Miercuri, 8 decembrie 2021. CA ÎN ZILELE LUI NOE

Nasareno Turushima

Domnul era plin de tristeţe pentru starea în care se afla rasa umană; aceasta îi rănea inima. Dar de ce? De ce a decis El să distrugă pământul printr-un potop? Cum se aseamănă zilele lui Noe cu zilele noastre? „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi.” (Luca 17:26, 27).

LUMEA ANTEDILUVIANĂ

„Înainte de distrugerea prin apă a vechii lumi, au fost oameni talentaţi, oameni care posedau îndemânare şi cunoştinţă. Însă ei au devenit corupţi în imaginaţia lor, pentru că Îl lăsaseră pe Dumnezeu în afara planurilor şi sfaturilor lor. Ei erau înţelepţi în a face ceea ce Dumnezeu nu le spusese niciodată să facă, înţelepţi în a face răul.”¹

Rasa umană a crescut rapid, la fel cum s-a întâmplat şi cu răutatea. A fost nevoie doar de 10 generaţii, până când „Dumnezeu a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că fiecare imaginaţie a gândurilor inimii sale era doar rea în mod continuu... Pământul era de asemenea corupt în faţa lui Dumnezeu şi pământul era umplut de violenţă” (Geneza 6:5, 11 engl. KJV).

Scena era una de totală depravare. Nu era nimic bun în rasa umană; inimile lor erau atât de corupte încât doar „gânduri rele, crime, adultere, curvii, hoţii, mărturii false, blasfemii,” izvorau din ele (Matei 15:19 engl. KJV). Ca urmare a faptului că oamenii ignorau în mod „voit” cuvântul lui Dumnezeu, ei s-au înecat în apele Potopului.

CARE A FOST GREŞEALA LOR? CUM S-A ÎNTÂMPLAT ACEASTA?

„Păcatul antediluvienilor a fost acela că au pervertit ceea ce în sine însuşi era legitim. Ei au corupt darurile lui Dumnezeu folosindu-le pentru a sluji dorinţelor lor egoiste. Îngăduinţa apetitului şi a pasiunii josnice a făcut ca imaginaţia lor să fie cu totul coruptă. Antediluvienii erau sclavi ai lui Satan, conduşi şi controlaţi de el.”²

MÂNCÂND ŞI BÂND

„Dumnezeu nu i-a condamnat pe antediluvieni pentru că mâncau şi beau; El le dăduse roadele pământului din abundenţă, pentru a suplini nevoile lor fizice. Păcatul lor consta în faptul că luau aceste daruri fără recunoştinţă faţă de Dătător şi se înjoseau prin îngăduirea fără restricţii a apetitului.”³

„Locuitorii lumii din vremea lui Noe au fost distruşi pentru că ei erau corupţi prin îngăduirea apetitului pervertit.”⁴

„Ei iubeau distrugerea vieţii animalelor. Ei le foloseau pentru hrana lor şi aceasta sporea ferocitatea (cruzimea) şi violenţa lor, şi îi făcea să privească la sângele fiinţelor umane cu indiferenţă uluitoare.”

5 CĂSĂTORINDU-SE ŞI DÂND ÎN CĂSĂTORIE

„Era legitim pentru [antediluvieni] să se căsătorească. Căsătoria era orânduită de Dumnezeu; ea a fost una dintre primele instituţii pe care le-a întemeiat El. El a dat indicaţii speciale cu privire la această orânduială, îmbrăcând-o cu sanctitate şi frumuseţe; însă aceste indicaţii au fost uitate, şi căsătoria a fost pervertită şi a fost făcută să slujească pasiunii.”⁶

Ceea ce a dat naştere corupţiei acestei instituţii divine a fost faptul de a fi înjugat în mod inegal. Din nefericire, credincioşii fii ai lui Set şi-au pierdut compasul moral, fixându-şi ochii pe frumuseţea orbitoare a fetelor nepioase ale lui Cain, alegânduşile ca soţii – nu pentru virtuţile lor, ci doar pentru frumuseţea lor.

„Când fiii lui Dumnezeu s-au amestecat cu fiii oamenilor, ei au devenit corupţi, şi prin căsătorii mixte cu ei, ei au pierdut, prin influenţa soţiilor lor, caracterul lor deosebit, sfânt, şi s-au unit cu fiii lui Cain în idolatria lor. Mulţi au dat laoparte temerea de Dumnezeu şi au călcat în picioare poruncile Lui.”⁷

Când a fost introdusă poligamia, cu cât mai mult bărbaţii şi-au înmulţit soţiile, cu atât mai mult au crescut răutatea şi nenorocirea.

„A fost efortul studiat al lui Satan de a perverti instituţia căsătoriei, de a slăbi obligaţiile ei şi de a reduce caracterul ei sacru; pentru că în niciun mod mai sigur nu putea el şterge chipul lui Dumnezeu din om şi deschide uşa spre nenorocire şi viciu.”⁸

TOVĂRĂŞII RELE

Există un vechi adagiu (o maximă), care spune: „Spune-mi cu cine te împrieteneşti, şi eu îţi spun cine eşti.” Biblia clarifică: „Nu vă înşelaţi: tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15:33). Aceasta a fost trista istorie a multora din zilele lui Noe, care cunoşteau adevărul – dar prin alegerea tovărăşiilor rele şiau pierdut busola morală până acolo că şi-au pierdut dorinţa de salvare, şi de aceea au fost pierduţi.

„Cei care au crezut când Noe a început să construiască corabia, şi-au pierdut credinţa prin asociere cu cei necredincioşi, care le-au stârnit toată vechea pasiune pentru amuzament şi etalare.”⁹

„Pe când timpul de probă se încheia, antediluvienii s-au abandonat amuzamentelor stimulante şi festivităţilor. Cei care posedau influenţă şi putere erau preocupaţi să ţină minţile poporului antrenate cu veselie şi plăcere, ca nimeni să nu fie impresionat de ultima avertizare solemnă.”¹⁰

ÎNŞELĂCIUNE ŞI NELINIŞTE

„În zilele lui Noe, majoritatea covârşitoare se împotrivea adevărului, şi era captivată de o împletitură de minciuni. Ţara era plină de violenţă. Război, fărădelege şi crimă erau la ordinea zilei. Tot aşa va fi înainte de a doua venire a lui Hristos.”¹¹

STAREA REALĂ DE LUCRURI CHIAR ACUM

„Urmaşii declaraţi ai lui Hristos mănâncă şi beau astăzi cu beţivii, în timp ce numele lor stau în registrele onorate ale bisericii. Intemperanţa amorţeşte puterile morale şi spirituale şi pregăteşte calea pentru îngăduirea pasiunilor josnice. Mulţimi nu se simt sub nicio obligaţie morală de a-şi controla dorinţele senzuale, şi ei devin sclavii poftei. Oamenii trăiesc pentru plăcerile simţurilor; doar pentru această lume şi doar pentru această viaţă.” ¹²

LĂCOMIE ÎN ALIMENTAŢIE

„Astăzi păcatul manifestat prin necumpătare în mâncare şi băutură este atât de marcant, încât Dumnezeu nu îl va tolera permanent. Omul duce în exces ceea ce este legitim şi întreaga sa fiinţă suferă ca rezultat al încălcării legilor pe care Domnul le-a întemeiat.”¹³

Boli precum diabetul, osteoporoza, cancerul de colon, obezitatea, hipertensiunea, guta, cariile, bolile cardiovasculare şi multe altele macină societatea, în cea mai mare parte din cauza intemperanţei (necumpătării). Cercetările confirmă că una din zece morţi din lume are drept cauză o nutriţie defectuoasă. Cauza: excesul de sare, zahăr sau carne, precum şi consumul insuficient de cereale integrale şi fructe.

IMORALITATEA

Mulţi creştini s-au aventurat să fie înjugaţi inegal, aducând experienţe amare, pe care mulţi le regretă. Numărul căsătoriilor în armonie cu planul lui Dumnezeu scade zilnic, în timp ce divorţurile cresc – la fel ca şi căsătoriile între persoane de acelaşi sex, aprobate în aproximativ 30 de ţări. Societatea vrea să trăiască fără frâu, fără restricţii sau responsabilitate; imoralitatea este pâinea cea de toate zilele.

„O imagine teribilă a stării lumii mi-a fost prezentată. Imoralitatea abundă în toate părţile. Desfrânarea este păcatul special al acestui secol. Niciodată nu şi-a ridicat viciul capul său deformat, cu o asemenea îndrăzneală ca acum. Oamenii par a fi amorţiţi, şi cei care iubesc virtutea şi adevărata evlavie sunt aproape descurajaţi de îndrăzneala, tăria şi prevalenţa lui.”¹⁴

Principiile de moralitate şi integritate s-au pierdut pentru că mulţi creştini şi-au ales tovărăşii rele, ceea ce ne-a condus să Îl pierdem din vedere pe Salvatorul. Plutim în derivă cu curentul obiceiurilor şi plăcerilor lumii atât de mult, încât riscăm să ne pierdem sufletul.

VIOLENŢĂ ŞI TERORISM

Astăzi, rasa umană degenerată de păcat urmează aceeaşi cale cu privire la terorism. În întreaga lume, sute de grupuri de terorişti continuă să semene teroare în omenire. Atacuri teroriste se înregistrează în mod constant în întreaga lume. S-a raportat că în anumite sisteme de crez, a devenit din ce în ce mai aceptabil a ucide pe cât de mulţi posibil dintre membrii altor comunităţi religioase. Restricţiile morale dispar.

În ultimii 90 de ani, războaiele au ucişi mai mulţi oameni decât în 500 de ani precedenţi. Se estimează că numai în secolul al 20-lea au murit 203 milioane de oameni prin războaie, incluzând aici 2 milioane de copii, şi cauzând infirmităţi altor 4-5 milioane. Organizaţia Salvaţi copiii a raportat că mai mult de 100.000 de bebeluşi mor în fiecare an din cauza conflictelor armate. Alte 73 milioane mor în fiecare an prin avorturi. Violenţa devine mai rea, aşa cum a prezis profeţia (vezi Osea 4:1-3).

Lipsa de onestitate, frauda şi falimentele bancare, violenţa şi vărsarea de sânge sunt peste tot. Văduvele şi orfanii sunt jefuiţi de orice au. Jocurile, cursele de cai şi amuzamentele de toate felurile ocupă mintea. Această răutate şi cruzime vor ajunge un asemenea nivel, încât Dumnezeu se va manifesta în toată maiestatea Sa. Foarte curând, răutatea lumii îşi va atinge limita – şi la fel ca în zilele lui Noe, Dumnezeu îşi va revărsa judecăţile Sale.

TRIMIŞI PENTRU A AVERTIZA LUMEA

Înainte de Potop, Dumnezeu i-a poruncit lui Noe să avertizeze lumea aşa încât oamenii să poată fi conduşi la căinţă şi să scape de distrugere. În mod asemănător, când timpul celei de-a doua veniri a lui Hristos se apropie, Domnul îşi trimite servii cu o avertizare de a se pregăti pentru marele eveniment. Mulţimi au trăit în încălcare a legii lui Dumnezeu, şi acum, cu mare îndurare, Domnul îi cheamă să asculte de sfintele Sale precepte. Tuturor celor care îşi părăsesc păcatele prin căinţă şi credinţă în Hristos, li se oferă iertare. Cu toate acestea, cei credincioşi de astăzi sunt ridiculizaţi la fel cum a fost şi Noe.

„În zilele lui Noe, locuitorii vechii lumi râdeau, batjocorind ceea ce numeau ei temerile superstiţioase şi presimţirile predicatorului neprihănirii. El a fost denunţat ca un caracter vizionar, un fanatic, un alarmist.” ¹⁵

„Oameni mari şi învăţaţi au declarat că un astfel de potop de ape, cum prezisese [Noe], nu fusese cunoscut vreodată, şi că acesta nu urma să vină niciodată.”¹⁶

„Timp de o sută douăzeci de ani, [Domnul] le-a trimis avertizări prin servul Său, Noe. Însă ei au folosit timpul de probă acordat lor cu atâta generozitate, ridiculizându-l pe Noe. Îl imitau în mod batjocoritor şi îl criticau. Ei râdeau de el pentru seriozitatea sa unicată şi sentimentele sale intense cu privire la judecăţile despre care el declara că Dumnezeu le va îndeplini cu siguranţă. Ei vorbeau despre ştiinţă şi despre legile care controlau natura. Apoi ei au ţinut un carnaval despre cuvintele lui Noe, numindu-l un fanatic nebun.”¹⁷

Aceste insulte au crescut chiar mai mult după ce Noe a intrat în arcă. Timp de şapte zile, oamenii s-au strâns în jurul corabiei, batjocorind şi chiar rostind în mod violent cuvinte de dispreţ şi derâdere. Astăzi, exact ca în zilele lui Noe, creştinii şi Hristos însuşi sunt obiectul ridiculizării şi al blasfemiei. Chiar mai rău, sunt prezentate istorii false despre viaţa lui Isus pentru a justifica şi promova prin filme, televiziune şi altele, păcate înjositoare. Apostolul descrie aceasta bine: „Ştiind mai întâi aceasta, că vor veni în ultimele zile batjocoritori, umblând după poftele lor şi spunând: ‚Unde este promisiunea venirii Sale?’ “ (2 Petru 3:3, 4 engl. KJV).

„Servii lui Dumnezeu vor fi numiţi entuziaşti [fanatici]. Predicatorii îi vor avertiza pe oameni să nu îi asculte. Noe a primit acelaşi tratament în timp ce Spiritul lui Dumnezeu îl invita să dea solia, fie că oamenii urma să asculte sau să îl refuze.”¹⁸

„Oamenii vor respinge mesajul solemn de avertizare în zilele noastre, aşa cum au făcut pe vremea lui Noe. Ei se vor referi la acei învăţători falşi care au prezis evenimentul şi au stabilit timpul definit, şi vor spune că ei nu au mai multă credinţă în averizarea noastră decât au în a acelora. Aceasta este atitudinea de astăzi a lumii. Necredinţa este larg răspândită, şi predicarea lui Hristos este batjocorită şi luată în derâdere. Aceasta face să fie cu atât mai esenţial ca cei care cred adevărul prezent să facă dovada credinţei lor prin faptele lor. Ei ar trebui să fie sfinţiţi prin adevărul pe care mărturisesc a-l crede.” ¹⁹

„Dacă creştinul înfloreşte şi progresează defel, el trebuie să facă asta în mijlocul celor străini de Dumnezeu, în mijlocul batjocorii, supuşi ridiculizării. El trebuie să stea drept ca palmierul în deşert.”²⁰

CONŞTIINŢA ÎNFIERATĂ

„Credinţa şi faptele lui Noe erau unite. Clădirea corabiei s-a desfăşurat în mijlocul insultelor şi a ridiculizării şi a batjocorii din partea vârstnicilor şi a tinerilor. Când au văzut ultimul semn dat – măsurile prin care omul şi animalele au fost luate în arcă – atunci veselia şi distracţia şi batjocura au crescut... Raţiunea era pervertită de satisfacerea apetitului şi a amuzamentelor josnice, carnale; ei Îl tăgăduiau pe Domnul Dumnezeu, care îi răscumpărase şi conştiinţa lor devenise neimpresionabilă.”²¹

HARUL ÎNCHEIAT

„La sfârşitul a şapte zile au început să se strângă nori. Aceasta era o privelişte nouă; pentru că oamenii nu văzuseră până atunci niciodată nori. Înainte de aceasta nu căzuse deloc ploaie; pământul fusese udat de un abur. Mai groşi şi mai groşi se adunau norii, şi în curând ploaia a început să cadă. Oamenii încercau încă să creadă că aceasta nu era ceva foarte alarmant. Însă în curând părea ca şi când ferestrele cerului s-ar fi deschis; pentru că ploaia cădea în torente. Pentru un timp pământul a absorbit ploaia; însă în curând apa a început să crească mai mult şi mai mult. În fiecare dimineaţă când oamenii descopereau că ploaia încă mai cădea, ei priveau unii la alţii în disperare, şi în fiecare seară ei repetau cuvintele ‚Încă plouă!’ Aşa era, dimineaţa şi seara.

Timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, ploaia a căzut. Apa a intrat în case şi i-a mânat pe oameni spre templele pe care ei le ridicaseră pentru închinarea lor idolatră. Însă templele au fost măturate laoparte. Crusta pământului a fost ruptă şi apa care fusese închisă în interiorul ei a izbucnit în afară.”²²

Cei neprihăniţi şi cei răi vor continua să trăiască pe pământ în starea lor muritoare; ei vor planta, vor construi, vor mânca şi vor bea – toate acestea fiind complet inconştienţi că decizia finală, irevocabilă, a fost pronunţată în sanctuarul ceresc. Pe vremea lui Noe, oamenii de afară şi-au continuat vieţile fără griji, iubitoare de plăceri, şi au batjocorit avertismentele privitoare la o judecată iminentă – şi la fel va fi la venirea Fiului omului.

„Pe tăcute, pe neobservate la fel ca hoţul noaptea, va veni ora decisivă, care marchează fixarea destinului fiecărui om, retragerea finală a ofertei de îndurare pentru oamenii vinovaţi.”²³

„Trebui să folosim cât se poate mai bine ocaziile prezente. Nu va mai exista nicio altă perioadă de probă dată nouă, în care să ne pregătim pentru cer. Aceasta este singura şi ultima noastră oportunitate de a forma caractere care ne vor califica pentru viitorul cămin pe care Domnul l-a pregătit pentru toţi cei care sunt ascultători de poruncile Sale.”²⁴

SE VA REPETA CĂINŢA FALSĂ

„În timp ce violenţa furtunii creştea, copaci, clădiri, stânci şi pământ erau azvârlite în toate direcţiile. Teroarea omului şi a animalelor era dincolo de descrieri. Deasupra urletului furtunii se auzeau vaietele unui grup de oameni care dispreţuiseră autoritatea lui Dumnezeu... În acel ceas teribil ei au văzut că încălcarea legii lui Dumnezeu le cauzase ruina. Cu toate acestea, în timp ce din teamă de pedeapsă ei recunoşteau păcatul lor, ei nu simţeau adevărată căinţă, nici o ură pentru rău. Ei s-ar fi întors la defăimarea lor faţă de Cer, dacă judecata ar fi fost îndepărtată. Tot în acelaşi mod, când judecăţile lui Dumnezeu vor cădea asupra pământului, înainte de curăţirea lui printr-un potop de foc, cei necăiţi vor şti exact unde şi ce este păcatul lor – dispreţuirea legii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ei nu vor avea mai multă căinţă sinceră decât au avut păcătoşii lumii vechi.”²⁵

DIN CAUZA RĂULUI EI, LUMEA VA FI DISTRUSĂ DIN NOU

„Prin cuvântul lui Dumnezeu, ... lumea care a fost atunci, fiind inundată de apă, a pierit; însă cerurile şi pământul care sunt acum, prin acelaşi cuvânt sunt păzite, rezervate pentru foc, la ziua judecăţii şi a pierzării oamenilor neevlavioşi... Însă ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea; în care cerurile vor trece cu un trosnet şi elementele se vor topi cu căldură arzândă, pământul de asemenea şi lucrurile care sunt pe el vor fi arse” (2 Petru 3:5-7, 10 engl. KJV).

PERICOLUL DE A OBOSI

„Este periculoasă starea acelora care, obosind de veghere, se întorc spre atracţiile lumii. În timp ce omul de afaceri este absorbit în urmărirea câştigului, în timp ce căutătorul de plăceri caută îngăduirea [lor], în timp ce fiica modei îşi aranjează ornamentele – se poate ca tocmai în acea oră Judecătorul întregului pământ să pronunţe sentinţa: ‚Eşti cântărit în balanţă şi eşti găsit prea uşor.’”²⁶

TREI TIPURI DE OAMENI ÎN VREMEA LUI NOE

1. Cei credincioşi care au murit înainte de Potop.

2. Cei care au apostaziat (şi de asemenea cei care au ignorat complet avertizarea).

3. Cei credincioşi care au fost salvaţi.

„Timp de o sută douăzeci de ani, Noe a proclamat mesajul de avertizare pentru lumea antediluviană; însă doar puţini s-au căit. Unii dintre tâmplarii pe care el i-a angajat în clădirea corăbiei au crezut mesajul, dar au murit înainte de Potop; alţii dintre cei convertiţi de Noe au apostaziat.”²⁷

„Mulţi au părut la început că primesc avertizarea; totuşi, ei nu s-au întors spre Dumnezeu cu adevărată căinţă. Ei erau nedoritori să renunţe la păcatele lor... Biruiţi de necredinţa predominantă, ei s-au aliat în cele din urmă cu asociaţii lor de mai înainte, în respingerea solemnului mesaj. Unii erau profund convinşi şi ar fi ascultat cuvintele de avertizare; însă erau atât de mulţi care ironizau şi ridiculizau, încât ei s-au împărtăşit din acelaşi spirit, s-au împotrivit invitaţiilor îndurării şi au fost în curând între cei mai îndrăzneţi şi mai dispreţuitori; pentru că nimeni nu este atât de nesocotit şi nu merge atât de departe în păcat ca cei care au avut cândva lumina, dar s-au împotrivit convingerilor Duhului lui Dumnezeu.”²⁸

CHEMAREA LUI DUMNEZEU ASTĂZI

Noe era genul de credincios care putea fi numit un vestitor al neprihănirii, care a găsit îndurare în ochii lui Dumnezeu. „Noe a găsit har în ochii Domnului... Noe era un om drept şi perfect în generaţia lui, şi Noe umbla cu Dumnezeu” (Geneza 6:8, 9 engl. KJV). „Prin credinţă Noe, fiind avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri nevăzute încă, s-a mişcat cu teamă, a pregătit o arcă pentru salvarea casei sale; prin care el a condamnat lumea şi a devenit moştenitor al neprihănirii care este prin credinţă” (Evrei 11:7 engl. KJV).

Noe nu a ajuns la acea statură de creştin prin sine însuşi; aceasta s-a întâmplat prin harul lui Isus, prin credinţă în El, neconcentrându-se asupra stării de lucruri din timpul său, ci mai degrabă asupra menţinerii unei legături neîntrerupte cu Salvatorul său.

Astăzi situaţia este copleşitoare, însă în Isus, preţiosul nostru Salvator, găsim totul – siguranţă, ajutor şi pace. El este Cel care îndepărtează toate îndoielile noastre; El este Garantul tuturor speranţelor noastre, Refugiul nostru în furtună.

Dragi colegi din acest peregrinaj, noi încă bâjbâim în umbrele şi tumultul activităţilor pământeşti – însă în curând Salvatorul nostru va veni pentru a ne aduce eliberare şi odihnă. Să contemplăm prin credinţă pe cei credincioşi care au murit, aşa cum sunt ei prezentaţi de mâna lui Dumnezeu. În curând bătălia va fi încheiată şi victoria va fi câştigată. În prezenţa Sa, încercările şi suferinţele acestei vieţi vor dispărea ca nesemnificative.

„Priviţi în sus, priviţi în sus, şi credinţa voastră să crească în mod continuu. Lăsaţi această credinţă să vă conducă de-a lungul cărării înguste care conduce prin porţile cetăţii înspre „măreţul dincolo”, vastul, nelimitatul viitor de slavă care este pentru cei răscumpăraţi.”²⁹

 

Referințe

1 Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol. 1, p. 1090 (cap. referitor la Geneza 6). 2 Ibid./3 Patriarhi şi profeţi, p. 101 engl. (cap. 7)./4 Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol.1, p. 1090 (cap. referitor la Geneza 6)./5 Conflict and Courage, p. 36./6 Patriarhi şi Profeţi, p.101 engl. (cap. 7)./7 Conflict and Courage, p. 36./8 Ibid./9 The Review and Herald, 15 septembrie 1904./10 Patriarhi şi profeţi, p. 103 engl. (cap. 7). /11 Manuscript Releases, vol. 19, p. 247./12 Patriarhi şi profeţi, p.101 engl. (cap. 7)./3 Conflict and Courage, p. 35. 14 Căminul Adventist, p. 328 engl. (cap. 55)./15 Mărturii pentru comunitate, vol.4, p. 308 engl. (cap. 26)./16 The Story of Jesus, p. 181. /17 Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. Comments], vol.1, p. 1090 engl. (cap. referitor la Geneza 6)./18 Mărturii pentru predicatori şi lucrătorii evangheliei, p. 233 engl. (cap. 9, subcap. Lucrare pentru fiecare ucenic adevărat). /19 Mărturii pentru comunitate, vol.4, p. 308 engl. (cap. 26). 20 Comentarii Biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol. 3, p. 1151 engl. (cap. referitor la Psalmul 92). /21 Manuscript Releases, vol.19, p. 387. /22 The Signs of the Times, 10 aprilie 1901. /23 Marea luptă, p. 491 engl. (cap. 28). /24 Evenimentele ultimelor zile, p. 236, 237 engl. (cap. 16). /25 Patriarhi şi profeţi, p. 99 engl. (cap. 7)./26 Marea luptă, p. 491 engl. (cap. 28)./27 Comentarii biblice ale Vechiului Testament [E. G. White Comments], vol.1, p. 1088 engl. (cap. referitor la Geneza 6)./28 Patriarhi şi profeţi, p. 95 engl. (cap. 7)./29 Profeţi şi regi, p. 732 engl. (cap. 60).