Sâmbătă, 4 decembrie 2021. CÂT MAI ESTE DIN NOAPTE?

Thomas Ngunts

„ ‚Străjerule, cât mai este din noapte? Străjerule, cât mai este din noapte?’ Străjerul răspunde: Vine dimineaţa, şi de asemenea noaptea, dacă vreţi să întrebaţi, întrebaţi: întoarceţi-vă, veniţi” (Isaia 21:11, ultima parte, 12).

Cum ni se aplică nouă acum acest pasaj?

Când ucenicii l-au privit pe Hristos, înviat, înălţându-se la cer, le-a fost dată asigurarea preţioasă: „Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte 1:11). Acesta este evenimentul spre care privim. Această promisiune să fie scrisă cu caractere mari, pentru a fi citită şi înţeleasă de toţi. „O înţelegere a speranţei celei de-a doua veniri a lui Hristos este cheia care descuie toată istoria care urmează, şi explică toate lecţiile viitoare.”¹

„E nevoie ca vocea adevăratului străjer să fie auzită acum vestind: „Vine dimineaţa, şi de asemenea noaptea”. Trâmbiţa trebuie să dea un sunet clar, pentru că suntem în pregătirea marii zile a Domnului.”²

În pregătirea marii zile a Domnului, ce suntem chemaţi să facem noi, cei pe care i-a ales Dumnezeu, ca să intrăm în curţile cereşti? „Tot poporul să păzească cele de păzit ale Domnului” (2 Cronici 23:6 rom. BTF.; engl. KJV: „straja Domnului”).

Când străjerul este întrebat, răspunsul este: „ ‚Vine dimineaţa, şi de asemenea noaptea’... Dimineaţa şi noaptea sunt ambele la uşă – începutul zilei fără sfârşit pentru cei neprihăniţi, coborârea nopţii veşnice pentru cei răi.” 3 Întotdeauna de la căderea omului în întunericul de afară, evanghelia a fost o lumină. Întunericul greu acoperă întreaga lume, în special pe cei care nu cred solia de speranţă. „Dar dacă evanghelia noastră este ascunsă, ea este ascunsă pentru cei care sunt pierduţi: în care dumnezeul acestei lumi le-a orbit minţile celor ce nu cred, ca să nu strălucească peste ei lumina glorioasei evanghelii a lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu “ (2 Corinteni 4:3, 4 engl. KJV, rom. BTF).

CELE DE PĂZIT ALE DOMNULUI (STRAJA DOMNULUI)

Ca păzitori ai celor de păzit ale Domnului, noi trebuie să ţinem cont de secundarul, de minutarul şi de orarul marelui orologiu al lui Dumnezeu şi să dăm trâmbiţei un sunet clar pentru a-i trezi pe oameni din somnul lor. Ca străjeri (engl. „oameni ai ceasului”), este important să citim corect ceasul şi să înţelegem în ce strajă (ceas) al nopţii suntem – şi să dăm trâmbiţei un sunet clar la ora corectă, pentru a pregăti poporul pentru marea zi a Domnului.

Mai întâi, ar trebui să ştim câte ceasuri (străji) sunt. În timpul perioadelor de lucru şi al orelor de veghere, suflul rugăciunii este vital pentru viaţa spirituală şi pentru energia de a umbla corect. „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi” (Ioan 11:9). Conform parabolei din Matei 20:1-14, Hristos divide în mod drept cele douăsprezece ore de lucru şi lasă o oră finală din cele unsprezece ore lucrate, pentru a desăvârşi orele zilei. Sunt de asemenea ore ale nopţii, pe care evreii le împărţeau în trei străji.

Observaţi această binecuvântare specială: „Binecuvântaţi sunt acei servi, pe care Domnul, când va veni, îi va găsi veghind: adevărat vă spun că El se va încinge, şi îi va face să stea jos să mănânce, şi va veni şi îi va servi. Şi dacă va veni în a doua strajă, sau dacă vine în a treia strajă, şi îi găseşte astfel, binecuvântaţi sunt acei servi. Şi să ştiţi aceasta, că dacă ispravnicul casei ar fi ştiut ora la care venea hoţul, ar fi vegheat, şi nu ar fi lăsat să îi fie spartă casa” (Luca 12:37-39 engl. KJV).

CUNOSCÂND ORA

Când străjerul a fost întrebat: „Cât mai este din noapte?” , el a dat răspunsul sigur: „Vine dimineaţa, şi de asemenea noaptea!” Isaia profeţea căderea vechiului Babilon, şi eliberarea evreilor din captivitate. În profeţia lui Isaia, străjerului i se cere să spună ce vede. Ca răspuns, el descrie o armată care se apropie. Apoi se aude o voce declarând: „A căzut, a căzut Babilonul; şi toate chipurile cioplite ale zeilor săi, el i-a spart la pământ” (Isaia 21:9 engl. KJV). Străjerul era încrezător că eliberarea urma să vină în curând şi că urma să fie o dimineaţă glorioasă pentru captivii evrei. În acelaşi timp, urma să fie o noapte teribilă de pustiire pentru cei care se bucurau de calamităţile evreilor. Faptul că străjerul era treaz pentru a vedea semnele venirii distrugerii, l-a făcut capabil să dea un sunet clar din trâmbiţă. „Vine dimineaţa şi de asemenea noaptea!” Aceasta conţine lecţii importante pentru noi.

Pentru ca noi să dăm un sunet clar din trâmbiţă, trebuie să fim treji, cunoscând ora în care trăim. Pionierii mişcării advente au aşteptat mai întâi ca Hristos să vină în primăvara anului 1844. Cu mare anticipare, ei au dat un sunet clar din trâmbiţă. Ei au vegheat şi au aşteptat, doar pentru a fi dezamăgiţi atunci când timpul la care Îl aşteptaseră ei iniţial pe Hristos a trecut. Deşi dezamăgiţi, ei şi-au reînnoit vegherea. Prinzând curaj din studierea din nou a Cuvântului lui Dumnezeu, ei au fost convinşi că bisericile care au tăgăduit venirea în curând a lui Isus şi au închis toate discuţiile cu privire la acest subiect, căzuseră. Solia celui de-al doilea înger, „A căzut Babilonul”, a fost în mod adecvat aplicată acestor biserici. Acelei solii i s-a adăugat strigătul de la miezul nopţii, dat în chiar cuvintele parabolei celor zece fecioare: „Iată, Mirele vine, ieşiţi să Îl întâmpinaţi”.

Zeci de mii de credincioşi au răspuns. Ei şi-au părăsit bisericile apostaziate pentru a aştepta venirea lui Hristos la al doilea timp stabilit. Din nefericire, această grupă de persoane care au crezut, deşi credincioşi faţă de vegherea lor, au fost dezamăgiţi din nou. Cu toate acestea, grupul de credincioşi în Advent (a doua venire), deşi mult mai mic din punct de vedere al numărului, şi-au reluat încă o dată vegherea. Studiul lor ulterior din Cuvântul lui Dumnezeu a revelat faptul că în 22 octombrie 1844, Isus, în loc de a veni pe pământ, a părăsit Sfânta din sanctuarul ceresc şi a intrat în Sfânta Sfintelor pentru a începe lucrarea finală de ispăşire, ce avea să aibă loc înainte de venirea Sa pe pământ. Aceasta a fost solia îngerului al treilea, ultima solie care trebuie dată lumii. Realizând aceasta, ei urma să continue să dea un sunet clar din trâmbiţă. Ei urma să trăiasă acum în ceea ce poate fi considerată a treia strajă a nopţii, cea finală. În cazul în care ar fi existat vreun dubiu cu privire la semnificaţia mesajului şi la ceasul în care trăiau, solul Domnului le-a amintit de instrucţiunea lui Isus.

„Isus ne-a lăsat vorbă: ‚Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi când vine Stăpânul casei; seara, la miezul nopţii, sau la cântatul cocoşului, sau dimineaţa: ca nu cumva, venind brusc, să vă găsească dormind. Şi ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi’ Noi aşteptăm şi veghem pentru revenirea Maestrului, care va aduce dimineaţa, ca nu cumva, venind, El să ne găsească dormind. La ce timp se face referire aici? Nu la arătarea lui Hristos pe norii cerului pentru a găsi un popor adormit. Nu, ci la întoarcerea Sa de la slujirea în sfânta sfintelor din sanctuarul ceresc, când El dezbracă îmbrăcămintea Sa preoţească şi se îmbracă în hainele de răzbunare, şi când se aude sentinţa: ‚Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!” “⁴

În îndurarea Sa, Dumnezeu oferă lumină aşa încât să nu fim lăsaţi în întuneric, ci mai degrabă să vedem semnele şi să cunoaştem timpul în care trăim. „Voi sunteţi copii ai luminii, şi copii ai zilei; noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim, ca alţii; ci să veghem şi să fim vigilenţi” (1 Tesaloniceni 5:5,6 engl. KJV, rom. BTF).

Ca popor al lui Dumnezeu astăzi, venirea lui Isus fiind mai aproape decât când am crezut prima dată, putem să ne considerăm de asemenea ca fiind în a treia şi ultima strajă. Ca urmare, înseamnă aceasta că putem să ne reducem vigilenţa?

Mesagerul Domnului explică: „Am văzut că strajă după strajă trecuse. Din această cauză, ar trebui să existe o lipsă de vigilenţă? O, nu! Există o mai mare nevoie de vigilenţă neîntreruptă, pentru că acum momentele sunt mai puţine decât înainte de trecerea primei străji. Acum perioada de aşteptare este categoric mai mică. Dacă am vegheat atunci cu vigilenţă neabătută, cu cât mai mult e nevoie să ne dublăm vigilenţa în a doua strajă. Trecerea celei de-a doua străji ne-a adus la a treia, şi acum este nescuzabil să ne abatem vigilenţa. A treia strajă reclamă o seriozitate de trei ori mai mare.” ⁵

În această perioadă a ceasului încercării, care este caracterul care trebuie manifestat? „Aici este răbdarea sfinţilor: aici sunt cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi credinţa lui Isus” (Apocalipsa 14:12).

„A deveni nerăbdător acum, ar însemna să pierdem toată vigilenţa noastră serioasă, perseverentă, de mai înainte. Lunga noapte de întuneric este chinuitoare; dar dimineaţa este amânată prin milă, pentru că dacă Stăpânul ar veni, atât de mulţi ar fi găsiţi nepregătiţi. Motivul pentru amânarea atât de lungă este faptul că Dumnezeu nu vrea ca poporul Său să piară. Însă venirea dimineţii pentru cei credincioşi, şi a nopţii pentru cei necredincioşi, este chiar la uşi. Veghind şi fiind vigilenţi, cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să manifeste caracterul lor deosebit, despărţirea lor de lume. Prin poziţia noastră de veghere trebuie să arătăm că noi suntem cu adevărat străini şi peregrini pe pământ. Diferenţa dintre cei care iubesc lumea şi cei care Îl iubesc pe Hristos este atât de clară, încât este inconfundabilă. În timp ce cei lumeşti manifestă seriozitate şi ambiţie maximă pentru asigurarea unei comori pământeşti, poporul lui Dumnezeu nu se conformează lumii, ci arată prin poziţia lor serioasă, veghetoare, vigilentă, că ei sunt transformaţi; arată că nu în această lume e căminul lor, ci că ei caută o ţară mai bună, chiar una cerească.” ⁶

O BINECUVÂNTARE SPECIALĂ

De ce se rosteşte o binecuvântare asupra celor care sunt găsiţi veghind până la a doua şi a treia strajă? Conform parabolei celor zece fecioare din Matei 25, strigătul de trezire a fost dat la miezul nopţii. Acela a fost strigătul care să trezească poporul lui Dumnezeu din somn – şi prin credinţă ei au intrat cu Isus în locul Prea Sfânt. Deşi toţi dormitau, cei înţelepţi se pregătiseră pentru situaţia neprevăzută. În timpul perioadei de zăbovire, ei îşi ţinuseră lămpile îngrijite şi arzând, şi credinţa lor fixată asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Aceşti credincioşi au continuat să rabde cu credincioşie sub solia îngerului al treilea, veghind, aşteptând şi lucrând pentru venirea Domnului. Ioan îi vede în această grupă pe cei care mor în credinţa soliei îngerului al treilea. „Şi am auzit un glas din cer spunându-mi: Scrie, Binecuvântaţi sunt morţii care mor în Domnul de acum înainte: Da, zice Duhul, ca să se odihnească de muncile lor; şi faptele lor îi urmează” (Apocalipsa 14:13 engl. KJV, rom. BTF). De ce a fost pronunţată această binecuvântare specială? Răspunsul are de-a face cu experienţa lor sub cea de-a treia strajă.

Maleahi 3:1, 2 este o profeţie despre timpul când urma să înceapă solia îngerului al treilea: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său, Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor.”

Venirea neaşteptată în templul Său a avut loc în 1844, când Isus a intrat în Locul Prea Sfânt al templului din ceruri. De la acel timp, ce a făcut El?

„Şi El va şedea ca un topitor şi ca un purificator al argintului: şi îi va purifica pe fiii lui Levi, şi îi va curăţi ca aurul şi argintul, ca ei să aducă Domnului o ofrandă în dreptate” (Maleahi 3:3 rom. BTF).

În vremea Vechiului Testament, fiii lui Levi erau cei dedicaţi pentru slujirea Domnului în templul Său. Astăzi, toţi membrii bisericii sunt chemaţi să Îi slujească lui Dumnezeu. Ca Israel spiritual, poporul lui Dumnezeu trebuie să ducă în întreaga lume lumina soliei celor trei îngeri. Această lumină revelează adevărul lucrării finale a lui Isus în sanctuarul ceresc. Acolo Isus şade „ca un topitor şi ca un purificator al argintului” pentru a curăţa zgura din poporul Său, pentru ca ei împreună să Îi poată oferi o jertfă în neprihănire. Acea neprihănire va fi caracterul lui Hristos reprodus în mod perfect în poporul Său. Zaharia vorbeşte despre cei din Israel care vor îndura procesul de curăţire:

„Şi se va întâmpla în toată ţara, spune Domnul, că două părţi din ea vor fi stârpiţi şi vor muri, dar a treia parte va rămâne în ea. Şi eu voi duce a treia parte în foc şi îi voi curăţi precum argintul este curăţat şi îi voi încerca precum aurul este încercat; ei vor chema numele Meu şi Eu îi voi auzi; voi spune: Acesta este poporul Meu; iar ei vor spune: Domnul este Dumnezeul meu.” (Zaharia 13:8, 9 rom. BTF).

Unde găsiţi fiii lui Levi? Şi care este lucrarea lor? „Când vedeţi chivotul legământului Domnului Dumnezeului vostru, şi preoţii leviţi purtându-l, atunci să plecaţi din locul vostru şi să mergeţi după el” (Iosua 3: 3 engl. KJV, rom. BTF). Fiii lui Levi erau cei care purtau chivotul legământului în care se aflau cele Zece Porunci.

Unde găsiţi chivotul legământului? „Iar după a doua perdea, tabernacolul care este numit locul Preasfânt, care avea tămâietoarea de aur şi chivotul legământului îmbrăcat peste tot cu aur, în care era vasul de aur care avea mană şi toiagul lui Aaron care înmugurise şi tablele legământului” (Evrei 9:3, 4 engl. KJV, rom. BTF). Chivotul legământului se găsea în a doua încăpere a sanctuarului, Locul Prea Sfânt.

Astăzi, fiii lui Levi sunt toţi cei care, prin supunerea inimilor lor păcătoase lui Isus, şi prin puterea convertitoare a Duhului Sfânt, au scrisă legea lui Dumnezeu în inimile şi mintea lor şi o îndeplinesc în viaţa lor. Aceasta înseamnă să îi aduci Domnului o jertfă în neprihănire.

Cei care au murit în credinţa soliei îngerului al treilea au intrat cu îndrăzneală prin credinţă în Locul Prea Sfânt împreună cu Isus. Ei au ţinut Sabatul cu credincioşie într-un timp când lumea a făcut fără valoare legea lui Dumnezeu, călcând în picioare Sabatul. Ca urmare, ei vor fi în mod special binecuvântaţi pentru că exact înainte ca Isus să vină, „toţi cei care au murit în credinţa celui de-al treilea înger ies din mormânt glorificaţi, pentru a auzi legământul de pace cu cei care au ţinut legea Sa.” ⁷

Deşi au murit înainte de venirea Sa, şi nu a trebuit ca ei să îndure pericolul pe care ceilalţi sfinţi vii au trebuit să îl îndure, ei vor fi cu toate acestea înviaţi pentru a se uni cu ei în ultimele momente ale ultimei străji, pentru a primi binecuvântarea legământului şi a-L vedea pe Isus venind. Înainte de revenirea Sa, mormintele se deschid, şi „mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului... vor învia, unii pentru viaţă veşnică, şi unii pentru ruşine şi dispreţ veşnic” (Daniel 12:2).

SUNTEM NOI STRĂJERI FALŞI SAU ADEVĂRAŢI?

„Străjerii de pe zidurile Sionului ar fi trebuit să fie primii care să primească vestea revenirii Salvatorului, primii care să îşi înalţe glasurile pentru a proclama că El este aproape, primii care să îi avertizeze pe oameni să se pregătească pentru venirea Sa. Însă ei au fost comozi, visând la pace şi siguranţă, în timp ce poporul era adormit în păcatele sale. Isus şi-a văzut biserica, asemenea smochinului neroditor, acoperită de frunze pline de pretenţii, totuşi lipsită de roade preţioase. A existat o respectare lăudăroasă a formelor religiei, în timp ce spiritul adevăratei umilinţe, penitenţa şi credinţa – singurele care puteau face acceptabil serviciul lor pentru Dumnezeu – lipseau. În locul graţiilor Duhului s-au manifestat mândrie, formalism, glorie deşartă, egoism, asuprire. O biserică decadentă şi-a închis ochii faţă de semnele timpurilor. Dumnezeu nu i-a părăsit, nici nu a permis să eşueze credincioşia Lui; însă ei s-au îndepărtat de El şi s-au separat de dragostea Sa. Întrucât ei au refuzat să se conformeze condiţiilor, promisiunile Sale nu s-au împlinit faţă de ei.”⁸

Faţă de cine se pot împlini promisiunile? Domnul spune: „Am pus străjeri pe zidurile tale, o, Ierusalime, care nu vor tăcea nici zi, nici noapte: voi, cei care menţionaţi numele Domnului, nu tăceţi” (Isaia 62:6). În timp ce cei patru îngeri din Apocalipsa 7 încep să dea drumul vânturilor de luptă, să bată cu putere maximă pe acest pământ, calamitate după calamitate vine asupra noastră. Totuşi marii oameni ai pământului spun „Pace, şi nu era pace” (Ezechiel 13:10 engl. KJV).

În timp ce Marele nostru Străjer pledează la tronul Tatălui Său în favoarea rămăşiţei care nu era sigilată, cu o voce de o compasiune profundă, El strigă: „Sângele Meu, Tată, sângele Meu, sângele Meu.” Ca străjeri puşi pe zidurile Sionului nu ne vom „ridica glasul” (Isaia 52:8)? Sau vom fi noi între aceştia: „Străjerii lui sunt orbi: ei sunt toţi ignoranţi, ei sunt toţi câini muţi, ei nu pot lătra” (Isaia 56:10).

O MARE RESPONSABILITATE

Când vedem sabia Domnului asupra ţării, ce vom face noi ca străjeri desemnaţi? „Fiu al omului, te-am făcut străjer pentru casa lui Israel: de aceea, ascultă cuvântul din gura mea şi dă-le avertizare de la mine” (Ezechiel 3:17). Vezi, de asemenea, Ezechiel 33:2-6.

Care este avertizarea pentru noi dacă noi nu dăm un sunet clar din trâmbiţă? În mod special, păzitorii bisericii au o responsabilitate serioasă.

„Suflete sunt în pericol de a cădea sub ispită, şi ei vor pieri, dacă predicatorii lui Dumnezeu nu sunt credincioşi misiunii încredinţate lor. Dacă pentru vreun motiv oarecare simţurile lor spirituale devin atât de amorţite încât ei nu sunt capabili să discearnă pericolul, şi prin eşecul lor de a da avertizarea, poporul piere, Dumnezeu va cere din mâinile lor sângele acelor care sunt pierduţi.”⁹

„ ‚Fiu al omului, te-am pus străjer pentru casa lui Israel; de aceea tu vei auzi cuvântul din gura Mea, şi îi vei avertiza de la Mine. Când spun celui rău, O, om rău, vei muri cu siguranţă; dacă nu vorbeşti să îi avertizezi pe cei răi de la calea lor, acel om rău va muri în nelegiuirea sa; însă sângele său îl voi cere din mâna ta.’ “ Ezechiel 33:7,8 (engl. KJV, rom. BTF).

„Niciodată nu s-a aplicat acest mesaj cu o forţă mai mare decât se aplică astăzi. Din ce în ce mai mult, lumea anulează cerinţele lui Dumnezeu. Oamenii au devenit îndrăzneţi în fărădelege. Răutatea locuitorilor pământului aproape a umplut măsura nelegiuirii lor. “ ¹⁰

Fraţilor şi surorilor, este o chestiune serioasă de luat în considerare, faptul că mântuirea altora depinde de avertizarea dată celor răi de a se întoarce de la căile lor. De ce să nu lăsăm cuvântul lui Dumnezeu dat nouă prin profetul Isaia să unească vocile şi ochii noştri pentru ca să fie publicată avertizarea sau bucuria? „Paznicii tăi vor ridica vocea; cu vocea vor cânta împreună, fiindcă vor vedea ochi către ochi, când Domnul va aduce din nou Sionul” (Isaia 52:8 engl. KJV, rom. BTF. engl. „a vedea ochi către ochi” – a vedea lucrurile în acelaşi fel).

LITERATURA CA O UNEALTĂ

„Membri ai bisericii, realizaţi importanţa răspândirii literaturii noastre, şi devotaţi timp acestei lucrări. Puneţi în căminele oamenilor ziare, tratate şi cărţi care vor predica evanghelia în variatele ei domenii. Nu este timp de pierdut. Fie ca mulţi să se dedice de bună voie şi în mod altruist lucrării de colportaj, şi astfel să ajute în răspândirea avertizării care este foarte necesară.” ¹¹

STRIGĂTUL DE TREZIRE PENTRU NOI TOŢI

Ca păzitori ai „celor de păzit ale Domnului” (2 Cronici 23:6), dormim noi sau suntem noi veghetori? „Şi aceasta, ştiind timpul, că acum este ora (engl. „timpul dincolo de care să nu mai amânăm”) să ne trezim din somn; căci acum salvarea noastră este mai aproape decât atunci când am crezut. Noaptea este mult trecută, iar ziua este aproape; de aceea să lepădăm faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armura luminii. Să umblăm onest, ca în timpul zilei; nu în destrăbălare şi beţii, nu în curvie şi în desfrânare, nu în ceartă şi invidie. Ci îmbrăcaţi-vă cu Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă cărnii, pentru a-i împlini poftele” (Romani 13:11-14 engl. KJV, rom. BTF).

„Lucrarea se încheie cu grăbire, şi de fiecare parte creşte răutatea. Avem doar un timp scurt în care să lucrăm. Să ne trezim din somnul spiritual, şi să consacrăm Domnului tot ceea ce avem şi suntem. Spiritul Său va rămâne cu misionarii loiali, înzestrându-i cu putere pentru slujire.”¹²

Dragi fraţi şi dragi surori, timpul nostru este limitat, lucrarea se încheie cu grăbire, şi de fiecare parte creşte răutatea. Ce facem noi? Dormim noi încă?

„Oricine a primit Duhul Sfânt, Îl va manifesta; pentru că toate puterile sale vor fi angajate în cel mai activ serviciu. Toţi cei care Îl primesc cu adevărat pe Hristos prin credinţă, lucrează. Ei simt povara pentru suflete. Dumnezeu cheamă acum pe fiecare dintre cei care au o cunoaştere a adevărului, care este un depozitar al adevărului sacru, să se ridice şi să împartă altora lumina cerului.

Treziţi-vă, fraţilor; de dragul propriului vostru suflet, treziţi-vă. Fără harul lui Hristos nu puteţi face nimic. Lucraţi cât timp puteţi.” ¹³

 Când se pune astăzi întrebarea: „Străjerule, cât mai este din noapte?”, răspunsul nostru să fie: „întrebaţi, întoarceţi-vă, veniţi” şi ţineţi cele de păzit ale Domnului; noaptea este aproape încheiată!

Referințe

1 Evanghelizarea, p.220 engl. (cap.8). 2 Maranata, p.15 engl. (cap.7). 3 Marea luptă, p. 632 engl. (cap. 39). 4 Mărturii pentru comunitate, vol. 2, p. 190 engl. (cap.28). / 5 Ibid., p. 193 (cap.28). / 6 Ibid., p. 194 (cap. 28). 7 Marea luptă, p. 637 engl. (cap. 40). 8 Ibid., p. 315, 316 engl. (cap. 17). 9 Istoria faptelor apostolilor, p. 361 engl. (cap. 34). / 10 Mărturii pentru comunitate, vol. 7, p.140, 141 engl. (secţiunea 4, subcap.Martori pentru adevăr). 11 Christian Service, p. 147. /12 Ibid., p. 80. / 13 Ibid.