Lecţia 2. Numele lui Dumnezeu

„Numele Lui este sfânt şi înfricoşat.” (Psalmii 111:9).

„Îngerii, atunci când rostesc numele [lui Dumnezeu] îşi acoperă faţa. Atunci, cu ce reverenţă ar trebui ca noi, cei care suntem căzuţi şi păcătoşi, să-l rostim!” – Profeţi şi regi, pag. 49 engl. (cap. 2: „Templul şi consacrarea lui”).

Recomandare pentru studiu: Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 66-69 engl. (cap. 4: „Spiritualitatea legii”).

Duminică 8 iulie

1. ÎNSEMNĂTATEA NUMELUI LUI DUMNEZEU

a. Cu ce nume S-a prezentat Dumnezeu înaintea lui Moise şi cum este acesta important pentru noi? Exodul 3:13-15.

Moise a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi”; şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” Ce le voi răspunde?” Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numeşte „Eu sunt”, m-a trimis la voi.” Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.” (Exodul 3:13-15).

„EU SUNT înseamnă o prezenţă eternă; trecutul, prezentul şi viitorul sunt la fel pentru Dumnezeu. El vede cele mai îndepărtate evenimente din istorie şi departe în viitor la fel de clar cum noi vedem lucrurile care se întâmplă zilnic. Nu ştim ce se află în faţa noastră, şi dacă am şti, lucrul acesta nu ar ajuta la prosperitatea noastră veşnică. Dumnezeu ne dă ocazia să exercităm credinţă şi încredere în marele EU SUNT.” – Comentarii biblice,vol. 1, pag. 1099.

b. Indiferent de cuvintele folosite pentru a se face referire la Cel Veşnic, ce ar trebui să înţelegem despre El şi despre numele Său? Psalmii 99:1-3; 111:9; Ieremia 10:6, 7.

Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină. Domnul este mare în Sion şi înălţat peste toate popoarele. Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat, căci este sfânt! (Psalmii 99:1-3).

A trimis poporului Său izbăvirea, a aşezat legământul Său în veci; Numele Lui este sfânt şi înfricoşat. (Psalmii 111:9).

Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este Numele Tău prin puterea Ta. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, niciunul nu este ca Tine. (Ieremia 10:6, 7).

„Îngerii sfinţi sunt mâhniţi şi dezgustaţi de felul lipsit de reverenţă în care mulţi folosesc numele lui Dumnezeu, marele Iehova.” – Testimonies,vol. 1, pag. 410 engl. (cap.: „Lucrarea în est”).

„Niciodată şi în nici un fel nu ar trebui să tratăm cu uşurătate titlurile sau apelativele Dumnezeirii.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 106engl. (cap. 6: „Rugăciunea Domnului”).

Luni 9 iulie

2. AR TREBUI SĂ FIM ATENŢI

a. Explicaţi adâncimea principiului pe care ni l-a dat Dumnezeu în cea de-a treia poruncă din Decalog. Exodul 20:7.

Să nu iei în deşert Numele Domnului Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. (Exodul 20:7).

„[Exodul 20:7 citat] Această poruncă nu interzice doar jurămintele false şi înjurăturile de rând, ci interzice folosirea numelui lui Dumnezeu întrun fel uşuratic şi nepăsător, fără a ţine seama de însemnătatea sa grozavă. Prin menţionarea neglijentă a lui Dumnezeu în conversaţii obişnuite, prin apelarea la El în chestiuni triviale şi prin repetarea frecventă şi neglijentă a numelui Său, noi Îl dezonorăm. ‚Numele Lui este sfânt şi înfricoşat.’ (Psalmii 111:9). Toţi ar trebui să mediteze asuprea maiestăţii Sale, curăţiei şi sfinţeniei Sale pentru ca inima să fie impresionată cu simţământul caracterului Său înălţat; iar numele Său sfânt ar trebui rostit cu reverenţă şi solemnitate.” – Patriarhişi profeţi, pag. 306, 307 engl. (cap. 27: „Legea dată lui Israel”).

b. Ce nu reuşesc mulţi pretinşi credincioşi să înţeleagă referitor la Creator şi numele Său? Evrei 10:31.

Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu! (Evrei 10:31).

„Cei care iau numele Domnului în deşert vor vedea că este un lucru teribil să cadă în mâinile Dumnezeului celui viu.” – My Life Today, pag. 282.

„Îngerii pronunţă acel nume sfânt [al lui Dumnezeu] cu cea mai mare reverenţă amestecată cu teamă, acoperindu-şi întotdeauna feţele când rostesc numele lui Dumnezeu; iar numele lui Hristos este atât de sfânt pentru ei, încât îl rostesc cu cea mai mare reverenţă. Dar cât de diferit era spiritul şi influenţa mişcării din 1854. Unii care se află sub aceeaşi influenţă vorbesc despre Dumnezeu ca şi cum ar vorbi despre un cal sau oricare alt lucru obişnuit. În rugăciunile lor, folosesc cuvintele Dumnezeu Atotputernic într-un fel foarte obişnuit şi lipsit de reverenţă. Cei care fac aceasta nu au nici un simţământ cu privire la caracterul înălţat al lui Dumnezeu, Hristos sau al lucrurilor cereşti.” – Testimonies, vol. 1, pag. 410 engl. (cap.: „Lucrarea din est”).

„Am văzut o lumină venind de la slava care Îl înconjura pe Tatăl şi când s-a apropiat de mine, trupul meu tremura şi se clătina asemenea unei frunze. Am crezut că, dacă va veni aproape de mine, existenţa mi-ar fi curmată, însă lumina a trecut de mine. Apoi am putut avea un oarecare simţământ al măreţului şi înfricoşătorului Dumnezeu cu care avem de a face. Am văzut atunci ce concepţii slabe au unii cu privire la sfinţenia lui Dumnezeu şi cât de mult iau ei în deşert numele Său sfânt şi înfricoşat, fără să-şi dea seama că ei vorbesc despre Dumnezeul Cel mare şi de temut.” – Experienţeşi viziuni, pag. 70 engl.

Marţi 10 iulie

3. ADRESÂNDU-NE LUI DUMNEZEU ÎN RUGĂCIUNE

a. Cum trebuie să ne adresăm Tatălui nostru ceresc în rugăciune? Matei 6:9.

Iată, dar, cum trebuie să vă rugaţi: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău. (Matei 6:9).

 

„A sfinţi numele Domnului presupune ca acele cuvinte pe care le spunem despre Fiinţa Supremă să fie rostite cu reverenţă. ‚Numele Lui este sfânt şi înfricoşat’ (Psalmii 111:9)… Prin rugăciune, noi intrăm în camera de audienţă a Celui Preaînalt; şi ar trebui să venim înaintea Sa cu teamă sfântă… Acest nume este sfinţit de către îngerii din ceruri, de locuitorii lumilor necăzute. Când vă rugaţi: ‚Sfinţească-Se numele Tău,’ vă rugaţi ca el să fie sfinţit în această lume, sfinţit în voi. Dumnezeu v-a recunoscut înaintea oamenilor şi a îngerilor drept copii ai Săi; rugaţi-vă să nu aduceţi dezonoare frumosului nume pe care îl purtaţi’ (Iacov 2:7).” – Cugetări de pe MunteleFericirilor, pag. 106, 107 engl. (cap. 6: „Rugăciunea Domnului”).

b. Numiţi câteva practici lipsite de reverenţă legate de rugăciune, pe care ar trebui să le evităm. Matei 6:7, 8.

Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.(Matei 6:7, 8).

„Când se roagă, mulţi folosesc expresii nepăsătoare şi lipsite de reverenţă, care întristează Duhul cel gingaş al Domnului şi fac ca rugăciunile lor să nu fie primite în cer.” – Experienţe şi viziuni, pag. 70 engl.

„Cei care îngenunchează în jurul altarului familial să nu-şi pună faţa în mâini, aproape jos pe scaun când se adresează lui Dumnezeu. Să-şi ridice capetele şi, cu o teamă sfântă, să se adreseze Tatălui lor ceresc, rostind cuvintele în tonuri care pot fi auzite.” – Testimonies, vol. 6, pag. 381 engl. (cap.:„Importanţa cultivării vocii”).

„Ar trebui să se dea pe faţă reverenţă… faţă de numele lui Dumnezeu. Niciodată nu ar trebui ca acel nume să fie rostit cu uşurinţă sau nepăsare. Chiar în rugăciune, repetarea lui frecventă şi nenecesară ar trebui evitată.” – Educaţia, pag. 243 engl. (cap.: „Comportamentul”).

„Numele sfânt al lui Dumnezeu ar trebui folosit cu reverenţă şi teamă. Cuvintele Dumnezeului Atotputernic sunt puse laolaltă şi folosite de unii în rugăciune într-un fel nepăsător şi neglijent, ceea ce nu-I face plăcere. Aceştia nu-şi dau seama de Dumnezeu sau de adevăr, altfel nu ar vorbi atât de ireverenţios despre măreţul şi înfricoşatul Dumnezeu, care în curând îi va judeca în ziua de pe urmă. Îngerul a spus: ‚Nu le asociaţi; căci înfricoşător este numele Său.’ Cei care îşi dau seama de măreţia şi maiestatea lui Dumnezeu vor rosti numele Său cu o teamă sfântă. El locuieşte în lumină de neapropiat; nici un om nu-L poate vedea şi să trăiască. Am văzut că aceste lucruri trebuie înţelese şi corectate înainte ca biserica să poată prospera.” – Experienţe şi viziuni, pag. 122 engl.

Miercuri 11 iulie

4. DEPUNEREA DE JURĂMINTE

a. Cu privire la depunerea de jurăminte, ce distincţie a explicat Isus în Matei 5:34 şi 26:63 (prima parte)?

Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu. (Matei 5:34).

Isus tăcea... (Matei 26:63).

„Evreii înţelegeau că porunca a treia interzicea folosirea profană a numelui lui Dumnezeu; însă ei credeau că sunt liberi să folosească alte jurăminte. Depunerea de jurăminte era o practică obişnuită între ei. Prin Moise, le-a fost interzis să jure strâmb, însă ei au născocit multe modalităţi prin care să se elibereze de sub obligaţia impusă de către legământ. Nu le era teamă să facă ceea ce era o adevărată profanare, nici nu se dădeau înapoi de la sperjur atâta timp cât era învăluit de vreo ocolire tehnică a legii. Isus le-a condamnat practicile, declarând că obiceiul lor de a depune jurăminte era o călcare a poruncii lui Dumnezeu. Totuşi, Mântuitorul nostrum nu a interzis folosirea jurământului judecătoresc, în care Dumnezeu este chemat în mod solemn ca să fie martor că ceea ce se spune este adevărul şi numai adevărul.” – Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pag. 66, 67 engl.(cap.: „Spiritualitatea legii”).

b. Ce principiu de bază a învăţat Isus şi care sunt implicaţiile acestuia în viaţa noastră zilnică? Matei 5:37.

Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău. – (Matei 5:37).

„Isus a mers mai departe şi a dat un principiu care ar face ca depunerea jurământului să fie nenecesară. El învaţă că legea vorbirii noastre ar trebui să fie adevărul exact. ‚Vorbirea voastră să fie: Da, da; Nu, nu: şi orice trece peste aceasta este de la cel rău.’ (Matei 5:37). Aceste cuvinte condamnă toate expresiile lipsite de sens şi nenecesare care nu sunt departe de profanare. Ele condamnă complimentele înşelătoare, ocolirea adevărului, expresiile de flatare, exagerările, interpretările greşite în comerţ care sunt atât de obişnuite în societate şi în lumea afacerilor. Ele învaţă că nici unul care încearcă să pară ceea ce nu este, sau cel ale cărui cuvinte nu transmit adevăratul simţământ al inimii, nu poate fi numit sincer. Dacă aceste cuvinte ale lui Hristos ar fi ascultate, ele ar opri rostirea bănuielilor rele şi a criticii aspre; pentru că atunci când comentează acţiunile sau motivele altuia, cine poate fi sigur că spune adevărul exact? Cât de adesea mândria, patima, resentimentele personale colorează impresia dată! O privire, un cuvânt, chiar o intonaţie a vocii pot fi încărcate cu falsitate. Chiar lucrurile reale pot fi în aşa fel spuse încât să dea o impresie falsă. Şi ‚orice trece peste’ adevăr ‚vine de la cel rău.’” – Idem, pag. 67, 68 engl. (cap. 4: „Spiritualitatea legii”).

Joi 12 iulie

5. LĂUDÂND NUMELE SĂU

a. Cum putem să glorificăm numele lui Dumnezeu? Psalmii 96:8, 9; Apocalipsa 15:4.

Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui! Aduceţi daruri de mâncare şi intraţi în curţile Lui! Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte, tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pământului! (Psalmii 96:9).

Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti sfânt, şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” – (Apocalipsa 15:4).

„Cei care se roagă şi cei care vorbesc, să pronunţe cuvintele aşa cum trebuie şi să vorbească clar, desluşit, în tonuri uniforme… Rugăciunea nu este ceea ce ar trebui să fie din cauza vocilor deficiente ale celor care o rostesc. Satan se bucură atunci când rugăciunile adresate lui Dumnezeu abia se aud. Poporul Domnului să înveţe cum să vorbească şi să se roage în aşa fel încât să prezinte corect marile adevăruri pe care le deţin. Mărturiile şi rugăciunile aduse să fie clare şi desluşite. În felul acesta, Dumnezeu va fi slăvit.” – Testimonies, vol. 6, pag. 382 engl. (cap.: „Importanţa cultivării vocii”).

„În orice lucru al vieţii trebuie să dai pe faţă numele lui Dumnezeu. Această rugăciune [de a sfinţi numele Său] te cheamă să ai caracterul Său. Nu poţi sfinţi numele Său, nu-L poţi reprezenta lumii, dacă în viaţă şi character nu reprezinţi exact viaţa şi caracterul lui Dumnezeu.” – Cugetări de peMuntele Fericirilor, pag. 107 engl. (cap. 6: „Rugăciunea Domnului”).

b. Cum putem culege în mod continuu din privilegiile numelui sfânt al lui Dumnezeu? Proverbele 18:10; Ioan 14:13, 14; 1 Ioan 3:22. Explicaţi cum se manifestă slava lui Dumnezeu prin cei care trebuie să primească sigiliul Său pe frunţile lor. Apocalipsa 14:1.

Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost. (Proverbele 18:10).

…şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.(Ioan 14:13, 14).

Şi orice vom cere vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui. (1 Ioan 3:22).

Apoi m-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. – (Apocalipsa 14:1).

„Păstraţi o conştiinţă clară înaintea lui Dumnezeu. În tot ce faceţi, aduceţi slavă numelui Său. Dezbrăcaţi-vă de egoism şi de dragostea egoistă.” – Testimonies, vol. 2, pag. 71 engl. (cap.: „Neglijarea reformei sanitare”).

„Dacă numele lui Dumnezeu nu este scris pe frunţile voastre – scrise acolo pentru că Dumnezeu este centrul cugetelor voastre – nu veţi avea parte de moştenirea în lumină.” – Sfaturi despre isprăvnicie, pag. 46 engl.

Vineri 13 iulie

ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE

1. Ce presupune numele lui Dumnezeu?

2. Cum putem călca în mod subtil porunca a treia?

3. Enumeraţi câteva puncte pe care ar trebui să le reţinem despre rugăciune.

4. Explicaţi depunerea jurământului, aşa cum a fost clarificat de Isus.

5. Cum putem să slăvim pe deplin numele lui Dumnezeu?