Isus trebuie să vină în curând, şi că fiecare caz trebuie hotărât spre viaţă sau moarte veşnică, nu şi-ar putea devota timpul şi banii îmbrăcămintei la modă.’ Cât de puţin ştiu aceste pretinse surori credincioase despre predica ţinută de îmbrăcămintea lor! Cuvintele noastre, acţiunile noastre şi îmbrăcămintea noastră sunt zilnic predicatori vii, strângând cu Hristos sau risipind. Aceasta nu este o chestiune neînsemnată, care să fie trecută cu vederea. Subiectul îmbrăcămintei cere o reflectare serioasă şi multă rugăciune. Mulţi necredincioşi au simţit că nu fac bine permiţându-şi să fie robii modei; însă când îi văd pe unii dintre cei care fac o înaltă mărturisire de evlavie îmbrăcându-se cum se îmbracă cei din lume, bucurându-se de o societate uşuratică, ei trag concluzia că nu poate fi ceva rău într-o astfel de purtare…
Tot cerul notează influenţa zilnică pe care pretinşii urmaşi ai lui Dumnezeu o exercită asupra lumii. Surorile mele, îmbrăcămintea voastră vorbeşte fie în favoarea lui Hristos şi a adevărului sfânt, fie în favoarea lumii. Care dintre ele? Nu uitaţi că toţi trebuie să răspundem înaintea lui Dumnezeu pentru influenţa pe care o exercităm.” – Testimonies, vol. 4, pag. 641 engl. (cap.: „Simplitate în îmbrăcăminte”).
„Dragostea de îmbrăcăminte pune în pericol caracterul moral şi face ca femeia să fie opusul doamnei creştine caracterizate prin modestie şi sobrietate. Îmbrăcămintea bătătoare la ochi şi extravagantă încurajează prea adesea senzualitatea în inima purtătorului şi trezeşte patimile josnice în inima privitorului.” – Idem, pag. 645 engl. (cap.: „Simplitate în îmbrăcăminte”).
„Lumea este nebună după etalare, modă şi plăcere. Imoralitatea este în creştere într-un mod constant şi grozav. De ce să nu fie creştinii credincioşi mărturisirii lor înalte!” – Idem, pag. 647 engl. (cap.: „Simplitate în îmbrăcăminte”).
„Asupra noastră ca popor zace un păcat grozav pentru că am permis în biserica noastră ca membrii să se îmbrace într-un fel care nu este în armonie cu credinţa lor. Trebuie să ne ridicăm odată şi să închidem uşa faţă de atracţiile modei. Dacă nu facem aceasta, bisericile noastre se vor deprava.” – Idem., pag. 648 engl. (cap.: „Simplitate în îmbrăcăminte”).
Miercuri 26 septembrie
4. O VIAŢĂ PRECAUTĂ
a. Explicaţi tema uitată de mult care stă la baza principalelor caracteristici pe care ar trebui să le cultive creştinii din toate veacurile. Tit 2:1-7.
Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă. Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare. Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu. Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie. (Tit 2:1-7).
„Trăim în vremuri primejdioase. Adventiştii de ziua a şaptea sunt pretinsul popor al lui Dumnezeu, păzitor al poruncii; însă ei îşi pierd spiritual devoţional. Acest spirit de reverenţă faţă de Dumnezeu îi învaţă pe oameni cum să se apropie de Făcătorul lor – cu sfinţenie şi teamă prin credinţă, nu în ei înşişi, ci printr-un Mijlocitor. În felul acesta, omul este ţinut strâns în orice împrejurare ar fi aşezat.” – Selected Messages, vol. 2, pag. 314, 315.
b. Ce fel de vorbire îl va caracteriza pe adevăratul credincios? Efeseni 5:17, 20. Numiţi obiceiurile ireverenţioase în vorbire, care sunt în contrast cu spiritul evangheliei. Efeseni 5:4 (prima parte).
De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. (Efeseni 5:17).
Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. (Efeseni 5:20).
Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase... (Efeseni 5:4).
„Când oamenii alungă teama de Dumnezeu, nu sunt departe de a îndepărta onoarea şi integritatea.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 557 engl. (cap. 53: „Cei dintâi judecători”).
„Fiţi atenţi cum vorbiţi. Fiţi atenţi cum reprezentaţi religia pe care aţi acceptat-o. Poate că simţiţi că nu este păcat să bârfiţi şi să vorbiţi nimicuri, însă acest lucru Îl îndurerează pe Mântuitorul vostru şi îi întristează pe îngerii cereşti.” –Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag. 457 engl.
„Caracterul unui om poate fi estimat aproape corect prin natura conversaţiei sale… Poate că vorbirea uşuratică şi glumele fac plăcere minţilor slabe, şi totuşi influenţa unei astfel de conduite distruge spiritualitatea. Mă adresez vouă ca unui grup, dar şi ca unor persoane individuale: Fiţi atenţi la cuvintele voastre. Conversaţia voastră să fie caracterizată de sobrietate şi bun simţ sănătos. Nu vă jucaţi cu puritatea şi caracterul nobil al sufletului vostru prin îngăduirea de glume răsuflate şi prin cultivarea obiceiului unei conversaţii uşuratice… Prin rostirea de cuvinte fără rost, aţi adus dezonoare numelui lui Hristos; pentru că L-aţi reprezentat greşit în caracter. Nici un cuvânt prefăcut nu s-a găsit pe buzele Sale, nici o minciună sau falsitate. Oamenii care sunt descrişi ca formând ceata celor o sută patruzeci şi patru de mii, au numele Tatălui scris pe fruntea lor, iar despre ei se spune: ‚În gura lor nu s-a găsit minciună: pentru că ei sunt fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu.’ (Apocalipsa 14:5).” – Înalta noastră chemare, pag. 292 engl.
Joi 27 septembrie
5. FIIND MARTOR PENTRU HRISTOS
a. Când suntem întrebaţi despre credinţa noastră, cât de importantă este alegerea cuvintelor noastre ca răspuns? Proverbele 15:23,28 p.p.
Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! (Proverbele 15:23).
Inima celui neprihănit se gândeşte ce să răspundă... (Proverbele 15:28).
„Trebuie să vă respectaţi propria credinţă pentru a o prezenta cu success altora. Prin exemplu cât şi prin precept, trebuie să arătaţi că nutriţi reverenţă faţă de credinţa voastră, vorbind reverenţios despre lucrurile sfinte. Niciodată să nu îngăduiţi ca vreo expresie de uşurătate şi flecărie să iasă de pe buzele voastre atunci când citaţi Scripturile. Când luaţi Biblia în mână, amintiţi-vă că vă aflaţi pe un pământ sfânt. Îngerii sunt în jurul vostru şi, dacă ochii voştri ar putea fi deschişi, i-aţi putea vedea. Purtarea voastră să fie în aşa fel încât să lăsaţi asupra tuturor sufletelor cu care vă asociaţi impresia că o atmosferă curată şi sfântă vă înconjoară. Un cuvânt nefolositor, un râs uşuratic poate înclina sufletul cuiva într-o direcţie greşită. Grozave sunt urmările dacă nu există o legătură constantă cu Dumnezeu.” – Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag. 194, 195 engl.
b. Numiţi câteva puncte esenţiale pentru a fi martori eficienţi pentru Hristos. Proverbele 15:33; Coloseni 4:6. Ce dovadă ar trebui să fim pregătiţi să dăm şi în ce fel? 1 Petru 3:15.
Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei.(Proverbele 15:33).
Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia. (Coloseni 4:6).
Ci sfinţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn.” Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă. (1 Petru 3:15).
„[1 Petru 3:15 citat]. Teama de care se vorbeşte aici nu înseamnă neîncredere sau nehotărâre, ci o precauţie cuvenită, fiind atent la fiecare punct ca nu cumva să fie rostit cu cuvânt neînţelept sau să prevaleze sentimentalismul şi astfel să se lase o impresie greşită asupra minţilor şi să le îndrume într-o direcţie greşită. Teama evlavioasă, umilinţa şi blândeţea sunt foarte necesare tuturor pentru ca să poată reprezenta corect adevărul lui Dumnezeu.” – Testimonies, vol. 4, pag. 258, 259 engl. (cap.: „Egoism în biserică şi în familie”).
Vineri 28 septembrie
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE
1. Ce caracteristici ale lui Enoh trebuie să ne însuşim în aceste zile de pe urmă?
2. De ce este curăţenia atât de importantă pentru creştini?
3. Cum trebuie să influenţeze reverenţa noastră îmbrăcămintea şi purtarea noastră?
4. Ce este greşit la conversaţia uşuratică, glumeaţă?
5. Ce factor trebuie să echilibreze mărturia creştină zeloasă? De ce?