Lecţia 1. Teama de Dumnezeu

„Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă; căci a venit ceasul judecăţii lui, şi închinaţi-vă celui ce a făcut cerurile şi pământul, marea şi izvoarele apelor.” (Apocalipsa 14:7).

„Iehova este adevăratul Dumnezeu. Să ne temem şi să avem reverenţă faţă de El.” – The Paulson Collection, pag. 276.

Recomandare pentru studiu: Divina vindecare, pag. 427-438 engl. (cap.: „Primejdia reprezentată de cunoaştere speculativă”).

Duminică 1 iulie

1. CREATORUL ATOTPUTERNIC

a. Ce aspecte ale creaţiunii ar trebui să ne inspire cu reverenţă faţă de Dumnezeu? Psalmii 96:4, 5; 139:14; Apocalipsa 14:7.

Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii. Căci toţi dumnezeii popoarelor sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile. (Psalmii 96:4, 5).

Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! (Psalmii 139:14).

El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” (Apocalipsa 14:7).

„Nu printr-o putere originară, inerentă naturii îşi aduce pământul roadele bogate şi îşi continuă marşul în jurul soarelui an după an. Mâna puterii nemărginite este mereu la lucru conducând această planetă. Puterea lui Dumnezeu, exercitată în fiecare moment, o menţine în poziţia ei în timpul rotaţiei.” – Testimonies, vol. 8, pag. 260 engl. (cap.: „Dumnezeu în natură”).

„Mecanismul corpului omenesc nu poate fi înţeles pe deplin; el prezintă taine care îl pun în încurcătură chiar şi pe cel mai inteligent. Pulsul continuă să bată şi o respiraţie urmează altei respiraţii nu datorită unui mecanism care, o dată pus în mişcare, îşi continuă lucrarea. În Dumnezeu avem viaţa, mişcarea şi fiinţa. Inima care bate, pulsul care palpită, fiecare nerv şi muşchi din organismul viu, toate sunt menţinute în ordine şi la lucru prin puterea unui Dumnezeu mereu prezent.” – Divina vindecare, pag.417 engl. (cap.: „O adevărată cunoaştere a lui Dumnezeu”).

b. Cum se compară înţelepciunea noastră cu înţelepciunea lui Dumnezeu? 1 Corinteni 1:20, 21, 25-31. Cum putem obţine adevărata înţelepciune? Iov 28:28; Psalmii 111:10.

Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii acesteia?Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.(1 Corinteni 1:20 21).

Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii.De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt;pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.Şi voi, prin El, sunteţi în Hristos Isus. El a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare,pentru ca, după cum este scris: „Cine se laudă să se laude în Domnul.” (1 Corinteni 25-31).

Apoi a zis omului: „Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.” (Iov 28:28).

Frica Domnului este începutul înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc au o minte sănătoasă, şi slava Lui ţine în veci. (Psalmii 111:10).

„Oameni cu cel mai dezvoltat intelect nu pot înţelege tainele lui Iehova aşa cum apar ele în natură… Judecata şi scopurile lui Dumnezeu nu pot fi pătrunse. Înţelepciunea Sa nu poate fi cercetată.” – Testimonies, vol. 8, pag.261 engl. (cap.: „Dumnezeu în natură”).

Luni 2 iulie

2. ATITUDINEA DIN CER

a. Conform viziunilor date profeţilor, care este atitudinea dată pe faţă de fiinţele cereşti faţă de Creatorul lor? Isaia 6:1-3; Apocalipsa 4:8-11.

În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6:1-3).

Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi erau pline cu ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte ziceau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” Când aceste făpturi vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi care este viu în vecii vecilor, cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau: „Vrednic eşti Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava, cinstea şi puterea, căci Tu ai făcut toate lucrurile şi prin voia Ta stau în fiinţă şi au fost făcute!” (Apocalipsa 4:11).

„Serafimii dinaintea tronului sunt atât de umpluţi de teamă plină de reverenţă când privesc la slava lui Dumnezeu încât nici măcar pentru o clipă nu privesc la ei înşişi cu mulţumire de sine, sau cu admiraţie faţă de ei înşişi sau faţă de alţii. Lauda şi slava lor sunt pentru Domnul Oştirilor, care este măreţ şi înălţat, iar gloria alaiului său umple templul. Când văd viitorul, când întregul pământ va fi umplut de slava Sa, un cântec triumphal de laudă răsună de la unul la altul în tonuri melodioase: ‚Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Oştirilor.’ Ei sunt pe deplin mulţumiţi să-L slăvească pe Dumnezeu; iar în prezenţa Sa, în afară de surâsul aprobării Sale, ei nu doresc nimic altceva. Cea mai adâncă năzuinţă a lor este să poarte chipul Său, să împlinească lucrarea Sa şi să se închine Lui.” – Comentarii biblice, vol.4, pag. 1140.

b. Ce putem învăţa despre puterea susţinătoare a lui Dumnezeu aşa cum este arătată în viziunea profetului Ezechiel? Ezechiel 1:8, 9.

Sub aripi, de cele patru părţi ale lor, aveau nişte mâini de om; şi toate patru aveau feţe şi aripi. Aripile lor erau prinse una de alta. Şi când mergeau, nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte.(Ezechiel 1:8, 9).

„În viziunea lui Ezechiel, Dumnezeu avea mâna sub aripile heruvimilor. Aceasta pentru a-i învăţa pe servii Săi că succesul le este dat prin puterea divină. El va lucra cu ei dacă îndepărtează de la ei nelegiuirea şi devin curaţi cu inima şi în viaţă. Mesagerii cereşti, văzuţi de Ezechiel, care, asemenea unei lumini puternice, merg printre făpturile vii cu iuţeala fulgerului, reprezintă viteza cu care această lucrare va înainta spre împlinirea ei. Cel care nu dormitează, care lucrează tot timpul la împlinirea planurilor Sale, Îşi poate duce înainte lucrarea în mod armonios. Ceea ce pare încurcat şi complicat pentru minţile mărginite, mâna Domnului poate ţine în desăvârşită ordine…

Dumnezeu îi cunoaşte pe toţi oamenii. Dacă ochii noştri ar putea fi deschişi, am vedea că dreptatea veşnică este la lucru în lumea noastră. O influenţă puternică, ce nu este controlată de om, se află la lucru. Omul se poate măguli că el este cel care conduce lucrurile, însă la lucru se află influenţe mai înalte decât cele omeneşti.” – Idem, pag. 1161 engl.

Marţi 3 iulie

3. STAREA OMENIRII

a. În contrast cu atmosfera de cooperare din Ceruri, cum descrie Domnul starea de pe pământ? Ezechiel 2:4 (prima parte); Romani 3:10-19.

Da, copiii aceştia la care te trimit sunt neruşinaţi şi cu inima împietrită… (Ezechiel 2:4).

…după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar. Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar. Gâtlejul lor este un mormânt deschis; se slujesc de limbile lor ca să înşele; sub buze au venin de aspidă; gura le este plină de blestem şi de amărăciune; au picioarele grabnice să verse sânge; prăpădul şi pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea păcii; frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată, şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. (Romani 3:10-19).

„Prin ispitele Satanei, întreaga omenire a ajuns să calce legea lui Dumnezeu.” – Patriarhi şi profeţi, pag. 338 engl. (cap. 29: „Vrăjmăşia lui Satana împotriva legii”).

„Dacă Adam, atunci când a fost creat, nu ar fi fost înzestrat cu o vitalitate de douăzeci de ori mai mare decât are omul acum, omenirea, cu stilul de viaţă prezent, prin care calcă legile naturale, ar fi dispărut.” –Testimonies,vol. 3, pag. 138, 139 engl. (cap.: „Către părinţii bogaţi”).

b. Ce probleme de atitudine să intensifică astăzi? Cum pot creştinii sinceri să evite să fie afectaţi de acestea? 2 Timotei 3:1, 2, 5; Romani 16:17.

Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie. (2 Timotei 3:1, 2).

…având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia. (2 Timotei 3:5).

Vă îndemn, fraţilor, să vă feriţi de cei ce fac dezbinări şi tulburare împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. (Romani 16:17).

„Până la sfârşitul timpului, omul se va ridica să creeze confuzie şi răzvrătire în mijlocul poporului care pretinde că ascultă de legea lui Dumnezeu.” – Comentarii biblice, vol. 4, pag. 1158.

„Răzvrătirea şi apostazia sunt chiar în aerul pe care îl respirăm. Vom fi afectaţi de ele dacă, prin credinţă, nu ne prindem sufletele neajutorate de Hristos.” – Idem, vol. 1, pag. 1114.

c. Ce explică preaiubitul Ioan despre dragoste? 1 Ioan 3:4, 7-10; 2 Ioan 9-11.

Oricine face păcat face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege. (1 Ioan 3:4).

Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit. Cine păcătuieşte este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu. Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său. (1 Ioan 3:7-10).

Oricine o ia inainte, si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul. Daca vine cineva la voi, si nu va aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: "Bun venit!" Caci cine-i zice: "Bun venit!", se face partas faptelor lui rele. (2 Ioan 9-11).

„Suntem îndreptăţiţi să avem aceeaşi părere ca şi ucenicul iubit faţă de cei care pretind că rămân în Hristos deşi trăiesc călcând legea lui Dumnezeu. În aceste zile de pe urmă, există rele asemănătoare celor care au primejduit prosperitatea bisericii timpurii; iar învăţăturile apostolului Ioan în această privinţă ar trebui urmate cu atenţie. ‚Să aveţi dragoste unii faţă de alţii’ este strigătul ce se aude peste tot, în special de la cei care mărturisesc sfinţirea. Însă adevărata dragoste este prea curată ca să acopere vreun păcat nemărturisit. Deşi trebuie să iubim sufletele pentru care a murit Hristos, trebuie să nu facem nici un compromis cu răul. Să nu ne unim cu cei răzvrătiţi şi să numim aceasta dragoste. Dumnezeu cere poporului Său din acest veac al lumii să stea în picioare de partea dreptăţii la fel de neclintit ca Ioan împotriva rătăcirilor care nimicesc sufletul.” – Istoria faptelorapostolilor, pag. 554, 555 engl. (cap. 54: „Un martor credincios”).

Miercuri 4 iulie

4. BIRUIND ÎNCLINAŢIILE OMENEŞTI

a. Ce recomandări cu privire la studiu şi vorbire sunt date tuturor pretinşilor copii ai lui Dumnezeu? Psalmii 105:1-5; 1 Corinteni 10:1-5.

Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui! Faceţi cunoscut printre popoare isprăvile Lui! Cântaţi, cântaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui! Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfânt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul! Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, căutaţi necurmat faţa Lui! Aduceţi-vă aminte de semnele minunate pe care le-a făcut, de minunile şi de judecăţile rostite de gura Lui. (Psalmii 105:5).

Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos. Totuşi cei mai mulţi dintre ei n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustiu. (1 Corinteni 10:1-5).

„[1 Corinteni 10:1-5 citat]. Această experienţă a lui Israel, la care se referă mai sus apostolul, şi aşa cum este înregistrată în Psalmii 105 şi 106, conţine lecţii de avertizare pe care trebuie să le studieze într-un mod deosebit poporul lui Dumnezeu din aceste zile de pe urmă. Vă îndemn ca aceste capitole să fie citite cel puţin o dată pe săptămână.” – Mărturii cătrepredicatori, pag. 98, 99 engl.

„Dacă în experienţa noastră există capitole întunecate, să nu le păstrăm vii în memoria noastră prin repetarea lor. Uitând lucrurile din trecut, să mergem înainte spre lucrurile din faţa noastră. Cultivaţi numai acele gânduri şi sentimente care nasc recunoştinţă şi laudă. Dacă s-a greşit împotriva noastră, uitaţi aceasta şi gândiţi-vă numai la măreaţa îndurare, la bunătatea plină de gingăşie şi la dragostea de nespus a lui Isus. Învăţaţi să lăudaţi mai mult decât să criticaţi. Dacă aveţi parte de insulte şi injurii, nu vă descurajaţi, pentru că şi Isus a avut parte de ele. Mergeţi înainte, făcându-vă lucrarea cu fidelitate. Păstraţi în minte făgăduinţele preţioase ale cuvântului lui Dumnezeu şi menţineţi o dulce comuniune cu El printr-o repetare frecventă a acestora. Nu vă mai frământaţi, nu mai murmuraţi, nu mai găsiţi greşeli, şi cântaţi lui Dumnezeu în inimile voastre. Gândiţi-vă la toate lucrurile pentru care trebuie să fiţi recunoscători şi apoi învăţaţi să-L lăudaţi pe Dumnezeu. ‚Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte’ (Psalmii 50:23).

Dacă toate plângerile noastre, frământările şi nemulţumirile noastre ne-ar fi prezentate înaintea noastră aşa cum sunt scrise în cărţile de rapoarte, ce privelişte ar trebui să privim! Cât de miraţi am fi să vedem şi să înţelegem adevăratele noastre gânduri şi sentimente – nemulţumiri zadarnice dar nefericite.” – The Signs of the Times, 27 septembrie 1883.

b. De ce fel de teamă este nevoie astăzi? Isaia 51:12, 13; Matei 10:28.

„Eu, Eu vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor, şi de fiul omului, care trece ca iarba, şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul? De ce să tremuri necontenit toată ziua, înaintea mâniei asupritorului, când umblă să te nimicească? Unde este mânia asupritorului? (Isaia 51:12, 13).

„Urmaşii lui Hristos de astăzi trebuie să se păzească împotriva înclinaţiei de a pierde spiritul de reverenţă şi teamă sfântă.” – Profeţi şi regi, pag. 48engl. (cap. 2: „Templul şi consacrarea lui”).

„Dumnezeu cheamă oameni care, asemenea lui Natan, Ilie şi Ioan, să poarte solia Sa fără teamă indiferent de consecinţe; care să spună adevărul, deşi aceasta cere jertfirea a tot ceea ce au.” – Slujitorii evangheliei, pag. 150 engl.

Joi 5 iulie

5. RĂSPUNSUL CONVERTIT DAT LUI DUMNEZEU

a. Ce putem învăţa din atitudinea unor bărbaţi din istorie, a căror închinare a fost acceptabilă înaintea lui Dumnezeu? Ezra 9:5, 6; Ezechiel 1:28; Efeseni 3:14.

Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele şi mantaua sfâşiate, am căzut în genunchi, am întins mâinile spre Domnul Dumnezeul meu şi am zis: „Dumnezeule, sunt uluit şi mi-e ruşine, Dumnezeule, să-mi ridic faţa spre Tine. Căci fărădelegile noastre s-au înmulţit deasupra capetelor noastre, şi greşelile noastre au ajuns până la ceruri. (Ezra 9:5, 6).

Ca înfăţişarea curcubeului care stă în nor într-o zi de ploaie, aşa era şi înfăţişarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am căzut cu faţa la pământ şi am auzit glasul Unuia care vorbea. (Ezechiel 1:28).

…Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos. (Efeseni 3:14).

„Atunci când Dumnezeu Şi-a trimis îngerii în vechime să slujească sau să comunice cu diferite persoane şi când aceste persoane au înţeles că văzuseră şi vorbiseră cu un înger, au fost umpluţi de groază şi se temeau să nu moară. Ei aveau păreri atât de înalte despre maiestatea teribilă şi puterea lui Dumnezeu, încât credeau că aceasta îi va nimici dacă sunt aduşi în legătură strânsă cu cineva care venea direct din prezenţa Sa sfântă.” – Testimonies,vol. 1, pag. 410 engl. (cap.: „Lucrarea în est”).

b. Descrieţi contrastul dintre adevăratul popor al lui Dumnezeu şi cei cu inima împărţită în timpul crizei religioase. Apocalipsa 3:14-19; Matei 24:42-50.

Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu:„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol,te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te!(Apocalipsa 3:14-19).

Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă?Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa!Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale.Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!”Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii,stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie. (Matei 24:42-50).

„Am văzut că unii stăruiau pe lângă Dumnezeu cu o credinţă puternică şi strigăte în agonie. Faţa lor era palidă şi cu urme adânci de nelinişte, exprimând lupta lor interioară. Statornicie şi o mare seriozitate erau exprimate pe feţele lor…

Am văzut că unii nu participau la această lucrare de agonie şi rugăciune. Ei păreau indiferenţi şi nepăsători… I-am văzut pe îngerii lui Dumnezeu grăbindu-se să vină în ajutorul celor care luptau cu toată puterea lor să se împotrivească îngerilor răi şi care încercau să se ajute strigând la Dumnezeu cu perseverenţă. Însă îngerii Săi îi lăsau singuri pe cei care nu depuneau nici un efort să se ajute, iar eu nu i-am mai văzut. Am întrebat despre însemnătatea cernerii pe care o văzusem şi mi s-a arătat că ea va fi cauzată de mărturia directă dată de sfatul Martorului Credincios către Laodicea.” – Experienţe şi viziuni, pag. 269, 270 engl.

Vineri 6 iulie

Întrebări recapitulative personale

1. Ce anume din Dumnezeu ne inspiră cel mai mult teama şi reverenţa?

2. Descrieţi semnificaţia viziunii lui Ezechiel pentru aceste zile de pe urmă.

3. Cum ne putem întări împotriva ireverenţei dominante?

4. Faceţi deosebirea dintre teama potrivită şi cea nepotrivită în ochii lui Dumnezeu.

5. Cum ar trebui să răspundem soliei Martorului Credincios către laodiceeni?