„Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui!” (Psalmii 33:8).
“Adevărata reverenţă faţă de Dumnezeu este inspirată de simţământul măreţiei Sale nemărginite şi de faptul că prezenţa Sa este simţită.” – Harul uimitor al lui Dumnezeu, pag. 93 engl.
Recomandare pentru studiu: Educaţia, pag. 253-261 engl. (cap.: „Credinţa şi rugăciunea”).
Duminică 12 august
1. PĂMÂNT SFÂNT
a. Ce putem învăţa din experienţa lui Moise când a venit în prezenţa lui Dumnezeu? Exodul 3:1-5. Cum a acţionat Iosua când a fost în prezenţa lui Hristos? Iosua 5:13-15.
Moise păştea turma socrului său, Ietro, preotul Madianului. Odată a mânat turma până dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug. Moise s-a uitat; şi iată că rugul era tot un foc, şi rugul nu se mistuia deloc. Moise a zis: „Am să mă întorc să văd ce este această vedenie minunată şi pentru ce nu se mistuie rugul.” Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt.” (Exodul 3:1-5).
Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” El a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa. (Iosua 5:13-15).
„Umilinţa şi reverenţa ar trebui să caracterizeze purtarea tuturor celor care vin în prezenţa lui Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 252 engl. (cap. 22:„Moise”).
b. Ce descriere a puterii lui Dumnezeu, aşa cum fost arătată pe Muntele Sinai, ar trebui să ne motiveze să avem reverenţă şi teamă? Exodul 19:20-24; Evrei 12:25, 26, 28, 29. Chiar şi fără manifestări exterioare ale prezenţei lui Dumnezeu, când ne aflăm pe pământ sfânt astăzi?
Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus. Domnul a zis lui Moise: „Coboară-te şi porunceşte poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei. Preoţii, care se apropie de Domnul, să se sfinţească şi ei, ca nu cumva să-i lovească Domnul cu moartea.” Moise a zis Domnului: „Poporul nu va putea să se suie pe muntele Sinai, căci ne-ai oprit cu tot dinadinsul, zicând: „Hotărăşte anumite margini în jurul muntelui şi sfinţeşte-l.” Domnul i-a zis: „Du-te, coboară-te şi suie-te apoi iarăşi cu Aaron; dar preoţii şi poporul să nu dea buzna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea.” (Exodul 19:20-24).
Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci,dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cuatât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte dinceruri, al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şicerul.” (Evrei 12:25, 26).
Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”. (Evrei 12:28, 29).
„Dumnezeu a dorit să facă din ocazia rostirii legii Sale o scenă de o grandoare care să inspire teamă şi care să fie asemenea caracterului ei înălţat. Poporului trebuia să i se imprime faptul că tot ceea ce era în legătură cu serviciul lui Dumnezeu trebuie privit cu cea mai mare reverenţă.” – Idem., pag. 303 engl.
„Atât de grozave erau semnele prezenţei lui Iehova, încât oştile lui Israel au tremurat de frică şi au căzut cu faţa la pământ înaintea Domnului. Chiar şi Moise a exclamat: ‚Mă tem nespus şi tremur.’ (Evrei 12:21).” – Idem., pag. 304 engl.
„Când luaţi în mâna Biblia, să nu uitaţi că vă aflaţi pe pământ sfânt.” –Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, pag. 195 engl.
Luni 13 august
2. ATOTŞTIINŢA LUI DUMNEZEU
a. Cum descrie Biblia în mod simplu atotştiinţa lui Dumnezeu, în special cu privire la rapoartele cereşti, ce sunt strânse în aceste zile de pe urmă? Psalmii 11:4; 102:19.
Domnul este în templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.(Psalmii 11:4).
Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pământ. (Psalmii 102:19).
b. Ce mentalitate descoperă nesăbuinţa multor oameni, chiar şi a unora cărora le-a fost dată multă lumină? Psalmii 73:11; 139:7-12; Ezechiel 8:12. Ca urmare, ce ar trebui să luăm în considerare? Isaia 55:6.
…şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?” (Psalmii 73:11).
Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: „Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!” Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina. (Psalmii 139:7-12).
Şi El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac în întuneric bătrânii casei lui Israel, fiecare în odaia lui plină de chipuri? Căci ei zic: „Nu ne vede Domnul; a părăsit Domnul ţara aceasta!” (Ezechiel 8:12).
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. (Isaia 55:6).
„Vine vremea când va fi prea târziu să-L căutăm pe Dumnezeu şi mă gândesc cum ne vom simţi când timpul de încercare s-a încheiat, iar toată lucrarea vieţii noastre s-a terminat. Cu ce sentimente vom privi înapoi la trecut? Vom dori atunci ca eforturile noastre de a-I servi lui Dumnezeu să fi fost mai serioase? Vom dori să fi trăit mai mult în armonie cu voinţa Sa descoperită? Vom fi consideraţi atunci servi credincioşi? Ce s-ar întâmpla dacă în această clipă am auzi glasul lui Hristos spunând: ‚S-a sfârşit’? Am avut cândva un vis în care am văzut un grup mare strâns laolaltă şi dintr-o dată cerul s-a întunecat, s-au auzit tunete şi s-au văzut fulgere scânteietoare iar un glas mai puternic decât cel mai puternic bubuit de tunete a răsunat pe cer şi pe pământ spunând: ‚S-a sfârşit.’ O parte din grupă, cu feţele palide, au sărit înainte cu un tânguit de agonie strigând: ‚O, nu sunt pregătit.’ S-a pus întrebarea: ‚De ce nu sunteţi pregătiţi? De ce nu aţi folosit ocaziile pe care vi le-am dat cu bunăvoinţă?’ M-am trezit cu strigătul răsunând în urechile mele: ‚Nu sunt pregătit; sunt nemântuit – pierdut! Pierdut! Pierdut pentru veşnicie!’ Având în vedere răspunderile solemne care zac asupra noastră, să ne gândim la viitor ca să putem înţelege ce trebuie să facem ca să-i facem faţă. În ziua aceea, ne vom confrunta cu sfidarea şi neglijenţa faţă de Dumnezeu şi harul Său, cu respingerea adevărului şi a dragostei Sale? În adunarea solemnă a zilei de pe urmă, în auzul întregului univers, se va citi motivul condamnării păcătosului. Pentru prima dată părinţii vor auzi care a fost viaţa secretă a copiilor lor. Copiii vor vedea câte greşeli au făcut împotriva părinţilor lor. Va avea loc o descoperire generală a secretelor şi motivelor inimii; căci ceea ce este ascuns va fi descoperit. Cei care s-au jucat cu lucrurile sfinte legate de judecată vor fi treziţi când vor fi puşi faţă în faţă cu grozava realitate.” – The Youth Instructor, 21 iulie 1892.
Marţi 14 august
3. VIAŢA ÎNAINTEA MARTORILOR CEREŞTI
a. Cum ne avertizează încercarea aspră care a venit asupra lui Iosif împotriva ispitelor care vin asupra noastră pe ascuns? Genesa 39:3-9; Proverbele 7:7-10, 18-20.
Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el şi că Domnul făcea să-i meargă bine ori de ce se apuca. Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpânului său, care l-a luat în slujba lui, l-a pus mai mare peste casa lui şi i-a încredinţat tot ce avea. De îndată ce Potifar l-a pus mai mare peste casa lui şi peste tot ce avea, Domnul a binecuvântat casa egipteanului, din pricina lui Iosif; şi binecuvântarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la câmp. Egipteanul a lăsat pe mâinile lui Iosif tot ce avea şi n-avea altă grijă decât să mănânce şi să bea. Dar Iosif era frumos la statură şi plăcut la chip. După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!” El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:3-9).
Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte. Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei. Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă. Şi iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată. (Proverbele 7:7-10).
Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă, să ne desfătăm cu dezmierdări. Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă,a luat cu el sacul cu bani şi nu se va întoarce acasă decât la luna nouă.”(Proverbele 7:18-20).
„Credinţa şi integritatea lui Iosif au fost puse la probă prin cele mai aprinse încercări. Soţia stăpânului lui a încercat să-l ademenească pe tânăr să calce legea lui Dumnezeu. Până aici rămăsese nepătat de valul de decădere din ţara păgână; însă această ispită, atât de neaşteptată, atât de puternică, atât de seducătoare – cum trebuia întâmpinată?... Avea să triumfe principiul? Avea Iosif să rămână credincios lui Dumnezeu? Cu o teamă de nedescris, îngerii priveau asupra scenei. Răspunsul lui Iosif descoperă puterea principiului religios. El nu dorea să trădeze încrederea stăpânului său pământesc şi, indiferent de consecinţe, dorea să fie credincios Stăpânului său ceresc. Sub ochiul cercetător al lui Dumnezeu şi al îngerilor, mulţi îşi iau libertăţi de care s-ar face vinovaţi înaintea tovarăşilor lor, dar primul gând al lui Iosif a fost la Dumnezeu. ‚Cum… pot să fac această nelegiuire mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?’ a spus el.” – Patriarhi şi profeţi, 217 engl. (cap. 20: „Iosif în Egipt”).
b. Ce se va întâmpla dacă vom înţelege mai bine atotştiinţa şi omniprezenţa lui Dumnezeu? Evrei 4:13; Psalmii 33:8, 14, 15.
Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. (Evrei 4:13).
Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui! (Psalmii 33:8).
Din locaşul locuinţei Lui, El priveşte pe toţi locuitorii pământului. El le întocmeşte inima la toţi şi ia aminte la toate faptele lor. (Psalmii 33:14, 15).
„Dacă am nutri mereu impresia ca Dumnezeu vede şi aude tot ceea ce facem şi spunem şi că ţine un raport exact al cuvintelor şi acţiunilor noastre şi că trebuie să ne întâlnim cu toate, ne-ar fi teamă să păcătuim. Tinerii să nu uite niciodată că oriunde s-ar afla, orice ar face, ei se află în prezenţa lui Dumnezeu. Nici o parte din conduita noastră nu trece neobservată. Nu putem să ne ascundem căile de Cel Preaînalt. Legile omeneşti, deşi uneori aspre, sunt adesea călcate fără ca acest lucru să fie detectat şi, ca urmare, fără pericolul pedepsei. Însă nu la fel se întâmplă şi cu legea lui Dumnezeu. Cel mai adânc miez de noapte nu-l poate acoperi pe cel vinovat. Poate că el crede că este singur, însă pentru fiecare faptă există un martor nevăzut. Cele mai ascunse motive ale inimii sunt deschise cercetării divine. Fiecare faptă, fiecare cuvânt, fiecare gând este marcat la fel de clar ca şi cum ar exista o singură persoană în întreaga lume iar atenţia cerului ar fi concentrată asupra ei.” – Idem, pag. 217, 218 engl.
Miercuri 15 august
4. PREZENŢA CONTINUĂ A LUI DUMNEZEU
a. Cum ne mângâie inima faptul că suntem conştienţi de atotştiinţa şi omniprezenţa lui Dumnezeu? Genesa 16:13; 2 Cronici 16:9 (prima parte); Matei 6:4.
Ea a numit Numele Domnului care-i vorbise: „Tu eşti Dumnezeu care mă vede!” căci a zis ea: „Cu adevărat, am văzut aici spatele Celui ce m-a văzut!”(Genesa 16:13).
Căci Domnul Îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui… (2 Cronici 16:9).
… pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Matei 6:4).
„Numai simţământul prezenţei lui Dumnezeu poate alunga teama care, pentru copilul timid, face din viaţă o povară. Să-şi fixeze în memorie versetul: ‚Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi îi izbăveşte.’ (Psalmii 34:7).” – Educaţia, pag. 255 engl. (cap.: „Credinţa şi rugăciunea”).
b. Cu ce cuvinte a încercat apostolul Pavel să trezească în credincioşi dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu, nu numai lui Pavel? Filipeni 2:12, 13. De ce ar trebui ca acest lucru să ne facă să menţinem proaspăt în minte realitatea marii Judecăţi?
Astfel, dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. (Filipeni 2:12, 13).
„Diferitele păcate care sunt nutrite şi practicate de către pretinşii creştini aduc mânia lui Dumnezeu asupra bisericii. În ziua în care Cartea din Ceruri va fi deschisă, Judecătorul nu-i va spune omului prin cuvinte vinovăţia lui, ci va arunca o privire pătrunzătoare şi convingătoare şi fiecare faptă, fiecare tranzacţie a vieţii vor face o impresie vie asupra memoriei răufăcătorului. Nu va fi nevoie ca pe vremea lui Iosua, ca păcătosul să fie căutat de la seminţie la familie până când este găsit, ci propriile sale buze vor mărturisi ruşinea lui, egoismul, lăcomia, necinstea, prefăcătoria şi înşelăciunea lui. Păcatele lui, ascunse de cunoştinţa omului, vor fi vestite atunci ca de pe acoperişul casei.” – Testimonies, vol. 4, pag. 493 engl. (cap.: „Necinste în biserică”).
„Ca apărare împotriva ispitei şi ca inspiraţie pentru curăţie şi adevăr, nici o influenţă nu poate egala simţământul prezenţei lui Dumnezeu.” – Educaţia, pag. 255 engl. (cap.: „Credinţa şi rugăciunea”).
„Cei care au dispreţuit cuvântul lui Dumnezeu se vor întâlni atunci cu Autorul învăţăturilor inspirate. Nu ne putem permite să trăim fără să ne gândim la ziua judecăţii; căci deşi este mult amânată, ea este aproape acum, chiar la uşi, şi se grăbeşte nespus… Ochiul atotvăzător al lui Dumnezeu este asupra noastră; gândurile secrete ale inimii noastre nu sunt ascunse. Fiecare din noi va fi judecat după faptele făcute în trup. Vă întreb astăzi: Cum staţi înaintea lui Dumnezeu?
Cum priveşte - Cel care înţelege fiecare motiv, vede fiecare gând, aude fiecare cuvânt - fiecare acţiune a vieţii voastre, cazul vostru?” – The Youth’sInstructor, 21 iulie 1892.
Joi 16 august
5. PREZENŢA SPECIALĂ A LUI DUMNEZEU
a. Explicaţi beneficiile rugăciunii în taină. Psalmii 4:4; 62:8; 63:1, 2, 5, 6.
Cutremuraţi-vă, şi nu păcătuiţi! Spuneţi lucrul acesta în inimile voastre când staţi în pat: apoi tăceţi. (Psalmii 4:4).
Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. (Psalmii 62:8).
Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă. Aşa Te privesc eu în Locaşul cel Sfânt, ca să-Ţi văd puterea şi slava.(Psalmii 63:1, 2).
Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze, când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu şi când mă gândesc la Tine în timpul privegherilor nopţii.(Psalmii 63:5, 6).
„Ar trebui să ne rugăm în cercul familial şi, mai presus de toate, nu ar trebui să neglijăm rugăciunea în taină pentru că aceasta este viaţa sufletului. Este imposibil ca sufletul să înflorească în timp ce rugăciunea este neglijată. Doar rugăciunea familială sau cea publică nu este de ajuns. În singurătate, sufletul să fie deschis ochiului cercetător al lui Dumnezeu. Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeul cel care ascultă rugăciunile. Nici o ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor astfel de rugăciuni. În rugăciunea în taină, sufletul este lipsit de influenţele înconjurătoare, de freamăt. Cu calm, şi totuşi cu fervoare, se va întinde după Dumnezeu. Dulce şi dăinuitoare va fi influenţa care emană de la Cel care vede în locul ascuns, a cărui ureche este deschisă să audă rugăciunea ce se înalţă din inimă.” –Calea către Hristos, pag. 98 engl. (cap. 11: „Înaltul privilegiu al rugăciunii”).
b. Ce ne costă graba agitată, din punct de vedere spiritual? Descrieţi încântarea sfântă a timpului devotat doar lui Dumnezeu. Psalmii 84:4-8, 12.
Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude. Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Când străbat aceştia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion. Doamne Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! (Psalmii 84:4-8).
Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine! (Psalmii 84:12).
„Noi toţi pierdem mult din comuniunea dulce cu Dumnezeu prin agitaţia noastră, prin aceea că nu încurajăm momentele de meditaţie şi rugăciune.” –Testimonies, vol. 5, pag. 492 engl. (cap.: „Purtarea în casa lui Dumnezeu”).
„Mulţi, chiar în timpul lor de devoţiune, nu primesc binecuvântarea unei adevărate comuniuni cu Dumnezeu. Ei se grăbesc prea tare. Cu paşi grăbiţi, ei intră în cercul prezenţei iubitoare a lui Hristos, oprindu-se poate o clipă în perimetrul sfânt, însă fără să aştepte sfat. Ei nu au timp să rămână cu Învăţătorul divin. Ei se întorc la munca lor cu poverile lor… Nu o pauză de o clipă în prezenţa Sa, ci o legătură personală cu Dumnezeu, a sta jos în tovărăşia Sa – aceasta este nevoia noastră.” – Educaţia, pag. 260, 261 engl. (cap.: „Credinţa şi rugăciunea”).
Vineri 17 august
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE
1. Ce înţelegem prin „pământ sfânt”?
2. Când suntem ispitiţi, ce ar trebui să ne amintim din experienţa lui Iosif?
3. Cum aduce mângâiere celui credincios simţământul prezenţei lui Dumnezeu?
4. Cum ne aminteşte simţământul prezenţei lui Dumnezeu de marea Judecată?
5. Numiţi un factor care ne îmbogăţeşte timpul liniştit petrecut personal cu Dumnezeu.