Vinerì, 3 decembrie 2021. PROMISIUNEA

Compilație din scrierile Ellenei G. White

Adevărul emoţionant care a răsunat în urechile noastre timp de mulţi ani, „Domnul este la uşă; fiţi şi voi gata”, nu este într-o mai mică măsură adevăr astăzi, decât atunci când am auzit pentru prima dată solia. Cele mai scumpe interese ale bisericii şi ale poporului lui Dumnezeu, şi destinul unei lumi lipsite de căinţă şi neevlavioase, sunt implicate aici. Noi toţi suntem rânduiţi pentru judecată. „Domnul Însuşi va coborî din cer cu un strigăt, cu vocea Arhanghelului, şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu: şi cei morţi în Hristos vor învia primii: apoi noi, cei care suntem vii şi rămânem [până la venirea Domnului] vom fi ridicaţi împreună cu ei în nori, pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh: şi astfel vom fi întotdeauna cu Domnul” (engl. KJV.) Hristos va fi atunci revelat din cer, „răzbunându-i pe cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, şi care nu ascultă de evanghelie.”¹

SCENA ELIBERĂRII

Vocea lui Dumnezeu se aude din cer, declarând ziua şi ora venirii lui Isus, şi anunţând legământul cel veşnic cu poporul Său. Asemenea unor sunete de tunet dintre cele mai puternice, cuvintele Sale se rostogolesc pe întreg pământul. Israelul lui Dumnezeu stă ascultând, cu ochii ațintiţi în sus. Feţele lor sunt luminate de gloria Sa, şi strălucesc aşa cum strălucea faţa lui Moise când a coborât de pe Sinai. Cei răi nu pot privi la ei. Şi când se rosteşte binecuvântarea asupra celor care L-au onorat pe Dumnezeu, ţinând sfântul Său Sabat, este un strigăt puternic de victorie.

În curând apare la răsărit un mic nor negru, cam cât jumătate din mărimea palmei unui om. Este norul care Îl înconjoară pe Salvatorul, şi din depărtare pare a fi înconjurat de întuneric. Poporul lui Dumnezeu ştie că acesta este semnul Fiului omului. În linişte solemnă ei privesc spre el, cum se apropie de pământ, devenind mai luminos şi mai glorios, până când este un nor mare alb, baza sa fiind o slavă asemenea unui foc arzând, şi deasupra lui fiind curcubeul legământului. Isus şade deasupra lui ca un cuceritor puternic. Nu mai e acum un „om al durerilor”, care să bea cupa amară a ruşinii şi vaiului; El vine, biruitor în cer şi pe pământ, pentru a-i judeca pe cei vii şi pe cei morţi... Cu imnuri de melodii cereşti, îngerii cei sfinţi, o gloată nenumărată, Îl însoţesc în calea Lui. Firmamentul pare a fi umplut de forme strălucitoare – „zece mii de ori zece mii, şi mii de mii.” Nicio peniţă umană nu poate descrie scena; nicio minte muritoare nu este potrivită pentru a-şi imagina splendoarea ei... Nicio cunună de spini nu mai răneşte acum acel cap sfânt; ci o diademă de slavă se odihneşte asupra tâmplei Sale sfinte. Înfăţişarea Lui întrece strălucirea orbitoare a soarelui de la amiază. „Şi El are îmbrăcămintea Sa şi pe coapsa Sa un nume scris: ‚Rege al Regilor şi Domn al Domnilor’ (Apocalipsa 19:16).”²

UNDE SUNTEM ACUM?

Aceste evenimente însemnate sunt aproape, totuşi mulţi care pretind a crede adevărul dorm. Ei vor fi cu siguranţă număraţi cu servul necredincios care spune în inima sa: „Domnul meu întârzie să vină”, dacă rămân în poziţia lor prezentă de prietenie cu lumea. Doar pentru acei care aşteaptă în speranţă şi credinţă, fără păcat, va veni Hristos spre mântuire. Mulţi au teoria adevărului, însă nu cunosc puterea evlaviei. Dacă cuvântul lui Dumnezeu ar locui în inimă, el ar controla viaţa. Credinţa, puritatea şi conformarea cu voinţa lui Dumnezeu ar da mărturie despre puterea sa sfinţitoare. ³

Realităţile veşnice trebuie menţinute în faţa ochiului minţii, şi atracţiile lumii vor apărea aşa cum sunt – cu totul lipsite de folos, deşertăciune. Ce trebuie să facem cu vanităţile lumii, laudele, bogăţiile, onorurile sau bucuriile ei?⁴

Mulţi care pretind că aşteaptă revenirea în curând a lui Hristos, devin conformaţi cu această lume şi caută cu mai multă seriozitate aplauzele celor din jurul lor, decât aprobarea lui Dumnezeu... Şi dacă ei nu ascultă de sfatul „martorului credincios şi adevărat”, şi nu se căiesc şi obţin „aurul încercat în foc”, „haina albă”, şi „alifia pentru ochi”, El îi va scuipa din gura Lui. ⁵

Pentru că Satan este atât de gata să capteze mintea şi să distragă afecţiunile de la promisiunile şi cerinţele lui Dumnezeu, un efort cu atât mai mare este necesar pentru a le fixa în minte şi a le imprima în inimă.⁶

Suntem peregrini şi străini care aşteaptă, speră şi se roagă pentru acea binecuvântată speranţă, apariţia plină de slavă a Domnului şi Salvatorului nostru Isus Hristos. Dacă credem aceasta şi o trăim în viaţa noastră practică, ce acţiune viguroasă ar inspira această credinţă şi speranţă; ce dragoste fierbinte unii pentru alţii; ce vieţuire atentă, sfântă, pentru slava lui Dumnezeu; şi în respectul nostru pentru răsplata promisă, ce linii distincte de demarcaţie ar fi observate între noi şi lume.⁷

TIMPUL ESTE FOARTE, FOARTE APROAPE

Spiritul restrângător al lui Dumnezeu se retrage chiar acum de pe pământ. Uragane, furtuni pe mare şi pe uscat, foc şi inundaţii, dezastre pe mare şi pe uscat urmează unele după altele în succesiune rapidă. Ştiinţa încearcă să le explice pe toate acestea. Semnele care se înteţesc în jurul nostru, spunându-ne despre apropiata revenire a Fiului lui Dumnezeu, sunt atribuite oricărei alte cauze decât cea adevărată. Oamenii nu îi pot distinge pe îngerii păzitori care restrâng cele patru vânturi, ca acestea să nu sufle până când nu sunt sigilaţi servii lui Dumnezeu; însă când Dumnezeu va porunci îngerilor Săi să dea drumul vânturilor, va exista o astfel de scenă de luptă cum nu poate descrie nicio peniţă.⁸

Suntem acum chiar la graniţele lumii veşnice, însă este scopul vrăjmaşului sufletelor de a ne face să împingem departe în viitor încheierea timpului. Satan îi va asalta în orice mod imaginabil pe cei care pretind că sunt poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu şi că aşteaptă a doua venire a Salvatorului nostru pe norii cerului, cu putere şi slavă mare. El îi va conduce, pe cât de mulţi posibil, să amâne ziua cea rea şi să devină în spirit asemenea lumii, imitând obiceiurile ei. M-am simţit alarmată când am văzut că spiritul lumii controla inimile şi minţile multora dintre cei care dau o înaltă mărturisire despre adevăr. Egoismul şi îngăduirea de sine sunt nutrite de ei, însă adevărata evlavie şi integritatea superioară nu sunt cultivate....

Având în vedere scurtimea timpului, noi ca popor ar trebui să veghem şi să ne rugăm, şi în niciun caz să nu ne permitem să fim distraşi de la lucrarea solemnă de pregătire pentru marele eveniment din faţa noastră. Pentru că timpul aparent s-a extins, mulţi au devenit neglijenţi şi indiferenţi cu privire la cuvintele şi acţiunile lor. Ei nu realizează pericolul lor şi nu văd şi nu înţeleg îndurarea Dumnezeului nostru în faptul că le prelungeşte timpul de probă, ca să poată avea timp să îşi formeze caractere pentru viaţa viitoare, nemuritoare. Fiecare moment este de cea mai înaltă valoare. Timpul le este oferit, nu pentru a fi folosit în studierea propriului confort şi în a deveni locuitori ai pământului, ci pentru a fi folosit în lucrarea de biruire a fiecărui defect din propriile lor caractere şi în a-i ajuta pe alţii, prin exemplu şi efort personal, să vadă frumuseţea sfinţeniei. Dumnezeu are un popor pe pământ, care urmăreşte, în credinţă şi speranţă sfântă, sulul evenimentelor profetice care se împlinesc cu repeziciune, şi caută să îşi curăţească sufletele prin ascultarea de adevăr, ca să nu fie găsiţi fără haina de nuntă când va veni Hristos.⁹

Iubiţii mei fraţi şi iubite surori, faceţi ca poruncile lui Dumnezeu şi mărturia lui Isus Hristos să fie în minţile voastre în mod continuu şi lăsaţi ca ele să alunge gândurile şi grijile lumeşti. Când staţi jos şi când vă sculaţi, ele să fie meditaţia voastră. Trăiţi şi acţionaţi în întregime având în vedere venirea Fiului Omului. Timpul de sigilare este foarte scurt, şi în curând se va încheia. Acum este timpul, cât timp îngerii ţin cele patru vânturi, pentru a face chemarea şi alegerea voastră sigure. ¹⁰

Trăim în timpul scenelor de încheiere ale istoriei pământului. Profeţia se împlineşte cu grăbire. Orele de probă trec cu grăbire.

Nu avem timp de pierdut – niciun moment. Să nu fim găsiţi dormind în post. Nimeni să nu spună în inima lui sau prin faptele sale: „Domnul meu îşi întârzie venirea.” Fie ca mesajul apropiatei reveniri a lui Hristos să răsune în cuvinte serioase de avertizare. Să îi convingem pe bărbaţi şi femei de oriunde să se pocăiască şi să fugă de mânia care va veni. Să îi trezim la o pregătire imedidată, pentru că ştim doar puţin din ceea ce ne stă înainte.¹¹

CÂT DE APROAPE ESTE?

Ucenicii puseseră întrebarea: „Care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului lumii?” Isus le-a dat semne şi le-a spus: „Când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că sfârşitul este aproape, chiar la uşi.” Versetele 3, 33. O afirmaţie a Salvatorului nu trebuie făcută să distrugă o alta. Deşi omul nu cunoaşte ziua nici ceasul venirii Sale, noi suntem instruiţi şi ni se cere să ştim când este aproape. Ni se mai spune, în plus, că a desconsidera avertizarea Sa şi a refuza sau a neglija să ştim când este aproape venirea Sa, va fi pentru noi tot la fel de fatal cum a fost pentru cei care trăiau în zilele lui Noe, care nu doreau a şti când urma să vină potopul... „De aceea dacă nu vei veghea, voi veni la tine ca un hoţ, şi nu vei şti în ce ceas voi veni asupra ta.” Apocalipsa 3:3.¹²

Venirea lui Hristos este mai aproape decât când am crezut prima dată. Marea controversă se apropie de sfârşitul ei. Judecăţile lui Dumnezeu sunt în ţară. Ele vorbesc în avertizări solemne, spunând: „Fiţi şi voi gata: pentru că într-o astfel de oră, cum nu vă gândiţi, va veni Fiul omului.” (Matei 24:44 engl KJV).

Însă sunt mulţi, mulţi în bisericile noastre care ştiu doar puţine despre semnificaţia reală a adevărului pentru acest timp. Apelez la ei să nu desconsidere împlinirea semnelor timpului, care spune atât de clar că sfârşitul este aproape. O, cât de mulţi dintre cei care nu au căutat mântuirea sufletelor lor vor face în curând amara plângere: „Secerişul a trecut, vara s-a încheiat şi noi nu suntem salvaţi”! ¹³

Ziua este la uşi, când destinul fiecărui suflet va fi fixat pentru totdeauna. Această zi a Domnului îşi grăbeşte pasul. Falşii străjeri înalţă strigătul „Totul este bine”; însă ziua Domnului se apropie cu rapiditate. Paşii ei sunt atât de înfundaţi, încât nu trezesc lumea din somnul ca de moarte în care aceasta a căzut. În timp ce străjerii strigă „Pace şi siguranţă”, „o distrugere bruscă vine asupra lor”, „şi ei nu vor scăpa”: „pentru că va veni ca o cursă asupra tuturor celor care locuiesc pe faţa întregului pământ.” Ea îi suprinde pe iubitorii de plăceri şi pe omul păcătos, la fel ca un hoţ noaptea. Când totul este aparent sigur, şi oamenii se retrag în odihnă mulţumită, atunci hoţul de la miezul nopţii, discret, tăcut, se furişează asupra prăzii sale. Când este prea târziu pentru a preveni răul, se descopere că o uşă sau o fereastră nu a fost asigurată. „Fiţi şi voi gata: pentru că într-un astfel de ceas, cum nu vă gândiţi, vine Fiul omului.” Oamenii se aşază acum la odihnă, imaginându-se în siguranţă în cadrul bisericilor populare; însă toţi să fie atenţi, ca să nu rămână niciun loc deschis prin care vrăjmaşul să poată intra. Trebuie menţinut nu doar în faţa oamenilor din lume, ci în faţa propriilor noastre biserici, de asemenea, faptul solemn că ziua Domnului va veni brusc, pe neaşteptate. Avertizarea solemnă din profeţie este adresată fiecărui suflet. Nimeni să nu simtă că este în siguranţă faţă de pericolul de a fi surprins. Nu lăsaţi ca interpretarea dată de cineva profeţiei, să vă înlăture convingerea despre cunoaşterea evenimentelor care ne arată că acest mare eveniment este la uşă. ¹⁴

CUM AR TREBUI SĂ NE MOTIVEZE ACEASTA LA ACŢIUNE?

Este privilegiul fiecărui creştin, nu doar să aştepte, ci să grăbească venirea Domnului nostru Isus Hristos. Dacă toţi cei care mărturisesc numele Său ar aduce roade spre slava Sa, cât de rapid ar fi întreaga lume semănată cu sămânţa evangheliei. Cu repeziciune, ultima recoltă ar fi coaptă, şi Hristos ar veni să strângă preţioasele grâne.

Fraţii şi surorile mele, pledaţi pentru Duhul Sfânt. Dumnezeu stă în spatele fiecărei promisiuni pe care a făcut-o. Cu Bibliile voastre în mână, spuneţi: „Am făcut aşa cum mi-ai spus Tu, prezint promisiunea Ta: ‚Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.’“ ¹⁵

Predicatorii şi membrii laici să meargă în câmpurile care se coc pentru a spune celor neîngrijoraţi şi indiferenţi să Îl caute pe Domnul câtă vreme El poate fi găsit. Lucrătorii vor găsi recolta lor, peste tot pe unde proclamă adevărurile uitate ale Bibliei. Ei îi vor găsi pe cei care vor accepta adevărul şi îşi vor dedica vieţile câştigării de suflete la Hristos.¹⁶

PUNÂND ÎN ORDINE PRIORITĂŢILE NOASTRE

Nu avem niciun timp acum, de a oferi energiile şi talentele noastre întreprinderilor lumeşti. Vom deveni noi absorbiţi în slujirea lumii, slujindu-ne nouă înşine, şi vom pierde viaţa veşnică şi fericirea eternă a cerului? Oh, nu ne putem permite să facem aceasta! Fiecare talent să fie angajat în lucrarea Domnului. Cei care primesc adevărul, trebuie, prin eforturile lor, să crească numărul oamenilor şi femeilor care vor fi conlucrători cu Dumnezeu...

Tot cerul este interesat în avansarea lucrării pe care a venit Hristos în lume să o facă. Agenţii cereşti deschid căi pentru ca lumina adevărului să strălucească spre locurile întunecate ale pământului. Îngerii aşteaptă să comunice cu cei care se vor apuca de lucrarea care ne-a fost indicată de ani...

Domnul nu poate aproba oamenii care, în timp ce mărturisesc evlavia, în timp ce mărturisesc a crede în revenirea în curând a lui Hristos, lasă neavertizate oraşele cu privire la judecăţile care vor cădea în curând asupra ţării. Cei care fac aceasta vor fi judecaţi pentru neglijenţa lor. Hristos a dat preţioasa Sa viaţă pentru a salva sufletele care pier în păcatele lor. Vom refuza noi să facem lucrarea desemnată nouă, vom refuza noi să cooperăm cu Dumnezeu şi cu agenţii cereşti? Există mii care fac aceasta, care nu reuşesc să devină una cu Hristos, eşuând să lase ca marele sacrificiu al lui Hristos să strălucească în viaţă, în har salvator care revelează adevărul în fapte de neprihănire. Cu toate acestea, aceasta este lucrarea dată oamenilor prin sacrificiul Fiului lui Dumnezeu. Ştiind aceasta, cum putem noi să rămânem indiferenţi? Apelez la fraţii noştri să se trezească. Facultăţile spirituale vor slăbi şi vor muri dacă nu sunt exercitate în câştigarea sufletelor la Hristos. Ce scuză poate fi oferită pentru neglijarea marii, măreţei lucrări pe care Hristos Şi-a dat viaţa să o împlinească?

Nu ne putem permite în puţinele zile pe care le avem aici pe pământ să ne petrecem timpul în flecăreli şi lucruri de nimic. Avem nevoie să ne umilim sufletele înaintea lui Dumnezeu, pentru ca fiecare inimă să bea din adevăr, şi să lăsăm ca el să lucreze în viaţă o reformă care va convinge lumea că acesta este într-adevăr adevărul lui Dumnezeu. Viaţa să fie ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Doar atunci când Îl căutăm pe Dumnezeu ca nişte copii mici, când încetăm să mai contabilizăm greşelile fraţilor noştri şi ale surorilor noastre şi ale celor care încearcă să poarte cu credincioşie responsabilităţile lucrării, şi căutăm să ne aducem inimile în armonie cu Dumnezeu, poate El să ne folosească spre slava numelui Său.

Noi avem toţi nevoie de a ajunge într-o poziţie de sacrificiu de sine înaintea lui Dumnezeu, dacă dorim ca lucrarea noastră să fie acceptată de El. Să ne amintim că mărturisirea de credinţă nu are nicio valoare, dacă nu avem adevărul în inimă. Avem nevoie ca puterea convertitoare a lui Dumnezeu să pună stăpânire pe noi, ca să putem înţelege nevoile unei lumi care piere. Povara mesajului meu pentru voi este: Pregătiţi-vă, pregătiţi-vă să Îl întâlniţi pe Dumnezeul vostru. Curăţaţi-vă lămpile, şi lăsaţi ca lumina adevărului să strălucească la drumuri şi la garduri...

Fraţii şi surorile mele, căutaţi-L pe Domnul câtă vreme El poate fi găsit. Vine un timp când cei care şi-au risipit timpul şi oportunităţile, vor dori să Îl fi căutat. Dumnezeu v-a dat facultăţi raţionale. El doreşte ca voi să vă menţineţi pe linia raţională şi pe linia lucrului. El doreşte ca voi să mergeţi în bisericile noastre şi să lucraţi cu seriozitate pentru El. Isus creează oportunități ca voi să organizaţi întâlniri pentru cei din afara bisericilor, pentru ca oamenii să poată afla adevărurile acestui ultim mesaj de avertizare. Există locuri în care veţi fi primiţi cu bucurie, unde suflete vă vor mulţumi pentru că aţi venit în ajutorul lor. Fie ca Domnul să vă ajute să vă apucaţi de această lucrare aşa cum nu aţi făcut-o până acum.

Să începem să lucrăm pentru cei care nu au avut lumina.”¹⁷

PROMISIUNEA ESTE FOARTE, FOARTE REALĂ

Isus vine, nu ca la prima Sa venire, ca un prunc în Betleem; nu aşa cum a călărit în Ierusalim, când ucenicii l-au lăudat pe Dumnezeu cu voce tare şi au strigat „Osana”; ci în slava Tatălui şi cu tot alaiul de îngeri sfinţi să Îl escorteze pe drumul Său spre pământ. Tot cerul va fi golit de îngeri, în timp ce sfinţii aşteptători îl vor aştepta şi vor privi spre cer, aşa cum făceau oamenii din Galilea când El a urcat pe Muntele Măslinilor. Atunci doar cei care sunt sfinţi, cei care au urmat întru totul blândul Model, vor exclama cu bucurie entuziasmată în timp ce Îl contemplă: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru; L-am aşteptat, şi El ne va salva.”...

Cu o astfel de perspectivă ca aceasta în faţa noastră, o astfel de speranţă plină de slavă, o astfel de mântuire pe care Hristos a răscumpărat-o pentru noi prin sângele Său, vom tăcea noi? Nu îl vom lăuda noi pe Dumnezeu cu voce tare, aşa cum au făcut ucenicii când Isus a intrat în Ierusalim? Nu este perspectiva noastră mult mai glorioasă decât a fost a lor? Cine îndrăzneşte să ne oprească de la a-L slăvi pe Dumnezeu, chiar cu voce tare, când avem o astfel de speranţă, încărcată de nemurire şi plină de slavă?¹⁸

Puterea vie trebuie să însoţească mesajul celei de-a doua veniri a lui Hristos. Nu trebuie să ne odihnim, până când vedem multe suflete convertite la binecuvântata speranţă a revenirii Domnului. În zilele apostolilor, solia pe care ei au dat-o a îndeplinit o adevărată lucrare, întorcând suflete de la idoli pentru a servi viului Dumnezeu. Lucrarea care trebuie făcută astăzi este la fel de reală, şi adevărul este în aceeaşi măsură adevăr; trebuie doar ca noi să dăm solia manifestând cu atât mai multă seriozitate, cu cât venirea Domnului este mai aproape.¹⁹

Să fim hotărâţi să facem tot ce stă în puterea noastră pentru a împărţi celor din jurul nostru lumina. Nu trebuie să fim trişti, ci veseli, şi trebuie să Îl ţinem întotdeauna pe Domnul Isus în faţa noastră. ²⁰

Am aşteptat îndelung revenirea Salvatorului. Cu toate acestea, promisiunea este sigură. În curând vom fi în căminul nostru promis. Acolo Isus ne va conduce pe lângă râul de apă vie, care curge de la tronul lui Dumnezeu şi ne va explica providenţele obscure prin care ne-a trecut pe acest pământ pentru a ne desăvârşi caracterele. Acolo vom contempla cu o vedere neînceţoşată frumuseţile Edenului restaurat. Aruncând la picioarele Răscumpărătorului nostru coroanele pe care El le-a pus pe capetele noastre, şi atingând harfele noastre de aur, noi vom umple întregul cer cu laudă Aceluia care şade pe tron.²¹

Referințe

1 Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 14 engl. (cap.2, Colorado, 25 septembrie 1881). / 2 Marea luptă, p. 640 engl. (cap.40). / 3 Mărturii pentru comunitate, vol. 5, p. 14, 15 engl. (cap. 2, Colorado, 25 septembrie 1881). / 4 Evanghelizarea, p. 220 engl. (cap. 8). 5 Experienţe şi viziuni, p. 107, 108 engl. (cap.Speranţa bisericii). / 6 Patriarhi şi profeţi, p. 504 engl (cap. 46). / 7 Evanghelizarea, p. 220 engl. (cap.8). / 8 Mărturii pentru comunitate, vol. 6, p. 408 engl. (secţiunea 6, subcap.Pregătire pentru criza finală). / 9 Ibid., vol. 4, p. 306 engl. (cap. 26). / 10 Experienţe şi viziuni, p. 58 engl. (cap. Datoria în ce priveşte timpul de strâmtorare). 11 Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 252, 253 engl. (secţiunea 4, subcap. În drum spre casă). / 12 Marea luptă, p. 371 engl. (cap. 20)[Sublinierea autorului]. / 13 Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 252 engl. (secţiunea 4, subcap. În drum spre casă). / 14 Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, p. 335, 336 engl. (cap. 44). / 15 Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 22, 23 engl. (secţiunea 1, subcap. Oportunităţi prezente). / 16 Ibid. p. 253 (secţiunea 4, subcap. În drum spre casă). / 17 Ibid., vol. 9, p. 104-107 engl. (secţiunea 3, subcap. Lucrarea în oraşe) [Subliniere adăugată]. / 18 Experienţe şi viziuni, p. 110 engl. (cap. Speranţa bisericii). / 19 Evanghelizarea, p. 219 engl. (cap. 8). / 20 Mărturii pentru comunitate, vol. 8, p. 253 engl. (secţiunea 4, subcap. În drum spre casă). / 21 Ibid., p. 254 engl. (secţiunea 4, subcap. În drum spre casă).