„Tot ce are legătură cu serviciul lui Dumnezeu trebuie privit cu cea mai mare reverenţă.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 303 engl. (cap. 27: „Legea dată lui Israel”).
Recomandare pentru studiu: Testimonies, vol., 5 pag. 491-500 engl. (cap.: „Purtarea în casa lui Dumnezeu”) Evanghelizarea, pag. 496-512 engl.
Duminică 19 august
1. UN DUMNEZEU SFÂNT
a. Descrieţi atitudinea cu care trebuie să ne apropiem de Creatorul nostru în aceste zile de pe urmă. Psalmii 99:1-5.
Domnul împărăţeşte: popoarele tremură; El şade pe heruvimi: pământul se clatină. Domnul este mare în Sion şi înălţat peste toate popoarele. Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat, căci este sfânt! Să laude oamenii tăria împăratului, căci iubeşte dreptatea! Tu întăreşti dreptatea, Tu faci dreptate şi judecată în Iacov. - Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui, căci este sfânt! (Psalmii 91-9:5).
„Omul trebuie să vină cu genunchii plecaţi, ca un supus al harului, ca un rugător la tronul milei.” – Selected Messages, vol. 2, pag. 315.
b. Ce avertizare adresată părinţilor ar trebui să avem cu toţii în vedere atunci când intrăm în locul de închinare al lui Dumnezeu? Exodul 25:8; Psalmii 77:13; 89:7.
Să-Mi facă un Locaş Sfânt, şi Eu voi locui în mijlocul lor. (Exodul 25:8).
Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru? (Psalmii 77:13).
Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor şi de temut pentru toţi cei ce stau în jurul Lui. (Psalmii 89:7).
„Părinţi, înălţaţi în copiii voştri standardul creştinismului; ajutaţi-I să-L introducă pe Isus în experienţa lor; învăţaţi-i să aibă cea mai mare reverenţă faţă de casa lui Dumnezeu şi să înţeleagă faptul că, atunci când intră în casa Domnului, ei ar trebui să facă acest lucru cu inimi care sunt înmuiate şi supuse de gânduri ca acestea: ‚Dumnezeu este aici; acesta este locaşul Său. Trebuie să am gânduri curate şi cele mai sfinte motive. Trebuie să nu nutresc mândrie, invidie, gelozie, bănuială rea, ură sau viclenie în inima mea, pentru că vin în prezenţa sfântului Dumnezeu. Acesta este locul unde Dumnezeu Se întâlneşte cu poporul Său şi îl binecuvântează. Cel preaînalt şi sfânt, care locuieşte în veşnicie, priveşte asupra mea, îmi cercetează inima, îmi citeşte cele mai tainice gânduri şi fapte ale vieţii mele.” – Testimonies, vol. 5, pag. 494 engl. (cap.: „Purtarea în casa lui Dumnezeu”).
Luni 20 august
2. ORDINEA CEREASCĂ
a. Cum poate fi cultivată reverenţa faţă de Dumnezeu chiar şi în grupele mici, care se adună pentru închinare publică? Isaia 66:1, 2; Ioan 4:24; Matei 18:20.
Aşa vorbeşte Domnul: „Cerul este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce Casă aţi putea voi să-Mi zidiţi şi ce loc Mi-aţi putea voi da ca locuinţă? Toate aceste lucruri doar mâna Mea le-a făcut şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa – zice Domnul. – Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu. (Isaia 66:1, 2).
Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4:24).
Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:20).
„Ora şi locul de rugăciune sunt sfinte, pentru că Dumnezeu este acolo. Şi când se dă pe faţă reverenţă în atitudine şi purtare, simţământul care o inspiră va fi adâncit.” – Profeţi şi regi, pag. 48, 49 engl. (cap. 2: „Templul şi consacrarea lui”).
b. Ce ar trebui să caracterizeze fiecare aspect al închinării lui Dumnezeu, inclusiv locul unde se întâlnesc închinătorii? Leviticul 26:2; 1 Corinteni 14:40.
Să păziţi Sabatele Mele şi să cinstiţi Locaşul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul.(Leviticul 26:2).
Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială. (1 Corinteni 14:40).
„Am văzut că sfinţii trebuie să-şi păstreze casele curate şi aranjate, fără mizerie şi murdărie şi orice necurăţie. Am văzut că locaşul lui Dumnezeu fusese pângărit prin neglijenţa părinţilor faţă de copiii lor şi prin lipsa de curăţenie şi ordine de acolo. Am văzut că aceste lucruri ar trebui mustrate pe faţă, şi că, dacă nu se va face o schimbare imediată în unii dintre cei care mărturisesc adevărul în aceste chestiuni, ar trebui daţi afară din tabără.” –Selected Messages, vol. 3, pag. 274.
„Reverenţa faţă de casa lui Dumnezeu aproape că a dispărut.” –Testimonies, vol. 5, pag. 495, 496 engl. (cap.: „Purtarea în casa lui Dumnezeu”).
„Purtarea tuturor celor care vin în prezenţa lui Dumnezeu ar trebui caracterizată de umilinţă şi reverenţă. În numele lui Isus, putem veni înaintea Lui cu încredere, însă nu ni se permite să ne apropiem de El cu îndrăzneala încumetării, ca şi cum ar fi la acelaşi nivel cu noi. Sunt unii care se adresează măreţului, atotputernicului şi sfântului Dumnezeu, care locuieşte într-o lumină de neapropiat, ca şi cum s-ar adresa unui egal, sau chiar inferior. Sunt unii care se poartă în locaşul Său cum nu ar îndrăzni să se poarte în camera de audienţă a unui conducător pământesc. Aceştia nu ar trebui să uite că seaflă în prezenţa Aceluia pe care serafimii Îl adoră, înaintea căruia îngerii îşi acoperă feţele. Faţă de Dumnezeu trebuie să avem mare reverenţă; toţi cei care înţeleg cu adevărat prezenţa Sa, se vor închina cu umilinţă înaintea Sa şi, asemenea lui Iacov când a privit viziunea lui Dumnezeu, vor striga: ‚Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor’ (Genesa 28:17).” – Patriarhi şi profeţi, pag. 252 engl. (cap. 22: „Moise”).
Marţi 21 august
3. PRINCIPIILE ÎNCHINĂRII
a. Noi, cei care trăim în Ziua antitipică a Ispăşirii, cum putem învăţa din închinarea înaintea lui Dumnezeu din vremea Vechiului Testament? 1 Corinteni 10:11.
Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor. (1 Corinteni 10:11).
„Din sfinţenia care era legată de sanctuarul pământesc, creştinii pot învăţa cum ar trebui să privească locul unde Domnul Se întâlneşte cu poporul Său.” – Testimonies, vol. 5, pag. 491 engl. (cap.: „Purtarea în casa lui Dumnezeu”).
„În acea zi a anului desemnată pentru slujirea din sfânta sfintelor, marele preot intra tremurând în prezenţa lui Dumnezeu, în timp ce nori de tămâie ascundeau slava de ochii lui. În curţile templului înceta orice zgomot. Nici un preot nu slujea la altare. Cetele de închinători, plecate în teamă liniştită, îşi înălţau rugăciunile către Dumnezeul îndurării.” – Idem, vol. 8, pag. 284, 285 engl. (cap.: „Falsa şi adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu”).
„Avem motive destule să menţinem un spirit aprins şi devotat în închinarea noastră adusă lui Dumnezeu. Avem motive să fim chiar mai atenţi şi reverenţioşi în închinarea noastră decât au avut evreii.” – Idem, vol. 5, pag.496 engl. (cap.: „Purtarea în casa lui Dumnezeu”).
b. Ce puncte esenţiale sunt trecute cu vederea în mod neatent de către mulţi pretinşi păzitori ai Sabatului? Eclesiastul 5:1, 2; Habacuc 2:20.
Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta. Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu, pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe. (Eclesiastul 5:1, 2).
Domnul însă este în Templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!”(Habacuc 2:20).
„Vorbirea de rând, şoptitul şi râsul nu ar trebui permise în locaşul de închinare, nici înainte, nici după serviciu.” – Idem, pag. 492 engl.
„Să nu uitaţi fraţilor, că, atunci când se rosteşte cuvântul, voi ascultaţi glasul lui Dumnezeu prin intermediul slujitorului Său delegat. Ascultaţi cu atenţie. Nu dormiţi nici o clipă, pentru că prin această aţipeală poate pierdeţi exact acele cuvinte de care aveţi nevoie cel mai mult – chiar acele cuvinte care, dacă ar fi ascultate, v-ar feri piciorul de la căile rele. Satan şi îngerii săi sunt ocupaţi ca să creeze o stare de paralizie a simţurilor, aşa încât avertismentele, prevenirile şi mustrările să nu fie auzite; sau, dacă sunt auzite, ca ele să nu aibă nici un efect asupra inimii şi să nu reformeze viaţa. Uneori un copil mic poate atrage în aşa fel atenţia ascultătorilor, încât sămânţa preţioasă să nu cadă în pământ bun şi să nu aducă roadă. Uneori tinerii şi tinerele au atât de puţină reverenţă faţă de locaşul şi închinarea lui Dumnezeu, încât vorbesc continuu unii cu alţii în timpul predicii. Dacă aceştia ar putea vedea îngerii lui Dumnezeu privind asupra lor şi notând faptele lor, ar fi umpluţi de ruşine, de dezgust faţă de ei înşişi.” – Idem, pag. 493 engl.
„Perimetrul bisericii ar trebui investit cu reverenţă sacră.” – Idem, pag. 494 engl.
Miercuri 22 august
4. FACTORI DE LUAT ÎN SEAMĂ
a. Ce învăţăm de la Estera cea credincioasă cu privire la importanţa îmbrăcămintei creştine? Estera 5:1, 2 (prima parte). Cum se poate aplica o înţelegere echilibrată a acestui principiu la întâlnirile noastre cu Regele universului? Leviticul 19:30.
A treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărăteşti şi a venit în curtea dinăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului. Împăratul şedea pe scaunul lui împărătesc în casa împărătească, în faţa uşii casei. Când a văzut împăratul pe împărăteasa Estera în picioare în curte, ea a căpătat trecere înaintea lui. Şi împăratul a întins Esterei toiagul împărătesc pe care-l ţinea în mână. Estera s-a apropiat şi a atins vârful toiagului. (Estera 5:1-2).
Să păziţi Sabatele Mele şi să cinstiţi Locaşul Meu cel Sfânt. Eu sunt Domnul.(Leviticul 19:30).
„În mintea multora nu mai există gânduri mai sfinte legate de locaşul lui Dumnezeu decât de cele mai obişnuite locuri. Unii vor intra în locul de închinare cu pălăria pe cap, cu haine soioase, murdare. Aceştia nu-şi dau seama că se întâlnesc cu Dumnezeu şi cu sfinţii îngeri. În această chestiune ar trebui să existe o schimbare radicală în toate bisericile noastre. Predicatorii înşişi ar trebui să aibă idei mai înalte, să fie mai sensibili în această privinţă. Aceasta este o parte a lucrării care, din păcate, a fost neglijată. Din cauza lipsei de reverenţă manifestate în atitudine, îmbrăcăminte şi purtare şi a lipsei atitudinii de închinare a minţii, Dumnezeu Şi-a întors dese ori faţa de la cei adunaţi ca să se închine Lui. Toţi ar trebui învăţaţi să fie aranjaţi, curaţi şi ordonaţi în îmbrăcămintea lor, totuşi să nu-şi îngăduie acea împodobire exterioară care este cu totul nepotrivită cu sanctuarul. Nu ar trebui să existe nici o etalare a îmbrăcămintei; pentru că aceasta încurajează lipsa de reverenţă. Atenţia oamenilor este adesea atrasă către acest sau acel articol fin de îmbrăcăminte şi în felul acesta pătrund gânduri care nu au ce căuta în inima închinătorilor. Dumnezeu trebuie să fie subiectul gândului, obiectul de închinare; şi orice atrage mintea de la serviciul solemn şi sfânt este o insultă la adresa Sa.” – Testimonies, vol. 5, pag. 498, 499 engl. (cap.: „Purtarea în casa lui Dumnezeu”).
b. Descrieţi felul de muzică potrivit pentru închinarea înaintea luiDumnezeu. Isaia 30:29.
Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se prăznuieşte sărbătoarea, veţi fi cu inima veselă ca cel ce merge în sunetul flautului ca să se ducă la muntele Domnului, spre Stânca lui Israel. (Isaia 30:29).
„Cei care fac din cântare o parte din închinarea divină ar trebui să aleagă imnuri cu o melodie potrivită ocaziei, nu melodie de înmormântare, ci veselă, totuşi solemnă. Vocea poate fi şi ar trebui modulată, înmuiată şi supusă.” –Evanghelizarea, pag. 508 engl.
„Toate serviciile [din casa lui Dumnezeu] ar trebui conduse cu solemnitate şi teamă, ca în prezenţa vizibilă a Maestrului adunărilor.” – Testimonies, vol. 5, pag. 493 engl. (cap.: „Purtarea în casa lui Dumnezeu”).
Joi 23 august
5. ÎNDRUMÂND ÎNTREAGA FAMILIE
a. Numiţi câteva puncte de bază pe care trebuie să le înţeleagă familiile cu privire la închinarea înaintea lui Dumnezeu. Psalmii
95:1-6; 100:2-4.
Veniţi să cântăm cu veselie Domnului şi să strigăm de bucurie către Stânca mântuirii noastre. Să mergem înaintea Lui cu laude, să facem să răsune cântece în cinstea Lui! Căci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare mai presus de toţi dumnezeii. El ţine în mână adâncimile pământului, şi vârfurile munţilor sunt ale Lui. A Lui este marea, El a făcut-o, şi mâinile Lui au întocmit uscatul: veniţi să ne închinăm şi să ne smerim, să ne plecăm genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului nostru! (Psalmii 95:1-6).
Slujiţi Domnului cu bucurie, veniţi cu veselie înaintea Lui. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui. Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui!Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Numele. (Psalmii 100:2-4).
„Părinţii ar trebui nu numai să înveţe, ci şi să poruncească copiilor lor să intre în sanctuar cu seriozitate şi reverenţă. Gustul moral al închinătorilor din sanctuarul sfânt al lui Dumnezeu trebuie să fie înălţat, rafinat şi sfinţit. Această chestiune a fost neglijată în mod trist. Importanţa ei a fost trecută cu vederea şi, ca urmare, dezordinea şi lipsa de reverenţă s-au răspândit iar Dumnezeu a fost şi este dezonorat. Când conducătorii bisericii, predicatorii şi poporul, taţii şi mamele nu au vederi înalte în această privinţă, ce se poate aştepta de la copiii fără experienţă? Prea adesea ei se găsesc în grupuri, departe de părinţii lor care ar trebui să-i supravegheze. Cu toate că se află în prezenţa lui Dumnezeu şi că ochiul Său priveşte asupra lor, ei sunt uşuratici şi neserioşi, şoptesc şi râd, sunt nepăsători, ireverenţioşi şi neatenţi. Rareori sunt instruiţi că predicatorul este ambasadorul lui Dumnezeu, că solia pe care o aduce el este unul din mijloacele prevăzute de Dumnezeu pentru salvarea sufletelor.” – Testimonies, vol. 5, pag. 496, 497 engl. (cap.: „Purtarea în casa lui Dumnezeu”).
b. De ce este atât de important ca noi să înţelegem cum să ne închinăm într-un mod potrivit înaintea Dumnezeului cerului? Isaia 1:12, 13; Efeseni 5:17.
Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! (Isaia 1:12, 13).
De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. (Efeseni 5:17).
„Dacă poporul nu este impresionat cu idei corecte despre adevărata închinare şi reverenţă, va exista o tendinţă crescândă de a aşeza cele sfinte şi veşnice la acelaşi nivel cu lucrurile obişnuite, iar cei care mărturisesc adevărul vor fi o ofensă la adresa lui Dumnezeu şi o ruşine pentru religie.” –Idem, pag. 500 engl.
Vineri 24 august
ÎNTREBĂRI RECAPITULATIVE PERSONALE
1. Când a fost Iacov umplut de groază şi ce ne învaţă aceasta?
2. Descrieţi indiciile exterioare ale adevăratei reverenţe faţă de Dumnezeu.
3. Numiţi o regulă de bază, ce ar trebui urmată cu stricteţe în închinare.
4. Cum trebuie să ne îndrume reverenţa când ne alegem îmbrăcămintea şi muzica?
5. În ce fel putem cultiva o reverenţă mai adâncă?